MANAGEMENT INTERNATIONAL CURS 3 - TIPURI DE FIRME SI INTERMEDIARI IN AFACERILE ECONOMICE INTERNATIONALE referat





CURS 3 MANAGEMENT INTERNATIONAL

  42832viy19zoz8x

  1. TIPURI DE FIRME SI INTERMEDIARI IN AFACERILE ECONOMICE INTERNATIONALE

 

Afacerile economice internationale se deruleaza prin mai multe verigi ce intervin intre producator si consumator, in tara in care se face exportul. In functie de aceste verigi, avem:




  • distributia directa (exportul-importul direct) si

  • distributia indirecta (exportul-importul indirect).

 

4.1. EXPORTUL-IMPORTUL DIRECT

 

Exportul-importul direct presupune faptul ca producatorul isi realizeaza prin compartimentele proprii fie importul, fie exportul.

Avantajele exportului-importului direct sunt:

  1. ofera producatorului posibilitatea sa participe la insusirea profitului comercial, ceea ce duce la preocuparea acestuia pentru promovarea unor preturi mai avantajoase;

  2. producatorii au posibilitati largi sa se mentina in contact cu piata, observand schimbarile si adaptandu-se la ele;

  3. asigura conditii superioare pentru promovarea marcii de fabrica.

Dezavantajele exportului-importului direct sunt:

  1. cheltuielile de comercializare sunt, in general, ridicate si numai de la un anumit volum al vanzarilor exportul-importul direct devine rentabil;

  2. riscurile specifice activitatilor de comert exterior sunt de un grad superior si se pot rasfrange asupra intregii intreprinderi;

  3. exista riscul ca o mare parte din timpul managerilor intreprinderilor producatoare sa fie destinat afacerilor comerciale externe, in dauna problemelor tehnice si de productie;

Exista mai multe forme organizatorice (firme si intermediari), verigi prin care se realizeaza exportul-importul direct, si anume:

 

  1. Reprezentantul (delegatul) exportatorului pe piata externa – acesta actioneaza pe baza mandatului firmei care il delega si face legatura intre piata externa si importator.

Atributiile reprezentantului sunt:

  • prospectarea continua a pietei;

  • informarea intreprinderii, pe care o reprezinta, cu privire la: structura socio-economica si politica a tarii de resedinta, mecanismul pietei, uzantele comerciale, obiceiurile locale, nivelul concurentei, etc.;

  • sesizeaza si sugereaza masuri pentru depasirea obstacolelor in dezvoltarea relatiilor comerciale;

  • contractarea de noi afaceri profitabile pentru firma;

  • propunerea imbunatatirii strategiilor comerciale, etc.

  1. Biroul comercial – compartiment operativ implantat in strainatate, atunci cand derularea operatiunilor de comert exterior impune urmarirea livrarii marfurilor la utilizatorul final, iar punerea in functiune necesita service si asistenta tehnica.

Atributiile biroului comercial sunt:

  • asigurarea unui contact permanent cu piata locala;

  • pregatirea si desfasurarea tratativelor;

  • urmarirea la fata locului a contractelor incheiate;

  • coordonarea activitatii de asistenta tehnica si service postvanzare;

  • asigurarea unui flux continuu de informatii cu privire la piata.

  1. Sucursala din strainatate – serviciu al unei intreprinderi implantat in strainatate. Sucursala depinde, in totalitate, financiar si administrativ de firma care a infiintat-o, obiectul sau de activitate fiind identic cu cel al firmei-mama. De asemenea, cheltuielile sale sunt suportatate din Bugetul firmei-mama.

  2. Filiala din strainatate – persoana juridica independenta din punct de vedere financiar, dar care functioneaza, in principiu, conform deciziilor firmei-mama. Filiala are cont in banca, poate beneficia de credite bancare, poate incheia relatii economice proprii.

  3. Societatea comerciala proprie sau mixta – ia fiinta prin investitii directe in strainatate. Aceasta are capital propriu, are personalitate juridica si este independenta, din punct de vedere financiar, de firma-mama.

  4. Depozitul de marfuri si piese de schimb, expozitii cu vanzare si magazine de desfacere – unitati ale retelei externe de desfacere ce sunt menite sa asigure asumarea integrala a distributiei prin comercializarea marfurilor direct consumatorilor.

  5. Organizarea comertului cu amanuntul in strainatate – caracteristic firmelor ce produc: automobile, aparate radio, TV, masini de uz casnic, etc. (industria usoara).

 

4.2. EXPORTUL-IMPORTUL INDIRECT

 

Exportul-importul indirect presupune separarea functiilor de comert de cele de productie in unitati autonome care actioneaza in calitate de comercianti.

Exista trei mari grupe de intermediari:

  1. Firme ce lucreaza in nume si pe cont propriu;

  2. Firme ce lucreaza in nume propriu si pe contul altora;

  3. Firme ce lucreaza in numele si pe contul altora.

 

  1. Firme ce lucreaza in nume si pe cont propriu

 

Acestea sunt firme comerciale ce achizitioneaza marfuri de pe piata nationala si le vand in strainatate sau cumpara marfuri din alte tari si le vand in tara proprie (actiuni de reexport).

Aceste firme incheie operatiunile in nume si pe cont propriu, adica cumpara si revand marfa in numele, pe contul si riscul lor, incasand profitul ce rezulta din diferenta dintre pretul de vanzare si cel de achizitie.

Astfel de firme sunt:

  1. Casele comerciale - mari firme comerciale care cumpara marfuri de le producatori sau en-gross-isti din tara lor si le revand en-gross-istilor sau detail-istilor locali, ca si intreprinderii producatoare. Ele se ocupa atat cu operatiuni de comert exterior, cat si cu cele de comert interior;

  2. Firmele de comert exterior - intreprinderi comerciale care cumpara, pe cont si in nume propriu, marfuri de pe piata interna, pe care le revand peste granita. Aceste firme practica o gama larga de forme de comert exterior si cooperare economica internationala:

  • vanzare-cumparare traditionala de marfuri;



  • operatiuni comerciale cu drepturi de proprietate industriala si intelectuala (brevete, inventii, know-how);

  • operatiuni in contrapartida;

  • operatiuni destinate, in principal, aportului valutar;

  • operatiuni de leasing;

  • cooperare internationala in domeniul productiei, al comertului, etc.

Principala atributie a acestor firme de comert exterior este de: promovare, negociere, contractare si derulare a operatiunilor comerciale, iar prin contractele incheiate asigur[ un contact permanent cu pietele externe.

Aceste firme pot fi:

  • firme de export specializate (comercializeaza o singura marfa sau cateva marfuri omogene);

  • firme de export universale (comercializeaza un larg sortiment de marfuri apartinand mai multor ramuri industriale).

  1. Comerciantii en-gross-isti cumpara partizi mari de marfuri, pe care le depoziteaza si le revand defalcate in partizi mici detail-istilor si chiar unor intreprinderi. Sunt verigi intermediare intre intreprinderile producatoare si cele de comert cu amanuntul;

  2. Detail-istii isi pot realiza partial singuri importul de marfuri pe care le desfac pe piata interna. De asemenea, primesc comenzi pentru marfuri de la straini sau concetateni ce traiesc in strainatate.

Distributia prin intermediul firmelor ce actioneaza in nume si pe cont propriu prezinta doua avantaje:

  1. stabilirea unor relatii directe intre producator si consumator, ce permit sesizarea operativa a schimbarilor din domeniul cererii;

  2. scurtarea drumului dintre productie si desfacerea catre consumatorul final, ceea ce contribuie la micsorarea cheltuielilor de circulatie.

  1. Firme ce lucreaza in nume propriu si pe contul altora

  1. Comisionarii – persoane fizice sau juridice care participa la derularea operatiunilor in numele lor, dar pe contul altora. In functie de natura operatiunilor, pot fi:

a.1.) firme comisionare exportatoare - ce pot actiona pe contul exportatorului sau al vanzatorului;

a.2.) firme comisionare importatoare – ce pot actiona pe contul importatorului sau al cumparatorului din tara proprie si transmit pe contul acestora comenzile.

Contractul de comision este o relatie juridica-economica in care comitentii (ordonatorii) se obliga sa puna la dispozitia comisionarului o cantitate de marfa, iar comisionarul se obliga sa manevreze marfa la pretul pietei si sa predea comitentului sau contravaloarea marfii.

  1. Distribuitorii - importatori – intermediari rezidenti in tara de import, care cumpara marfuri in numele lor si le revand intr-o zona determinata, pentru care producatorul le acorda dreptul de exclusivitate;

  2. Comisionarii - voiajori – specialisti angajati ai firmelor importatoare, competenti: sa aprecieze calitatea produselor, ambalajul, fabricatia, sa controleze calitatea, sa stabileasca preturile. Acestia se deplaseaza pe pietele furnizoare si lanseaza comenzi potrivit necesitatilor de aprovizionare.

  1. Firme ce lucreaza in numele si pe contul altora

 

  1. Reprezentantii – actioneaza pe baza ordinelor de la comitenti de a savarsi acte si fapte comerciale legate de vanzarea sau cumpararea marfii pe contul si in numele partii ordonatoare, in baza unui contract de agent. Sunt persoane juridice ce contribuie la realizarea tranzactiei de vanzare-cumparare, dar nu participa la aceasta ca parte in contract si nu cumpara marfuri pe contul sau.

Contractul de agent sau de reprezentare defineste obiectul si conditiile de colaborare intre parti, reprezentantii oferind o gama larga de servicii: informatii despre conjunctura pietei, metode de lucru ale firmelor cu care vin in contact, pot efectua reclama comerciala, pot realiza studii de piata.

  1. Brokerii, misitii, samsarii sau curtierii – intermediari ce se ocupa de mijlocirea contractelor prin punerea in legatura a vanzatorului cu cumparatorul. Brokerii nu intra in relatii comerciale contractuale de durata cu nici unul din cei doi, colaborarea lor avand un caracter ocazional. De asemenea, brokerul nu incheie personal contractul ci, gasind pentru fiecare un partener comercial, asigura consimtamantul fiecaruia si asista la incheierea lui.

 

 

 

MEDIUL AMBIANT AL FIRMEI DE AFACERI INTERNATIONALE

  42832viy19zoz8x

1. FIRMA DE AFACERI INTERNATIONALE – PRODUS SI AGENT AL MEDIULUI SOCIO-ECONOMIC

  42832viy19zoz8x

Firma de afaceri internationale, intr-o abordare sistemica, apare ca reprezentand o imbinare sistemica permanenta intre resursele materiale, financiare si umane (alcatuiesc continutul sau omogen) si o serie de elemente variate de natura exogena (alcatuiesc mediul sau extern).

Firma de afaceri inrenationale apare in postura de componenta a mediului social-economic. Aceste componente ale mediului (economice, politce, juridice, tehnice) se interconditioneaza reciproc, aflandu-se in stransa interdependenta, raporturile dintre ele asigurand echilibrul mediului ambiant. Aceste raporturi se schimba permanent, conducand la evolutia sistemului economic.

Evolutia sistemului economic se realizeaza sub actiunea permanenta a unor factori, aflati sub impactul revolutiei tehnico.stiintifice si are drept consecinte generarea de noi nevoi de bunuri si servicii, a caror satisfacere determina aparitia firmelor de afaceri internatinale, inclusiv a celor internationale, ce intra in relatii cu ceilalti agenti de mediu.

Firma de afaceri internationale este un produs, un rezultat al mediului socio-economic. Ea nu poate exista in afara acestui mediu. Pe de alta parte, firma de afaceri internationale este, la randul ei, generatoare de nevoi noi, determinate de indeplinirea rolului sau social- economic (realizarea obiectului sau de activitate). Pentru satisfacerea nevoilor sale, firma va intra in relatii cu alti agenti economici, iar daca ei lipsesc, acestia vor apare acolo unde afacerea inca se dezvolta.

Aceasta dubla postura in care apare firma de afaceri internationale (de beneficiar a unor produse si servicii realizate de unii agenti de mediu si de prestatoare de servicii pentru altii) o plaseaza in cadrul agentilor economici si de piata.

 

 



2. NECESITATEA CUNOASTERII MEDIULUI AMBIANT PENTRU MANAGEMENTUL FIRMEI DE AFACERI INTERNATIONALE

 

Evolutia firmei moderne este marcata de amplificarea interdependentelor cu mediul in care actioneaza. Expresia acestei evolutii este reprezentata de caracterul deschis al firmei de afaceri internationale conceputa ca un sistem reflectat atat pe planul intrarilor, cat si pe cel al iesirilor, prin care se integreaza in mediul ambiant.

INPUTS OUTPUTS

FIRMA

 

 

 

  • Forta de munca Bunuri si servicii

  • Resurse materiale (destinate comer-

  • Echipament si tehnologie cializarii pe o piata

de lucru distincta)

  • Informatii

  • Materii prime

 

ORGANELE STATULUI

 

PIATA

 

 

 

FINANTATORII

CONCURENTII

FIRMA

 

 

 

CLIENTII

FURNIZORII

 

 

 

 

Cunoasterea in detaliu a caracteristicilor si mutatiilor intervenite in mediul ambiant este necesara, deoarece:

  1. reprezinta o conditie fundamentala a satisfacerii cantitative si calitative a unei anumite categorii de trebuinte ale firmei. Functionarea armonioasa a firmei presupune o conectare, o adaptare permanenta la trebuintele, la cerintele pietei aflate intr-o continua diversificare si crestere, reusind o valorificare superioara a factorilor de mediu si asigurand racordarea firmei la piata si client si invers;

  2. pe baza cunoasterii mediului ambiant se realizeaza microstrategii cu grad ridicat de fundamentare stiintifica, strategiile intocmite devenind autentice strategii de piata, care orienteaza firma catre piata si client, stabilind modalitati de actiune eficace;

 

  1. asigurarea resurselor (materiale, umane si financiare) nu este posibila fara luarea in considerare a influentei factorilor de mediu. Firma de afaceri internationale functioneaza in contextul mediului national si international si trebuie sa cunoasca toti factorii ce interconditioneaza atragerea si valorificarea resurselor, pentru obtinerea unor produse si servicii care sa satisfaca cerintele pietei;

  2. evolutiiile factorilor de mediu constituie o premisa atat pentru asigurarea unei bune organizari si a unui sistem operational eficace, cat si o conditie pentru adoptarea si aplicarea de decizii si actiuni in conformitate cu necesitatile si oportunitatile prezente si de perspectiva ale mediului ambiant.

  1. CONCEPTUL DE MEDIU AMBIANT

  42832viy19zoz8x

Mediul ambiant este o categorie complexa si dificila de definit, datorita multiplelor sale interdependente. Se face cel mai frecvent confuzia intre mediul inconjurator si mediul ambiant sau se omit unele elemente.

Academicianul Mihai Draganescu apreciaza ca, daca ne gandim la om, pentru el, principalul mediu este societatea (mediul social), care cuprinde doua mari componente:

  1. mediul tehnologic si

  2. mediul interuman.

Pentru om, prin mediu inconjurator se intelege si societatea, in timp ce prin mediu inconjurator, pentru societate, se intelege numai mediul natural, deoarece tehnologicul este social.

Aurel Iancu apreciaza ca mediul ambiant trebuie definit prin multitudinea elementelor sale componente (factorii de mediu), dupa provenienta si rolul lor in viata economico-sociala:

  1. factorii de mediu natural (conditiile de sol, subsol, clima, atmosfera, apa, paduri) ce constituie suportul natural al desfasurarii vietii biologice;

  2. factorii artificiali (conditiile produse de om in scopul ameliorarii conditiilor sale de viata si dezvoltarii sale).

Constantin Pintilie considera ca piata interna si piata externa, in cadul firmelor, isi ofera reciproc produse, lucrari, informatii, colaboreaza intre ele si, deseori, se confrunta, intrand in competitie.

In functie de natura activitatii, piata poate fi:

  • organizata si planificata;

  • libera - concurentiala;

  • mixta.



Specialistii francezi considera ca mediul ambiant reprezinta ansamblul organizatiilor si factorilor a caror existenta este susceptibila de a influenta comportamentul si activitatea firmei:

  • mediul extern – indivizi si institutii ce pot influenta firma si activitaea sa;

  • mediul intern – include comportamentul indivizilor care influenteaza deciziile si actiunile celorlalti membrii ai firmei. Unii specialisti identifica mediul intern cu: climatul organizational, moralul personalului, cultura, intensitatea conflictelor organiyatorice, gradul de satisfacere sau insatisfacere a angajatilor, gradul de adeziune sau atasament la obiectivele si valorile firmei, etc.

 

  1. FACTORII DE INFLUENTA AI MEDIULUI AMBIANT

  42832viy19zoz8x

Mediul ambiant include toate elementele exogene firmei de natura: economica, tehnica, politica, demografica, stiintifica, organizatorica, juridica, ecologica ce influenteaza:

  • stabilirea obiectivelor firmei;

  • obtinerea resurselor necesare;

  • adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a obiectivelor.

  42832viy19zoz8x

Factorii de influenta ai mediului ambiant sunt:

 

  1. Factorii economici cuprind totalitatea elementelor de natura economica cu actiune directa asupra activitatii intreprinderilor:

  1. piata interna si piata externa – pentru a valorifica oportunitatile pietei este necesar ca firma de afaceri internationale sa studieze piata, obtinand informatii despre: cerere si oferta, preturi, concurenta, toate ducand la fundamentarea deciziilor de productie, aprovizionare, vanzare, import-export.

  2. parghiile economico-financiare – acestea trebuie sa asigure, pe de o parte, promovarea pluralismului economic si, pe de alta parte, infaptuirea unui mecanism economico-financiar centrat pe principiile de piata. In acest scop, o pozitie centrala o detine realizarea cointeresarii materiale, ce trebuie obtinute printr-un sistem de salarizare stimulativ si prin stimularea agentilor economici prin obtinerea unui profit multumitor. La acestea se mai adauga: preturile si tarifele, creditele, taxele, dobanzile, impozitele, etc.

 

  1. Factorii de management exogeni firmei sunt:

  1. mecanismul de planificare macroeconomica – nu una imperativa, de tip centralizat, ci una inteligenta, orientativa si stimulativa, incitativa;

  2. sistemul de organizare a economiei nationale – ameliorat si sa precizeze clar atributiile si competentele fiecarei institutii a statului si a modului cum ele trebuie sa isi perfectioneze activitatea pentru a stimula dezvoltarea afacerilor;

  3. modalitatile de coordonare – care sa urmareasca: privatizarea rapida, restructurarea, retehnologizarea, precum si asigurarea realizarii celor 3 D: debirocratizarea, descentralizarea, dezetatizarea.

 

  1. Factorii tehnici si tehnologici sunt:

  1. nivelul tehnic al utilajelor;

  2. calitatea tehnologiei;

  3. creativitatea si inovarea;

  4. preturile tehnologiei;

  5. politica de investitii.

 

  1. Factorii demografici sunt:

  1. numarul populatiei;

  2. structura socio-profesionala;

  3. populatia activa;

  4. nivelul de pregatire a lucratorilor si managerilor.

 

  1. Factorii socio-culturali sunt:

  1. structura sociala a populatiei;

  2. ocrotirea sanatatii;

  3. invatamantul;

  4. cultura;

  5. stiinta;

  6. mentalitatea.

 

  1. Factorii politici sunt:

  1. politica economica si sociala;

  2. politica stiintei si invatamantului;

  3. politica externa;

  4. politica monetara, valutara, fiscala.

 

  1. Factorii naturali sunt resursele naturale (apa, solul, clima)

 

H. Factorii juridici sunt reprezentati de legislatie (legile, decretele, hotararile guvernamentale).











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani