TEZA DE LICENTA - ORGANIZATIA MONDIALA A COMERTULUI referat





MINISTERUL ÎNVATAMÂNTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA


UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA







Departamentul DREPT


Catedra Drept International si Relatii Economice Externe




TEZA DE LICENTA



ORGANIZATIA MONDIALA A COMERTULUI



A studentei anului IV (BAC),


ROIBU MARIANA


Conducator stiintific:

Magistru in drept,


SMOCHINA CAROLINA





CHISINAU - 2002



CUPRINS:


Întroducere

Lista de abrevieri -------- ----- ------ -------- ----- ------ -



Capitolul l :Organizatia Mondiala a Comertului – baza noului

sistem comercial multilateral.

Obiectivele, functiile si rolul OMC in economia mondiala ---------- 7

Principiile OMC -------- ----- ------ ----- ----- ----- ----- ------ 8

Structura institutionala a OMC -------- ----- ------ --------- 11

Beneficiile sistemului comercial OMC -------- ----- ------ 15



Capitolul II : Acordurile OMC. Caracteristicile principale.


Acordul General pentru Tarife si Comert (G.A.T.T).

Scurt istoric al aparitiei GATT-ului ----- ----- ----- ----- -------  

Obiectivele si structura GATT -------- ----- ------  

Principalele prevederi ale GATT ----- ----- --------- ----- ------ 

Rundele comerciale -------- ----- ------ -------------

Acordurile conexe -------- ----- ------ ----- ----- -----

Acordul General privind Comertul cu Servicii (G.A.T.S)

Obiectivele si structura G.A.T.S ----- ----- --------- ----- -------- 

Principalele prevederi ale G.A.T.S ----- ----- --------- ----- -----

Acordul privind Drepturile de Proprietate Intelectuala legate de

comert (T.R.I.P.S)

Obiectivele si structura T.R.I.P.S ----- ----- --------- ----- ------- 

Principalele prevederi ale T.R.I.P.S ----- ----- ----- ----- ------ 

Sistemul OMC pentru reglementarea diferendelor ----- ----- ---------   46



Capitolul III: Aderarea Republicii Moldova la Organizatia                               

Mondiala a Comertului .


Etapele aderarii RM la OMC -------- ----- ------ ------------ 52

Avantajele si dezavantajele aderarii RM la OMC ----- ----- ----------- 56

Angajamentele asumate de RM fata de OMC si masurile luate

in vederea indeplinirii lor -------- ----- ------ ----- ----- ------ 61

Pozitia RM la Conferinta Minesteriala de la Doha , Qatar------------  68


Încheiere -------- ----- ------ -------- ----- ------ -------- 73



Anexa 1. Structura OMC -------- ----- ------ ----- ----- ------------- 77


Anexa 2. Membrii OMC -------- ----- ------ ----- ----- ----- ----- ---- 78


Anexa 3. Principalele instrumente juridice negociate in Runda Uruguay- 81


Anexa 4. Lista privind indeplinirea angajamentelor, asumate de Republica

Moldova fata de OMC -------- ----- ------ ----- ----- ---- 82


Bibliografie -------- ----- ------ -------- ----- ------ ------ 89

































INTRODUCERE

Tendinta catre sistemul comercial multilateral este determinata de evolutia adincirii proceselor economice internationale, a interdependente lor in productia si circulatia marfurilor, in cadrul diviziunii internationale a muncii, sub incidenta si impactul progresului tehno-stiintific. În aceste conditii, politicile comerciale promovate de diverse state dobindesc forme, dimensiuni si valente noi.

Primul mare efort de adoptare a regulilor care sa guverneze relatiile comerciale internationale a fost facut de unele tari imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cind a aparut necesitatea crearii unui organism care sa vegheze, sa controleze si sa se implice direct in desfasurarea comertului international. Aceste eforturi au condus la adoptarea in 1948 a Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT), regulile sale aplicindu-se comertului international cu bunuri. În decursul timpului, textul GATT a fost modificat pentru a include noi prevederi, in special pentru a trata problemele comerciale ale tarilor in curs de dezvoltare. În plus, a fost adoptat un numar de Acorduri conexe care detaliaza citeva din prevederile principale ale GATT. Regulile GATT si Acordurile conexe au fost in continuare revizuite si imbunatatite in timpul mai multor runde de negocieri, cea mai importanta fiind Runda de la Uruguay care a durat din 1986 pina in 1994.

Unul dintre rezultatele Rundei Uruguay a fost crearea Organizatiei Mondiale a Comertului la 1 ianuarie 1995. GATT, sub auspiciile caruia au fost lansate aceste negocieri, a fost inclus in cadrul OMC.

Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) este responsabila pentru supravegherea sistemului comercial multilateral, care a evaluat treptat in ultimii 50 de ani. De asemenea, OMC constituie un forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comertului cu bunuri si servicii, prin desfiintarea barierelor si elaborarea de noi reguli in domeniile legate de comert. Acordurile OMC prevad un mecanism comun de reglementare a diferendelor, prin care membri isi apara drepturile si reglementeaza divergentele care apar intre ei.

La ora actuala in afara sistemului OMC au ramas doar unele tari care in trecut aveau economii planificate si o parte din tarile in curs de dezvoltare. Tarile cu economiile in tranzitie privesc la OMC ca la o structura ce ofera o posibilitate importanta de integrare in economia mondiala si de perfectionare a bazei legislative nationale in domeniile economic si comercial.

În jurul oportunitatii aderarii Republicii Moldova la OMC sau purtat si se poarta multe discutii contradictorii, dat fiind importanta acestui pas pentru integrarea de mai departe a Republicii Moldova in economia mondiala. Aderarea RM la OMC la 8 mai 2001 (Protocolul de Aderare la OMC a fost ratificat de Parlament la 1 iunie 2001) a fost determinata de avantajele pe care le ofera cadrul juridic al comertului international si de motivele pentru care e mai bine sa fii in cadrul OMC decit in afara acestei organizatii. Cu toate acestea, multi reprezentanti ai businessului cred in continuare ca acest eveniment a fost grabit si ca piata noastra nu este pregatita pentru noile standarde.

Toate acestea au si servit ca motiv in alegerea si pregatirea prezentei teze de licenta. Este nevoie de o analiza profunda a realizarilor sistemului OMC in lume pentru a intelege esenta acestei prestigioase organizatii mondiale, precum si implicatiile aderarii Republicii Moldova, atit cele pozitive, cit si negative.

În acest scop am recurs la elaborarea unui plan care ar contine diverse analize ale rolului si prioritatilor OMC si necesitatii de reglementare a conflictelor ce apar in cadrul comertului mondial.

Lucrarea este structurata in trei capitole, fiecare abordind un aspect aparte al acestei teme ample.

Primul capitol traseaza pe scurt evolutia sistemului comercial multilateral inca de la adoptarea GATT in 1948 pina la infiintarea OMC in 1995 si descrie obiectivele, rolul, structura precum si beneficiile pe care le ofera sistemul comercial OMC.

Capitolul II face o descriere ale principalelor prevederi si reguli incluse in instrumentele juridice (Acordurile OMC), care, in prezent, constituie sistemul OMC.

Analizei starii de lucru in Republica Moldova pina si dupa aderarea ei la OMC ii este dedicat un capitol aparte. O importanta deosebita am acordat negocierilor ce au avut loc in cadrul Conferintei Ministeriala de la Doha, Qatar (9-13 noiembrie 2001) dat fiind faptul ca aceasta a fost prima Conferinta la care Moldova a participat in calitate de membru cu drepturi depline, precum si rezultatelor obtinute de catre Republica Moldova in cadrul acesteia.

Prezenta lucrare are un scop propriu si el se manifesta in vointa autorului de a elucida originea GATT-OMC si rolul OMC in reglementarea comertului international, de a elucida esenta pe intelesul tuturor a crearii cu ajutorul OMC a unui cadru politic si economic favorabil dezvoltarii de mai departe a Republicii Moldova.
















LISTA DE ABREVIERI:




AD                        Masuri „anti-dumping”

AELS          Asociatia Europeana a Liberului Schimb

AMI                       Acordul Multilateral privind Investitii

ATΠ                       Acordul privind Textilele si Îmbracamintea

CCI Centrul de Comert International UNCTAD/OMC

CE                    Comunitatile Europene

CEI                   Comisia Electrotehnica Internationala

CTD                 Comisia pentru Dezvoltarea Comertului

CIC Camera internationala de Comert

DPI                   Dreptul de Proprietate Intelectuala

DSB Organul de Reglementare a Diferendelor

FAO                 Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura

FMI Fondul Monetar International

GATS            Acordul General privind Comertul cu Servicii

GATT              Acordul General privind Tarifele Vamale si Comertul

ISO                   Organizatia Internationala de Standardizare

ITU Organizatia Internationala a Telecomunicatiilor

MFN                 Clauza natiunii celei mai favorizate

OCDE               Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica

OMC                 Organizatia Mondiala a Comertului

OMPI                Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale

OMV              Organizatia Mondiala a Vamilor

ONG Organizatii neguvernamentale

ORD Organul de Reglementare a Diferendelor

PSI Inspectia Înainte de Expeditie

PNUD                Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare

SMC Acordul privind Subventiile si Masurile compensatorii

SPS                    Acordul privind Aplicarea Masurilor Sanitare si Fitosanitare

TBT            Acordul privind Barierele Tehnice in Calea Comertului

TRIMS              Acordul privind Masurile Investitionale legate de comert

TRIPS               Acordul privind Drepturile de Proprietate legate de Comert

UNCITRAL      Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comercial UNCTAD Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare







Capitolul I Organizatia Mondiala a Comertului – baza noului

sistem comercial multilateral


1.1. Organizatia Mondiala a Comertului, obiectivele, functiile si rolul ei in economia mondiala


La 1 ianuarie 1995, dupa indelungate si complexe negocieri, a luat fiinta Organizatia Mondiala a Comertului, exponenta noului set de principii, reguli si discipline care urmeaza a asigura comertului international un cadru imbunatatit de desfasurare, adaptat cerintelor actuale si de perspectiva.

OMC reprezinta baza institutional-juridica a sistemului comercial multilateral, fiind unica organizatie internationala care trateaza regulile globale ale comertului dintre tari.

Ideea crearii OMC a fost avansata pentru prima data in 1990, de catre Comunitatile Europene si Canada si avea in vedere ca noua organizatie sa se constituie intr-un mecanism eficient si pragmatic pentru:

implementarea rezultatelor Rundei Uruguay;

incorporarea in cadrul multilateral de drepturi si obligatii comerciale a rezultatelor obtinute in noile domenii de reglementare (servicii, masuri investitionale, drepturi de proprietate intelectuala);

aplicarea amendamentelor aduse unor articole ale G.A.T.T;

eliminarea caracterului provizoriu prelungit al existentei si                 functionari GATT.

Acordul de la Marrakesh privind infiintarea OMC, in preambulul sau prevede obiectivele de baza, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda OMC mandatul de a trata comertul cu servicii. Acestea sunt:

ridicarea standardelor de viata si a veniturilor;

utilizarea deplina a fortei de munca;

expansiunea productiei si a comertului;

utilizarea optima a resurselor mondiale.

Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor si cu notiunea dedezvoltare durabila”, referitoare la utilizarea optima a resurselor mondiale si la necesitatea protectiei si conservarii mediului inconjurator, corespunzator diferitelor niveluri de dezvoltare economica ale tarilor.

Organizatia Mondiala a Comertului serveste drept forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comertului cu servicii prin desfiintarea barierelor si elaborarea de reguli in noi domenii legate de comert. Pe linga aceasta, ea indeplineste urmatoarele functii:

facilitarea implementarii, administrarii si aplicarii instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay si ale oricaror noi acorduri ce vor fi negociate in viitor;

solutionarea diferendelor comerciale;

examinarea politicilor comerciale nationale;

cooperarea cu alte institutii internationale in formularea politicilor economice la scara mondiala.[3]

Astfel, in scopul asigurarii unei mai mari coerente in elaborarea politicilor economice la nivel mondial, OMC va coopera, dupa cum va fi adecvat, cu FMI si cu BIRD.

Organizatia pune un accent deosebit pe necesitatea eforturilor de a fi sprijinita participarea tarilor in curs de dezvoltare si, in special, a celor mai putin dezvoltate state – la cresterea comertului mondial.



1.2. Principiile Organizatiei Mondiale a Comertului


Acordurile OMC sunt voluminoase si complexe din considerente ca acestea reprezinta texte juridice ce cuprind o gama larga de activitati, care se refera la agricultura, industria textila si imbracaminte, sistemul bancar, standarde industriale, proprietatea intelectuala si multe alte domenii. Si totusi, la baza tuturor acestor documente stau un sir de principii care constituie fundamentul sistemului comercial multilateral.[5] Aceste principii sunt:

a)      acordarea reciproca si neconditionata, in relatia dintre statele parti, a clauzei natiunii cele mai favorizate (NMF). În conformitate cu acordurile OMC, tarile nu trebuie sa manifeste discriminare fata de partenerii lor comerciali. În cazul in care se acorda unui partener o favoare speciala (cum ar fi o taxa vamala mai redusa pentru un produs oarecare), acest lucru urmeaza sa fie aplicat si fata de toti ceilalti membri ai OMC. Importanta acestui principiu este asa de mare incit constituie primul articol al GATT-ului, el fiind prioritar si in GATS (Articolul II), si in TRIPS(Art.4).[6] Totusi, regulile GATT permit, ca taxele vamale si alte bariere in calea comertului sa fie reduse in mod preferential, in cadrul aranjamentelor regionale. Reducerea taxelor vamale, aplicabile in relatiile dintre membrii in cadrul unor aranjamente regionale nu trebuie sa fie extinse si altor tari. Aranjamentele preferentiale regionale constituie astfel o importanta exceptie de la regula clauzei natiunii celei mai favorizate. Asemenea aranjamente pot lua forma uniunilor vamale sau a zonelor de comert liber.

În vederea protejarii intereselor comerciale ale tarilor terte, sunt prevazute conditii extrem de stricte cu privire la formarea unor asemenea aranjamente.

b)     acordarea clauzei tratamentului national, fapt ce presupune o atitudine egala fata de bunurile de import si cele autohtone, cel putin dupa momentul patrunderii bunurilor de import pe piata. Nu este permis unei tari sa impuna asupra unui produs importat, dupa ce acesta a intrat in teritoriul vamal si s-au platit taxele vamale la frontiera, taxe interne (cum ar fi taxele asupra vinzarii) la nivele mai ridicate decit produsele interne similare. Acelasi lucru trebuie sa se aplice atit fata de serviciile acordate de straini si cele acordate de nationali, cit si fata de marcile nationale si cele straine, dreptul de autor si brevete. Acest principiu la fel este prevazut in toate trei acorduri principale ale OMC, desi el este abordat un pic diferit in fiecare din ele.

c)      Eliminarea restrictiilor cantitative si aplicarea acestora intre tarile membre numai in situatii de exceptie, admise de acord pe o baza nediscriminatorie, avindu-se in vedere ca protejarea economie nationale fata de concurenta straina sa se faca in exclusivitate pe calea tarifelor vamale. Regula este supusa totusi unor exceptii specificate. O exceptie importanta permite tarilor care intimpina dificultati ale balantei de plati sa restrictioneze importurile pentru a-si salvgarda pozitia financiara externa. Aceasta exceptie acorda o flexibilitate mai mare tarilor in curs de dezvoltare fata de tarile dezvoltate, in utilizarea restrictiilor cantitative la importuri, daca aceste restrictii sunt necesare pentru prevenirea unui declin serios al rezervelor monetare.

d)     Neadmiterea concurentei neloiale, constind din practicarea de subventii si preturi de dumping la export. Regulile nediscriminatorii – NMF si tratamentul national – sint elaborate in asa fel ca sa asigure conditii loiale pentru comert. Multe dintre acordurile OMC au scopul sa sustina concurenta loiala. De exemplu, in domeniul agriculturii, proprietatii intelectuale, serviciilor. Acordul privind achizitiile publice contribuie la extinderea regulilor referitoare la concurenta si asupra achizitiilor efectuate de mii de institutii publice in multe tari.[7]

e)      Utilizarea unei metodologii de evaluare vamala care sa reflecte valoarea reala a marfurilor, in scopul de a realiza functionarea corecta a taxelor vamale rezultate din negocierile multilaterale.

f)       Previziune: prin intermediul indeplinirii obligatiilor. În cadrul OMC, cind tarile sunt de acord sa deschida pietele lor pentru bunuri si servicii, este ca si cum isi asuma unele angajamente obligatorii. O tara poate sa-si modifice angajamentele sale obligatorii, dar doar dupa negocierea cu partenerii sai comerciali, ceea ce poate insemna ca acestia sa primeasca compensatii pentru prejudiciul ce-l suporta in urma pierderii comertului. Deci, sistemul comercial multilateral constituie o incercare a guvernelor de a asigura un anturaj stabil si previzibil.

g)      Instituirea angajamentului tarilor-parti de a negocia pe plan multilateral reducerea si eliminarea taxelor vamale si a altor obstacole din calea comertului international. Tarilor li se cere ca, ori de cite ori este posibil, sa reduca sau sa elimine protectia productiei interne, prin reducerea taxelor vamale si inlaturarea celorlalte bariere din calea comertului. Taxele vamale astfel reduse sunt consolidate impotriva unor majorari posibile si sunt cuprinse in listele nationale ale tarilor membri.

h)     Încurajarea reformei de dezvoltare si reformei economice. Este bine cunoscut faptul ca sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Tarile mai putin dezvoltate au nevoie de flexibilitate pe parcursul perioadei cind acestea incearca sa implementeze acordurile. Iar acordurile, ca atare, au mostenit prevederile anterioare ale GATT, care permit acordarea unei asistente speciale si a unor concesiuni comerciale tarilor in curs de dezvoltare. [9]


Abateri de la principii:


Atit prin textul Acordului, cit si prin activitatea desfasurata de la infiintare si pina in prezent, GATT a admis unele adaptari si modificari de reguli si principii, pe calea indirecta a exceptiilor, impuse de evolutia conjuncturii comerciale internationale si, mai ales , de evolutia relatiilor politice dintre statele participante:

a) Admiterea crearii de zone de comert liber si de uniuni vamale. Aceasta masura a diminuat importanta clauzei natiunii celei mai favorizate. Tarile dintr-o regiune pot constitui un acord de comert liber, care nu se va aplica fata de bunurile provenite din tari ce nu fac parte din grupul dat. Astfel, s-a ajuns ca tratamentul aplicat in relatiile comerciale dintre tarile Uniunii Europene sa nu poata fi aplicat in relatia tarilor apartinind acestei grupari regionale cu tarile extracomunitare.

b)     Instituirea sistemului generalizat de preferinte vamale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, pe baza de nereprocitate. Acest sistem s-a dovedit a fi pozitiv asupra promovarii exportului tarilor in curs de dezvoltare catre tarile dezvoltate. Obiectivul SGP consta in facilitarea diversificarii productiei in tarile in curs de dezvoltare, intensificarea procesului de industrializare si sporirea incasarilor din export. SGP vamale consta in acordarea de catre tarile donatoare (tarile dezvoltate) scutire integrala sau partiala de taxe vamale la importul de produse manufacturate provenind din tarile beneficiare de preferinte. Acordarea de preferinte vamale este efectuat in mod unilateral, ele nu constituie obiectul negocierii. Desigur ca nu se poate trece cu vederea faptul ca tarile dezvoltate au acceptat acest sistem preferential nu numai din dorinta de a sprijini tarile in curs de dezvoltare in efortul lor de achizitionare de mijloace valutare de plata, dar si din interese proprii, daca se tine seama ca in structura exportului tarilor in curs de dezvoltare predomina materiile prime minerale si alte produse de baza provenind din domeniul agricol, forestier, acvatic etc.

Un sistem uniform de preferinte care sa fie aplicat in aceleasi conditii de catre toate tarile dezvoltate n-a fost adoptat, dar s-au aplicat scheme individuale de preferinte care difera de la o tara la alta.

c)      Acceptarea unui grad sporit de protectie in favoarea tarilor in curs de dezvoltare. S-a admis ca tarile membre in curs de dezvoltare sa poata sa-si protejeze economia nationala fata de concurenta straina prin instituire de taxe vamale protectioniste adecvate, precum si pe calea introducerii altor masuri protectioniste.



Structura institutionala a Organizatiei Mondiale a Comertului


Organul suprem din cadrul OMC, responsabil pentru luarea deciziilor este Conferinta Ministeriala, care se reuneste la fiecare doi ani. Ea va exercita functiile OMC si va lua masuri necesare in acest scop. Ea va fi abilitata sa ia decizii cu privire la toate aspectele tinind de orice Acord comercial multilateral daca un Membru solicita aceasta . De la infiintarea OMC au avut loc patru Conferinte Ministeriale :

1. Singapore (1996) – in cadrul acestei Conferinte au fost examinate evolutiile in cadrul comertului international precum si problemele si aspectele de implementare a diverselor Acorduri OMC. Ministrii tarilor participante au decis includerea in programul de lucru al OMC sase noi subiecte care au impact asupra dezvoltarii comertului international, si anume:

comertul si mediul inconjurator;

comertul si politica concurentei;

facilitarea comertului;

transparenta achizitiilor guvernamentale;

comertul electronic;

comertul si investitiile.

Referitor la ultimul domeniu mentionat, investitiile au fost permanent in atentia OMC. Astfel, GATS a stabilit o serie de standarde privind prezenta unui furnizor de servicii in alta tara membra GATS, iar acordul TRIPS abordeaza aspecte legate de conditiile ce se pot impune unui investitor de tara gazda. Acest ansamblu de masuri se dovedeste a fi nesatisfacator in ceea ce priveste realizarea si protejarea investitiilor straine. OMC poate constitui un instrument util in rezolvarea acestor probleme, prin faptul ca este o institutie cu vocatie universala, precum si prin relatia indisolubila existenta intre comertul mondial si fluxurile de investitii straine.


Geneva (1998) – Conferinta Ministeriala de la Geneva a autorizat Consiliul General al OMC sa stabileasca un program de activitati si negocieri ulterioare in cadrul OMC luind in consideratie si alte citeva aspecte importante:

problemele aparute in urma implimentarii Acordurilor OMC;

prevederile agendei incorporate in diferite Acorduri;

de a face o retrospectiva a evolutiei comertului international.

La Geneva a fost instituit un Grup de Lucru pentru studierea problemei ce tine de interactiunea dintre comert si politica concurentiala in cadrul OMC. Grupul de Lucru creat, incepind din anul 1999, examineaza in special trei probleme relevante:

pertinenta pentru politica concurentiala la principiile fundamentale ale OMC ( tratamentul national, transparenta, clauza natiunii cele mai favorizate );

cooperarea intre tarile membre in domeniul cooperarii tehnice;

contributia politicii concurentiale la realizarea obiectivelor OMC.


Seattle (1999) – la Seattle ministrii si-au propus ca scop lansarea unei noi runde de negocieri dedicata reducerii de mai departe a barierelor in calea comertului. Cu toate ca Consiliul General al OMC a stabilit programul de lucru cu mult inainte de inceperea Conferintei, din pacate aceasta nu s-a soldat cu succes.


4. Doha (2001) – Conferinta Ministeriala de la Doha poate fi considerata un succes atit pentru tarile membre cit si pentru OMC. S-a depus o munca enorma atit de Secretariatul OMC, cit si de tara gazda. În acest sens trebuie sa retinem trei evenimente importante care s-au derulat la Doha:

au fost obtinute rezultate excelente in cea ce tine de Acordul TRIPS (s-au dus negocieri in vederea crearii unui sistem multilateral de notificari si inregistrare a indicatiilor geografice a pentru vin si bauturi spirtoase, in conf. Cu art. 23.4 al TRIPS etc);

- s-au obtinut rezultate semnificative in domeniul agriculturii (principalul subiect in acest domeniu a fost sprijinul producatorilor interni si promovarea exportului, tot aici au fost propuse negocieri de extindere a accesului pe piata, reducerea tuturor formelor de subventionare a exportului, reducerea sprijinului intern ce afecteaza negativ comertul, etc);

aderarea Chinei si a Taiwanului la OMC (China a devenit cea de-a 143 tara membra a OMC dupa 15 ani de negocieri. Pe 12 noiembrie ,2001, cu o zi dupa semnarea Protocolului de Aderare a Chinei la OMC, Taiwan-ul, tara rivala Chinei, a devenit formal cea de-a 144-a membra a OMC).

La Conferinta Ministeriala de la Doha s-au dus dezbateri si negocieri si-n alte domenii ca: securitatea alimentara si protectia sanatatii; comertul cu servicii; comertul electronic; domeniul investitiilor; problemele cu care se confrunta tarile in curs de dezvoltare in implementarea acordurilor curente ale OMC, etc.

Dupa sase zile de negocieri, pe 14 noiembrie, ministrii au aprobat o Declaratie privind lansarea noilor negocieri comerciale multilaterale. Programul stabileste trei ani de negocieri care vor fi finalizate in 2005, acoperind diferite domenii care vor viza comertul international, in special agricultura, serviciile, tarifele industriale, investitiile, etc.

Declaratia Ministeriala de la Doha prevede infiintarea de catre membrii OMC a Comitetului de Negocieri Comerciale (CNC) pina la data de 31 ianuarie 2002. CNC este condus ex officio de Directorul General al OMC, fiind sub autoritatea si supravegherea Consiliului General. Se reuneste o data in fiecare 2-3 luni. Prima intrunire a Comitetului a avut loc in perioada 28 ianuarie – 1 februarie la care s-au luat decizii de ordin organizational.

CNC a fost creat cu scopul de a monitoriza toate intilnirile de negociere a conditiilor de aderare la OMC a statelor candidate, precum si de a decide care Grupuri de Lucru din cadrul OMC se vor ocupa cu implementarea prevederilor paragrafului 12 al Declaratiei de la Doha.

Comitetul de Negocieri Comerciale si Grupurile de Lucru nu sunt structuri paralele. Consiliul General ramine a fi responsabil pentru intregul program negociat in cadrul Conferintei Ministeriale de la Doha, precum si pentru pregatirile pentru Conferintele Minesteriale care vor avea loc in viitor. A cincea Conferinta Ministeriala se va desfasura in 2003 in Mexic.[16]


Consiliul General este cel mai inalt organ de luare a deciziilor din cadrul OMC, sediul sau aflindu-se la Geneva. El este compus din reprezentantii ai tuturor guvernelor membre si are autoritatea de a actiona in numele Conferintei Ministeriale a OMC in perioadele dintre reuniunile acesteia, trimitindu-le in mod direct rapoarte. Este, de asemenea, responsabil pentru examinarea politicilor comerciale ale tarilor membre, pe baza rapoartelor pregatite de Secretariatul OMC. Consiliul General este asistat in activitatea sa de:[17]


Consiliul pentru Comertul cu bunuri, care supravegheaza implementarea si functionarea GATT 1994 si a acordurilor conexe.

Consiliul pentru comertul cu Servicii, care supravegheaza implementarea si functionarea GATS;

Consiliul pentru TRIPS, care supravegheaza functionarea acordului TRIPS.

De asemenea, Consiliul General se intruneste ca Organ de Reglementare a Diferendelor (DSB), pentru a exercita functiile stabilite in Memorandumul de Acord privind Reglementarea diferendelor.

Consiliul General se mai poate intruni si pentru a examina politicile si practicile comerciale ale membrilor in calitate de Organ de Examinare a Politicilor Comerciale, asa cum este prevazut in Mecanismele de Revizuire a Politicilor Comerciale.[18]

În prezent, Consiliul General este condus de Stuart Harbinson.


Comitete si alte organe subsidiare: Prin Acordul OMC au fost constituite: Comitetul pentru Comert si Dezvoltare ; Comitetul pentru restrictii din motive de balanta de plati, Comitetul pentru Buget, Finante si Aderare. Consiliul General al OMC a constituit alte doua comitete care se raporteaza la el: Comitetul pentru Comert si Mediu si Comitetul pentru Acordurile Comerciale Regionale.


OMC dispune de un Secretariat, condus de un director general, care este asistat de trei directori generali adjuncti. Conferinta Ministeriala numeste Directorul General pe o perioada de 4 ani si adopta regulile referitoare la puterile, atributiile, conditiile de lucru si durata mandatului. Secretariatul OMC are un personal de 500 de angajati, de nationalitati diferite. În indeplinirea sarcinilor lor, atit Directorul General, cit si personalului OMC li se solicita ”sa nu ceara sau sa accepte nici un fel de instructiuni de la vre-un Guvern sau de la vre-o Autoritate din afara OMC”, mentinindu-se astfel caracterul international al Secretariatului. În prezent, Director General este Mike Moore.

Votarea. Acordul stipuleaza ca OMC va continua practica GATT a luarii deciziilor prin consens. Se considera ca s-a ajuns la consens , atunci cind in momentul luarii unei decizii, nici o tara membra nu se opune adoptarii ei. Cind consensul nu este posibil, Acordul prevede luarea deciziei cu majoritatea de voturi, fiecare stat avind un singur vot. Exista, totusi, citeva cazuri in care cerintele speciale de votare sunt prescrise:

a)      interpretarea prevederilor oricaruia dintre Acorduri cere o majoritate de ¾ din voturi (Acordul OMC, Art. 9:2);

b)     amendamentele cer, in general, o majoritate de 2/3, totusi amendamentele la : Prevederile din Acordul OMC cu privire la amendamentele si luarea deciziilor, Prevederile MFN din GATT 1994, GATS, si acordul TRIPS – pot fi adoptate numai cu acordul tuturor membrilor (Acordul OMC, Art. X:1,2);

c)      cererile depuse de catre o tara membra pentru a deroga temporar de la obligatiile sale de membru OMC; cer o majoritate de ¾ (Acordul OMC,Art.IX:2).

Initierea amendamentelor poate fi facuta de orice membru al OMC, sau de Consiliul care gestioneaza un acord multilateral, care trebuie apoi inaintate Conferintei Ministeriale. Aceasta supune amendamentele respective spre decizie prin consens a membrilor intr-un interval de 90 de zile.

Deciziile in domeniul relatiilor comerciale sau in stabilirea proiectelor de investitii sint influentate de o multitudine de factori. În orice caz, stabilitatea, transparenta cadrului economic, politic, juridic si institutional dintr-o tara pot crea un climat favorabil atragerii investitiilor straine directe. Practica a demonstrat ca masurile luate de guverne in domeniul investitiilor straine directe sunt adesea influentate de traditii, structuri economice si administrative, orientari politice. Dar, diversitatea de masuri politice si administrative ce reglementeaza domeniul investitiilor straine directe fac, de multe ori , foarte dificila luarea unei decizii de catre potentialul investitor strain. Aceste aspecte pot fi reglementate prin acorduri bilaterale de garantare a investitiilor.

Uniunea Europeana sprijina activitatea unui grup de lucru al OMC in domeniul comertului si investitiilor, solicitind si corelarea cu activitatile care se desfasoara in cadrul altor institutii, in special UNCTAD.



1.4. Beneficiile sistemului comercial OMC


OMC si sistemul sau comercial ofera multiple beneficii, unele bine cunoscute, altele – mai putin evidente. Obiectivul acestui sistem bazat pe reguli este de a asigura ca pietele ramin deschise si de a evita intreruperea acestui acces prin impunerea brusca si arbitrara a unor restrictii asupra importurilor.

Într-un numar de tari in curs de dezvoltare, comunitatile de afaceri continua totusi sa nu constientizeze pe deplin avantajele sistemului comercial OMC. Cu toate acestea, acest sistem juridic nu numai ca ofera beneficii producatorilor industriali si intreprinderilor, dar si creeaza drepturi in favoarea lor . Daca ar fi sa sistematizam aceste beneficii, atunci ele ar putea fi prezentate astfel:

a)       Sistemul contribuie la mentinerea pacii internationale.

În particular, pacea este un rezultat al aplicarii celor mai importante principii ale sistemului comercial.

b)      Sistemul permite solutionarea constructiva a diferendelor.

Sistemul OMC ofera modalitati eficiente de rezolvare pasnica si constructiva a diferendelor aferente activitatii comerciale. Mai mult comert inseamna mai multe eventualitati de aparitie a diferendelor. Faptul ca tarile pot apela la OMC pentru a-si reglementa diferendele, contribuie substantial la diminuarea tensiunilor internationale din sfera comerciala.

c)       Comertul stimuleaza cresterea economica.

Comertul este potentialul de a crea locuri de munca. Practica arata ca diminuarea numarului obstacolelor comerciale influenteaza pozitiv asupra numarului locurilor de munca. O politica bine gindita inlesneste solutionarea problemelor de angajare in cimpul muncii, rezultatul final fiind mai bun anume in conditii mai libere de comert.

d)      Comertul liber reduce cheltuelile de trai.

Exista o multime de studii cu privire la impactul dintre protectionism si comertul liber. Protectionismul este scump, el intotdeauna ridica preturile. Sistemul OMC are ca scop reducerea barierelor comerciale prin intermediul regulilor convenite de comun acord si se bazeaza pe principiul nediscriminarii. Rezultatul – reducerea costurilor de producere si reducerea preturilor la marfuri finite si la servicii.[23]

e)       Comertul sporeste veniturile.

Analizele si estimarile impactului Rundei Uruguay (deci a formarii OMC), sau ale crearii pietei comune a UE, au demonstrat ca aceste procese s-au soldat cu venituri suplimentare considerabile, ceea ce a impulsionat serios procesele de dezvoltare economica. Comertul comporta provocari si unele riscuri – producatorii interni trebuie sa ofere produse de aceeasi calitate cu cele importate, insa nu toti reusesc. Dar faptul ca exista venituri suplimentare, inseamna ca exista resurse pentru ca guvernele sa poata redistribui beneficiile disponibile, spre exemplu, pentru a ajuta agentii economici sa devina mai competitivi.

f)       Sistemul incurajeaza guvernarea buna.

Deseori guvernele folosesc cadrul OMC in calitate de restrictie interna utila la elaborarea politicilor economice, argumentind, ca “nu putem proceda astfel, deoarece acest fapt vine in contradictie cu prevederile acordurilor OMC”. Pentru afaceri, asumarea acestor angajamente inseamna o mai mare certitudine si claritate in conditiile de comert; pentru guverne aceasta inseamna mai multa disciplina si corectitudine.[24]


1.4.1. Beneficiile pentru exportatorii de bunuri si servicii


Securitatea accesului. În comertul cu bunuri, aproape toate taxele vamale ale tarilor dezvoltate si o proportie mare a celor in curs de dezvoltare au fost consolidate in cadrul OMC impotriva cresterilor. Consolidarea asigura faptul ca accesul imbunatatit pe piata, obtinute prin reduceri tarifare incluse in listele de concesii ale fiecarei tari sa nu fie intrerupt prin cresteri bruste ale taxelor sau impunerea altor restrictii de catre tarile importatoare. În domeniul serviciilor, tarile si-au luat angajamente de a nu restrictiona accesul produselor din domeniul serviciilor peste conditiile si limitarile specificate in listele lor nationale.

Stabilitatea accesului. Sistemul asigura, de asemenea, stabilitatea accesului pe pietele de export, solicitind tuturor tarilor sa aplice un set de reguli uniform, elaborat in cadrul diverselor acorduri. Tarile au obligatia de a asigura conformitatea cu prevederile acordurilor pertinente a regulilor privind determinarea valorii in vama, inspectarea produselor in vederea stabilirii conformitatii cu standardele obligatorii de calitate sau eliberarea licentelor de import.


1.4.2. Beneficiile pentru importatorii de materii prime


Adeseori intreprinderile sunt obligate sa achizitioneze din import materii prime, produse intermediare si servicii necesare productiei de export. Regula de baza care cere ca exporturile sa fie permise, fara restrictii suplimentare, dupa plata taxelor si obligatia de a asigura conformitatea celorlalte reguli nationale, aplicate la frontiere cu reguli uniforme din cadrul Acordurilor, faciliteaza importurile. Ele acorda industriilor exportatoare o anumita garantie ca isi procura cele necesare fara intirzieri si la costuri competitive. În plus, consolidarile tarifare servesc la asigurarea importatorilor ca costurile de import nu vor fi marite prin impunerea unor taxe vamale mai mari.[25]















Capitolul II: Acordurile OMC. Caracteristicile de baza


2.1. Acordul General pentru Tarife si Comert


Scurt istoric al aparitiei G.A.T.T.


Ca urmare a faptului ca cel de-al doilea Razboi Mondial a afectat profund intreaga economie mondiala si relatiile economice internationale, ONU a initiat inca din primii ani de activitate, o ampla actiune menita sa duca in final la crearea unei Organizatii Mondiale a Comertului care sa-si aduca contributia la eliminarea treptata a barierelor si restrictiilor din calea comertului international.[26]

În acest scop, din insarcinarea ECOSOS, o comisie pregatitoare formata din reprezentantii a 23 de state, a trecut inca din 1945 la elaborarea unei carte a viitoarei Organizatii Mondiale a Comertului, aceasta fiind prima incercare de codificare a unor reguli fundamentale care sa guverneze relatiile economice internationale. Comisia pregatitoare a hotarit ca, paralel cu activitatea de elaborare a Cartei pentru viitoarea OMC si pina la ratificarea ei, sa initieze si primele negocieri cu privire la reducerea taxelor vamale si a altor restrictii din calea comertului international. Aceste negocieri au avut loc in perioada aprilie – octombrie 1947 si rezultatele lor au fost incorporate intr-un tratat multilateral, denumit Acordul General pentru Tarife si Comert, care constituie baza oficiala, juridica a concesiilor tarifare convenite. Totodata in acest tratat, care urma sa fie o anexa la Carta pentru OMC, au fost inscrise si o serie de reguli, principii si discipline dupa care sa se calauzeasca statele semnatare in desfasurarea schimburilor comerciale reciproce. Tratatul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1948.[27]

A fost elaborata si Carta proiectata pentru OMC, cunoscuta sub denumirea de Carta de la Havana (1948), dar, nefiind ratificata de statele semnatare, n-au putut sa fie puse bazele OMC, raminind in vigoare GATT care nu a avut statut juridic de organizatie internationala, dar a intretinut legaturi cu organizatii specializate ale ONU.


Obiectivele si structura Acordului General pentru Tarife si Comert


Acordul General pentru Tarife si Comert a fost un tratat multilateral – interguvernamental, ce reglementa cele mai importante aspecte ale cooperarii economice si comerciale intre statele semnatare. [28]

Principalul obiectiv al GATT este crearea si implementarea unui sistem comercial liberalizat si deschis in cadrul caruia intreprinderile comerciale din tarile membre pot face comert unele cu altele in conditiile de competitie impartiala. Din textul Acordului mai pot fi deduse urmatoarele obiective: liberalizarea comertului; aplicarea clauzei natiunii celei mai favorizate, fapt ce presupune nediscriminarea; respectarea obligatiilor asumate; micsorarea tarifelor; un regim comun pentru statele in curs de dezvoltare; politica antidumping etc.[29]Aceste obiective isi pastreaza valabilitatea si in prezent. În ultimii 15-20 de ani, ca urmare a faptului ca a crescut numarul tarilor membre si, in special, al tarilor in curs de dezvoltare, atributiile si obiectivele GATT s-au largit.

Structurile organizatorice ale GATT sunt urmatoarele:

Sesiunea partilor contractante;

Consiliul Reprezentantilor;

Comitete si grupuri de lucru specializate;

Secretariatul.


Sesiunea partilor contractante - (membrii cu drepturi depline), este alcatuita din delegatii tuturor tarilor membre si este forul suprem al GATT. Se intruneste, de obicei, o data pe an (sesiune ordinara) sau de mai multe ori pe an, la cererea partilor contractante (sesiuni extraordinare). Atributiile sale de baza:

dreptul si obligatia de a veghea la respectarea prevederilor GATT;

aproba modificarile si completarile aduse textului GATT;

aproba prin vot primirea de noi membri;

aproba crearea de noi organe in structura organizatorica a GATT si le directioneaza activitatea.[30]

Consiliul reprezentantilor - alcatuit din reprezentantii tarilor membre cu drepturi depline, incepe sa functioneze in 1960 si isi exercita atributiile intre sesiunile partilor contractante, indeplinind rolul de organ executiv. Are urmatoarele atributii :

indruma activitatea organelor din subordine ( comitete, comisii);

organizeaza negocierile pentru primirea de noi membri in GATT;

organizeaza consultari cu partile contractante asupra diverselor aspecte ale evolutiei schimburilor comerciale reciproce;

Secretariatul - in frunte cu Director General efectueaza activitatea tehnico-organizatorica. Personalul numara 350 de membri. El desfasoara si o activitate publicistica foarte bogata. Sprijina derularea rundelor de negocieri organizate de GATT si publica rezultatele acestora. Acorda asistenta de specialitate tarilor in curs de dezvoltare.

Comitetele si grupurile de lucru specializate pe probleme - asigura activitatea permanenta a Acordului General, studiind problemele ce le-au fost incredintate.

În afara comitetelor specializate permanente pot fi create comitete cu activitate temporala, a caror misiune inceteaza odata cu terminarea actiunii pentru care au fost create.

Dintre comitetele specializate pe probleme permanente, se remarca indeosebi activitatea urmatoarelor opt:

a.       Comitetul pentru comertul cu produsele industriale;

b.      Comitetul pentru agricultura si comertul cu produsele agricole;

c.       Comitetul pentru comert si dezvoltare;

d.      Comitetul balantelor de plati;

e.       Comitetul pentru practicile antidumping;

f.        Comitetul pentru textile;

g.      Comitetul pentru buget, finante si administratie.

Din 1964, mai face parte din structura organizatorica a GATT si Centrul de Comert International, care din 1968 a devenit Centrul comun de comert international GATT-UNCTAD.[32]



2.1.3. Principalele prevederi ale GATT-ului.


Textul Acordului a suferit pe parcursul existentei sale o serie de revizuiri si completari impuse de conditiile internationale postbelice. Începind din 1995 cind a fost actualizat, Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert a devenit principalul Acord al OMC pentru comertul cu marfuri. Principiile ce stau la baza GATT au fost preluate de sistemul OMC. [33]

Întregul sistem GATT se bazeaza pe patru reguli de baza:


Protejarea industriei nationale prin taxe vamale. Desi GATT are ca scop liberalizarea progresiva a comertului, recunoaste ca tarile membre pot fi in situatia de-asi proteja productia interna fata de competitia straina. Totusi, le cere tarilor sa asigure protectia prin taxe vamale. Utilizarea restrictiilor cantitative este interzisa, cu exceptia unui numar limitat de situatii.


Plafonarea tarifelor. Tarilor li se cere ca, ori de cite ori este posibil, sa reduca sau sa elimine protectia productiei interne, prin reducerea taxelor vamale si inlaturarea celorlalte bariere din calea comertului, in cadrul negocierilor comerciale multilaterale. Concomitent, regula prevede plafonarea tarifelor reduse, adica excluderea majorarii lor ulterioare.


Clauza natiunii celei mai favorizate. Aceasta regula importanta a GATT prevede principiul nediscriminarii. Astfel, daca o tara membra acorda altei tari orice tarif sau orice beneficiu pentru anumite produse, ea trebuie imediat si neconditionat sa il extinda asupra produselor asemanatoare ale altor tari. Aceasta obligatie se aplica atit importurilor , cit si exporturilor. Daca o tara percepe taxe pentru exportul catre o anumita destinatie, ea trebuie sa perceapa taxe cu aceeasi rata pentru exporturile catre toate destinatiile. Exista si unele derogari. Comertul intre membrii Acordurilor Generale de Comert, care este supusa la taxe vamale preferentiale sau exceptat de aceste taxe, este una dintre exceptii. O alta exceptie o constituie Sistemul Generalizat de Preferinte acordat tarilor in curs de dezvoltare de catre tarile dezvoltate.


Tratamentul national. Conform acestui principiu, un produs importat care a trecut granita dupa plata taxelor vamale si a altor taxe trebuie sa beneficieze de un tratament egal cu cel aplicat produselor autohtone. [34]

GATT mai contine un sir de anexe care vizeaza agricultura, textilele, comertul de stat, produsele standard, subventiile si actiunile impotriva practicilor de dumping. Tarile isi iau angajamente pe categorii de marfuri. Acestea includ angajamente de a reduce si limita tarifele vamale la importarea marfurilor. În unele cazuri tarifele sunt reduse la zero, in altele ele sunt limitate. Deci sunt luate angajamente fata de OMC ca unui produs i se va aplica o anumita rata care nu va fi marit.



2.1.4. Rundele comerciale


Negocierile comerciale initiate de catre GATT se desfasoara in cadrul unor conferinte, denumite si runde de tratative. Practica acestor conferinte a consacrat respectarea citorva principii in desfasurarea negocierilor tarifare si netarifare, si anume:

a.       Fiecare parte contractanta are dreptul de a decide daca participa sau nu la negocierile initiate in cadrul GATT;

b.      Nici uneia dintre partile contractante nu i se poate cere sa faca concesii unilaterale, intre parti contractante trebuind sa se acorde concesii de egala valoare. Fac exceptie tarile in curs de dezvoltare care beneficiaza de principiul nereciprocitatii concesiilor in raporturile cu tarile dezvoltate.

c. Toate partile contractante beneficiaza de rezultatele negocierilor tarifare, in virtutea aplicarii reciproce a MFN, indiferent daca participa sau nu la negocieri. Cit priveste alte acorduri negociate-n cadrul GATT, acestea nu se extind asupra partilor contractante decit in masura in care adera la ele.

În perioada 1947 – 1990, in cadrul GATT, au avut loc opt runde de negocieri, care s-au soldat cu rezultate importante pe linia crearii conditiilor favorabile dezvoltarii comertului international.


Runda de la Geneva (aprilie-octombrie 1947).

Aceasta runda sa soldat cu crearea Acordului GATT si cu 45 000 concesii tarifare vizind peste 50% din valoarea comertului mondial din acea perioada. S-au pus bazele unei noi tehnici de negocieri cunoscuta sub denumirea de „tara cu tara si produs cu produs”. Prin protocolul de la Geneva se stabileste reducerea taxelor vamale la importul in tarile dezvoltate cu 35% in medie pentru produse industriale si cu 15% pentru produse agricole, iar la importul in unele tari in curs de dezvoltare, cu pina la 40% pentru unele produse industriale.


Runda de la Annecy (Franta-1949)

Aceasta runda de negocieri comerciale a condus, pe linga aderarea a 11 noi tari la GATT, la 5000 de concesii tarifare.


Runda de la Torguay (Anglia-1950-1951)

Aceasta runda a fost organizata cu prilejul aderarii R.F.G la GATT. Numarul concesiilor tarifare negociate a fost de 8700, iar reducerea medie a taxelor vamale a fost de 25% fata de nivelul practicat in 1948.


Runda de la Geneva (Elvetia-1955-1956)

Aceasta runda s-a soldat cu rezultatele cele mai modeste – 4300 de concesii tarifare, alcatuite in principal din consolidari de taxe vamale.


Runda Dillon-Geneva (1960-1962)

A fost numita asa dupa numele subsecretarului de stat American care a propus-o. Desi nu a dus decit la realizarea unui numar de 4400 concesii tarifare, a marcat totusi un pas inainte fata de rundele precedente prin faptul ca s-a folosit tehnica reducerii lineare si reciproce a taxelor vamale cu un anumit procent convenit.


Runda Kennedy-Geneva (1964-1967)[38]

Runda a fost lansata din initiativa SUA si CEE. La aceasta runda s-a convenit reducerea taxelor vamale la 6300 pozitii tarifare, in medie cu 35%, in timp de 5 ani. Pentru prima oara au fost abordate la aceasta runda si alte trei probleme : obstacolele netarifare, liberalizarea comertului cu produse agricole si luarea in considerare a situatiei tarilor in curs de dezvoltare. În domeniul obstacolelor netarifare s-a elaborat si adoptat un Cod antidumping.


Runda Tokyo (1973-1979)

A fost organizata din initiativa SUA, CEE si a Japoniei. Pe parcursul acesteia au continuat eforturile GATT de a reduce in mod treptat tarifele. Rezultatele s-au soldat cu o reducere de 1/3 din platile vamale in cele 9 mari tari industrializate, ceea ce a facut ca tariful mediu la produsele industriale sa se reduca cu 4.7%. Micsorarea tarifelor, esalonata pe parcursul unei perioade de peste opt ani, a implicat si un element de „armonizare”, si anume cu cit mai mare era tariful, cu atit mai mare era diminuarea acestuia, in mod proportional. Au fost semnate un sir de acorduri privitoare la obstacolele de alta natura decit cele tarifare, care in unele cazuri tineau de modalitatea de interpretare a regulilor existente GATT, iar in altele s-au pus fundamente cu totul noi. Dat fiind faptul ca nu au fost acceptate de toti membrii GATT; deseori erau numite neoficial „coduri”. Astfel, in domeniul netarifar au fost negociate sase acorduri : Acordul cu privire la evaluarea vamala; Acordul cu privire la comertul de stat; Acordul privind procedurile in materie de licente de import; Acordul privind subventiile de export si taxele compensatorii; Codul Antidumping; Acordul privind obstacolele tehnice in calea comertului. Aceste Acorduri nu erau multilaterale, dar constituiau totusi un inceput.


Runda Uruguay (La Punta del Este-1986-1993)

Negocierile in cadrul Rundei Uruguay s-au soldat cu elaborarea Actului Final (la 15 decembrie 1993 ) ce a fost supus aprobarii guvernelor celor 117 tari participante la negocieri. Rezultatele rundei au fost puse in aplicare la 1 ianuarie 1995. Prin Actul Final s-a convenit:

a)      Acordul privind crearea Organizatiei Mondiale a Comertului. OMC este conceputa ca o organizatie independenta, in afara ONU. Reuniunea de la Marrakech a Comitetului de negocieri comerciale, care a marcat oficial finalizarea Rundei Uruguay, a confirmat, la nivel oficial, actul de nastere a Organizatiei Mondiale a Comertului, al III-lea pilon al economiei mondiale (pe linga FMI si BM).

b)      OMC inlocuieste structura juridica si institutionala a GATT. Ea are o sfera de cuprindere mai larga decit GATT, incluzind pe linga comertul cu marfuri si comertul cu servicii si aspectele drepturilor de proprietate intelectuala;

c)      Acordul General pentru Comertul cu Servicii;

d)      Acordul referitor la Aspectele Drepturilor de Proprietate Intelectuala legate de Comert;


Printre rezultatele vizind liberalizarea, incluse in Actul Final, sunt de mentionat:


a) Reducerea cu 40 a taxelor vamale de import pentru produsele industriale si agricole;

b)      Reducerea progresiva, pe o perioada de sase ani, a sprijinului intern acordat agriculturii, in medie cu 20% in tarile industrializate, si cu 13,3% in tarile in curs de dezvoltare;

c) Liberalizarea pe parcursul unei perioade de 10 ani a exporturilor de produse textile prin cresterea progresiva a a nivelului cotelor de acces, precum si reducerea, in paralel, a taxelor vamale la importul acestor produse;

d) Liberalizarea comertului cu servicii , prin convenirea acordarii multilaterale a regimului clauzei natiunii celei mai favorizate si a regimului national;

e)      Consolidarea regulilor de actiune impotriva practicilor de concurenta neloiala in comertul international;

f)       Extinderea principiului tratamentului diferentiat si mai favorabil pentru tarile in curs de dezvoltare.[40]



Principalele date referitoare la Runda Uruguay


Septembrie 1986

Punta del EEste

Lansarea

Decembrie 1988

Montreal

Revizuirea la jumatate de termen de catre ministri

Aprilie 1989

Geneva

Finalizarea la jumatate de termen

Decembrie 1990

Bruxells

„Fnalizarea”conferintei minesteriale cu un impas



Decembrie 1991

Geneva

Finalizarea primului proiect al Actului Final

Iulie 1993

Tokio

Solutionarea impasului privind accesul pe piata de catre Quad la Sumitul G7

Decembrie 1991

Geneva

Încheierea majoritatii negocierilor (mai continuie unele negocieri cu privire la accesul pe piata)

Aprilie 1994

Marrakesh

Semnarea Acordurilor

Ianuarie 1995

Geneva

Constituirea OMC, intrarea in vigoare a Acordurilor





2.1.5. Acordurile conexe


În Continutul „Rezultatelor Negocierilor in cadrul Rundei Uruguay privind comertul multilateral”, textele juridice includ o lista de aproape 60 de acorduri , anexe, decizii si intelegeri. Prin intermediul acestor acorduri a fost instituit un sistem mondial comercial nediscriminatoriu care reglementeaza in mod expres drepturile si obligatiile membrilor OMC. Pe linga Acordurile ce cuprind principiile de baza (GATT, TRIPS, GATS), au fost negociate si o serie de Acorduri adaugatoare care se refera la clauze speciale cu privire la sectoare specifice, si anume:


1. Acordul privind evaluarea bunurilor in vama (art. VII al GATT)

Acest Acord contine reguli de evaluare care concentreaza si, simultan, extind clauzele privind evaluarea in vama stabilite in textul original al GATT. Sistemul de evaluare a Acordului este bazat pe criterii simple si echitabile, urmarind asigurarea uniformitatii in aplicarea regulilor, astfel incit importatorii sa poata evalua in avans cu certitudine suma taxelor de platit la importuri.

Principala regula a acestui Acord este acea ca valoarea pentru scopuri vamale trebuie sa se bazeze pe pretul real platit sau platibil pentru bunul de export, destinat unei tari importatoare (adica pretul de factura), ajustat, daca este cazul, pentru a include unele plati suportate de cumparatori, cum ar fi costul ambalarii, taxele pentru obtinerea licentei, etc. [41] Articolul enumara taxele sau costurile care nu trebuie adaugate la valoarea in vama, daca nu pot fi evidentiate separat din pretul real sau platibil, si anume: cheltuielile de transport, dupa importul in teritoriul vamal al tarii importatoare; costul constructiei, asamblarii, intretinerii dupa efectuarea importului.

Pentru a proteja interesele importatorilor si a asigura o baza impartiala si neutra pentru determinarea valorii, Acordul mai contine alte cinci reguli care limiteaza discretia autoritatilor vamale si stabilesc o consecutivitate stricta a etapelor evaluarii. Numai in cazul in care vama considera ca valoarea nu poate fi determinata conform primei reguli, se va aplica regula imediat urmatoare.

a) Valoarea de tranzactie a marfurilor identice – daca valoarea nu poate fi determinata pe baza valorii tranzactiei, ea se va stabili folosind valori de tranzactie deja determinate pentru bunurile identice (art. 2).

b)     Valoarea de tranzactie a marfurilor similare – Daca nu este posibila determinarea valorii pe baza metodei de mai sus, ea trebuie determinata pe baza valorii de tranzactie la bunuri similare. În cadrul celor doua metode, tranzactia selectata trebuie sa se refere la bunuri importate care au fost vindute la export catre tara importatoare aproximativ in acelasi timp ca si cele a caror valoare se evalueaza.

c) Valoarea deductiva – Valoarea dedusa este determinata pe baza pretului unitar de vinzare pe piata interna a marfurilor importate care sunt evaluate, sau a marfurilor identice sau similare, dupa efectuarea deductiilor pentru astfel de elemente ca profitul, taxele vamale si alte taxe, transportul, asigurarea si alte cheltuieli in tara importatoare (art.5).

d) Valoarea calculata – Valoarea calculata se determina prin adaugarea la costul producerii al bunurilor evaluate „a unei sume pentru profit si cheltuieli generale egale cu cele care, de obicei, se reflecta in vinzarea bunurilor din aceeasi clasa sau gen ca marfurile evaluate care sunt produse de catre producatori in tara exportatoare pentru export catre tara importatoare” (art.6).

e)     Metoda continuarii – În cazul in care valoarea in vama nu poate fi evaluata prin una din cele patru metode descrise mai sus, ea poate fi determinata prin utilizarea oricarei metode anterioare intr-o maniera flexibila cu conditia ca criteriile utilizate sa corespunda Art. VII al GATT.

Obiectivul de baza a acestui Acord este de a proteja interesele comerciantilor onesti, cerind organelor vamale sa accepte pentru determinarea valorii impozabile pretul real, platit de importator intr-o anumita tranzactie.

Înainte de 1 ianuarie 1995, numai 11 tari aplicau sistemul de evaluare prevazut de Acord. Perioada de implementare a prevederilor Acordului a expirat in anul 2000.Orice extindere a perioadei de tranzitie trebuie sa fie adresata ti aprobata de Comitetul de Evaluare in Vama.


Acordul privind Inspectia Înainte de Expeditie (PSI).

PSI consta in angajarea unor companii private specializate din strainatate pentru a verifica detaliile expeditiei – pretul, cantitatea si calitatea bunurilor, etc.

Acordul privind Inspectia Înainte de Expeditie recunoaste ca principiile si obligatiile GATT se aplica activitatilor agentilor de inspectie inainte de expeditie imputerniciti de catre guverne. În prezent, 5 companii de PSI ofera servicii de inspectie inainte de expeditie[42]: cea mai mare dintre ele este Société Generale du Surveillance (SGS) din Geneva, ea are peste 130 de filiale in peste 140 de tari (inclusiv si in Republica Moldova); altele sunt BIVAC International din Paris; COTECNA din Geneva, Inchape Testing Services International (ITSI) din Londra si Inspectoratele din SUA.

Scopul PSI este salvgardarea intereselor nationale financiare prin prevenirea iesirilor de capital, fraudelor comerciale si eschivarii de la plata taxelor vamale, compensarea insuficientilor din infrastructurile administrative. PSI, de asemenea prezinta avantajul accelerarii vamuirii bunurilor, reducerii coruptiei vamale, etc.

Obligatiile pe care Acordul le impune tarilor care folosesc sistemul PSI vizeaza:

a)     Nediscriminarea – procedurile si criteriile vor trebui aplicate pe o baza egala tuturor exportatorilor. Toti importatorii trebuie sa efectueze inspectia in mod uniform (Acordul PSI, art.2.1).

b) Tratamentul national – tarile care utilizeaza serviciile de PSI nu trebuie sa aplice reglementarile nationale intr-o asemenea maniera incit sa aplice un tratament mai putin favorabil pentru bunurile care au fost inspectate fata de produsele nationale similare (Acordul PSI, art.2.2).

c) Locul inspectiei – inspectia fizica trebuie sa fie efectuata in tara exportatoare si, doar daca acest lucru nu este posibil, in tara producatoare (Acordul PSI, art.2.3).

d)     Standardele – inspectia cantitatii si calitatii trebuie sa fie realizata in conformitate cu standardele convenite reciproc intre cumparator si vinzator sau, in absenta acestora, cu standardele internationale (Acordul PSI, art.2.4).

e) Transparenta – transparenta trebuie sa fie asigurata prin furnizarea de informatii exportatorilor, intre altele, cu privire la legile si reglementarile din tara utilizatorului referitoare la activitatile de PSI si privind procedurile si criteriile folosite pentru inspectie (Acordul PSI, art.2.5-2.8).

f)     Protectia informatiilor confidentiale – informatiile confidentiale nu trebuie divulgate tertilor (Acordul PSI, art.2.5-2.13).

g) Întirzierile – intirzierile fara motiv trebuie evitate (Acordul PSI , art.2.15-19).

h) Verificarea preturilor – membrii utilizatori vor face astfel incit, pentru a evita suprafacturarea sau subfacturarea si frauda, entitatile de inspectie inainte de expeditie sa efectueze o verificare a pretului (Acordul PSI, art.2:20).


Acordul stabileste o procedura independenta de revizuire – administrata in comun de catre o organizatie care reprezinta agentiile PSI si o organizatie care reprezinta exportatorii pentru a reglementa diferendele intre un exportator si o agentie PSI.[43]


Acordul privind Barierele Tehnice in Calea Comertului (TBT).

Scopul fundamental al Acordului este de a asigura ca regulamentele si standardele tehnice, ce includ cerinte pentru impachetare, marcare si etichetare si proceduri utilizate pentru evaluarea conformitatii cu aceste regulamente, cerinte si standarde sa nu fie formulate si aplicate astfel incit sa creeze obstacole inutile in calea comertului. Scopul mentionat poate fi realizat in cazul in care tarile utilizeaza, atunci cind este adecvat si posibil, standardele internationale pentru formularea regulamentelor lor tehnice sau pentru elaborarea standardelor nationale voluntare. Acordul cuprinde termenul „regulament tehnic” referitor la standardele cu care conformitatea este obligatorie. Termenul „standard” este utilizat referitor la standardele folosite pe o baza voluntara.[44]

Regulamentele tehnice si standardele industriale pot varia de la tara la tara. În cazul in care exista prea multe standarde diferite, acestea pot crea dificultati producatorilor si exportatorilor. Daca standardele sunt stabilite in mod arbitrar, ele pot fi utilizate ca scuza pentru protectionism. Astfel de standarde pot deveni obstacole in calea comertului.

Evaluarea conformitatii – acordul referitor la TBT defineste procedurile de evaluare a conformitatii ca fiind „orice procedura utilizata, direct sau indirect, pentru a determina daca cerintele pertinente, cuprinse in reglementarile tehnice sau standarde sunt indeplinite”. Evaluarea conformitatii cu standardele, prin intermediul utilizarii unei terte parti neutre, ia urmatoarele forme:

Testarea produselor;

Certificarea produselor, in urma inspectiei;

3. Evaluarea sistemelor de management al calitatii; si

Proceduri de acreditare.

Reglementari tehnice si standarde – pentru ca regulamentele tehnice care impun standarde obligatorii sau standarde voluntare sa nu creeze obstacole tehnice inutile in calea comertului, Acordul stabileste anumite principii si reguli care cer ca agentiile cu rol de reglementare corespund cerintelor (Acordul privind TBT, art.2.1-2.2).

Principalele organizatii care redacteaza standardele internationale sunt: Organizatia Internationala pentru standardizare(ISO); Comisia Electrotehnica Internationala(CEI); Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (ITU); si Comisia Codex Alimentarius.


Acordul privind aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare (SPS).

Masurile sanitare si fitosanitare tin de securitatea alimentara si standardele pentru protectia plantelor si animalelor. Acordul SPS incurajeaza tarile membre sa utilizeze standarde stabilite de organizatii internationale, dar mai permite tarilor sa stabileasca propriile standarde care pot fi doar mai inalte decit cele internationale. Aceste masuri nu vor admite discriminari in mod arbitrar sau nejustificat intre tarile membre unde prevaleaza conditii identice sau similare.

Conform Acordului SPS se considera masuri sanitare si fitosanitare toate masurile ce pot fi aplicate:

a.       pentru protectia vietii si sanatatii oamenilor impotriva riscurilor cauzate de alimentele care contin aditivi, substante contaminante, toxine sau organisme ce provoaca boli;

b.      pentru protectia vietii si sanatatii oamenilor impotriva plantelor sau animalelor purtatoare de boli;

c.       pentru protectia vietii si sanatatii animalelor si plantelor impotriva parazitilor, bolilor sau organismelor ce provoaca boli; s.a.


Acordul SPS cere tarilor ca, la adoptarea masurilor sanitare si fitosanitare, sa se calauzeasca de standardele, directivele sau recomandarile elaborate de : Comisia Codex Alimentarius; Biroul International al Epizootiilor; Organizatii internationale si regionale competente care isi desfasoara activitatea in cadrul Conventiei Internationale privind Protectia Plantelor; si orice alta organizatie care poate fi desemnata de Biroul OMC privind SPS:

Masurile SPS reduc riscurile consumatorilor, animalelor sau plantelor pina la niveluri acceptabile. Masurile diferite pot fi echivalente in asigurarea aceluiasi nivel de protectie a sanatatii contra riscurilor aparitiei unor boli sau contaminari. Art.4 al Acordului SPS cere statelor membre, sub anumite conditii, recunoasterea masurilor echivalente al altor tari.

Membrii OMC sunt incurajati sa acorde asistenta tehnica si financiara pentru tarile cel mai putin dezvoltate pentru ca ele sa fie in stare sa faca fata problemelor specifice ce tin de implementarea Acordului si introducerii unor noi masuri SPS care ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra comertului.

Acordul SPS mareste transparenta masurilor sanitare si fitosanitare. Cu toate ca multe guverne utilizeaza deja in managementul lor evaluarea riscului cu referire la inofensivitatea alimentelor si protectia vietii si sanatatii animalelor si plantelor. Acordul SPS incurajeaza utilizarea la scara mai larga a evaluarii sistematice a riscului de catre toate guvernele tarilor membre ale OMC si pentru toate produsele relevante.


5. Acordul privind procedurile in materie de licente de import (PLI).

Procedurile nationale in materie de licente in import pot afecta in mod negativ fluxul importurilor, in special daca aceste proceduri nu sunt transparente sau daca acestea intirzie in mod nejustificat eliberarea licentelor. Acordul PLI imparte licentele in doua categorii:

a) Licente automate – ele ar trebui sa se elibereze intr-un termen maximde 10 zile lucratoare de la primirea cererilor;

b)      Licente neautomate – sunt utilizate, in general, pentru a administra restrictiile cantitative si trebuie acordate intr-un termen de maximum 30 de zile de la primirea cererilor atunci cind licentele sunt eliberate pe baza principiului „primul venit, primul servit” , si de 60 de zile daca toate cererile sunt analizate simultan.

Acordul privind procedurile in materie de licente de import prevede reguli pentru adoptare si implementarea procedurilor nationale in ceea ce priveste eliberarea licentelor de import. Autoritatile nationale de licentiere trebuie sa se conformeze acestor reguli, obiectivul de baza al acestora fiind acela de proteja interesele importatorilor si furnizorilor externi. Regulile cer autoritatilor nationale de licentiere sa se asigure ca procedurile de licentiere nu sunt mai impovaratoare decit este absolut necesar pentru a administra sistemul de licentiere, sunt transparente si previzibile si protejeaza importatorii straini impotriva intirzierilor inutile.

Acordul PLI obliga tarile membre sa publice toate informatiile privind procedurile de licentiere pentru import (Acordul privind PLI, art. 1.4 ). În plus, pentru a proteja interesele importatorilor si a facilita emiterea rapida a licentelor, Acordul stipuleaza ca:

a)      modelele de cereri si proceduri trebuie sa fie atit de simple pe cit este de posibil;

b) cererile nu trebuie sa fie refuzate pentru erori minore de documentatie care nu modifica datele de baza;

c)      pedepsele aplicate pentru astfel de erori nu trebuie sa fie mai aspre decit este necesar pentru a servi ca avertisment, cu exceptia cazurilor in care apar intentii de frauda sau neglijari evidente.

Autoritatilor de licentiere li se cere ca la distribuirea licentelor sa acorde o atentie deosebita noilor importatori, in special celor care importa din tari in curs de dezvoltare si tari cel mai putin dezvoltate.


6. Acordul privind Subventiile si Masurile Compensatorii (SMC).

Acordul privind Subventiile si Masurile Compensatorii abordeaza doua subiecte separate, insa strins legate intre ele:

a)       disciplinele multilaterale care reglementeaza acordarea subventiilor;

b) aplicarea masurilor compensatorii in scopul compensarii daunelor cauzate de importurile subventionate.

În general, prevederile Acordului SMC se aplica produselor industriale, iar cele ale Acordului privind Agricultura la produsele agricole. Se considera ca o industrie a primit o subventie ca urmare a: transferului direct de la guvern de fonduri sau garantii guvernamentale ale platilor imprumuturilor; furnizarii de bunuri sau servicii sau achizitionarii de bunuri de catre guvern; s.a. (Acordul SMC, art.1).

Guvernele acorda subventiile in scopul folosirii lor pentru promovarea dezvoltarii de noi industrii, pentru a le incuraja investitiile si infiintarea de intreprinderi in zonele defavorizate, pentru imbunatatirea infrastructurii, etc.

Scopul Acordului nu este sa restringa nejustificat dreptul guvernelor de a acorda subventii, ci de a le interzice sau de a le descuraja in utilizarea subventiilor care au efecte defavorabile asupra comertului altor tari. În acest scop, el imparte subventiile in:[46]


a) Subventii interzise (subventiile rosii) – ele includ subventiile la export. În trecut regula care interzicea folosirea subventiilor la export pentru produsele industriale s-a aplicat numai tarilor dezvoltate. Acordul extinde aceasta regula si la tarile in curs de dezvoltare care beneficiaza de o perioada de tranzitie de opt ani, in decursul careia trebuie sa-si alinieze practicile in materie de subventionare , in conformitate cu aceasta regula. Pe parcursul acestei perioade, tarile in curs de dezvoltare nu pot mari nivelul subventiilor la export.

Prin art. 3 al Acordului se interzic doua categorii de subventii:

subventiile subordonate utilizarii cu preferinta a produselor nationale fata de produsele importate;

- subventiile la export , adica subventiile care sunt subordonate rezultatelor la export.

Aceste doua categorii de subventii sunt interzise deoarece afecteaza comertul si prin aceasta, cauzeaza „efecte nefavorabile” intereselor comerciale ale altor tari.


b)     Subventiile permise - toate subventiile care nu sunt interzise sunt permise. Acordul SMC imparte subventiile permise in doua categorii:


Subventiile actionabile (galbene) - majoritatea subventiilor fac parte din categoria celor „actionabile”. Ele nu sunt interzise, desi pot fi contestate printr-o reglementare multilaterala a diferendelor sau prin actiuni compensatorii, in cazul daca afecteaza in mod nefavorabil interesele altor Membri (ex: aduc daune unei ramuri nationale de productie de pe teritoriul membrilor afectati; cauzeaza un prejudiciu grav; etc).


Subventiile neactionabile (verzi) - de regula, din aceasta categorie fac parte subventiile acordate de guvern intreprinderilor mici si mijlocii identificate pe baza marimii lor sau a numarului de angajati. Aici se mai includ si subventiile pentru activitatile de cercetare la nivelul intreprinderilor, daca anumite conditii sunt indeplinite; pentru asistarea dezvoltari industriale a regiunilor defavorizate; pentru promovarea adaptarii instalatiilor existente la noi cerinte de mediu ambiant, cu conditia ca ea sa fie punctuala si sa fie limitata la 20% din costurile adaptarii. Tarile importatoare nu pot percepe taxe compensatorii pentru produsele ce beneficiaza de subventii neactionabile.

Acordul SMC stabileste reguli si proceduri detaliate pe care autoritatile competente trebuie sa le respecte pe parcursul investigatiei si la calcularea nivelului taxei compensatorii ce poate fi perceputa (Acordul SMC, art.4,7,9).


7. Acordul privind salvgardarea

Acordul privind salvgardarea autorizeaza tarile importatoare sa limiteze importurile pentru o perioada de timp daca, in rezultatul investigarilor efectuate de autoritatile competente, s-a stabilit ca importarea se efectueaza in cantitati exagerate si cauzeaza un prejudiciu grav ramurii nationale de productie producatoare de marfuri similare sau a celor care concureaza in mod nemijlocit cu cele importate.

În Acord se expun criteriile ce trebuie sa fie luate in consideratie de autoritatile ce desfasoara investigarea pentru a determina in ce masura importurile cauzeaza prejudiciu grav ramurii concrete de productie nationala (Acordul privind Salvgardarea, art. 4:2). Termenul „dauna grava” este definit ca „degradarea notabila a situatiei unei ramuri de productie nationala”. Acordul pune accent pe transparenta si pe respectarea stricta a cerintelor procedurale. Unul din criteriile cerintelor procedurale este de a oferi furnizorilor straini si statelor, interesele carora pot fi afectate intr-un mod nefavorabil de actiunile de salvgardare propuse, posibilitatea de a aduce dovezi si de-asi apara adecvat interesele.

Scopul primar in asigurarea acestor masuri temporare de protectie marita este de a acorda timp ramurii nationale afectate in vederea pregatirii pentru concurenta sporita cu care se va confrunta dupa inlaturarea restrictiilor.

În principiu, masurile de salvgardare nu pot fi indreptate spre importuri dintr-o tara anume. Totusi, Acordul descrie in ce mod o cota poate fi acordata tarilor furnizoare, inclusiv circumstantele exceptionale, cind importurile din anumite tari au sporit neproportional de rapid. O masura de salvgardare nu va dura mai mult de 4 ani, desi aceasta perioada poate fi extinsa pina la opt ani, cu conditia ca o autoritate nationala determina ca masura data este necesara si ca exista probe ce dovedesc ca industria se ajusteaza. Masurile impuse pentru mai mult de un an de zile trebuie sa fie liberalizate in timp.[47] Tarile in curs de dezvoltare pot impune aceste restrictii pentru o perioada maxima de 10 ani.

Fiind impusa, actiunea de salvgardare se va aplica doar in masura necesara prevenirii sau remedierii prejudiciului grav si de a ajuta industria respectiva sa se restabileasca. Actiunile de salvgardare nu vor fi autorizate daca problemele cu care se confrunta industria nationala au o alta origine decit cea legata de importurile exagerate.

Acordul permite ca, in situatii exceptionale, tarile membre sa deroge de la regula nediscriminarii si sa aplice restrictiile contingentare numai pentru una sau mai multe tari, cind importurile din aceste tari „ au crescut intr-un procentaj disproportional in raport cu cresterea totala a importurilor produsului in cauza”. Pentru a se asigura ca asemenea actiuni sunt luate numai in situatii exceptionale, Acordul stabileste ca acestea ar trebui luate numai dupa consultari cu Comitetul privind Salvgardarea si cu aprobarea acestuia. Cu alte cuvinte, nu este permisa adoptarea masurilor de salvgardare care sa restrictioneze importurile, cind numai citiva producatori considera ca nu pot face fata concurentei la import.

Atunci cind o tara impune restrictii asupra importurilor in scopul protejarii producatorilor sai interni, ea trebuie sa ofere compensatii comerciale suficiente ( de exemplu sub forma unor reduceri a taxelor vamale de catre tara care doreste sa adopte actiunea de salvgardare) tarilor ale caror interese comerciale ar putea fi afectate de aceste masuri. În caz contrar, tara exportatoare poate lua masuri de retorsiune, adica masuri similare fata de tara importatoare.


8. Acordul privind Practicile Anti-dumping (art. VI al GATT 1994)

Acordul privind Practicile Anti-dumping (art. VI al GATT 1994) reglementeaza aplicarea de catre membrii OMC a masurilor anti-dumping. Masurile anti-dumping sunt remedii unilaterale care pot fi aplicate de catre un Membru dupa efectuarea anchetei si stabilirii de catre Membrul respectiv, in conformitate cu prevederile Acordului AD, ca produsul importat este „lansat pe piata la un pret de dumping si ca importurile cu pret de dumping cauzeaza daune materiale industriei autohtone producatoare a produsului similar. Cu alte cuvinte, daca o companie exporta un produs la un pret mai mic decit pretul pe care acesta il obtine pe piata sa interna, atunci se spune ca are loc practica „dumping” in cazul acestui produs. Marja operatiunilor de dumping se determina prin compararea acestor doua preturi.

Acordul AD inainteaza anumite cerinte reale, care trebuie sa fie indeplinite intru impunerea masurilor anti-dumping, dar si cerinte detaliate procedurale privind desfasurarea anchetei anti-dumping, impunerea si mentinerea masurilor anti-dumping. Atit nerespectarea cerintelor reale cit si a celor procedurale pot fi folosite la solutionarea litigiilor si pot servi ca baza pentru invalidarea masurii. Acordul AD nu cere nemijlocit actiuni privind dumpingul deoarece dumpingul, in primul rind, este o practica la care recurg companiile de afaceri (prin aceasta se deosebesc de subventii, deoarece in cazul subventiilor actiunea se comite de guvern sau o institutie guvernamentala).

Ca atare o activitate „anti-dumping” presupune incasarea unor plati vamale aditionale la anumite produse originare dintr-o anumita tara exportatoare, in scopul aducerii pretului la produsul dat mai aproape de „valoarea normala”, sau in scopul ameliorarii prejudiciului adus industriei interne in tara importatoare.

Exista mai multe modalitati de verificare daca in cazul unui anumit produs are loc evenimentul „dumping” la un nivel pronuntat sau doar unul usor:

a)     Preturi calculate la mediu – pentru a stabili marja de dumping prin compararea preturilor interne si a preturilor la export, practicate de exportator, autoritatile competente utilizeaza adesea preturi medii, mai ales atunci cind un numar mare de tranzactii mici sunt implicate. Pentru a garanta ca in astfel de cazuri preturile sunt comparate corect, Acordul prevede ca comparatia sa fie bazata pe:

media ponderata a preturilor la produsele destinate consumului intern, comparata cu media ponderata a preturilor la toate tranzactiile de export;

preturile de pe piata interna si preturile de export.

Acordul permite o exceptie de la aceasta regula generala in cazul in care preturile de export difera semnificativ intre cumparatori, regiuni sau perioade de timp (Acordul privind Practicile Anti-dumping, art. 2.4.2).

b)     Conversiunea valutei – compararea pretului pentru consumul intern cu pretul la export, de regula, include si conversiunea celui din urma in valuta tarii exportatoare. Acordul AD prevede folosirea in scopuri de conversiune a ratei de schimb predominante pentru ziua in care a fost efectuata tranzactia de vinzare (Acordul privind Practicile Anti-dumping, art.2.4.1).

c) Reconstituirea – Acordul AD recunoaste ca acolo unde volumul vinzarilor interne este scazut, pretul la consum in tara exportatoare nu poate fi folosita ca baza corespunzatoare pentru compararea preturilor. În asa cazuri, Acordul permite organelor de anchetare sa foloseasca in scopuri de comparare valoare reconstituita in loc de pretul practicat pentru consum intern. Valoarea reconstituita este calculata pe baza costului de productie al produsului pentru ramura de productie exportatoare (Acordul privind Practicile Anti-dumping, art.2.2).

d) Regula de minimis – Acordul AD prevede respingerea imediata a cererii si stoparea anchetei daca:

marja de dumping este mic si nesemnificativ, adica mai mic de 2% din pretul de export al produsului;

volumul importurilor dintr-o anumita tara este mai mic de 3% din toate importurile produselor similare in tara importatoare;

dauna este neglijabila.

Acordul stipuleaza ca tarile membre trebuie sa informeze in mod prompt si detaliat Comisia privind practicile “anti-dumping” despre toate activitatile preliminare si finale contra practicii dumping. Ele vor trebui, de asemenea, sa raporteze despre toate investigatiile desfasurate o data pe an. Atunci cind apar diferente, tarile membre sunt incurajate sa se consulte. Ele pot folosi procedura OMC de reglementare a diferendelor.


Acordul privind Regulile de Origine.

Regulile de origine sunt utilizate de catre guverne pentru a determina tara care ar trebui considerata ca tara in care au fost produse marfurile importate. Aceste reguli sunt o parte esentiala a regulilor de comert, deoarece un sir de politici discrimineaza tarile exportatoare. Regulile privind originea se mai folosesc la elaborarea statisticii comerciale si la confectionarea etichetelor “fabricat in…” care se aplica la produse.

GATT nu contine reguli specifice de determinare a originii. Acest lucru a dat tarilor flexibilitatea de a adopta regulile proprii si de a le aplica diferentiat, in functie de scopul pentru care se utilizeaza. Pentru a gasi solutii la aceste probleme si la alte probleme care au aparut ca urmare a absentei de reguli precise, a fost negociat, in cadrul Rundei Uruguay, Acordul privind Regulile de Origine .

Obiectivul fundamental al Acordului este de a cere tarilor sa adopte un ansamblu uniform de reguli armonizate in scopul determinarii originii produselor importate care beneficiaza de clauza MFN. Deoarece sa considerat ca activitatea tehnica de elaborare a unor astfel de reguli necesita timp, Acordul cuprinde doua seturi de prevederi:

a)      primul set se refera la regulile pe care tarile trebuie sa le respecte pe toata durata perioadei de tranzitie, adica pina la intrarea in vigoare a noilor reguli armonizate (activitatea tehnica privind armonizare se realizeaza de Comitetul Tehnic OMV, sub coordonare Comitetului OMC pentru Regulile de Origine;

b)      al doilea set de prevederi este aplicabil dupa incheierea perioadei de tranzitie.

Regulile de origine sunt necesare deoarece marfurile pot fi supuse diverselor masuri discriminatorii in functie de originea lor. Taxele si restrictiile legate de importuri pot varia in functie de originea produsului importat. Regulile de origine sunt folosite:

in scopul determinarii faptului daca marfurile importate vor beneficia de clauza MFN sau de tratament preferential;

in scopul de a implementa masurile si instrumentele politicii comerciale, ca taxele anti-dumping si de salvgardare; s.a.

Astfel, tara de origine este considerata tara unde marfa a fost fabricata integral, sau a fost supusa unei transformari substantiale. Drept tara de origine a marfii pot fi considerate si un grup de tari, o uniune vamala de tari, o regiune sau o parte a tarii. Tara de origine a marfii se determina in scopul aplicarii masurilor tarifare si netarifare de reglementare a activitatii economice externe.

Pentru importurile pentru care se acorda clauza MFN, determinarea tarii de origine nu este, in general, necesara, deoarece acest nivel de taxe se aplica, pe baze nediscriminatorii, importurilor provenind din toate sursele.

Acordul obliga membrii OMC sa asigure transparenta regulilor lor de origine, sa nu provoace efecte restrictive, de distorsiune sau dezorganizare asupra comertului international.


10. Acordul privind masurile investitionale legate de comert (TRIMS).

Pentru incurajarea investitiilor, guvernele impun adesea investitorilor straini anumite conditii, in conformitate cu anumite prioritati nationale. Conditiile care pot avea efecte asupra comertului sunt denumite masuri investitionale legate de comert (TRIMS).

Acordul TRIMS, negociat in Runda Uruguay, cere tarilor sa elimine TRIMS pe care le considera incompatibile cu regulile GATT. Pentru tarile dezvoltate perioada de eliminare este de doi ani, pentru tarile in curs de dezvoltare – de cinci ani (pina la 1 ianuarie 2000) si pentru tarile cel mai putin dezvoltate – de sapte ani (pina la 1 ianuarie 2002).

Acordul TRIMS se aplica doar in masura in care afecteaza comertul cu bunurile. Prin aceasta se recunoaste ca anumite masuri pot cauza restrictii si distorsiona comertul si se stabileste ca membrii nu vor aplica masuri, care sunt discriminatorii fata de straini sau produse straine. Acordul, de asemenea, interzice masurile investitionale care conduc la restrictii cantitative.

Masurile adoptate de Statele membre pentru a atrage si reglementa investitiile straine includ stimulari fiscale, reduceri de taxe si oferirea terenurilor si altor servicii in conditii preferentiale. În afara de aceasta, Statele impun conditii care ar incuraja sau obliga utilizarea investitiilor conform unor anumite prioritati nationale. Cerintele cu continut local, care prescriu investitorului sa utilizeze un anumit volum de contributii locale in productie, sunt un exemplu al unor astfel de conditii. Masurile investitionale legate de comert sunt aplicate in special de catre tarile in curs de dezvoltare pentru a promova obiectivele dezvoltarii.

În conformitate cu acest Acord, tarile trebuie sa informeze OMC si Statele membre referitor la toate masurile investitionale care nu corespund acestui Acord. Prezentul Acord prevede constituirea unui Comitet privind TRIMS pentru monitorizarea implementarii acestor angajamente.


Acordul privind Textilele si Îmbracamintea (ATÎ).

Obiectivul fundamental al Acordului ATÎ este sa asigure eliminarea restrictiilor aplicate in prezent de citeva tari dezvoltate la importul de textile si imbracaminte. În acest scop, Acordul stabileste procedurile pentru integrarea comertului de textile si imbracaminte in sistemul GATT, cerind tarilor sa elimine restrictiile in patru etape, intr-o perioada de zece ani, pina la 1 ianuarie 2005.

Baza metodologica pentru integrarea comertului cu textile si imbracaminte in GATT este lista produselor textile , continute in Anexa ATÎ. Lista acopera toate produsele textile-fire si tesaturi, textile si imbracaminte, indiferent daca fac sau nu obiectul restrictiilor. Procesul de integrare se desfasoara in patru etape. În fiecare etapa, produsele insumind un anumit procent minim din volumul importurilor din 1990 ale unei tari trebuie incluse in procesul de integrare, adica trebuie sa iasa din sfera de aplicare a AMF si sa fie supus regulilor generale ale OMC.

Ramurile industriilor producatoare de textile si imbracaminte sunt importante pentru un numar mare de tari in curs de dezvoltare. Acordul contine mecanisme tranzitorii specifice de salvgardare care pot fi aplicate produselor neintegrate deocamdata in GATT la orice etapa. În conformitate cu mecanismele de salvgardare pot fi luate masuri impotriva unor tari exportatoare aparte, daca tara importatoare a demonstrat ca volumul total al importurilor produsului respectiv introdus in tara in cantitati atit de sporite incit poate sa cauzeze un prejudiciu grav ramurii nationale de productie respectiva. Tara care are in vedere de a aplica masuri de salvgardare trebuie, mai intii, sa aiba consultari cu tara exportatoare sau tarile interesate. De asemenea, problema trebuie sa se prezinte Organului de Monitorizare a Textilelor pentru examinarea prompta si recomandari adecvate.

La Conferinta Ministeriala de la Doha comertul cu textilele a constituit un capitol destul de important. În acest sens, Declaratia Ministeriala aprobata la Doha confirma ca tarile membre ale OMC au ajuns la comun acord in vederea initierii unor noi negocieri cu privire la reducerea semnificativa a taxelor vamale, in asa fel ca barierele non-tarifare sa fie eliminate in special in exportul acestor produse care prezinta un interes deosebit pentru tarile in curs de dezvoltare. În asa fel se poate constata ca tarile in curs de dezvoltare au obtinut la Doha un succes remarcabil in problema liberalizarii continua a comertului cu textilele.[50]


Acordul privind Agricultura.

Programul de reforma adoptat prin Acordul privind Agricultura, negociat in cadrul Rundei Uruguay, incearca sa impuna disciplina GATT in comertul cu produse agricole, un sector in care regulile sale nu au fost intotdeauna aplicate pe deplin de catre toate tarile membre.

Acordul privind Agricultura stabileste un program pentru reforma graduala a comertului in sectorul agricol. Programul are ca scop „stabilirea unui sistem comercial agricol corect si echitabil, orientat spre piata”, solicitind tarilor sa adopte noi reguli in acest domeniu.

Acordul permite statelor sa sprijine economia rurala, dar de preferinta – prin politici care cauzeaza mai putine distorsiuni comertului.

Acordul privind Agricultura interzice subventionarea exportului produselor agricole, cu exceptia cazurilor cind aceste subventii sunt specificate in lista angajamentelor Membrului. În acest caz, Acordul cere de la Membrii OMC sa reduca atit suma mijloacelor banesti alocate pentru subventionarea exportului, cit si volumul de exporturi care este subventionat. Este recunoscut ca mai multe tari se bazeaza pe folosirea subventiilor pentru a desface surplusul de produse pe pietele internationale. Acordul obliga aceste tari sa reduca folosirea lor.

Una din caracteristicile Acordului privind Agricultura este „clauza pasnica”. Prin aceasta clauza se protejeaza anumite categorii de politici de sprijin intern si de subventii la export fata de contra-masurile intreprinse, la nivel national sau multilateral, de alte tari. Acordul prevede ca acele produse care beneficiaza de subventiile din „zona verde” fiind in conformitate deplina cu dispozitiile prevazute, vor fi neactionabile atit in scopul actiunilor compensatorii, cit si a contestarilor la OMC prin invocarea procedurilor de reglementare a diferendelor.[51]

În Acordul privind Agricultura a fost inclus un articol, conform careia Membrii OMC sunt obligati sa continue procesul de reformare a comertului produselor agricole care a inceput in anul 2000. În prezent, negocierile in acest domeniu se afla in faza a doua. În aceasta faza intrunirile sunt in mare masura neoficiale. Programul de lucru determinat in martie 2001 prevede orarul petrecerii celor sase intruniri neoficiale. Prima faza a fost formata din tarile care prezinta propunerile ce contin pozitiile lor initiale pentru procesul de negocieri. La faza a doua, in tema discutiilor sunt incluse mai multe detalii tehnice, necesare membrilor de a ajunge la un consens in privinta modificarii regulilor si angajamentelor in domeniul agriculturii.[52]

Principalul subiect in domeniul agriculturii, discutat in cadrul a IV-a Conferintei Ministeriale a OMC, a fost sprijinul producatorilor interni si promovarea exportului. Tot aici au fost propuse negocieri de extindere a accesului pe piata, reducerea, in vederea eliminarii, tuturor formelor de subventionare a exportului, reducerea substantiala a sprijinului intern ce afecteaza negativ comertul.

Unele tari in curs de dezvoltare si tarile cel mai putin dezvoltate au cerut schimbarea proiectului care sa le permita mai multe scutiri de la diferite discipline ale comertului agricol si sa includa eliminarea tarifelor maximale (rata foarte inalta a tarifelor le import), cresterea tarifara (rata mai inalta la produsele prelucrate decit cea aplicata la materia prima) si obstacolele netarifare.



2.2. Acordul General privind Comertul cu Servicii.


2.2.1. Obiectivele si structura G.A.T.S.


Serviciile ocupa o gama larga de activitati economice, de la servicii bancare, de asigurare si telecomunicatii pina la servicii de recreare, culturale si sportive. OMC a identificat peste 150 de subsectoare de servicii.

Comertul cu servicii creste si, in prezent, reprezinta peste 20% din ansamblul comertului international. Acordul General privind Comertul cu Servicii, care a fost negociat la Runda Uruguay, a creat un cadru pentru aducerea acestui comert sub disciplina internationala. Prevederile sale se aplica la toate modurile de realizare a comertului international cu servicii, si anume:

a.       Miscarea peste frontiera a serviciilor;

b.      Stabilirea unei prezente comerciale in tara unde serviciul este furnizat;

c.       Deplasarea temporala a personalului in alta tara pentru a furniza un serviciu acolo; si

d.      Deplasarea consumatorilor in tara importatoare.[53]


Obiectivele GATS sunt similare celor ale GATT. Aceasta vizeaza „promovarea cresterii economice a tuturor partenerilor comerciali si dezvoltarea tarilor in curs de dezvoltare”, prin expansiunea comertului cu servicii. Acordul cauta sa atinga acest obiectiv aplicind la comertul cu servicii regulile GATT, cu modificarile necesare pentru a tine seama de trasaturile sale specifice.


Structura GATS consta din:

a)      Un text cadru care stabileste conceptele, principiile si regulile care se aplica la masurile ce afecteaza comertul cu servicii;

b)      Anexele Acordului, care stabilesc principiile si regulile privind sectoare specifice si care completeaza textul;

c)      Angajamente specifice de liberalizare a comertului in sectoare si subsectoare de servicii, figurind in listele nationale de angajamente ale tarilor membre.

Spre deosebire de bunuri, GATS contine un al patrulea element special: listele ce indica domeniile in care tarile , temporar, nu aplica principiul nediscriminatoriu „natiunea cea mai favorizata”. Aceste obligatii, cum ar fi programele tarifare in cadrul GATT, constituie o parte integranta a Acordului. La fel se considera si retragerea temporala a tratamentului „natiunea cea mai favorizata”.

Consiliul OMC pentru Comert cu Servicii supravegheaza functionarea acestui Acord. Negocierile cu privire la Angajamentele in patru domenii au avut loc dupa Runda Uruguay.[54]



2.2.2. Principalele prevederi ale G.A.T.S.


GATS se aplica la masurile guvernamentale care privesc serviciile furnizate pe baze comerciale. Astfel, acesta acopera atit intreprinderile din sectorul privat, cit si companiile proprietare a guvernelor, daca acestea furnizeaza serviciile baza comerciala. Serviciile obtinute de departamentele si agentiile guvernamentale pentru uzul lor intern sunt excluse din sfera acordului.

Printre obligatiile importante impuse de textul cadru sunt cele referitoare la:

a        Transparenta reglementarilor – Acordul cere ca fiecare tara membra sa stabileasca unul sau mai multe puncte de informare, de unde alte tari membre sa poata obtine informatii privind legile si reglementarile afectind comertul din sectoarele de servicii de interes pentru industriile lor. În plus, in scopul sprijinirii furnizorilor de servicii din tarile in curs de dezvoltare, Acordul cere tarilor dezvoltate membre sa stabileasca puncte de contact pentru obtinerea informatiei necesare.

b Recunoasterea reciproca a calificarilor cerute pentru furnizarea de servicii. Companiile sau persoanele care furnizeaza servicii trebuie sa obtina certificate, licente sau alte autorizari care sa le permita sa faca afaceri. Acordul solicita tarilor membre sa incheie aranjamente pentru recunoasterea reciproca a cerintelor de calificare pentru obtinerea autorizatiei. Acordurile de recunoastere vor fi notificate OMC.

c Aplicarea tratamentului natiunii celei mai favorizate – În cadrul GATS, atunci cind o tara permite patrunderea competitorilor straini intr-un anumit sector, inseamna ca se vor acorda oportunitati egale pentru sectorul dat serviciilor acordate de toate tarile membre a OMC. NMF se aplica in cazul tuturor serviciilor, dar se permit unele scutiri speciale temporare.

d Regulamentele vor fi obiective si rezonabile – Dat fiind faptul ca regulamentele interne sunt cele mai importante mijloace de exercitare a unei influente sau a controlului asupra comertului cu servicii, in Acord se cere ca guvernele sa reglementeze serviciile in mod rezonabil, obiectiv si impartial.

e      De a nu aplica restrictii la transferurile si platile internationale, cu exceptia cazului cind tara are serioase dificultati cu balanta de plati, dar chiar si in asemenea cazuri restrictiile vor fi temporare si vor respecta alte limite si conditii;

f        Masuri care sa fie luate pentru liberalizarea comertului, inclusiv acelea care sa asigure o mai mare participare a tarilor in curs de dezvoltare. Runda Uruguay a constituit inceputul. GATS cere sa fie desfasurate mai multe negocieri, primele dintre care urmeaza sa inceapa pe parcursul urmatorilor cinci ani. Scopul urmarit este ca procesul de liberalizare sa continue prin intermediul majorarii numarului de angajamente in programe.


Celelalte prevederi din textul cadru pot fi, in linii mari, impartite in doua grupe. În prima grupa sunt domeniile pentru care textul prevede ca negocierile ar trebui sa aiba loc. În a doua grupa sunt prevederile privind exceptiile de la regulile generale.

Comertul cu servicii este mult mai divers decit comertul international cu bunuri. Companii de telefoane, banci, companii aeriene si firme de contabilitate acorda serviciile lor in moduri cu totul diferite. Anexele GATS reflecta unele din aceste diversitati. Anexele reglementeaza urmatoarele domenii: Deplasarea persoanelor fizice; Serviciile financiare; Telecomunicatiile; Servicii de transport aerian; Achizitiile publice; Subventiile; Masurile compensatorii; Licentierea etc.[57]






Angajamentele tarilor referitoare la continuarea deschiderii pietei.

Fiecare tara isi asuma anumite angajamente cu privire la sectoarele de servicii si la activitatile in sectoarele date. Angajamentele garanteaza accesul pe piata a tarii date in sectoarele vizate si stabilesc limitele accesului pe piata si tratamentul national.

În ceea ce priveste masurile de acces pe piata pe care o tara ce-si asuma angajamente negociate nu doreste sa le suprime complet, aceasta poate stipula ca angajamentele sunt subordonate anumitor conditii. Formele pe care asemenea conditii le pot lua sunt mentionate in Articolul XVII al GATS. Nici o alta conditie nu poate fi impusa.

Angajamentele asumate de o tara sunt inregistrate in lista sa de angajamente GATS. Fiecare lista este impartita in doua parti: orizontala si sectoriala. Angajamentele orizontale se aplica la toate sectoarele de servicii; angajamentele sectoriale sunt aplicabile numai unor anumite sectoare sau subsectoare de servicii. Natura angajamentelor care pot fi asumate in cadrul fiecarui mod sunt:

a.       Angajament integral – tara in cauza nu cauta sa limiteze accesul la piata sau tratamentul national, prin masuri incompatibile cu Art. XVI al GATS;

b.      Angajament insotit de limitari – tara data descrie detaliat masurile care sunt incompatibile cu regulile relative la accesul pe piata sau tratamentul national, si se angajeaza sa nu ia alte masuri incompatibile;

c.       Absenta unui angajament – arata ca tara in cauza ramine libera sa mentina sau sa introduca masuri incompatibile cu regulile privind accesul pe piata sau tratamentul national;

d.      Imposibilitatea tehnica de a asuma angajamente - tara respectiva arata ca intr-un sector dat, un anumit mod de furnizare nu poate fi utilizat din motive tehnice.

Listele de angajamente sunt complexe, deoarece acopera 12 sectoare si 155 subsectoare. Pentru fiecare subsector, angajamentele sunt mentionate conform celor patru moduri in care se desfasoara comertul cu servicii. La GATS se gasesc si listele nationale cu exceptii de la tratamentul natiunii celei mai favorizate, durata acestor exceptii este limitata la 10 ani, ele urmind sa fie reexaminate dupa 5 ani de la inceperea aplicarii lor.









Acordul privind Dreptul de Proprietate Intelectuala

legate de Comert


2.3.1. Obiectivele si structura T.R.I.P.S.


Dezvoltarea comertului international poate fi afectata, daca normele adoptate de state in scopul protejarii drepturilor de proprietate intelectuala (DPI) variaza mult de la o tara la alta. Mai mult decit atit, aplicarea inadecvata sau ineficienta a acestor drepturi poate incuraja comertul cu bunuri contrafacute si produse piratate, prejudicind astfel intereselor comerciale legitime ale producatorilor care sunt titularii acestor drepturi sau le-au achizitionat. Elaborarea unor noi reguli comerciale pentru drepturi de proprietate intelectuala, care ar fi acceptate pe arena internationala, a fost considerata ca un mijloc de a introduce mai multa ordine si previziune si ca o modalitate de reglementare a diferendelor in mod mai sistematic in acest domeniu. Lucrul acesta s-a reusit pe parcursul Rundei Uruguay.

Acordul privind Aspectele Drepturilor de Proprietate Intelectuala legate de Comert, contine norme minimale pentru protectia DPI , precum si proceduri si cai de recurs pentru aplicarea lor. Acesta stabileste un mecanism pentru consultare si supraveghere la nivel international, pentru a asigura respectarea acestor norme de catre tarile membre la nivel national.

Structura Acordului este construita pe conventiile internationale existente privind DPI. Prevederile acestuia se aplica urmatoarelor DPI:

Brevete;

Dreptul de autor si drepturi conexe;

Marci de comert;

Desene industriale;

Schemele circuitelor integrate;

Informatii nedezvaluite; si

Indicatii geografice.

Pentru ca detinatorii de drepturi de proprietate intelectuala sa nu abuzeze de exclusivitatea asupra acestora, drepturile respective sunt spuse unui numar de limitari si exceptii. Acestea au scopul de a asigura un echilibru intre interesele legitime ale detinatorilor de DPI si cele ale utilizatorilor.

La momentul intrarii in vigoare a Acordurilor OMC la data de 1 ianuarie 1995, tarilor dezvoltate li s-a acordat un an pentru armonizarea in concordanta cu Acordul TRIPS a practicilor si legilor lor. Acordul prevede o perioada de tranzitie de 5 ani (adica pina la 1 ianuarie 2000) pentru tarile in curs de dezvoltare si o perioada de tranzitie de 11 ani pentru tarile cel mai putin dezvoltate.





Principalele prevederi ale T.R.I.P.S.


Acordul TRIPS se bazeaza pe principalele conventii internationale asupra DPI. Acesta mai stabileste ca tarile pot, conform conventiilor, sa garanteze o protectie mai mare decit este ceruta da Acordul TRIPS, atit timp cit nu contravine prevederilor Acordului.

Principalele prevederi ale Acordului pot fi grupate in urmatoarele cinci categorii:

a)       Principiile de baza si obligatii generale;

b)       Standardele minimale de protectie privind:

- obiectul protectiei;

- drepturile conferite;

- exceptii permise in cadrul acestor drepturi;

- durata minima de protectie;

c) Modul de aplicare adecvata a acestor drepturi de catre tari pe teritoriul lor;

d)      Aranjamente tranzitorii pentru implementarea regulilor la nivel national.


a)      Principii de baza si obligatii generale – Acordul reafirma aplicarea principiului tratamentului national, cuprins in diferite conventii internationale privitoare la DFI, care stabileste ca in ceea ce priveste „existenta, achizitionarea, mentinerea si aplicarea DPI ale nationalilor straini, acestora nu li se va acorda un tratament mai putin favorabil decit cel oferit de o tara propriilor nationali”. De rind cu acordarea regimului national, , Acordul TRIPS mai solicita tarilor membre sa aplice tratamentul natiunii celei mai favorizate cetatenilor straini, in sensul de a nu crea nici o discriminare intre ei.

În Acord se stipuleaza ca protectia proprietatii intelectuale trebuie sa contribuie la introducerea inovatiilor tehnice si la transferul de tehnologie.


b)     Standartele minimale de protectie – Partea a doua a Acordului include tipurile de drepturi asupra proprietatii intelectuale si modalitatea de protejare a acestora. Scopul urmarit este de a asigura existenta standardelor adecvate de protectie in toate tarile membre. Ca punct initial in acest caz apar obligatiile stipulate in majoritatea aranjamentelor internationale administrate de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (WIPO). Acestea sunt: Conventia de la Paris pentru protectia Proprietatii Industriale; Conventia de la Berna privind protectia Operelor Literale si Artistice. Exista domenii care nu sunt acoperite de aceste conventii. Din aceste considerente Acordul TRIPS a adaugat un numar semnificativ de noi standarde, mai inalte.


Drepturile de autor – Obiectul protejarii dreptului de autor include operele literale, stiintifice si artistice indiferent de modurile si forma de exprimare. Principalele prevederi asupra dreptului de autor si drepturile conexe sunt prevazute in Conventia de la Berna. Acordul TRIPS aduce clarificari si adaugiri Conventiei de la Berna asupra urmatoarelor aspecte:

programele pentru calculator si bazele de date;

drepturile de inchiriere a programelor de calculator, a inregistrarilor audio si de filme;

drepturile interpretilor si ale producatorilor de fonograme;

drepturile organizatiilor de radiodifuziune.[61]

Acordul stipuleaza ca artistii interpreti sau executanti au dreptul de a impiedica inregistrarea, reproducerea si punerea pe post neautorizata a interpretarii pentru o perioada de nu mai putin de 50 ani.


Marci de fabrica sau de comert – Regulile internationale privind marcile de comert sunt cuprinse in Conventia de la Paris. Acordul TRIPS completeaza aceste reguli in urmatoarele domenii:

definirea „marcii de comert” ;

drepturile exclusive ale detinatorilor de marci de comert;

interzicerea impunerii unor cerinte speciale pentru utilizarea marcilor de comert;

licentierea si cesiunea marcilor de comert;

anularea marcilor de comert.

În Acord se stipuleaza ca marcile de servicii trebuie sa fie protejate in acelasi mod ca si marcile de fabrica sau de comert, folosite pentru bunuri. Marcile care au devenit notorii intr-o anumita tara se bucura de protectie suplimentara.[62] Perioada minima de protectie a dreptului de proprietate este de 7 ani de la inregistrarea initiala si a fiecarei inregistrari. Înregistrarea se poate reinnoi la infinit.


Desene si modele industriale – Nu toate tarile protejeaza in mod uzual desenele industriale, care cuprind caracteristicile ornamentale ale produselor. Desenele industriale sunt protejate, in principal, in cazul bunurilor de consum, cum ar fi textilele, articolele de pielarie etc. Acordul TRIPS impune statelor membre, ca obligatie, protejarea desenelor industriale, care sunt noi sau originale. Desenele si modelele industriale trebuie sa fie protejate timp de cel putin 10 ani.


Indicatii geografice – Indicatiile geografice au scopul de a informa consumatorul ca un produs are calitatea, reputatia sau alte caracteristici „legate in mod esential de originea sa geografica”. [63] Cel mai uzual exemplu cum ca indicatiile de origine geografica pot sa induca in eroare publicul este oferit de „Champagne” care nu este o marca de comert ci o regiune in Franta. Acordul TRIPS stipuleaza ca statele membre trebuie sa evite folosirea incorecta a denumirilor de localitati in calitate de marca. Acordul prevede un nivel mai inalt de protectie, chiar si in cazurile cind nu exista pericolul de a deruta consumatorii.


Brevete – Acordul prevede ca pentru ca o inventie sa poata fi inregistrata ca un brevet este necesar ca :

el sa fie o noutate;

sa implice o activitate inventativa;

sa aiba aplicabilitate industriala.

Organele de stat pot refuza eliberarea brevetului pentru o inventie daca exploatarea ei in scopuri comerciale este interzisa din motive de ordine publica sau moralitate. Pot fi excluse de la brevetare metodele de diagnosticare, terapeutice, animalele si procesele biologice de producere a plantelor si animalelor.

Acordul descrie drepturile minimale de care poate sa beneficieze titularul brevetului (Art. 28 TRIPS). Inventatorilor trebuie sa li se asigure protectia brevetelor pentru cel putin 20 ani.


Schemele de circuite integrate – Baza pentru protectia schemelor de circuite integrate in Acordul TRIPS este Tratatul de la Washington privind Proprietatea Intelectuala in materie de circuite integrate. Acest tratat a fost adoptat in 1989 , dar nu a intrat inca in vigoare. Prevederile suplimentare stipuleaza ca importul sau vinzarea produselor care incorporeaza un circuit integrat protejat fara autorizatie din partea proprietarului de drept, vor fi considerate ilegale. Durata minima de protectie este de 10 ani de la data inregistrarii sau de la data primei exploatari.


Informatii nedivulgate si secrete comerciale – Secretele comerciale si alte tipuri de „informatii nedivulgate”, care au valoare comerciala, trebuie sa fie protejate impotriva incalcarii confidentialitatii si altor actiuni contrare practicilor de comert oneste. Datele testarii prezentate guvernelor in scopul aprobarii spre comercializare a noilor produse farmaceutice sau chimice pentru agricultura de asemenea trebuie sa fie protejate impotriva concurentei neloiale.

Pentru a asigura ca protectia imbunatatita si sporita a drepturilor de proprietate intelectuala nu va avea efecte adverse asupra transferului de tehnologie in conditii comerciale rezonabile, Acordul prevede ca tarile pot sa adopte masuri corespunzatoare, inclusiv legislative, pentru a impiedica detinatorii de proprietate intelectuala sa abuzeze de drepturile lor sau sa adopte protectii care restring in mod nerezonabil comertul.



c)      Exercitarea drepturilor de proprietate intelectuala - Existenta legilor cu privire la proprietatea intelectuala nu este de ajuns. Ele trebuie implementate. Aceasta este prevazut in Partea a III a Acordului TRIPS. Procedurile de exercitare trebuie sa fie echitabile si impartiale si nu neaparat complicate si costisitoare. Ele nu trebuie sa provoace limitari nerezonabile in timp sau piedici neargumentate. Acordul descrie in detalii cum trebuie sa fie abordata exercitarea drepturilor, inclusiv regulile pentru obtinerea dovezilor, masurile provizorii, daune si alte penalitati. Curtile de judecata trebuie sa dispuna de dreptul de a ordona inlaturarea sau distrugerea bunurilor pirateresti sau contrafacute. Guvernele vor trebui sa garanteze detinatorilor drepturilor de proprietate intelectuala obtinerea de asistenta din partea autoritatilor vamale pentru impiedicarea importului de bunuri contrafacute.

Consiliul pentru Aspectele Proprietatii Intelectuale legate de comert monitorizeaza functionarea Acordului si respectarea lui de catre guverne.[64]


d) Aranjamente tranzitorii pentru implimentarea regulilor la nivel national - La momentul intrarii in vigoare a Acordurilor OMC la data de 1 ianuarie 1995, tarilor dezvoltate li s-a acordat un an pentru armonizarea in concordanta cu Acordul TRIPS a practicilor si legilor lor. Acordul prevede o perioada de tranzitie de 5 ani (adica pina la 1 ianuarie 2000) pentru tarile in curs de dezvoltare si o perioada de tranzitie de 11 ani pentru tarile cel mai putin dezvoltate. Daca intr-o tara in curs de dezvoltare nu se asigura protejarea produsului brevetat dintr-un anumit domeniu de tehnologie, la momentul in care Acordul TRIPS a intrat in vigoare (1 ianuarie 1995), acesteia i se acorda 10 ani pentru a introduce protectia data. În cazul produselor farmaceutice si celor ce tin de domeniul substantelor chimice utilizate in agricultura, tarile trebuie sa accepte procedura de depunere a cererilor de brevet chiar de la inceputul perioadei de tranzitie, desi brevetul nu trebuie neaparat sa fie acordat pina la sfirsitul acestei perioade.

Regula generala, cu unele exceptii, prevede ca in conformitate cu Acordul se vor aplica acele obligatii cu referire la dreptul intelectual care exista la momentul perioadei de tranzitie a unei tari, precum si drepturile noi.



2.4. Sistemul OMC pentru reglementarea diferendelor


Pentru ca un sistem comercial multilateral sa functioneze in mod corespunzator, nu este suficient existenta unui ansamblu convenit de reguli. Regulilor trebuie sa li se adauge alte reguli care sa acorde tarilor dreptul de a corecta situatiile de incalcare a regulilor si de a reglementa diferendele lor. Dezvoltarea unui puternic sistem multilateral de reglementare a diferendelor, care elimina unele slabiciuni ale anteriorului sistem GATT, ar constituit astfel una din cele mai importante realizari ale negocierilor din Runda Uruguay.

Sistemul de solutionare a conflictelor din cadrul OMC este un element esential pentru asigurarea transparentei in sistemul comercial multilateral.[65] El a fost creat de insusi guvernele tarilor membre cu convingerea ca acest mecanism va asigura respectarea regulilor comerciale negociate. Principiul cheie in acest sistem este acordul. Fara acest sistem ar fi practic imposibil de a mentine echilibrul care, este destul de delicat in cazul regulilor si obligatiunilor internationale.

Acordul OMC prevede un sistem comun de reguli si proceduri aplicabile diferendelor ivite in cadrul oricarui din instrumentele sale juridice. Principala responsabilitate in aplicarea acestor reguli si proceduri, revine Consiliului General, care actioneaza ca Organ de Reglementare a Diferendelor (ORD). Acesta este singurul organ autorizat sa creeze „ grupuri de lucru” alcatuiti din experti pentru examinarea unui anumit caz.

În mod tipic un diferend are loc atunci cind o tara adopta o masura in calitate de politica comerciala sau intreprinde alte actiuni care sunt considerate de unul sau mai multi membri ai OMC ca masuri ce incalca Acordurile OMC ori sunt considerate nereusite pentru a fi transformate in obligatii. Al treilea grup de tari poate declara ca ele au interes fata de cazul dat si ca se bucura de unele drepturi. Acordul subliniaza ca este esential solutionarea prompta, daca se urmareste scopul ca OMC sa functioneze in mod efectiv.

Acordul Rundei Uruguay a facut imposibil ca o tara care a pierdut un proces sa blocheze adoptarea hotaririi judecatoresti. În conformitate cu procedurile precedente ale GATT, hotaririle puteau fi adoptate doar prin consens. În prezent hotaririle judecatoresti sunt adoptate in mod automat, cu conditia ca nu exista un consens ca hotarirea sa fie respinsa.

Acordul General nu cuprinde clauze speciale pentru solutionarea diferendelor, insa timp de cinci decenii, s-a dezvoltat o practica cutumiara in acest domeniu. În martie 1982 existau deja mai mult de 100 diferende ce fusese supuse procedurii solutionarii in cadrul GATT.


Importanta consultarilor si a negocierilor – Unul din principiile importante prevazute in aceste proceduri este acela ca un diferend trebuie prezentat la ORD de catre guvernul tarii membre in vederea reglementarii, numai dupa ce incercarile de solutionare a neintelegerii prin consultari bilaterale au esuat. Procedurile mai prevad ca, pentru ajungerea la o solutie reciproc acceptabila, cele doua parti pot cere Directorului General sa foloseasca bunele sale oficii pentru concilierea si medierea intre ele.

Numai daca consultarile si eforturile de conciliere nu au dat rezultatul scontat intr-un interval de 60 de zile, partea vatamata poate cere ORD declansarea oficiala a mecanismului de reglementare a diferendelor, prin stabilirea unui panel care sa examineze plingerea. Pentru a urgenta reglementarea diferendelor si pentru a avea certitudinea ca formarea unui panel (grup de lucru) nu este intirziata de tara impotriva careia se depune plingerea, procedurile cer ORD sa formeze panelul de indata ce acest lucru este cerut de partea care se plinge, cu exceptia cazurilor in care exista un consens impotriva formarii panelului.[67]

O deosebita importanta pentru precizarea si dezvoltarea procedurilor de solutionare prezinta „Întelegerea Partilor Contractante privind notificarea, consultarea, solutionarea diferendelor si supravegherea (NCM), adoptata la 28.11.1979 (L/4907), ca si anexa la aceasta intelegere referitoare la descrierea acceptata in comun a practicii cutumiare a GATT in domeniul solutionarii diferendelor. Partile Contractante[68]sesizate cu o asemenea plingere pot decide, pe baza unei solicitari exprese si in urma raspunsului celeilalte parti, instituirea unui panel care sa le asiste in solutionarea diferendului.


Paneluri – Un panel este, in mod normal format din trei persoane, dar pot fi si cinci persoane daca partile au convenit astfel. Numele persoanelor pentru a fi numiti in Panel sunt propuse de Secretariatul OMC din lista cuprinzind experti guvernamentali si neguvernamentali.

Înainte de a se institui un panel, poate fi creat un Comitet de Conciliere, care in termeni ambigui ai art. 15 din Acordul privind punerea in aplicare a art. IV al Acordului General, ar urma ca, intr-o perioada de 3o de zile, sa-si exercite functiile sale de „bune oficii” pentru solutionarea amiabila a conflictului.

Decizia privind structura panelului este de obicei adoptata in urma consultarilor cu partile aflate in disputa. Într-o perioada de 6 pina la 9 luni, panelele trebuie sa prezinte ORD rapoartele si recomandarile lor, in baza evaluarii obiective a faptelor din cazul respectiv, precum si a conformitatii masurilor examinate cu prevederile pertinente din instrumentele juridice.

Competentele panelului sunt complexe. Panelul are in mare masura sarcini de ancheta (uneori ancheta efectuata de panel poate sa implice si consultarea FMI[69]) urmind sa stabileasca prin obtinerea de informatii si expertiza tehnica, faptele care au dus la declansarea diferendului.

Acordul descrie in detalii modalitatea de activitate a grupului de lucru. Principalele etape sunt urmatoarele:

Înainte de prima audienta – fiecare parte la diferend prezinta panelului cazul sau in scris.

Prima audienta – tara care depune plingerea, tara implicata si tarile care au anuntat ca manifesta interes in cazul dat prezinta si ele cazul lor la prima audienta.

Reactii de raspuns – la cea de-a doua intrunire a panelului, tarile implicate prezinta reactiile de raspuns in scris, iar argumentele oral.

Expertii – cind una din parti prezinta comunicari stiintifice sau tehnice, grupul de lucru, la rindul sau, poate sa consulte experti sau sa desemneze un grup de experti care sa examineze aceste materiale si sa elaboreze un raport consultativ.

Primul proiect – panelul prezinta partile descriptive ale raportului (date si argumente) ambelor parti si se da un termen de doua saptamini pentru comentarii la acesta. Raportul nu include constatari si concluzii.

Raport interimar – grupul de lucru prezinta mai tirziu ambelor parti un raport interimar, care include constatarile si concluziile sale, dupa care se da o saptamina, termen in care partile pot cere revizuirea acestor date.

Revizuire – perioada de revizuire nu trebuie sa depaseasca doua saptamini. Pe parcursul acestei perioade grupul de lucru va organiza intilniri suplimentare cu cele doua parti.

Raportul final – raportul final se prezinta celor doua parti, iar dupa 3 saptamini acesta se prezinta tuturor membrilor OMC. Daca grupul de lucru decide ca chestiunea comerciala, care este obiect al divergentelor, nu incalca Acordurile OMC sau o obligatie, atunci se recomanda ca masura data sa fie adusa in concordanta cu regulile OMC.

Sanctiunea cea mai drastica ce poate fi adoptata de Partile Contractante este aprobarea suspendarii de catre partea lezata a aplicarii concesiilor sau a altor obligatii fata de partea contractanta ce incalca prevederile Acordului.

Procedura de solutionare prin intermediul panelelor a dus fie la suprimarea de catre statul reclamat a masurilor considerate contrare Acordului General, fie la realizarea unui compromis intre cele doua parti in litigiu – pe baza modificarii legislatiei nationale sau pe baza unei evaluari statistice.


Organul de Apel – Înfiintarea Organului de Apel, ca o structura asemanatoare unui Tribunal de Apel, este un lucru nou adaugat sistemului de reglementare a diferendelor. Fiecare din parti poate sa depuna un apel fata de o hotarire judecatoreasca a panelului. Apelul este supus audierii de catre 7 persoane cu autoritate recunoscuta, cu experienta in domeniul juridic si comert international si problematica acoperita de diverse acorduri. Ei trebuie sa fie independenti de oricare guvern. Din cele sapte persoane doar trei vor fi solicitati pentru oricare dintre cazuri.

Raportul Organului de Apel, care se va limita la aspectele juridice cuprinse in raportul panelului, precum si la interpretarea juridica care decurge de aici, trebuie sa fie prezentat la ORD intr-un interval de 60 pina la 90 de zile.

Apelul poate sa modifice, sa faca amendamente sau sa remita constatarile juridice si concluziile grupului de lucru. Organul pentru Reglementarea Diferendelor trebuie sa accepte sau sa respinga rapoartele de apel in termen de 30 de zile. Respingerea e posibila doar prin consens.


Examinarea rapoartelor de catre ORD – Raportul panelului este supus ORD pentru adoptare si pentru a se formula recomandari, decizii si reglementari corespunzatoare.

Pentru a se asigura reglementarea prompta a diferendului, este prevazut ca perioada „de la data formarii panelului de catre ORD” si data la care „va examina raportul panelului sau Organului de Apel” sa nu depaseasca 9 luni, atunci cind la raportul panelului nu se face recurs si 12 luni daca se face recurs.

Procedurile prevad posibilitatea ca rapoartele panelelor sa fie puse in aplicare de catre parti, intr-unul din urmatoarele trei moduri:

Conformarea – procedurile subliniaza ca partea care este in culpa in ceea ce priveste respectarea obligatiilor sale, trebuie sa se conformeze prompt recomandarilor panelului sau ale Organului de Apel. Daca nu este posibil ca aceasta parte sa puna imediat in aplicare recomandarile, ORD poate, la cerere, sa acorde o perioada rezonabila pentru punerea in aplicare.

Prevederea privind compensarea – daca partea vinovata nu se conformeaza, intr-o perioada rezonabila de timp, partea care a invocat procedura de reglementare a diferendului poate cere compensatii. Alternativ, partea in culpa poate oferi plata compensatiei.

Autorizarea masurilor de retorsiune – daca partea in culpa nu se conformeaza si nu acorda compensarea adecvata, partea vatamata poate cere la ORD autorizarea pentru luarea unor masuri de retorsiune prin suspendarea concesiilor sau a altor obligatii asumate prin acorduri. Astfel, daca o parte incalca obligatiile pe care le are in cadrul GATT, partea vatamata poate fi autorizata de ORD sa majoreze taxele vamale la produsele pe care le importa din tara in culpa; volumul de comert cu aceste produse trebuie sa fie aproximativ egal cu cel care a fost afectat de masurile pentru care sa depus plingere.[71]

Regulile prevad ca masurile de retorsiune trebuie sa fie autorizate de ORD. Prevederile privind compensarile si autorizarea masurilor de retorsiune de catre ORD sunt totusi masuri temporale. Solutia optima pentru tara in culpa este de punere in aplicare a recomandarilor. Regulile cer ORD sa tina sub supraveghere aceste cazuri, pentru a asigura implementarea lor deplina.

Sistemul de solutionare a diferendelor este sistemul care pune pe acelasi cintar toate tarile, fie mari sau mici. Tarilor mici li se acorda sansa de asi apara drepturile. În multe diferende solutionate de acest sistem rolul decisiv l-au jucat tarile in curs de dezvoltare. Statele Unite ale Americei si Uniunea Europeana au depus cele mai multe plingeri la OMC si, sunt la rindul lor cele mai citate tari in plingerile altor guverne depuse la OMC precum ca ele nu respecta drepturile OMC.[73]
































Capitolul III. Aderarea Republicii Moldova la Organizatia Mondiala a Comertului



3.1. Etapele aderarii RM la Organizatia Mondiala a Comertului


În Articolul XII al Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului, se stipuleaza ca orice stat sau teritoriu vamal distinct va putea adera la acest Acord in conditii ce se vor conveni intre acesta si OMC. În baza concluziilor negocierilor intre membri si aderent, sunt pregatite Lista Concesiilor si Angajamentelor privind Bunurile, Lista Angajamentelor specifice in domeniul serviciilor, care de fapt sunt parte componenta a proiectului Protocolului de Aderare. Cind proiectul Raportului Grupului de Lucru, proiectul Protocolului de Aderare si listele privind bunurile si serviciile sunt finalizate, Grupul de Lucru remite pachetul Consiliului General sau Conferintei Ministeriale spre aprobare. În urma deciziei Consiliului General / Conferintei Ministeriale de a adopta pachetul de documente, Protocolul de Aderare intra in vigoare. Acest pachet urmeaza a fi ratificat de catre membrul aderent si numai dupa 30 de zile de la ratificarea lui , acesta devine membru. [74]

Aderarea, efectuata in conditii echilibrate, trebuie sa fie recunoscuta ca un proces foarte dificil si complicat, care poate fi taraganat si care cere un nivel inalt de pregatire si coordonare a institutiilor guvernamentale, precum si un consens politic pentru a promova eficient interesele nationale.

Procesul de aderare implica negocieri bilaterale si multilaterale minutioase cu toti membrii OMC cointeresati in politici promovate de candidat, ceea ce poate cauza o extindere in timp a procesului de aderare.

Aderarea RM la OMC a fost determinata de avantajele pe care le ofera cadrul juridic al comertului international si de motivele pentru care e mai bine sa fii in cadrul OMC decit in afara acestei organizatii.

Scopul aderarii la OMC constituia urgentarea procesului de integrare in economia mondiala, ceea ce permite crearea unei societati democratice, cu o economie bazata pe principiile de piata. Aderarea a fost motivata si de dezavantajele specifice faptului ca nu suntem membri ai OMC, iar acordurile bilaterale comerciale nu sunt suficient dezvoltate, precum si de imaginea adversa, in special pentru investitorii straini, a faptului ca am ramas „in afara sistemului”.

Negocierile de aderare au coincis cu programul structural si sistematic de reforme si cu procesul de formulare a politicii economice, inclusiv comerciale, a tarii. Însa sistemul administrativ subdezvoltat, lipsa resurselor umane si financiare au afectat direct capacitatile tehnice pentru a conduce acest proces complex de aderare in mod eficient si in termen scurt.[75]

În afara de aceasta, pe linga faptul ca a fost necesara adoptarea conceptului de promovare a unui regim comercial in conformitate cu disciplinele multilaterale ale OMC, Moldovei, ca si oricarui stat aderent, i s-au solicitat concesii privind accesul pe piata bunurilor si consolidarea tarifelor vamale, angajamente in domeniul sprijinului intern in agricultura si angajamente speciale privind comertul cu servicii.

Trebuie de mentionat faptul ca in perioada aderarii noastre atitudinea principalilor parteneri comerciali fata de tarile aderente a devenit mai dura comparativ cu perioada de aderare la GATT, au crescut considerabil „standardele” aderarii. Unii membri ai OMC au promovat o pozitie ferma cerind ca tarile aderente sa accepte un nivel de obligatii mai inalt decit cel acceptat de membrii initiali, incorporind deja eventualele rezultate ale urmatoarelor runde de negocieri. În practica aceasta inseamna ca Republica Moldova a fost nevoita sa accepte un nivel de consolidare a tarifelor si unele angajamente in domeniul serviciilor comparabile cu nivelul celor mai avansate tari. Totodata, Moldova nu a avut posibilitatea sa beneficieze de anumite prevederi stipulate de acordurile OMC, care ofera un regim special si preferential tarilor in curs de dezvoltare. Statutul de tara in curs de dezvoltare nu a fost acordat nici-unui stat aderent cu economie in tranzitie in perioada de initiere a negocierilor de aderare la OMC, ceea ce a condus la faptul ca aceste negocieri au fost mult mai dure pentru noi decit pentru alti candidati, aflati pe listele ONU cu statut de tara in curs de dezvoltare. Cu toate acestea, comparativ cu alte state ale CSI, Moldova a desfasurat acest proces foarte activ, fiind depasita doar de Kirgistan si Georgia.

Procesul de aderare la OMC a presupus parcurgerea urmatoarelor etape:


Prezentarea cererii din partea Guvernului – RM a prezentat o cerere oficiala in noiembrie 1993 solicitind statut de observator GATT. În decembrie 1993 a fost anuntata formarea Grupului de Lucru pentru Aderare, constituit din 23 de tari. Presedinte al acestui grup fiind desemnat dl. M. Kumar (India).

Dupa crearea OMC in ianuarie 1995, succesoarea GATT, Guvernul RM a solicitat statut de observator OMC, obtinind astfel de la 1 ianuarie 1996 statutul de observator al OMC.


Prezentarea Memorandumului privind regimul sau comercial – Memorandumul a fost prezentat in septembrie 1996. Conform procedurii a fost circulat tuturor membrilor Grupului de Lucru, care ulterior au prezentat oficial intrebari referitor la descrierea detaliata a regimului comertului exterior. Dintre cele 23 state membre a Grupului de Lucru, cei mai activi s-au dovedit a fi Uniunea Europeana, Polonia, Elvetia, SUA, Bulgaria, Japonia, Australia, Canada.[77]


Runde de intrebari si raspunsuri in scris – referitor la Memorandumul prezentat, precum si discutarea lui in cadrul sedintelor Grupului de Lucru, unde pot participa toate tarile OMC, inclusiv cele cu statut de observator. În urma primei runde de intrebari la care a trebuit sa prezentam tarilor membre ale OMC raspunsuri in scris (circa 300 de intrebari), RM a petrecut prima sedinta a Grupului de Lucru la Geneva in luna iunie 1997. Între sedintele grupului de lucru s-au purtat multiple negocieri bilaterale privind accesul pe piata bunurilor si serviciilor si, multilaterale privind subventiile in agricultura.


Negocierile bilaterale – Statele care adera la OMC negociaza cu tarile membre, pentru a gasi solutii optime si variante de compromis pentru toate aspectele legate de comert, si anume nivelul taxelor vamale pentru produsele senzitive pentru industria nationala, protejarea unor sectoare din sfera serviciilor, precum si alte aspecte ale politicii economice. Pe parcursul intregului proces de aderare s-au purtat opt runde de negocieri bilaterale. Cele mai intense negocieri s-au dus cu Australia, Bulgaria, Brazilia, Canada, Cehia, India, Japonia, Polonia, Slovacia, SUA, Turcia, Uniunea Europeana.


Negocierile multilaterale – Tarile interesate in negocierile privind acordarea sprijinului direct de catre stat producatorilor agricoli au fost: Australia; Uniunea Europeana; Canada; SUA. Negocierile in acest domeniu au fost foarte complicate, deoarece sistemul de sustinere a agriculturii purta un caracter total diferit de felul cum sunt clasificate subventiile in cadrul OMC. Cu toate acestea s-a reusit negocierea unui nivel de 15,98 mln. DST (Drepturi Speciale de Tragere), ce reprezinta un echivalent de 270 mln. lei, suplimentar unui cuantum de 5% calculat din volumul productiei agricole.[78]


Semnarea Protocolului de aderare – O delegatie oficiala a Republicii Moldova, condusa de premierul Vasile Tarlev, a participat, in perioada de 7-8 mai la Geneva, la sedinta Consiliului General al Organizatiei Mondiale a Comertului, unde a semnat Protocolul de aderare a tarii noastre la aceasta organizatie internationala.




Ratificarea Protocolului de aderare la OMC de catre Parlamentul RM – Parlamentul RM a ratificat Protocolul de Aderare la Organizatia Mondiala a Comertului la 1 iunie, 2001 prin adoptare Legii privind aderarea Republicii Moldova la OMC (Legea Nr. 218-XV).[79]


Procesul de negocieri a durat destul de mult timp din cauza influentei negative a mai multor factori, unii dintre care au fost deja mentionati. Un alt factor important a fost lipsa unui cadru institutional adecvat si a mecanismelor de formare a politicilor necesare pentru functionarea unei economii de piata la inceputul procesului de negociere, care trebuie sa asigure desfasurarea acestora in termeni mai restrinsi. Este cunoscut si faptul ca schimbarile frecvente ale administratiei superioare influenteaza negativ si taraganeaza considerabil promovarea procesului de aderare.

Taraganarea aderarii RM a acordat partial membrilor OMC si unele facilitati pe care le ofera doar cadrul OMC. Din momentul Prezentarii Memorandumului privind regimul comertului extern, si ulterior, a raspunsurilor la intrebarile membrilor Grupului de Lucru pentru elaborarea Raportului Grupului de Lucru si a Protocolului de aderare, Moldova a fost nevoita sa prezinte un numar substantial de informatii din diferite domenii legate de politici comerciale, fapt ce a conditionat cheltuieli semnificative.

Cu cit mai mult timp s-a taraganat acest proces, cu atit mai multa informatie a fost solicitata. De exemplu, in contextul aderarii RM la OMC s-au solicitat informatii in urmatoarele domenii: practici si regulamente ale preturilor, sistemul de taxare, subventiile in agricultura, regimul investitiilor straine, tariful vamal, platile pentru procedurile vamale, intreprinderile comerciale de stat, standardizarea si evaluarea conformitatii marfurilor importate, standardele sanitare si fitosanitare, licentierea importurilor, sistemul de protectie a drepturilor proprietatii intelectuale etc. [80]

Pe de alta parte, toate acestea veneau sa faciliteze si scopurile principalilor actori ai OMC care folosesc diferite pirghii in procesul de aderare pentru a obtine angajamente anticipate din partea tarilor aderente in cadrul OMC, asigurind astfel alinierea lor la subiectele puse in discutii in contextul rundei negocierilor multilaterale.

Nefiind membri ai OMC, am ratat mai multe posibilitati de negociere a diferitelor acorduri bilaterale cu statele Europei Centrale si de Est, deja membre ale OMC. Agentii economici straini sunt descurajati de lipsa unui set de reguli clare pentru stabilirea unor afaceri pe baza principiilor recunoscute si armonizate international. Mai multe relatii de colaborare sau cooperare in domeniul economico-comercial cu statele Uniunii Europene sau ale Acordului de Liber Schimb in Europa Centrala (CEFTA) au fost blocate sau nu li s-au atribuit importanta pertinenta.



Avantajele si dezavantajele aderarii RM la OMC


OMC a devenit cea mai importanta organizatie internationala cu profil economic care contribuie la solutionarea celor mai stringente probleme ale lumii contemporane – combaterea saraciei si a inegalitatii in relatiile comercial-economice.

Spectrul si profunzimea chestiunilor abordate in cadrul OMC creste din an in an, deciziile primite formind noul caracter al relatiilor economice internationale. Analiza intereselor exprimate in cadrul OMC ne permite sa tragem ferma concluzie ca in viitorul apropiat rolul structurilor comercial-economice regionale va spori si mai mult. În acest context, participarea Republicii Moldova in aceste structuri este cu atit mai oportuna si importanta.

Problema fundamentala cu care se confrunta actualmente OMC este cea referitoare la asigurarea unei dezvoltari economice satisfacatoare a economiilor slab dezvoltate. Este evident ca riscurile pierderilor legate de aderarea la OMC pentru cazurile economiilor mici este mult mai redus, decit in cazul economiilor mari. Dupa parerea mai multor experti care au examinat situatia fostelor republici ale URSS si a strategiilor de aderare la OMC, in situatia in care comertul cu marfuri deja se efectueaza la nivel de 60-70% in regim de comert liber, este rezonabila mentinerea unui regim compatibil si pentru comertul cu servicii, fara de care este imposibila atragerea investitiilor straine in domeniu.

Procesul de globalizare cu toate plusurile si minusurile lui este unul inevitabil pentru dezvoltarea omenirii. Acesta fiind un element al procesului general de dezvoltare politico-economica si culturala. RM nu-si poate permite sa stea la o parte de acest proces, deoarece este imposibil sa te dezvolti izolat. Aderarea la OMC este un pas important pentru integrarea mai rapida a Republicii Moldova in economia mondiala.

Exista o multime de studii ce demonstreaza care este impactul protectionismului si cel al comertului liber asupra economiilor nationale. Se pare ca astazi protectionismul este mult mai scump chiar si pentru cele mai mari puteri economice. Anume din aceste considerente majoritatea statelor se orienteaza spre o liberalizare continua a regimului comercial.

RM este o tara cu o economie care are nevoie urgenta de investitii. Investitiile straine, fiind parte componenta a fluxului de capital in economia mondiala, sunt de neconceput fara comert liber. Odata ce Republica Moldova va crea un climat favorabil si stabil de comert liber, acesta va atrage dupa sine dorinta de a dezvolta afaceri comerciale cu oamenii de afaceri din tara noastra, iar investitorii straini nu vor cauta garantii de stat sau alte sisteme de garantie pentru a-si proteja intr-un fel investitiile, garantul fiind optiunea pentru un comert liber. Existenta unei baze juridice internationale, aplicate si de RM va asigura investitorul de orice riscuri pentru investitia sa.

Este un lucru evident ca importul de bunuri ne permite o mai mare diversitate de bunuri si servicii de diversa calitate. De alt fel, chiar si calitatea bunurilor autohtone se poate imbunatati in conditiile unei concurente generate de import. În plus, marfurile importate nu sunt folosite doar ca produs finit, ci si ca materiale componente si echipamente pentru baza autohtona de productie, creind conditii producatorilor sa-si largeasca gama de produse, servicii si tehnologii utilizate. Sistemul comercial international ne permite astazi sa importam tot mai mult, oferindu-ne, in acelasi timp, posibilitatea sa fim si noi mai expansivi pe piata mondiala, impunindu-ne sa gasim modalitati ca si altii sa cumpere mai multe din marfurile exportate de noi. Totodata, comertul international in aceasta epoca globala, ne pune si in fata unor „provocari”. Un exemplu frecvent invocat in acest sens il constituie faptul ca producatorii interni trebuie sa ofere produse de aceeasi calitate si la acelasi pret ca si produsele de import. În mediul economic exista unii care considera ca in urma aderarii la OMC piata noastra interna va fi inundata de marfurile straine, iar industria nationala va degrada, deoarece in perioada de tranzitie economia este afectata de virusul saraciei si, din aceasta cauza, nu vom rezista in fata concurentilor straini.

Cert este ca anume capacitatea guvernelor, intreprinderilor, a tuturor celor care sunt antrenati in procesul de producere si comercializare a marfurilor de a beneficia de acest sistem depinde in mare masura de cunoasterea si intelegerea de catre acestia a regulilor sistemului, a avantajelor pe care le ofera si a provocarilor pe care le genereaza.

Astfel, in vederea protejarii pietei interne de la importurile de bunuri, este de mentionat ca Moldova a negociat un nivel mai inalt al taxelor vamale (media ponderata a carora constituie aproape 12,5%), decit cel aplicat in ultimii ani a caror medie ponderata nu depaseste 5%. În special, pe parcursul negocierilor de aderare s-a tinut cont de sectoarele prioritare ale economiei nationale. În acelasi timp, mentionam ca media ponderata a taxelor vamale negociate de Moldova este la un nivel mai ridicat decit cel negociat de asa tari membre la OMC ca Kirgistan, Georgia, Lituania, Albania.[83]

Desigur, putem fi de acord cu cei care afirma ca astazi nu suntem pe deplin pregatiti pentru a penetra cu succes toate pietele de desfacere a marfurilor, dar nu e de neglijat nici faptul ca trebuie sa existe un inceput si primii pasi in aceasta directie deja au fost facuti. În domeniul industriei, e vorba in primul rind de racordarea la standardele mondiale a documentatiei normativ-tehnice. La acest capitol, industria noastra inca nu este pe deplin pregatita pentru lansarea productiei pe pietele valoroase din vestul european. Perioada de privatizare a intreprinderilor a generat in industrie un oarecare haos care nu faciliteaza initial mecanismul de dirijare a procesului de unificare a standardelor, de supraveghere tehnica etc.

În opinia specialistilor de la Ministerul Industriei, protejarea industriei nationale nu trebuie sa fie interpretata in sensul ridicarii unor bariere in calea patrunderii pe piata interna a marfurilor straine. Mult mai protejata ar fi industria daca sar crea conditii durabile pentru producerea unor marfuri calitative si competitive cu alte marfuri produse in orice tara din lume.

Astfel, in conformitate cu Acordurile OMC : „ tarile membre pot fi in situatia de a-si proteja productia interna fata de competitia straina. Totusi, li se cere tarilor sa asigure protectia prin taxe vamale. Utilizarea restrictiilor cantitative este interzisa, cu exceptia unui numar limitat de situatii .

Unele mecanisme de protectie a obiectivelor legitime ale statului sunt prevazute in Acordul privind Salvgardarea care permite tarilor importatoare sa restrictioneze temporal importurile la un produs, prin majorarea taxelor vamale sau instituirea unor restrictii cantitative. La asemenea actiuni de salvgardare se poate recurge doar in cazul in care s-a stabilit corect ca o majorare brusca a importurilor s-ar solda cu daune grave pentru industria nationala.

Republica Moldova ramine a fi o tara preponderent agrara. Negocierile cele mai dure au fost axate anume pe acest domeniu. Delegatia Moldovei a reusit sa obtina un nivel fara precedent de subventionare a agriculturii Moldovei. În cadrul negocierilor s-a obtinut un nivel anual al subventiilor admisibile de 15,98 milioane de DST (drepturi speciale de tragere), ceea ce este echivalent cu 670 milioane de lei. Astfel, la finele perioadei de implementare, in anul 2004 suma subventiilor permise in agricultura va constitui 605 milioane lei.

Unii experti economici si politicieni sustin ca o alta problema cu care se confrunta Moldova dupa aderarea la OMC este problema capacitatilor umane si institutionale antrenate in implementarea angajamentelor luate fata de OMC, precum si lipsa cadrului legislativ suficient pentru implementarea acordurilor OMC. În vederea depasirii acestor „obstacole”, au fost deja adoptate si modificate un sir de legi si racordate la standardele OMC.

Crearea Centrelor Informationale impuse prin regulile OMC si asigurarea functionalitatii lor permit atit guvernului cit si agentului economic sa poata obtine informatie gratuita despre regimul comertului exterior al fiecarui membru OMC, nu numai la modul general, insa si informatii privind impunerea unor restrictii tarifare sau netarifare privind accesul pe piata dorita. Orice conditie obligatorie pe care un agent economic trebuie sa o indeplineasca pentru a-si plasa produsul pe piata unei tari membre poate fi studiata in prealabil, aici in tara, prin intermediul acestor Centre Informationale functiile carora vor fi coordonate de Ministerul Economiei, Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, Ministerul Sanatatii, Departamentul Standarde si Metrologie. Guvernul nu este interesat sa promoveze interesele altcuiva, ci doar a reprezentantilor industriei nationale, insa acestea trebuie ajustate la cerintele si modul de prezentare a problemei in asa fel ca orice intentie sa dea si rezultate pozitive atit pentru un cerc restrins cit si pentru societatea in Republica.

Printre alte avantaje ale aderarii RM la OMC mai pot fi mentionate:


Acordurile OMC imbunatatesc substantial transparenta politicilor comerciale si practicilor partenerilor comerciali, fapt ce intareste siguranta si stabilizeaza relatiile comerciale;


Statutul de membru asigura un instrument pentru avansarea intereselor economice si comerciale ale membrului prin participarea eficienta la negocierile multilaterale din cadrul OMC;


Disciplinele multilaterale cu un grad mai mare de stringenta asigura un mediu de comert mai sigur si stabil si furnizeaza o certitudine mai mare in relatiile comerciale;


Regulile OMC includ angajamentul de a nu aluneca in promovarea unei politici inadecvate. Barierele comerciale creeaza oportunitati pentru coruptie si alte manifestari ale unei guvernari rele. Transparenta, non-discriminarea si alte aspecte ale „facilitarii comertului” ajuta la reducerea posibilitatilor de luare a unor decizii arbitrare si eronate;


Sistemul mondial al comertului ofera un sortiment mai larg si un nivel de calitate mai inalt al produselor si serviciilor ( antrenate mereu in procesul de concurenta ), totodata prevede protejarea industriei tinere, sectoarelor aflate in restructurare sau confruntate cu serioase dificultati;


Cadrul legal OMC asigura un mediu de comert sigur, stabil, previzibil, evitind crearea arbitrara a barierelor comerciale;


Implementarea Acordurilor OMC ofera extinderea oportunitatilor comerciale pentru tarile membre si asigura un comert fara discriminare;


Numai in cadrul OMC tarile au acces la mecanismul de solutionare a diferendelor pentru a-si apara drepturile si interesele lor comerciale sau a cere recompensa pentru violarea regulilor OMC;


Aderarea faciliteaza implementarea Acordului de Parteneriat si Cooperare intre UE si RM;


Aderarea permite accesul mai larg al produselor moldovenesti pe pietele tarilor membre ale OMC, ceea ce va implica tratarea nediscriminatorie a marfurilor noastre pe pietele externe si va oferi o siguranta suplimentara investitorilor straini in ceea ce priveste cadrul regulatoriu si regimul comercial al Moldovei.[86]


La nivelul international, integrarea tarilor in curs de dezvoltare si economiilor in tranzitie in sistemul international al comertului, constituie un mod pentru maximizarea beneficiilor din procesul de globalizare si liberalizare, insa acest proces are nevoie de sustinere si promovare.

Beneficiile conferite comunitatii de afaceri de acest sistem juridic pot fi vazute din doua perspective distincte:

a) din perspectiva inteprinderilor exportatoare de bunuri si servicii;

b) din punctul de vedere al intreprinderilor importatoare de materii prime si alte servicii necesare productiei de export;

Securitatea accesului asigurata prin consolidari permite industriilor de export sa realizeze investitii si planuri de productie, in conditii sporite de siguranta.

Stabilitatea accesului pe pietele de export este asigurat de un set de reguli uniform, elaborat in cadrul diverselor acorduri, pe care tarile se obliga sa le respecte, ca cele privind determinarea valorii in vama, inspectarea produselor in vederea stabilirii conformitatii cu standardele obligatorii de calitate sau eliberarea licentelor de import.

Una din intrebarile care persista in acest moment este cel ce tine de relatiile noastre cu tarile membre ale Comunitatii Statelor Independente, deja ca membru al OMC. În acest context este de mentionat ca acest lucru nu constituie o problema. Kirgistanul si Georgia deja sunt membri ai OMC, iar Rusia, Ucraina, Belarusi si Kazahstan sunt in proces avansat de aderare. Faptul ca RM a aderat printre primele tari membre ale CSI ne ofera in plus multe avantaje. RM, ca membra a OMC, are posibilitatea sa participe la grupurile de lucru privind aderarea acestor tari. În cadrul acestor grupuri de lucru noi vom avea posibilitatea sa initiem negocieri si sa promovam interesele noastre economice in relatiile cu aceste state la un nivel mai inalt decit cel bilateral. În asa mod se vor crea premise pentru solutionarea unor probleme de ordin economic care pina in prezent nu pot fi solutionate la nivel bilateral. Aici se pot mentiona derogarile de la aplicarea Acordurilor de Comert Liber (ACL) incheiate de RM cu fiecare dintre tarile membre ale CSI, aplicarea principiului de destinatie la plata TVA si a accizelor, platile pentru tranzitul de marfuri etc.

Avantajele oferite de cadrul legal OMC ar putea usor fi transformate in dezavantaje atit timp cit nu vor fi utilizate toate mecanismele oferite si nu va avea loc identificarea strategiilor de promovare a intereselor nationale.




3. Angajamentele asumate de Republica Moldova fata de OMC si masurile intreprinse in vederea indeplinirii lor


Procedurile de aderare la OMC presupun examinarea si ajustarea regimului comertului exterior al statului membru al OMC cu cerintele internationale de comert. Realizarea angajamentelor asumate in procesul de aderare nu va afecta procesele politice, economice si sociale care au loc in Moldova, ci vor contribui la atragerea de noi investitii straine.

În afara cerintelor de conformare a tarii membre la regulile OMC, RM trebuie sa plateasca „taxa de membru”, sub forma de concesii tarifare, angajamente in domeniul suportului intern, in domeniul agriculturii si in domeniul comertului cu servicii, pentru dreptul de a savura beneficiile de pe urma liberalizarii, atins in urma negocierilor comerciale multilaterale anterioare.

Moldova si-a asumat 25 de angajamente. Toate aceste angajamente sunt elaborate in special pentru o anumita tara. Ele sunt in general obligatorii pentru toti membrii OMC si astfel ii plaseaza egal in relatiile lor comerciale. Inevitabilitatea luarii acestor angajamente este dictata de nivelul de concordanta al legislatiei Moldovei cu cea practicata de OMC.

Un angajament special luat de RM, solicitat de statele membre ale OMC, in special SUA si Uniunea Europeana, tine de modificarea taxei pentru producerile vamale si taxe ad valorem intr-o taxa fixa. Aceasta ar insemna ca orice importator de marfuri va achita pentru procedurile vamale o taxa fixa si in dependenta de valoarea propriu zisa a marfii. Acest lucru este important pentru consumatori, deoarece, daca pina acum orice bun din import achizitionat continea in pretul sau si o pondere considerabila de cost al vamuirii, de acum acesta se va micsora. [87]

Angajamentele nu inseamna in mod obligatoriu niste concesiuni dureroase pentru statul respectiv. Cu alte cuvinte, angajamentele ar fi cadrul normativ declarat in aceasta tara, in conformitate cu care ii va trata pe partenerii sai.

Orice obligatie pe care ti-o asumi necesita un efort. Un efort legislativ de orientare a economiei, un efort de mentalitate. Toate straduintele care sunt depuse ne vor ajuta sa ne plasam in rindul tarilor cu o economie liberalizata, competitiva.

Ministerul Economiei si Reformelor a fost desemnat ca organ coordonator al activitatii ministerelor si departamentelor in problema ajustarii legislatiei la cerintele OMC. Toate documentele pregatite pentru notificare vor fi avizate in mod obligatoriu de catre Directia principala OMC din cadrul Ministerul Economiei si Reformelor.[88]

Anexa la Hotarirea Guvernului RM Nr. 1035 din 16.10 2000 cuprinde lista privind indeplinirea angajamentelor, asumate de RM fata de OMC. Astfel, angajamentele pot fi clasificate in trei categorii:


a) Angajamente cu caracter general – se refera la revizuirea actelor normative si legislative aflate in vigoare ale RM si prezentarea propunerilor privind modificarea si completarea lor in conformitate cu prevederile acordurilor OMC in urmatoarele domenii:


Introducerea modificarilor la Legea cu privire la Tariful Vamal;


Includerea in regulamente privind licentierea la import si comercializarea bunurilor ale codului sistemului armonizat;


Introducerea modificarilor in Legea cu privire la protectia consumatorilor;


Finantarea Centrului Informational de Standardizare si Certificare, Centrelor informationale stabilite conform cerintelor GATS;


Pregatirea propunerilor pentru introducerea modificarilor pentru standardele fundamentale ale RM, reiesind din prevederile Acordului OMC pentru elaborarea, adoptarea si aplicarea standardelor;


Includerea modificarilor in legea cu privire la Standardizare;


Adoptarea Legii cu privire la Certificare;


Elaborarea Legii cu privire la barierele tehnice in calea comertului;


Aderarea RM la organizatiile internationale si europene de standardizare in conformitate cu Paragraful 4 al Acordului privind masurile Sanitare si Fitosanitare;


Includerea modificarilor in Legea cu privire la carantina fitosanitara in conformitate cu Acordul privind masurile sanitare si fitosanitare;


Elaborarea amendamentelor respective in legislatia RM in domeniul Proprietatii Intelectuale: Legea privind protectia Dreptului de Autor si Drepturilor Conexe, conform Art. 9-14 ale Acordului TRIPS; Legea privind Brevetele de Inventie conform Art. 27-33 ale Acordului TRIPS; Legea privind Protectia desenelor si modelelor industriale, conform Art. 15-24 ale TRIPS;


Elaborarea masurilor care vor fi aplicate la frontiera in baza Art. 51-60 a Acordului TRIPS;


Elaborarea proiectului de lege privind protectia tipografiilor circuitelor integrate;


Initierea unui sistem de acorduri regionale in scopul asigurarii drepturilor de proprietate intelectuala cu crearea unor sisteme comune privind combaterea actiunilor ilegale in acest domeniu; etc.


b) Angajamente ce tin de implimentarea Acordurilor cu OMC – se refera la respectarea si implementarea deplina a urmatoarelor acorduri ale OMC:


Acordul privind punerea in aplicare a Art. VII al GATT 1994;


Acordul privind Agricultura;


Acordul privind barierele tehnice in calea comertului;


Acordul privind aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare;


Acordul privind punerea in aplicare a Art. VI al GATT 1994;


Acordul privind subventiile si masurile compensatorii;


Acordul privind salvgardarea;


Acordul privind procedurile in materie de licente de import;


Acordul TRIPS.


c) Angajamente specifice unor institutii – elaborarea actelor normative si legislative, se va face urmarindu-se ca RM:


sa nu introduca alte taxe sau plati la importul de bunuri si servicii decit cele existente ;


sa acorde scutiri la plata taxelor vamale in conformitate cu prevederile OMC;


sa aplice in mod nediscriminatoriu accizele si TVA marfurilor importate in teritoriul national potrivit principiului destinatiei si in deplina conformitate cu prevederile OMC;[89]


sa elaboreze proiectul de modificare a actelor normative privind reglementarea controlului pretului in scopul reduceri impactului acestuia asupra economiei nationale;


elaborarea actelor normative privind introducerea sau aplicarea unor masuri netarifare ca : licentierea, limitarea si alte restrictii cu efect echivalent, etc;


implementarea programelor de dezvoltare agricola si rurala in conformitate cu angajamentele RM in domeniul agriculturii;


aducerea tuturor acordurilor de comert liber, semnate de RM cu alte state (statele membre CSI, Romania), in conformitate cu prevederile Memorandumului la Acordul privind interpretarea Art. XXIV („Aplicarea teritoriala – Traficul de frontiera – Uniuni vamale si zone de comert liber”) al GATT 1994 si Art. V (Integrarea economica) al GATS;


administrarea zonelor libere, infiintate pe teritoriul RM, in deplina conformitate cu cerintele OMC;


depunerea la Comitetul OMC privind acordurile regionale spre notificare si multiplicare a copiilor acordurilor de comert liber, semnate cu alte state si documentele de aderare la uniuni vamale la care RM este parte;


intocmirea rapoartelor anuale privind desfasurarea programelor de privatizare si prezentarea acestora Ministerului Economiei pentru a fi notificate Secretariatului OMC;


crearea bazei de date bibliografice privind reglementarile tehnice si procedurile de evaluare a conformitatii in RM;


examinarea posibilitatilor de a reduce termenul de examinare a litigiilor ce tin de proprietatea intelectuala in conformitate cu cerintele Acordului TRIPS;


anularea taxelor consulare pentru autentificarea documentelor aferente importului de bunuri in RM.


O buna parte din angajamentele asumate au fost deja indeplinite si autoritatile competente activeaza in directia indeplinirii celorlalte cerinte. Ma voi referi la unele domenii in care legislatia a fost rancordata la cerintele si standardele OMC.

Astfel, in domeniul vamal, odata cu adoptarea noului Cod Vamal ( intrat in vigoare la 1 ianuarie 2001, fiind elaborat cu asistenta UE) Moldova a demonstrat totala sa conformitate cu cerintele OMC. De asemenea, introducerea in anul 2000 a noului Tarif Vamal a adus cu sine mai multa transparenta si previzibilitate in operatiunile vamale. Serviciul vamal al Moldovei urmeaza sa actioneze in conformitate cu regulile OMC, care vor permite RM de a fi completamente integrata si protejata de prevederile OMC. Acest fapt inseamna ca, in principiu, metodele de evaluare, regulile de origine, tarifele vamale, cotele tarifare, impozitele indirecte si accizele, procedurile si imputernicirile vamale sunt aliniate cu legislatia si procedurile OMC. Acuma se lucreaza asupra implementarii programului TACIS „ Vama 6 „ ,aplicarea regulamentelor, computerizarea Departamentului Vamal cu finantarea BM/USAID, precum si continuarea armonizarii legislatiei si procedurilor cu standardele OMC ( proiectul DFID).

Introducerea Inspectiei inainte de expeditie a marfurilor importate in RM are o istorie destul de controversata. Conducindu-se de prevederile art. 12 din Legea privind reglementarea de stat a activitatii comerciale externe din 8 iunie 2000, Guvernul RM prin Hotarirea sa din 27 septembrie 2001 a instituit inspectia inainte de expeditie a marfurilor importate. Conform punctului 3 din hotarirea data, in calitate de prestator al serviciilor de inspectia inainte de expeditie a marfurilor importate in teritoriul Moldovei a fost desemnata compania elvetiana „ SGS Société du Surveillance” S.A. Începind cu 1 decembrie 2001, toate marfurile importate in RM vor necesita sa aiba asupra lor raportul de constatari pozitive sau avizul in scris al inspectiei eliberat de SGS S.A. Iar dupa 1 ianuarie 2002, nici unul dintre agentii economici nu vor putea importa marfuri in RM in lipsa documentelor specificate. Modul in care se desfasoara inspectia inainte de expeditie , procedurile de expeditie, etc. Sunt stabilite in Regulamentul cu privire la inspectia inainte de expeditie a marfurilor importate, aprobata prin Hotarirea Guvernului din 27. 09.2001 si modificata prin alta Hotarire a Guvernului din 13.11.2001. În temeiul acestei din urma hotariri, plata pentru serviciile de inspectie prestate de compania SGS va constitui 0,80% din valoarea CIP (frahtul / transportarea si asigurarea pina la locul destinatiei) ad valorem a marfurilor inspectate. Aceasta prevedere face exceptie pentru produsele petroliere, plata pentru care va fi de 0,05% din valoarea CIP ad valorem a acestora.

Regulile de origine nepreferentiale sunt reglementate OMC. Devenind membru al OMC la 8 mai 2001, Moldova si-a asumat obligatia de a respecta Acordul privind Regulile de Origine al OMC si de a elabora propriile sale reguli de origine in conformitate cu acest Acord.

RM aplica reguli de origine preferentiale in comertul cu Romania, tarile CSI si citeva tari care i-au acordat unilateral Sistemul de Preferinte Generalizate (Japonia, SUA, UE, Slovacia, Elvetia). Determinarea originii si eliberarea certificatelor de origine se produce preponderent pentru comertul in cadrul Acordurilor de Liber Schimb. Camera de Comert si Industrie este responsabila pentru eliberarea certificatelor de origine, cu exceptia bunurilor comercializate conform aranjamentului privind SPG, pentru care este responsabil Ministerul Economiei. În prezent, actiunile prioritare a RM in acest domeniu sunt armonizarea legislatiei moldovenesti cu regulamentele OMC in aspectul regulilor de origine non-preferentiale, precum si ranforsarea procedurilor si capacitatilor in cadrul institutiilor ce elibereaza certificare de origine( Ministerul de Economie, Camera de Comert si Industrie). Moldova ar trebui sa-si imbunatateasca capacitatea si credibilitatea sa in domeniul inspectarii si verificarii certificatelor de origine, fie eliberate in tara de export sau in cea de import.[90]

În domeniul standartizarii , recent a fost efectuata o revizuire generala a legislatiei in acest domeniu in contextul angajamentelor Moldovei in cadrul OMC si al Acordului privind barierele tehnice in calea comertului.

Actuala legislatie (Legea cu privire la standardizare, Legea cu privire la metrologie, Legea cu privire la certificare, Legea cu privire la barierele tehnice in calea comertului nr. 1493-XIV din1.06.2000) a creat cadrul de baza in corespundere cu „ Noua Abordare” adoptata de UE. A fost declarata introducerea formala a standardizarii voluntare separata de elaborarea reglementarilor tehnice si, de la 1 ianuarie 2002, acesta este principiul general.

Mai mult ca atit, legislatia a fost modificata si adoptata pentru a se racorda la cerintele OMC si a fost instituit un Oficiu de Informare.

Conform Hotaririi Guvernului din 6.09.01 privind modificarea Regulamentului Departamentului „Moldova - Standard”, responsabilitatea ce tine de acreditare este acordata unui nou Centru National de Certificare si Acreditare, care, pe linga Moldova - Standard ( Departamentul de Standardizare si Metrologie), este investit cu prerogativa elaborarii politicii sectoriale. Aceasta include elaborarea standardelor nationale prin intermediul adoptarii standartelor internationale si elaborarii reglementarilor tehnice in parteneriat cu ministerele ramurale. Moldova - Standard participa in cadrul international si colaboreaza cu Consiliul Euro-Asiatic de Standardizare (EASC), Organizatia Internationala de Standardizare (ISO).

Standardizarea obligatorie este efectuata de 25 comitete tehnice si directii relevante ale ministerelor. Certificarea si evaluarea conformitatii este efectuata de 130 de organe de certificare in baza a 13 scheme de evaluare si in conformitate cu cerintele Standardului National SM 45-2/1998 “Certificarea productiei”.

Pe viitor se preconizeaza:

convertirea majoritatii standardelor obligatorii existente fie in regulamente tehnice moderne, fie in standarde voluntare;

elaborarea legislatiei generale pentru asigurarea securitatii in baza Directivei EU privind securitatea generala a produselor (revazuta);

elaborarea proiectului de lege privind evaluarea conformitatii;

elaborarea proiectului de lege privind acreditarea;

implementarea proiectului TACIS in domeniul standardizarii.[91]


În vederea racordarii la cerintele OMC, a fost modificata si Legea cu privire la Licentierea unor genuri de activitate. Astfel, conform noii legi adoptate 6 septembrie 2001 si care a intrat in vigoare februarie 2002 o singura Agentie autorizata, autonoma va fi responsabila de acordarea licentelor. Numarul domeniilor in care este necesara licentierea au fost reduse la 55 (din cele 108 existente). Daca noua lege se va dovedi a fi eficienta, Moldova nu ar trebui sa intimpine dificultati in respectarea cerintelor OMC cu privire la evitarea utilizarii licentierii ca bariera netarifara in calea comertului.[92]

Perfectionarea nivelului de protectie a drepturilor de proprietate intelectuala, industriala si comerciala in Moldova este una din prioritatile APC si OMC (in special TRIPS). Obiectivul este asigurarea cadrului juridic apropiat si implementarea efectiva a acestuia prin organele si institutiile vizate in scopul obtinerii unui nivel de protectie similar celui existent in UE.

Aderarea RM la OMC, este stiut, a conditionat semnarea unui set de acte si documente privind drepturile de autor si drepturile conexe. Politica statului consta in alinierea legislatiei nationale la standardele internationale si in aderarea la toate conventiile si tratatele internationale.

În acest sens trebuie sa reamintim ca OMC cere respectarea de statele membre conventiilor internationale din domeniu, fiind vizata in primul rind Conventia de la Berna privind protectia operelor literale si artistice (Actul de la Paris din 24.07.71), Conventia cu privire la protectia intereselor producatorilor de fonograme impotriva reproducerii lor neautorizate (Geneva 29.10.71), etc.

În contextul implementarii APC si negocierii aderarii Moldovei la OMC, Guvernul a intreprins masuri importante privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala si a drepturilor de autor.

Legea privind dreptul de autor si drepturile conexe(nr. 293-XIII din 23.11.94) cu modificarile operate prin Legea nr. 29-XIV din 28.05.98,asigura in temei protectia drepturilor de autor si conexe in tara. La 12.07.2001 Guvernul a aprobat Hotarirea nr. 641 „Despre tarifele minime ale remuneratiei de autor” (Monitorul Oficial nr.81-83 din 20.07.01, art. 682). Prin acest document au fost majorate in medie de doua ori tarifele minime ale remunerarii de autor.

Catre moment, Moldova dispune deja de legislatia nationala in vigoare racordata la Acordul privind Aspectele Comerciale ale Drepturilor de Proprietate Intelectuala ale OMC. Aceasta protejeaza marcile comerciale (inclusiv pentru servicii) , indicatiile geografice , desenele industriale, patentele, varietatile de plante, topografiile circuitelor integrate, activitatile inovationale, secretele comerciale si datele personale, etc. La etapa finala de elaborare este proiectul legii privind modelele de utilitate.

A fost modificat Codul Vamal in sensul acordarii autoritatilor vamale dreptul de a confisca bunurile contrafacute (Art. 282; 308) pentru a asigura protectia la frontiera a drepturilor de autor si celor de proprietate intelectuala. La fel au fost modificate Codul Penal si Codul Contraventiilor Administrative pentru a consolida aplicarea si a ranforsa penalizarea.

Agentia de Stat privind Protectia Drepturilor de Proprietate Intelectuala (AGEPI) este responsabila pentru protectia tuturor aspectelor drepturilor de proprietate, cu exceptia drepturilor de autor si drepturilor conexe, aceasta fiind sarcina Agentiei pentru Drepturile de Autor. AGEPI are relatii de colaborare strinse cu toate organizatiile internationale in domeniu (WIPO, EPO, Oficiul Euro - Asiatic pentru patente, OMC).

Persoanele straine beneficiaza de serviciile AGEPI de rind cu solicitantii nationali. Mai mult ca atit, solicitantii straini pot beneficia si de serviciile mandatarilor autorizati – persoane ce dispun de profunde cunostinte in domeniu. Aceasta permite respectarea prevederilor Acordului TRIPS, respectarea clauzei tratamentului national deservind solicitantii in mod egalitar, indiferent de originea acestora si sediul lor.

Moldova urmeaza sa ranforseze combaterea pirateriei si aplicarea legislatiei in scopul protejarii drepturilor de proprietate intelectuala. Acest rezultat va fi obtinut prin introducerea unor regulamente substantiale si procedurale. În particular, este necesar ca titularii de drepturi locali si straini sa dispuna de un acces simplificat la justitie si sa poata obtine prompt masurile interimare, cum ar fi sechestrarea bunurilor contrafacute.[93]

Implementarea cerintelor OMC precum si armonizarea legislatiei RM cu standardele internationale are loc in toate domeniile : sectorul financiar, dreptul societatilor, domeniul asigurarilor, sectorul de achizitii publice, ocrotirea sanatatii, mediul, protectia consumatorului, transporturile etc. Perioada de implementare a angajamentelor asumate de RM fata OMC expira in anul 2004.



3.4. Pozitia Republicii Moldova la Conferinta Ministeriala de la Doha, Qatar


În perioada 9-13 noiembrie, la Doha (Qatar) s-a desfasurat cea de-a IV Conferinta Ministeriala a OMC, organ suprem al OMC compus din ministrii economiei sau comertului, care se intrunesc cel putin o data la doi ani. Republica Moldova a participat la Conferinta Ministeriala a OMC pentru prima data in calitate de membru. Pozitia Moldovei a fost expusa in comunicatul prezentat de Dl. Marian Lupu, viceministru al economiei.

Atmosfera Conferintei a fost determinata in fond de citiva factori politici majori, care au determinat incheierea cu succes a acesteia. În primul rind, esecul Conferintei anterioare de la Seattle din anul 1999 a impus o pregatire prealabila minutioasa catre Conferinta de la Doha. Un nou esec ar fi fost inadmisibil din punct de vedere al credibilitatii organizatiei, precum si al situatiei politico - economice internationale de dupa evenimentele din SUA din 11 septembrie 2001, care au intarit necesitatea sporirii cooperarii dintre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare.

Guvernul Republicii Moldova a adoptat si implementeaza actualmente un program major de reforme in vederea trecerii de la economia centralizata la o economie de piata, bazata pe o politica comerciala liberalizata si bine reglementata.

Moldova sustine intru totul lansarea noii runde de negocieri multilaterale in domeniul comertului din cadrul OMC. Asemenea runda corespunde intereselor si obiectivelor fundamentale ale RM din momentul din care a aderat la OMC.

Interesele noastre majore in cadrul noii runde de negocieri sau axat in special pe agricultura, care joaca un rol primordial in economia Moldovei. Conform datelor statistice ale Bancii Mondiale, aceasta reprezinta 25% din PIB, in cadrul careia sunt antrenate mai mult de 60% din populatie. La acest capitol Moldova a sustinut pozitia tarilor cu economia in tranzitie in cea ce priveste imposibilitatea asumarii de noi angajamente in domeniul agriculturii .

În acest context, la capitolul accesul pe piata, Moldova este interesata in convingerea partenerilor sai comerciali de a diminua taxele lor, in timp ce marfa de manevrare a Moldovei pentru reduceri ulterioare a taxelor este destul de limitata, dat fiind obligatia de a pastra taxe mici pe care Moldova si-a asumat-o in timpul negocierilor de aderare la OMC.

În ceea ce priveste sprijinul intern, este de mentionat ca Moldova sustine pozitia SUA, UE si a tarilor cu economie in tranzitie din Europa centrala si din Est, care incearca sa acorde mai mult spatiu masurilor de dezvoltare rurala in „categoria verde„ precum si pozitia tarilor cu economia in tranzitie in cea ce priveste beneficierea de acelasi tratament diferentiat acordat tarilor in curs de dezvoltare in privinta subventiilor pentru investitii agricole.

În pofida nivelului sau relativ scazut de dezvoltare economica si dimensiunilor mici ale economiei, Moldova nu a primit statut de tara in curs de dezvoltare in procesul de aderare la OMC. În legatura cu aceasta, in timpul Conferinta Ministeriala de la Doha s-a mentionat ca : „Nu intentionam sa negociem din nou rezultatele aderarii sale, dar sustinem propunerea de a introduce criterii obiective de clasificare a Membrilor OMC in dependenta de nivelul de dezvoltare”.

În declaratia facute de delegatia Republicii Moldova la Doha, s-a mentionat ca:

RM si-a asumat deja angajamente substantiale in ce priveste accesul pe piata, uneori cu un grad mai sporit de liberalizare decit cele asumate in cadrul Rundei Uruguay, de aceea aceste angajamente si cele ulterioare, care vor rezulta din noua runda, ar putea avea consecinte serioase asupra dezvoltarii sale economice, creind instabilitate si motive de ingrijorare. Moldova, impreuna cu alte state care au aderat recent la OMC, va cauta flexibilitati oportune si va ajusta interesele sale cu cele ale altor Membri in urmatorul proces de negociere”.

Republica Moldova are un interes deosebit de a participa la negocierile din domeniul serviciilor, in deosebi a modului IV de prestare a serviciilor, obieciv stipulat si in proiectul Declaratiei Ministeriale. Moldova si-a asumat obligatii substantiale in majoritatea sectoarelor serviciilor pentru a permite prezenta comerciala a furnizorilor de servicii straini (modul 3) precum si prezenta temporara a unor categorii de prestatori de servicii straini (modul 4). Ca si celelalte tari membre la OMC, Moldova n-a acordat la modul 4 liberalizarea totala pentru toate categoriile de personal, la toate sectoarele de servicii. Cu toate acestea, din cauza lipsei de capital pentru investitii si pentru crearea noilor locuri de munca, Moldova nu poate beneficia in egala masura de oportunitatile oferite de tarile avansate pentru angajarea in munca pe piete mai mature, oportunitati care au fost incluse ca angajamente in listele acestora in virtutea modului 4 de prestare a serviciilor. De aceea, prevaleaza acele forme ale angajamentelor incluse in lista care se refera mai ales la personalul intra-corporativ transferat care de fapt faciliteaza si favorizeaza investitiile facute peste hotare de catre tarile cele mai avansate. În consecinta, tarile cu o economie mai putin avansata se bazeaza pe personalul cu un grad mic si mediu de calificare profesionala, deplasarea carora nu face obiectul angajamentelor existente la GATS ale membrilor.

Luind in consideratie ca numarul persoanelor calificate in tarile dezvoltate este in permanenta reducere, precum si faptul ca populatia imbatrineste, acestia trebuie sa ia o atitudine mai favorabila si sa deschida pietele lor pentru anumite categorii de personal strain care nu existau in timpul si nici in anii care au urmat dupa Runda Uruguay. La acest capitol, Moldova a sustinut propunerea Indiei.

În acelasi timp, delegatia RM a sustinut discutiile si negocierile in domeniul investitiilor si a comertului electronic si a pledat pentru mentinerea si dezvoltarea tratamentului special si diferentiat acordat tarilor in curs de dezvoltare.

Cele mai esentiale rezultate obtinute de Republica Moldova la Conferinta Ministeriala de la Doha sunt reflectate in textul Declaratiei Ministeriale, si anume:

- s-a reusit recunoasterea din partea tarilor membre ale OMC (Paragraful 9 a Declaratiei Ministeriale) a concesiunilor semnificative ale Republicii Moldova de rind cu alte tari „recent aderate la OMC”, acordate in rezultatul aderarii sale la OMC la capitolul accesul la piata de marfuri si servicii. Acest fapt va favoriza promovare de catre Republica Moldova a unei pozitii „defensive” in cadrul viitoarei runde de negocieri vizavi solicitarile suplimentare de deschidere a pietei nationale, la capitolul accesului pe piata bunurilor si serviciilor. Totodata, Moldova va beneficia pe deplin de pe urma concesiilor care vor fi efectuate de celelalte tari membre ale OMC, care in prezent mentin un nivel inalt de protectie a pietelor lor nationale, in deosebi pentru produsele agricole;


aditional, la capitolul comertul cu servicii, in deosebi negocierile viitoare la modul 4 de furnizare a serviciilor, miscarea persoanelor fizice, s-a obtinut posibilitatea facilitarii legalizarii angajarii lucratorilor din Republica Moldova pe baza de contracte temporare in strainatate;


prin acceptarea crearii in cadrul OMC unui sistem multilateral de notificari a indicatiilor geografice pentru vinuri si bauturi alcoolice tari, s-a obtinut posibilitatea promovarii produselor autohtone ale RM si conferirii acestora a protectiei adecvate pe pietile terte;


- s-au obtinut concesii din partea tarilor dezvoltate, in anumite conditii determinate, in ceea ce priveste producerea produselor farmaceutice fara detinerea patentelor necesare pentru acest gen de activitate;


- pentru prima data a fost mentionata in documentele oficiale ale OMC categoria de „tari cu venituri mici in tranzitie” (Parag.38 al Declaratiei Ministeriale), fapt ce va permite extinderea accesului Republicii Moldova la fondurile de asistenta tehnica internationale destinate , in particular, explorarii depline a avantajelor de membru al OMC.


Pentru prima data in istoria GATT si OMC, in cadrul Conferintei Ministeriale de la Doha, accentul a fost pus pe necesitatea satisfacerii intereselor tarilor in curs de dezvoltare, economiilor mici, economiilor in tranzitie cu venituri mici, altor tari cu economiile vulnerabile. Introducerea in agenda negocierilor a chestiunilor privind implementarea deplina a rezultatelor Rundei Uruguay de negocieri in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, a necesitatii liberalizarii comertului cu produse agricole sau a problemei ce tine de legalizarea angajarii lucratorilor pe baza de contracte temporare in strainatate, etc., indica cu siguranta asupra existentei unui cadru general favorabil promovarii intereselor nationale ale Republicii Moldova pe parcursul acestei runde negocieri, precum si a celor care vor urma.[96]



































ÎNCHEIERE


Finalizarea Rundei Uruguay si crearea OMC constituie o victorie incontestabila a miltilateralismului comercial. Liberalizarea si ordonarea comertului international ca urmare a transpunerii in practica a rezultatelor rundei prin intermediul Organizatiei Mondiale a Comertului sunt de natura sa stimuleze expansiunea economica globala.

Intrarea in functiune a OMC reprezinta un moment foarte important, dar nu suficient pentru asigurarea eficientei noului sistem comercial multilateral. Din practicile primelor luni de functionare a organizatiei se contureaza opinia, larg impartasita de specialisti, conform careia este necesara o „stare de veghe” permanenta din partea tuturor membrilor, de natura sa mentina in functiune, in ritmul cerut, toate angajamentele acestui sistem.

În al doilea rind, trebuie continuate eforturile pentru consacrarea multilateralismului comercial si calmarea tentatiilor de rezolvare a problemelor majore in cercuri restrinse.

Globalizarea si liberalizarea au determinat transformarea comertului international intr-un motor puternic al cresterii si intr-un mecanism important de integrare a tarilor in economia globala. Un numar mare de tari in curs de dezvoltare au profitat de oportunitati obtinind o crestere rapida a economiilor lor. Totusi, nu toate tarile au fost in masura sa beneficieze de aceste oportunitati. Exista si un risc real ca aceste tari sa fie marginalizate in continuare. În acelasi timp, este unanim recunoscut ca integrarea si participarea deplina a acestora si a altor tari in curs de dezvoltare si in tranzitie la economia globala ar contribui substantial la expansiunea comertului mondial.

Multi critici ai OMC cred ca aceasta organizatie trebuie inchisa deoarece ea nu este decit un vehicul care dirijeaza corporativ procesul de globalizare si o astfel de masina conduce la cresterea saraciei in lume. Aceasta parere sa dovedit a fi gresita si invechita, deoarece pe parcursul activitatii sale au fost realizate o serie de imbunatatiri in activitatea organizatiei.

În prezent, OMC constituie o organizatie ce dispune de un cadru legal si institutional comercial multilateral. Acestea stabilesc principalele obligatiuni contractuale ale guvernelor respective, in materie de legislatie comerciala interna fata de institutia nominalizata si fiecare membru al ei in parte.

Deci, procesul de globalizare cu toate minusurile si plusurile sale este unul inevitabil pentru omenire. Acesta este o etapa viitoare a procesului general de dezvoltare politico-economica si culturala. Republica Moldova nu poate sa-si permita sa stea la o parte de acest proces, deoarece este imposibil sa te dezvolti izolat. Aderarea la OMC a fost un pas important pentru integrarea mai rapida a Republicii Moldova in economia mondiala. Cu cit mai repede va avea loc procesul de integrare, cu atit mai usor vor fi depasite momentele controverse ale procesului de globalizare.

Procesul de aderare al Republicii Moldova la OMC a fost unul dificil si destul de indelungat. Dar, consider ca nu este atit de important in cit timp o tara adera la OMC, ci faptul daca tara este sau nu pregatita pentru a adera.

Astfel, procesul de aderare a fost in acelasi timp si un proces de examinare a nivelului de pregatire a tarii noastre pentru a face acest pas. A fost nevoie de timp ca RM sa faca acele schimbari importante, mai ales in ceea ce tine de legislatie, vitale pentru a deveni membru al OMC.

Cu toate acestea si in prezent unii experti economici si politicieni sustin ca acest eveniment a fost grabit si ca piata moldoveneasca nu este pregatita pentru noile standarde.

Dupa parerea mea, aceste opinii nu sunt intru totul gresite. Exista multe domenii ai economiei RM care nu corespund cerintelor si standardelor impuse de OMC (de exemplu: fragilitatea pietei de marfuri si servicii a RM fata de accesul agentilor economici straini; capacitatea de concurenta scazuta a produselor moldovenesti pe pietele straine; lipsa cadrului legislativ suficient pentru implementarea unor acorduri OMC etc.). Oricum, trebuie sa fim constienti de faptul ca consecintele taraganarii sau ale stoparii aderarii Republici Moldova la OMC ar fi fost cu mult mai grave decit acele „inconveniente” invocate mai sus. În acest caz s-ar fi produs o deteriorare simtitoare a imaginii Republicii Moldova, comunitatea internationala incetind sa mai atribuie sistemului economic al Republicii Moldova calificativul de „economie de piata”.

De asemenea, este cert faptul ca am fi pierdut avantajele de negociere a diferitelor acorduri bilaterale cu statele Europei Centrale si de Est care sunt deja membre a OMC. Aceste momente ar fi dus la o descurajare a agentilor economici straini care asteapta reguli clare, recunoscute si conforme cu practica internationala, pentru stabilirea afacerilor, precum si la incetinirea inevitabila al relatiilor de colaborare economica si politica cu statele din Spatiul Economic European.

Odata cu aderarea la OMC, noi am obtinut licenta care ne permite sa utilizam cunostintele acumulate pentru a lucra pentru beneficiul tarii. RM este deja o tara cu o imagine de partener serios de afaceri, unde sistemul comercial este previzibil si transparent, unde oamenii de afaceri din strainatate sunt mai siguri pentru investitiile pe care le fac in RM. Cadrul legislativ al OMC a devenit pentru Moldova o baza sigura pentru desfasurarea negocierilor si tratativelor comerciale. Acest cadru mai permite RM sa solutioneze litigiile si situatiile de conflict alaturi de ceilalti membri, iar OMC joaca rolul arbitrajului international.

Si totusi, de ce ar avea nevoie Republica Moldova pentru a edifica cit mai repede o veritabila economie de piata si a ajunge la o liberalizare efectiva a comertului?

Dupa parerea mea, in primul rind, ar fi trebuit de ajuns la un consens national privind directiile generale ale politicii economice, inclusiv orientarea geoeconomica. Liberalizarea progresiva a comertului si a investitiilor poate avea loc doar intr-un sistem ferm orientat spre economia de piata. Calitatea de membru al OMC si asocierea la Uniunea Europeana ar fi in masura sa accelereze niste transformari pozitive in Republica Moldova, ar crea premise favorabile pentru edificarea unei retele moderne in comertul intern, ar asigura o imbunatatire a situatiei din sistemele “vecine” economiei cum ar fi cel al protectiei proprietatii intelectuale. Dar, desigur, cel mai mare aport pe care la adus aderarea Republicii Moldova la OMC este includerea economiei noastre nationale in mecanismul economiei globale.

Dreptul si posibilitatile RM de a beneficia de calitatea sa de membru depind in mare masura de intensificarea relatiilor comerciale bilaterale si multilateral. Dupa aderare, Moldovei ii va fi mai usor sa solutioneze unele probleme la nivel bilateral. Pentru aceasta este nevoie de o participare mai activa in cadrul proceselor de aderare a partenerilor nostri comerciali din C.S.I. – Rusia, Ucraina si Belarusi. În cadrul grupurilor de lucru privind aderarea acestor tari, RM va avea posibilitatea sa initieze negocieri si sa-si apere interesele sale economice in relatiile cu aceste state la nivel mai inalt decit cele bilaterale. Ca exemplu, delegatia moldoveana in grupul de lucru pentru aderarea Ucrainei la OMC, care s-a intrunit la Geneva, a inaintat 11 conditii care trebuie indeplinite de Ucraina pentru a putea adera la OMC. Astfel, Moldova a solicitat Ucrainei sa nu permita intrarea pe teritoriul sau a marfurilor moldovenesti cu vechea stampila vamala a RM; a cerut revizuirea sau semnarea unui nou acord bilateral de comert liber si includerea documentului in cadrul reglementarilor OMC; anularea cotelor aplicate la importul produselor moldovenesti si eliminarea practicii de licentiere; liberalizarea tranzitului si anularea taxelor locale pentru tranzitul pe teritoriul Ucrainei; liberalizarea comertului cu servicii, in special liberalizarea „miscarii sau deplasarii persoanelor fizice”, si alte conditii. Reamintesc ca o tara poate fi acceptata in OMC doar prin votul unanim al membrilor OMC.

Prezenta Republicii Moldova in cadrul OMC trebuie sa fie activa, procesul de negociere a fost foarte scump si rascumpararea va consta in promovarea tuturor intereselor nationale prin prisma si mijloacele oferite de acest for international, si anume participarea activa la noile runde de negocieri si la procese de aderare a partenerilor nostri principali.

La Conferinta Ministeriala de la Doha, Republica Moldova a avut o pozitie ferma, atragind atentia statelor membre asupra faptului ca angajamentele asumate de ea fata de OMC sunt mai liberalizate si depasesc cu mult nivelul angajamentelor asumate de majoritatea tarilor membre ale OMC si cu certitudine sunt mai multe angajamente decit cele pe care si le-au asumat membrii cu un nivel comparabil de dezvoltare. În legatura cu aceasta, Moldova a sustinut vehement textul Declaratiei in partea ce tine de „economiile mici”.

Astfel, economia Moldovei este mica si ar trebui sa beneficieze de un tratament mai favorabil in domeniul comertului si finantelor si sa i se acorde cel putin regimul care va fi rezervat tarilor in curs de dezvoltare. Negocierea cu succes a angajamentelor ulterioare vor crea noi deschideri de piata si va aduce beneficii esentiale atit economiei Moldovei, cit si altor participanti.

Perioada de post aderare in care se afla acum Republica Moldova, dupa parerea mea, este mult mai importanta si dificila decit perioada de aderare. Acum totul depinde de noi. Tarii noastre i-a fost acordata o sansa pentru a deveni o tara cu un potential economic ridicat. De faptul daca vom deveni ceea ce ne dorim cu totii, adica o tara cu adevarat prospera, depinde doar de noi insine. Trebuie doar de muncit.


































Consiliul pentru

Comertul cu

Servicii.

  Consiliul pentru

Comertul cu

Bunuri

 


Consiliul General

 
Conferinta Minesteriala

  Anexa 1.     Structura Organizatiei Mondiale a Comertului.









Consiliul General reunit in calitate de      Organ de Examinare a

Politicilor Comerciale

 
Consiliul General reunit in calitate de

Organ de reglementare a

Diferendelor

 







Organul de Apel

Paneluri de

Reglementare a

Diferendelor.

Consiliul pentru Drepturile de Proprietate Intelectuala legate          

De Comert

 



















Comitetele pentru: Comitetele pentru: Comitetele pentru:

Comert si Mediu Accesul la Piete Comertul cu Servicii

Comert si Dezvoltare                 Agricultura financiare

Subcomitetul tarilor cel Masuri Sanitare si Fitosanitare Angajamente specifice

mai putin dezvoltate Bariere Tehnice in Comert

Subventii si Masuri Compensatorii Grupe de lucru pentru:

Acorduri Comerciale                 Practici Anti-dumping Servicii profesionale

Regionale                                  Evaluarea in Vama Regulile GATS

Restrictii din motive de              Reguli de Origine

Balanta de plati                          Licente de import

Buget, finante si aderare            Masuri Investitionalelegate de comert Comitete Plurilaterale

Grupurile de lucru pentru:                                                                                      Comitetul pentru Comertul

Accesiune                           cu Aeronave Civile

Grupurile de lucru pentru:                                                                                      Comitetul pentru Achizitii

Relatii dintre comert                 Organul pentru Monitorizarea Textilelor Guvernamentale

si investitii                                Grupe de lucru pentru:

Interactiunea dintre                   Întreprinderile comerciale de stat

Comert si politica                      Inspectia Înainte de Expeditie

concurentei

Transparenta achizitiilor guvernamentale


Anexa 2. Membrii Organizatiei Mondiale a Comertului.

( pina la 1 ianuarie 2002, cu datele de aderare).





Albania 8 September 2000 Angola 23 November 1996
Antigua and Barbuda1January 1995
Argentina 1 January 1995
Australia 1 January 1995
Austria 1 January 1995
Bahrain 1 January 1995
Bangladesh 1 January 1995
Barbados 1 January 1995
Belgium 1 January 1995
Belize 1 January 1995
Benin 22 February 1996
Bolivia 12 September 1995
Botswana 31 May 1995
Brazil 1 January 1995
Brunei Darussalam 1 January 1995
Bulgaria 1 December 1996
Burkina Faso 3 June 1995
Burundi 23 July 1995
Cameroon 13 December 1995
Canada 1 January 1995
Central African Republic 31 May 1995
Chad 19 October 1996
Chile 1 January 1995
China 11 December 2001
Colombia 30 April 1995
Congo 27 March 1997
Costa Rica 1 January 1995
Côte d'Ivoire 1 January 1995
Croatia 30 November 2000
Cuba 20 April 1995
Cyprus 30 July 1995
Czech Republic 1 January 1995
Democratic Republic of the Congo 1 January 1997
Denmark 1 January 1995
Djibouti 31 May 1995
Dominica 1 January 1995
Dominican Republic 9 March 1995
Ecuador 21 January 1996
Egypt 30 June 1995
El Salvador 7 May 1995
Estonia 13 November 1999
European Community 1 January 1995
Fiji 14 January 1996
Finland 1 January 1995
France 1 January 1995
Gabon 1 January 1995
The Gambia 23 October 1996
Georgia 14 June 2000
Germany 1 January 1995
Ghana 1 January 1995
Greece 1 January 1995
Grenada 22 February 1996
Guatemala 21 July 1995
Guinea Bissau 31 May 1995
Guinea 25 October 1995
Guyana 1 January 1995
Haiti 30 January 1996
Honduras 1 January 1995
Hong Kong, China 1 January 1995
Hungary 1 January 1995
Iceland 1 January 1995
India 1 January 1995
Indonesia 1 January 1995
Ireland 1 January 1995
Israel 21 April 1995
Italy 1 January 1995
Jamaica 9 March 1995
Japan 1 January 1995
Jordan
11 April 2000
Kenya 1 January 1995
Korea, Republic of 1 January 1995
Kuwait 1 January 1995
Kyrgyz Republic 20 December 1998
Latvia 10 February 1999
Lesotho 31 May 1995
Liechtenstein 1 September 1995
Lithuania 31 May 2001
Luxembourg 1 January 1995
Macao, China 1 January 1995
Madagascar 17 November 1995
Malawi 31 May 1995
Malaysia 1 January 1995
Maldives 31 May 1995
Mali 31 May 1995
Malta 1 January 1995
Mauritania 31 May 1995
Mauritius 1 January 1995
Mexico 1 January 1995
Moldova 26 July 2001
Mongolia 29 January 1997
Morocco 1 January 1995
Mozambique 26 August 1995
Myanmar 1 January 1995
Namibia 1 January 1995
Netherlands — For the Kingdom in Europe and for the Netherlands Antilles 1 January 1995
New Zealand 1 January 1995
Nicaragua 3 September 1995
Niger 13 December 1996
Nigeria 1 January 1995
Norway 1 January 1995
Oman 9 November 2000
Pakistan 1 January 1995
Panama 6 September 1997
Papua New Guinea 9 June 1996
Paraguay 1 January 1995
Peru 1 January 1995
Philippines 1 January 1995
Poland 1 July 1995
Portugal 1 January 1995
Qatar 13 January 1996
Romania 1 January 1995
Rwanda 22 May 1996
Saint Kitts and Nevis 21 February 1996
Saint Lucia 1 January 1995
Saint Vincent & the Grenadines 1 January 1995
Senegal 1 January 1995
Separate Customs Territory of Taiwan, Penghu,
Kinmen and Matsu
1 January 2002
Sierra Leone
23 July 1995
Singapore 1 January 1995
Slovak Republic 1 January 1995
Slovenia 30 July 1995
Solomon Islands 26 July 1996
South Africa 1 January 1995
Spain 1 January 1995
Sri Lanka 1 January 1995
Suriname 1 January 1995
Swaziland 1 January 1995
Sweden 1 January 1995
Switzerland 1 July 1995
Tanzania 1 January 1995
Thailand 1 January 1995
Togo 31 May 1995
Trinidad and Tobago 1 March 1995
Tunisia 29 March 1995
Turkey 26 March 1995
Uganda 1 January 1995
United Arab Emirates 10 April 1996
United Kingdom 1 January 1995
United States of America 1 January 1995
Uruguay 1 January 1995
Venezuela 1 January 1995
Zambia 1 January 1995
Zimbabwe 5 March 1995




Observatori:


Algeria
Andorra
Armenia
Azerbaijan
Bahamas
Belarus
Bhutan
Bosnia and Herzegovina
Cambodia
Cape Verde
Ethiopia
Former Yugoslav Republic of Macedonia
Holy See (Vatican)
Kazakstan
Lao People's Democratic Republic
Lebanon
Nepal
Russian Federation
Samoa
Sao Tome and Principe
Saudi Arabia
Seychelles
Sudan
Tajikistan
Tonga
Ukraine
Uzbekistan
Vanuatu
Vietnam
Yemen
Yugoslavia, Fed. Rep. of



Organizatiile Internationale observatoare la Consiliul General:


Natiunile Unite

Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD)

Fondul Monetar International (FMI)

Banca Mondiala (BM)

Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO)

Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (OMPI)

Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OCDE)

Anexa 3. Principalele instrumente juridice negociate in Runda Uruguay.



A.     Acordul de la Marrakesh privind infiintarea Organizatiei Mondiale a Comertului.

B.     Acorduri multilaterale.

Comertul cu bunuri.

¨     Acordul General privind Tarifele si Comertul (GATT 1994).

Acorduri conexe:

Acordul privind Implementarea Articolului VII al GATT 1994 ( Evaluarea in Vama);

Acordul privind Inspectia Înainte de Expediere;

Acordul privind Barierele Tehnice in calea Comertului;

Acordul privind Aplicarea Masurilor Sanitare si Fitosanitare;

Acordul privind Procedurile de Licentiere la Import;

Acordul privind Salvgardarea;

Acordul privind Subventiile si Masurile Compensatorii;

Acordul privind Implementarea Articolului VI al GATT 1994, Codul Antidumping; Acordul privind Masurile Investitionale, legate de Comert;

Acordul privind Textilele si Îmbracamintea;

Acordul privind Agricultura;

Acordul privind Regulile de Origine.

¨     Întelegeri si Decizii.

Întelegerea privind prevederile GATT 1994 referitoare la balanta de plati;

Decizia privind Cazurile in care Administratiile Vamale au motive de a pune la indoiala Veridicitatea sau Acuratetea Declaratiei Vamale (Decizia privind Schimbarea Responsabilitatii Dovezii);

Întelegerea privind Interpretarea Articolului XVII al GATT 1994 (Întreprinderile Comerciale de Stat);

Întelegerea privind Regulile si Procedurile Guvernand Reglementarea Diferendelor;

Întelegerea privind Interpretarea Articolului II:1 (b) al GATT 1994 (Consolidarea concesiilor tarifare);

Decizia privind Comertul si Mediul;

Mecanismul de examinare a Politicilor Comerciale.


Comertul cu servicii.

¨     Acordul General privind Comertul cu Servicii (GATS).


3. Drepturile de Proprietate Intelectuala (DPI).

¨     Acordul privind Drepturile de Proprietate Intelectuala, legate de comert (TRIPS).


C. Acorduri plurilaterale de comert.

Acordul privind Comertul cu Aeronave Civile;

Acordul privind Achizitiile Guvernamentale.












BIBLIOGRAFIE


Legislatia Republicii Moldova



Protocolul de aderare al Republicii Moldova la Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului semnat la Geneva la 8.05.2001.


Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Organizatia Mondiala a Comertului, Monitorul Oficial al RM nr.59-61/397 din 07.06.2001.


Legea nr. 451-XV din30.07.2001 privind licentierea unor genuri de activitate.


Legea nr. 1327 din 03.12.2001 privind instituirea Camerei de licentiere.


Legea nr.820 din 17.02.2000 privind masurile antidumping, compensatorii si de salfgardare.


Legea nr. 65-XV din 12.04.2001 privind marcile si denumirile de origine a produselor.


Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000 privind brevetele de inventie.


Hotarirea Guvernului RM privind indeplinirea angajamentelor asumate de RM fata de OMC ; Nr.1035, din 16.10.2000.


Anexa la Hotarirea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1035, din 16 octombrie 2000.


Hotarirea Guvernului RM nr. 1009 « Cu privire la inspectia inainte de expeditie a marfurilor importate » din 27.09.2001.(abrogata).


Hotarirea Guvernului RM nr.1139 « Despre aprobarea Acordului privind prestarea serviciilor de inspectie inainte de expeditie » din 25.10.2001.


Hotarirea Guvernului RM nr.1230 « Cu privire la modificarea si completarea Hotaririi Guvernului RM nr.1009 din 27.09.2001 » din 13.11.2001.



Acorduri si conventii internationale



Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT) din 30.10.1947, intrat in vigoare la 01.01.1948.


Acordul privind infiintarea Organizatiei Mondiale a Comertului (Acordul OMC), semnat la Marrakesh la15.04.1994, intrat in vigoare la 01.01.1995.


Declaratia de la Punta del Este din septembrie 1986.


Acordul General privind Comertul cu Servicii (GATS), intrat in vigoare la 01.01.1995.


Acordul privind Aspectele Dreptului Proprietatii Intelectuale legate de Comert, intrat in vigoare la 01.01.1995.


Acord privind aplicarea artcolului VII al GATT referitor la evaluarea in vama, Geneva, 12.04.1979, intrat in vigoare la 01.01.1981.


Conventia de la Paris pentru Protectia Proprietatii Industriale din 20.03.1883 (RM a aderat prin Hotarirea Parlamentului nr.511-XIII din 22.06.05).


Conventia de la Berna privind Protectia Operelor Literale si Artistice din 09.09.1886 (RM a aderat prin Hotarirea Parlamentului nr. 1328-XII din 02.03.93).



















Manuale, culegeri, monografii



Samuelson  Alain. «  Relations Commerciales Internationales » , ed. II-nd, Paris, 1997.


Burnete Sorin. “Comert International. Teorii.Modele. Politici,”,ed. Economica ,1999.


I.Stoian.E.Dragne. « Comert International. Tehnici si proceduri. » , vol.I ,ed. Caraiman 1997.


“Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth.


“Comertul Viitorului”, elaborata si publicata de OMC,editia a 2 revazuta ,1999.


Radu G. “Drept Vamal Comunitar”, Proiectul „Implimentarea Acordului de Parteneriat si Cooperare RM-UE” Chisinau,


Michalet Ch. A. “Les conditions du developpement du tiers monde et L’organisation Mondiale du Commerce”, Les editions Rochevignes, Paris, 1999.


Ŕôäięóřčí E. «Ěaćäóíŕđiäíűa Ĺęiíiěč÷ańęča Iňíiřaíč˙» ,,Tđčńňü,, Ěińęaŕ 2001


Áóëŕňiaŕ A «Ěčđiaŕ˙ Ĺęiíiěčęŕ», Čçä. Tđčńňü, Ěińęaŕ 2000


Mansfield. E. “World Trade Organisation”, Facts and Policies, INC. White Lains, New York , 1999.


World Trade Organisation, “Trading in to the Future”, 2 edition revised, Geneve, 1999.


Accession to the World Trade Organisation: The process and Issues. Informal paper prepared by UNCTAD Secretatiat.


Moldova si Integrarea Europeana. Institutul de Politici Publice; Ed. International. Chisinau, 2001.


V. Aldea, Gh. Bivol. “Acordul General pentru Tarife si Comert”, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1997.


Suta N. “Comert International si politici Comerciale Contemporane”, Ed. All ; Bucuresti 1995.


Osadcii V. “Comert International. Note de curs “, Ed. 1 ;Chisinau 1999.


Ęiëińia T. Ě. Ęđča÷čęiaŕ Ý. Ń. « Ěaćäóíŕđiäíia Ďđŕai», Čç. Ěaćäóíŕđiäíűa Iňíiřaíč˙, Ěińęaŕ


Miron D, “Comert International si politici comerciale contemporane”, Ed. Eficient Bucuresti


Dinuta I. “Relatii Economice Multilaterale” , Ed. Scrisul romanesc , Craiova, 1995.


« Acord General sur les Tarifs Douaniers et le Commerce. Instrument de base et documents divers », Volum IV, Texte de L-acord General, 1989.


Tamas D. “Organizatia Mondiala a Comertului”, Ed. All, Bucuresti, 1998.


WTO, Focus News Leter, Media Relations Division, Geneva, 1995.


Suta-Stejan S. “Politica Comerciala Contemporana”, ed. Economica, Bucuresti, 1999.


Kolosov I. “ Mejdunarodnoe pravo “; Izdatelistvo Grand; Moscva, 1999.


„An Anatomy of the World Trade Organisation” ; Edited by Konstantinos Adamantopoulos, Kluwer Law International, London-The Hague-Boston, 1997.


L.D׳Arcy, C. Murray, B. Cleave. “The Law and Practice of International Trade”; ed. “Sweet and Maxwell”, London 2000.


“Guide to Uruguay Round Agreements” by WTO Secretariat ; ed. Kluwer Law International ; The Hague-London-Boston ; 1999.


Radu G. “Originea marfii. Aspect comparativ: Uniunea Europeana – Republica Moldova” ; Proiectul “Implimentarea Acordului de Parteneriat si Cooperare RM – UE”, Chisinau 2002.



Watson P. E.Flynn. C.Conwell. “ Completing the World Trade Organisation System. Proposal for a Millennium Round” ; ed. Kluwer Law International , 1999.


World Trade Organisation , Information and media relations division , The third edition; Geneve, 2000.


Ěŕéiđia C. M. «Ańaěčđíŕ˙ Ňiđaiaŕ˙ Iđaŕíčçŕöč˙» , Čçäŕňaëüńňai ÔI Ďiëčěŕa. Ěińęaŕ.1999


Flory T. “ Les accords du Tokyo Round du GATT et le reforme des procedures de reglement des differends dans le systeme commercial interetatique” , RGDIP, 1982, nr.2.


Basic Instruments and Selected Documents (BISD). Suppl. Nr.26 , Geneva, 1980.


Raportul adoptat de Partile Contractante la 3.11.1952, privind taxele speciale de import instituite de Grecia , BISD, Suppl.1.


“Assessment of Moldova΄s Capacity to meet the Commitments of the Memorandum on Trade Liberalisation and Facilitation” ; Draft Report , Dublin , January 2002.


Bari. I, “Economia Mondiala”, ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 1997.


Miga-Besteliu Raluca, “Drept Imternational. Introducere in Dreptul International Public”, ed.ALL, Bucuresti, 1998.


Palmeter.D, Mavroids.P.C, “Dispute Settlement in the WTO. Practice and Procedure; , ed. Kluwer Law International, The Hague-London-Boston, 1999.


Yusuf.A, “Intellectual Property and International Trade. The TRIPS Agreement”, ed. By C.Correa, London, 1998.


Watson.P, Flynn. J, Conwell.C, “Completing the World Trade Organisation System. Proposals for a Millennium Round”, ed. Kluwer Law International, 1999.






Publicatii periodice


Ëaáaäaa B. «AŔŇŇ-AŇI: ńňđóęňóđŕ, ińíiaíűa ďđčíöčďű äa˙ňaëüíińňč.» Evcor , Nr.2(5) ôaađŕëü ,1996.


Bordeniuc M. “Mechanisms in the WTO for Dispute Sattlement”, Economy and Reforms, Nr.13, November 1999.


Braghis D. “WTO: Stages of accession” ; Economy and Reforms; Nr. 13; November 1999.


Mincu G. “Economie si Reforme” ; Nr.13, Noiembrie 1999.


“ OMC este unicul sistem de solutionare a diferendelor “; “Economie si Reforme”, Nr. 5 (18), iunie 2000.


Comanici.V. “De ce negocierile in agricultura dureaza?”, „Economie si Reforme”, Nr.6(19), iulie 2000.


Grossu D „Evenimentul de la Geneva – inca un pilon in procesul de integrare europeana”, „Economie si Reforme”, Nr. 4(28), mai 2001.


Cucu “Aderarea RM la OMC – un impuls necesar economiei”; Economie si Reforme, Nr. 5(29), Iunie 2001,p.10.


« Implicatiile aderarii RM la OMC prin prisma expertilor SUA », « Economie si reforme »,Nr. 7(34), august 2001.


Lupascu Liuba. Observatorul Economic , Nr 3 , martie 2001.


Andronic. A. “ Din istoria Conferintelor Minesteriale de pina acum “, “Buletin de Informare privind OMC in RM” ; nr. 10(34) noiembrie, 2001.


Lupasco L. “Ce inseamna OMC”, Observator Economic, Nr. 3, martie 2001.


Panurco Ineta . « Agricultura : negocieri curente si implimentarea. », “Buletin de Informare privind OMC in RM” ; nr. 10(34) noiembrie, 2001.


A.Esanu “Masurile sanitare si fitosanitare. Securitatea alimentara si protectia sanatatii” ; “Buletin de informare privind OMC in RM”, nr.10(34) ,noiembrie 2001.


Andronic A. “Negocierile in domeniul textilelor” ; Buletin de informare privind OMC in RM , nr. 10(34), noiembrie 2001.


Ëaáaäaa B. « Iőđŕíŕ Číňaëëaęňóŕëüíié Ńiáńňaaííińňč a ěaćäóíŕđiäíié ňiđaiaëa» , Áóaŕëňađńęča č íŕëiaiaűa ęiíńóëüňŕöčč, N 5;



Cucu A. “ OMC – o sansa ce trebuie realizata “ ; “Economie si Reforme”, Nr. 8(32) ; septembrie 2001.


« Protectia industriei nationale : oportunitate sau exceptie »; “Economie si Reforme”, Nr 6 (30) Iulie, 2001.


Moisei A. “ Ocrotirea drepturilor de autor si drepturilor conexe “, “Economie si Reforme”, nr.8(32) Septembrie, 2001.


Calmac Octavian. “ Pozitia Republicii Moldova in timpul Conferintei Minesteriale de la Doha” ; « Buletin de informare privind OMC in RM », nr. 10(34) noiembrie 2001.


Calmac Octavian. “ Pozitia tarilor recent aderate la OMC”, « Buletin de informare privind OMC in RM », nr. 10(34) noiembrie 2001.


Grossu Diana. “ Spre un acces liber pe piata pentru tarile slab dezvoltate ”, « Buletin de informare privind OMC in RM », nr. 10(34) noiembrie 2001.


“Buletin informativ APC”, Proiectul Implimentarea Acordului de Parteneriat si Cooperare, Decembrie 2001.


Foltea M. « Implimentarea programului de inspectie inainte de Expeditie pentru marfurile importate in Republica Moldova », « Economie si Reforme », Nr. 11(35), Martie 2002.



Lupascu Liuba. Observatorul Economic , Nr 3 , martie2001, p.22.

Samuelson  Alain. «  Relations Commerciales Internationales » , ed. II-nd, Paris, 1997, p.56.

Burnete Sorin. “Comert International. Teorii.Modele. Politici,”,ed. Economica ,1999, p.208.

I.Stoian.E.Dragne, « Comert International. Tehnici si proceduri. » , vol.I ,ed. Caraiman 1997, p.499.

“Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.8.

“Comertul Viitorului”, elaborata si publicata de OMC,editia a 2 revazuta ,1999, p.7.

Radu G. “Drept Vamal Comunitar”, Proiectul „Implimentarea Acordului de Parteneriat si Cooperare RM-UE” Chisinau, 2001, p.90.

“Comertul Viitorului” , elaborata si publicata de OMC, ed. a doua revazuta 1999, p. 8.

Michalet Ch. A. “Les conditions du developpement du tiers monde et L’organisation Mondiale du Commerce”, Les editions Rochevignes, Paris, 1999, p.72.

Ŕôäięóřčí E. «Ěaćäóíŕđiäíűa Ĺęiíiěč÷ańęča Iňíiřaíč˙» ,,Tđčńňü,, Ěińęaŕ 2001,

I. Stoian ,E Dragne. “Comert International. Tehnici si proceduri.” Vol.I , Ed. Caraiman 1997, p.496.

Áóëŕňiaŕ A. «Ěčđiaŕ˙ Ĺęiíiěčęŕ», Čçä. Tđčńňü, Ěińęaŕ 2000, ńňđ.346

Mansfield. E. “World Trade Organisation”, Facts and Policies, INC. White Lains, New York , 1999, p. 103.

Andronic. A. “ Din istoria Conferintelor Minesteriale de pina acum “ , “Buletin de Informare privind OMC in RM” ; nr. 10(34) noiembrie, 2001, p. 4.

Panurco Ineta . « Agricultura : negocieri curente si implimentarea. », “Buletin de Informare privind OMC in RM” ; nr. 10(34) noiembrie, 2001, p. 4.

www.wto.org

Acordul de la Marrakesh privind constituirea OMC , Art. 4 :5.

www.wto.org

Acordul de la Marrakesh privind constituirea OMC , Art. 4 :1.

“Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.43.

Michalet Ch. A. “Les conditions du developpement du tiers monde et l’Organisation Mondiale du Commerce”, édition Rochevignes, Paris, 1999, p.75.

World Trade Organisation, “Trading in to the Future”, 2 edition revised, Geneve, 1999, p. 12.

Accession to the World Trade Organisation: The process and Issues. Informal paper prepared by UNCTAD Secretatiat.p.10

Moldova si Integrarea Europeana. Institutul de Politici Publice; Ed. International.2001, p.170

“Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.23.



V. Aldea, Gh. Bivol: “Acordul General pentru Tarife si Comert”, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1997, pag. 170.

Suta N. “Comert International si politici Comerciale Contemporane”, Ed. All ; Bucuresti 1995,p201.

Osadcii V. “Comert International. Note de curs “, Ed. 1 ;Chisinau 1999, p.32.

Ęiëińia T. . Ęđča÷čęiaŕ . . « Ěaćäóíŕđiäíia Ďđŕai», . Ěaćäóíŕđiäíűa Iňíiřaíč˙, Ěińęaŕ 2000 , ńňđ. 639

Miron D, “Comert International si politici comerciale contemporane”, Ed. Eficient Bucuresti p

Ëaáaäaa B. «AŔŇŇ-AŇI: ńňđóęňóđŕ , ińíiaíűa ďđčíöčďű äa˙ňaëüíińňč.» Evcor , Nr.2(5) ôaađŕëü ,1996

.Dinuta I, “Relatii Economice Multilaterale” , Ed. Scrisul romanesc , Craiova, 1995, p.110.

« Acord General sur les Tarifs Douaniers et le Commerce. Instrument de base et documents divers », Volum IV, Texte de L-acord General, 1989, p. 12.

“Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.8.

Lupasco L. “Ce inseamna OMC”, Observator Economic, Nr. 3, martie 2001, p.22.

Tamas D, “Organizatia Mondiala a Comertului”, Ed. All, Bucuresti, 1998, p. 54.

WTO, Focus News Leter, Media Relations Division, Geneva, 1995, p. 101.

S. Suta-Stejan, “Politica Comerciala Contemporana”, ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 115.

Kolosov I. “ Mejdunarodnoe pravo “; Izdatelistvo Grand; Moscva, 1999,p. 39.

I. Stoian ,E Dragne “Comert International. Tehnici si proceduri.” Vol.I , Ed. Caraiman 1997, p.498.

Acordul privind Evaluarea in Vama , art. 8.

Notiunea de “inspectie inainte de expeditie” este definita ca “ toate activitatile care se refera la verificarea calitatii, cantitatii, pretului, inclusive a ratei de schimb valutar si a conditiilor financiare si/sau clasificarii vamale a marfurilor ce urmeaza sa fie exportate”.

„An Anatomy of the World Trade Organisation” ; Edited by Konstantinos Adamantopoulos, Kluwer Law International, London-The Hague-Boston, 1997 p.16.

L.D׳Arcy, C. Murray, B. Cleave “The Law and Practice of International Trade” ; ed. “Sweet and Maxwell”, London 2000, p. 508.

A.Esanu “Masurile sanitare si fitosanitare. Securitatea alimentara si protectia sanatatii” ; “Buletin de informare privind OMC in RM”, nr. 10(34) ,noiembrie 2001. p.8

“Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.140.


“ Guide to Uruguay Round Agreements” by WTO Secretariat ; ed. Kluwer Law International ; The Hague-London-Boston ; 1999, p. 20

„An Anatomy of the World Trade Organisation” ; Edited by Konstantinos Adamantopoulos, Kluwer Law International, London-The Hague-Boston, 1997 p.14


Radu G. “Originea marfii. Aspect comparativ: Uniunea Europeana – Republica Moldova” ; Proiectul “Implimentarea Acordului de Parteneriat si Cooperare RM – UE”, Chisinau 2002 , p.5

Andronic A. “Negocierile in domeniul textilelor” ; Buletin de informare privind OMC in RM , nr. 10(34), noiembrie 2001.p.9.

Watson P. E.Flynn. C.Conwell. “ Completing the World Trade Organisation System. Proposal for a Millennium Round” ; ed. Kluwer Law International , 1999, p.92.

Panurco I. “ Agricultura: negocierile curente si implimentarea”, Buletin de informare privind OMC in RM , nr. 10(34), noiembrie 2001.p.6.

“Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.13.

“Comertul Viitorului” , elaborata si publicata de OMC, ed.a doua revazuta 1999, p.31

Acordul General privind Comertul cu Servicii; Art. IV:1

Acordul General privind Comertul cu Servicii; Art. IX , XII

World Trade Organisation , Information and media relations division , The third edition; Geneve, 2000, p. 15

“Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.217

Comertul Viitorului” , elaborata si publicata de OMC, editia .a doua revazuta 1999, p 36.

Ëaáaäaa B. « Iőđŕíŕ Číňaëëaęňóŕëüíié Ńiáńňaaííińňč a ěaćäóíŕđiäíié ňiđaiaëa» , Áóaŕëňađńęča č íŕëiaiaűa ęiíńóëüňŕöčč, N 5; ,p.44.

Acordul TRIPS , Articolul 11.

Acordul TRIPS, Articolul 15 – 19.

Acordul TRIPS , Atricolul 22.

Ěŕéiđia C. M. «Ańaěčđíŕ˙ Ňiđaiaŕ˙ Iđaŕíčçŕöč˙» , Čçäŕňaëüńňai ÔI Ďiëčěŕa. Ěińęaŕ.1999,ńňđ. 68

Bordeniuc M “Mechanisms in the WTO for Dispute Sattlement”, Economy and Reforms, Nr.13, November 1999, p.6 .

Flory T. “ Les accords du Tokyo Round du GATT et le reforme des procedures de reglement des differends dans le systeme commercial interetatique” , RGDIP, 1982, nr.2 , p.237.

“Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru intreprinderi, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC si Secretariatul Commonwealth, p.46.

Basic Instruments and Selected Documents (BISD). Suppl. Nr.26 , Geneva, 1980, p. 210-218.

Raportul adoptat de Partile Contractante la 3.11.1952, privind taxele speciale de import instituite de Grecia , BISD, Suppl.1, p. 48-51.

Acordul OMC; Întelegerea cu privire la Regulile si Procedurile Reglementarii Diferendelor , Art. 17:5

Acordul OMC; Întelegerea cu privire la Regulile si Procedurile Reglementarii Diferendelor , Art. 22:2-9

Bordeniuc. M. “Mechanisms in the WTO for Dispute Sattlement” , Economy and Reforms, Nr.13, November 1999, Chisinau , p.6.

“ OMC este unicul sistem de solutionare a diferendelor “; “Economie si Reforme”, Nr. 5 (18), iunie 2000, p.7.

Braghis D. “WTO: Stages of accession” ; Economy and Reforms; Nr. 13; November 1999; p.1.

Mincu Georgeta. “Procesul de aderare a RM la OMC”; “ Moldova si Integrarea Europeana” Institutul de Politici Publice, Chisinau 2001; p. 173.

A. Cucu “Aderarea RM la OMC – un impuls necesar economiei”; Economie si Reforme, Nr. 5(29), Iunie 2001,p.10.

Mincu G. “Economie si Reforme” ; Nr.13, Noiembrie 1999, Chisinau p.3.

Mincu G. “OMC – o sansa ce trebuie realizata”; “Economie si Reforme”; Nr. 8(32), Septembrie 2001, Chisinau, p.4.

Monitorul Oficial al RM nr. 59-61/397 din 07.06.2001.

Mincu G. “Procesul de aderare a RM la OMC” ; “ Moldova si Integrarea Europeana” Institutul de Politici Publice,Chisinau 2001; p. 174.

Cucu A. “Aderarea la OMC – un impuls necesar economiei” ; “Economie si Reforme” Nr. 5(29) iunie, 2001, p.12.

Mincu G. “Aderarea RM la OMC si consecintele acestui proces asupra relatiilor cu Uniunea Europeana”; « Moldova si Integrarea Europeana », Institutul de Politici Publice, Chisinau 2001, p. 235.

Cucu A. “ OMC – o sansa ce trebuie realizata “ ; “Economie si Reforme”, Nr. 8(32) ; septembrie 2001, p.12

« Protectia industriei nationale : oportunitate sau exceptie »; “Economie si Reforme”, Nr 6 (30) Iulie, 2001,p 4

“Protectia industriei nationale : oportunitate sau exceptie” ; “Economie si Reforme”, Nr 6 (30) Iulie, 2001, p 5.

Mincu G. “Procesul de aderare a RM la OMC”, “ Moldova si Integrarea Europeana” Institutul de Politici Publice,Chisinau 2001; p. 178.


https://www.iatp.md/er

Hotarirea Guvernului RM privind indeplinirea angajamentelor asumate de RM fata de OMC ; Nr.1035, din 16.10.2000.

Anexa la Hotarirea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1035, din 16 octombrie 2000

“ Assessment of Moldova΄s Capacity to meet the Commitments of the Memorandum on Trade Liberalisation and Facilitation” ; Draft Report , Dublin , January 2002, p.11.

“Buletin informativ APC”, Proiectul Implimentarea Acordului de Parteneriat si Cooperare, Decembrie 2001, p12.

Assessment of Moldova΄s Capacity to meet the Commitments of the Memorandum on Trade Liberalisation and Facilitation” ; Draft Report , Dublin , January 2002, p.10.


Moisei A. “ Ocrotirea drepturilor de autor si drepturilor conexe “, “Economie si Reforme”, nr.8(32) Septembrie, 2001, p. 3.

Calmac Octavian. “ Pozitia Republicii Moldova in timpul Conferintei Minesteriale de la Doha” ; « Buletin de informare privind OMC in RM », nr. 10(34) noiembrie 2001, p.2.

Calmac Octavian. “ Pozitia tarilor recent aderate la OMC”, « Buletin de informare privind OMC in RM », nr. 10(34) noiembrie 2001, p. 12.

Grossu Diana. “ Spre un acces liber pe piata pentru tarile slab dezvoltate ”, « Buletin de informare privind OMC in RM », nr. 10(34) noiembrie 2001, p. 11.


Basa press, “Tensiuni moldo-ucrainene in OMC”, 26 martie 2002.








ECoduri.com - Coduri postale - adresa, caen, cor
Politica de confidentialitate



Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani