Piata - Piata, tipurile si functiile ei, Principalele forme de piete contemporane referat





Cuprins


I. INTRODUCERE.

Cap.I.Piata, tipurile si functiile ei.




1. Esenta si functiile pietei.

2. Principalele tipuri de piata.

3. Cererea si ca categorii difinitorii ale pietei.

Cap.II. Principalele forme de piete contemporane.

1. Piata bunurilor de consum. Bursele de marfuri.

2. Piata capitalului. Bursa de valori si mecanizmul functionarii ei.

II. CONCLUZII.

III. BIBLIOGRAFIA.




INTRODUCERE:

Piata si procesele pe piata se vor sfirsi odata cu sfirsitul omenirii. Zic astfel din motivul ca atit stramosii cit si noi, contemoranii sintem preocupati de o mare problema. O problema ce vizeaza viitorul pietei, proceselor pe piata. Desi s-ar parea ca tema, pe care ne-am propus-o spre cercetare, ar fi un subiect destul studiat, nu tocmai astfel stau lucrurile. Pentru ca o problema nu poate fi considerata solutionala atit timp cit mai exista contradictii, atit timp cit mai exista economisti.

Asadar in lucrarea de fata am avut drept scop sa demonstrez marea importanta a pietei. Lucrarea contine trei capitole, iar fiecare capitol este divizat in paragrafe. Primul capitol contine trei paragrafe. Al doilea capitol contine doua paragrafe. Si al treilea capitol nu am gasit de cuviinta ca sa-l divizez in paragrafe. In capitolul I vom incerca sa determinam cele mai principale tipuri de piete si respectiv sa vedem functiile lor. La fel un paragraf aparte am dedicat cererii si ofertei ca categorii definitorii ale pietei. In cel de al-II-lea capitol voi incerca sa difinesc principalele forme de piete contemporane­’’ Piata bunurilor de consum. Bursele de marfuri’’ ti cel de al II-lea capitol ’’Piata capitalului. Bursa de valori si mecanizmul functionarii ei’’. Un capitol aparte voi incerca sa dedic ’’Pietei hirtiilor de valori’’ din Republica Moldova, deoarece dupa parerea mea cele mai mari probleme se intilnesc anume la acest tip de piata. Dupa parerea mea aceste tipuri de pieti necesita cea mai mare atentie. Tema acestei lucrari este destul de actuala, interesanta, si sper ca continutul acestei lucrari sa fie la un nivel cit mai inalt.











Capitolul-I. Piata, tipurile si functiile ei.

Esenta si functiile pietei.

In mecanizmul de functionare a unei economii moderne piata ocupa un loc esential determinind intr-o proportie insemnata deciziile si comportamentele agentilor economici.

Categorie a economiei de schimb, in acceptiunea cea mai frecventa, piata desemneaza un ansamblu coerent, un sistem sau o retea de relatii de vinzare cumparare intre parti contractante care sint pe de o parte, unite prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte se afla in rapoturi de opozitie. Participantii la aceste relatii sint producatorii de bunuri si servicii, ofertantii de factori de productie si consumatorii, care reprezinta asa cum aprecia J.K.Galbraith si W.Salinger, ’’Centri distincti de decizie, care se opun unul altuia prin urmarirea propriului interes, dar sint legati in acelasi timp printr-o solidaritate functionala’’.

In acelasi timp, piata este privita de multi economisti drept un mecanizm complex care cuprinde, in principal, cererea si oferta, concurenta, preturile, si altele, care reglementeaza economica, care actioneaza asupra diviziunii muncii si la schimbul de activitati, dupa cum arata F.von Hayek ’’piata apare pentru agentii participanti la schimb ca o ’’amenintare’’, ca o ’’forta arbitrara’’ care le determina pretul si implica venitul si pe care ei cauta sa o influenteze sau sa o controleze’’. Situatia lor economica si nu numai aceasta depinde de piata si in primul rind de ceea ce se petrece pe piata.

’’Piata – afirma economistul francez M.Dider-apare ca un ansamblu de mijloace de comunicatii prin care vinzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce acestea au nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru ca tranzitiile dintre ei sa se incheie. Deci, piata este inainte de toate ’’un contract social’’, mai mult sau mai putin spontan, care difineste locul economic in ansamblul vietii sociale’’.

Importanta pietei, intr-un asemenea mecanizm economic deriva din functiile pe care ea le indeplineste in economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a conditiilor concrete ce exista in timp sau spatiu. In primul rind, piata este cea care realizeaza contactul permanent dintre productie, respectiv dintre producatorii de bunuri si servicii, pe de o parte si consum, respectiv consumatorii, nevoile si gusturile acestora, pe de alta parte. Prin acest fapt piata asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor economico-materiale, umane si financiare, determinind deciziile agentilor economici cu privire la productie, repartitie, schimb si consum. In al doilea rind prin piata economica se autoregleaza, isi stabileste independent proportiile si echilibrele necesare propriei reproduceri. In acest scop in decursul veacurilor de constituire si maturizare ea si-a format numeroase pirghii ce actioneaza intr-o complexa angrenare(pret, cerere, profit, concurenta, ect.). In al treilea rind, piata asigura echilibrul economic pe termen lung, in principal, echilibrul dintre oferta(productie) si cerere(consum), realizind ceea ce preconizau inca economistii clasici- transformarea intereselor proprii ale indivizlor in cea mai buna optiune pentru societate- cu privire la utilizarea resurselor disponibile la un moment dat.

Pentru ca piata sa indeplineasca asemenea functii se impune sa existe o serie de premize necesare.

In primul rind, conditia fundamentala pentru existenta si functionarea pietii este aceea a autonomiei de decizie a agentilor economici care apar pe piata, autonomiei care trebuie privita sub toate cele trei laturi ale ei: autonomie in ceea ce priveste dreptul de decizie in alocarea si utilizarea resurselor materiale, umane si financiare, autonomia organizarii si conducerii procesului economic si autonomia in ceea ce priveste modul de valorificare a rezultatelor activitatilor economice.

In al doilea rind, reglementarea de catre stat a economiei prin pirghii economice, care isi gasesc expresia imtr-o actiune indirecta asupra activitatii economice, prin bugetul de stat, impozite, taxe si tarife, credite, investitii de stat, ect.

Deasemenea si statul trebuie in acelasi timp sa asigure orientarea sociala a economiei, aplicind in acest scop sistemul garantiilor sociale, care asigura tuturor cetitenelor posibilitati egale de munca, de realizare a veniturilor, de asigurari sociale, de ocrotirea sanatatii, invatamint, cultura, conditii sanatoase de munca si de mediu de viata. In fapt, nicaieri in lume piata nu mai este cu adevarat si in intregime libera. In toate tarile sint anumite regule de functionare a pietei, care de obicei cad in competenta statului. Iata ce spune, in legatura cu aceasta B.Reich, profesor al universitatii Harvard:’’In lumea moderna este imposibil ca statul sa nu ea decizii, privind modul in care trebuie organizata concurenta economica in cadrul pietei, iar institutiile de stat ar trebui sa-si concetreze atentia asupra elaborarii unor reguli privind concurenta in conformitate cu telurile de ansamblu ale societatii’’.



Principalele tipuri de piata.

Economia de schimb, in care piata are un rol hotaritor in alocarea si utilizarea resurselor ca si in organizarea, gestionarea si reglarea economiei nationalepresupune existenta si respectiv functionarea simultana a mai multor tipuri de piata. In consecinta piata trebuie privita prin prisma elementelor sale componente, deoarice in realitate ea reprezinta un sistem de piete, fiind formata din mai multe segmente intre care exista relatii de interconditionare, de dependenta reciproca.

Din punct de vedere al obiectului tranzitiei de vinzare si cumparare se disting urmatoarele tipuri de piete:

-piata bunurilor si serviciilor;

-piata factorilor de productie- formata la rindul sau din: piata resurselor naturale(inclusiv pamintul), piata capitalului si titlurilor de valori, piata fortei de munca;

-piata monetara, financiara, ect.

Aceste piete nu reprezinta in sine piete unice, ci sint constituite la rindul lor din alte piete. De exemplu: piata bunurilor si serviciilor cuprinde mai multe piete sectoriale ce corespund bunurilor si serviciilor produse si cumparate in societate, grupate dupa diverse criterii in categorii mai generale sau specializate (piata bunurilor de consum, piata mijloacelor de productie, piata serviciilor, piata automombililor, piata rulmentilor,ect.). Piata muncii nu este o singura piata ci tot atitea cite domenii profisionale exista, iar in cadrul acestora, cite specializari sint, fiecare cu grad diferit.

Din punct de vedere al extinderii teritoriale exista: piata locala, piata regionala, piata nationala si piata mondiala.

Aceste piete formeaza un tot intreg, ele se intrepatund, se influenteaza si se determina reciproc. Aceasta inseamna ca evolutia si mutatiile din oricare parte a pietii se reflecta si afecteaza evolutia si mutatiile din oricare parte a pietei se refleca si afecteza evolutia si mutatiile din celalte segmente de piata, si implict, ale pietei pe ansamblu. La fel dezichilibrele manifestate pe o anumita piata se propaga si pe alte piete si se amplifica in functie de locul si importanta pietei respective, in sistemul de piata si in economia nationala in ansamblul ei.



Cererea si oferta ca categorii difinitorii ale pietei.

Spre deosebire de economiile cu plainificarea centralizata in care atit cantitatea cit si preturile la care produsele sau serviciile se vind si se cumpara sint stabilite in mod siubiectiv arbitrar, de catre aparatul central birocratic, in economiile de piata, preturile si cantitatile acestora sint stabilite prin deciziile unei multitudini de agenti economici, in conformitate cu cerintele obiective ale cereri si ofertei.

Cererea si oferta, mai exact raportul dintre acestea, fiind factori majori ai evolutiei preturilor intr-o economie de piata, sint, alaturi de concurenta elemente ale mecanismului regulator al pietei. Prin miscarea pretului, relatia dintre cerere si oferta exprima in ultima instanta, situatia pietei, pe unul sau mai multe segmente ale ei. Prin semnalul cel mai important al pietei care este pretul, se pun in evidenta abudenta, lipsa sau raritatea bunurilor si serviciilor precum si a factorilor de productie.

Cererea reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care agentii economici, consumatori sau producatori, sint dispusi sa o cumpere, la un anumit pret, intr-un timp dat.

Totodata, cererea este un act individual, al unui individ unei intreprinderi sau grup social, insa formarea preturilor depinde de confruntarea cererii totale si ofertei totale a bunului sau serviciului respectiv. Cererea totala pentru un bun sau serviciu considerat, reprezinta suma tuturor cantitatilor cerute de catre toti consumatorii individuali(n) ai acestuia

C=Sci(p)



C= cererea totala a unui bun sau serviciu pentru un pret dat.

n= numarul de consumatori

c=cererea unui consumator la un pret dat.

Curba cererii totale reprezinta suma ’’orizontala’’ a curbelor cererilor individuale ale unui produs. Daca a si b reprezinta curbele cererii a doi consumatori pe o piata, pentru un pret dat cererile celor doi consumatori sint Ca si Cb , iar cererea totala C=Ca + Cb



Pret


P

Cerere(c)


O C=Ca+Cb      


Acelasi principiu de lucru este si pentru cazurile in care exista un numar foarte mare de consumatori.

Intre cererea pentru un produs si pretul acestuia exista o relatie inversa care poate fi redata printr-o curba a cereii.


Pret              

Cerere inelastica









Cerere foarte elastica

( piata supranaturala)




Aceste curbe ne permit sa evaluam elascitatea consumului in raport cu venitul: cheltuielele pentru achizitionarea produselor agroalimentare cresc mai putin decit proportional fata de elascitatea mai mic de 1); cheltuielele cu imbracaminte si locuinta cresc proportional cu cresterea venitului(coeficient de elasticitate egal cu 1), iar cheltuielele diverse cresc mai mult decit proportional fata de cresterea venitului(coeficient de elasticitate mai mare de 1).

Curba cererii totale pentru un bun sau curba cererii pe piata indica diverse cantitatii dintr-un anumit bun cerut de toti consumatorii, care corespund unor niveluri diferite de pret. In general cu cit pretul creste cu atit cererea pentru un anumit bun este mai mica, drept urmare, cererea este functi descrescind fata de pret. Di reprezentarea grafica se observa ca scaderea cererii nu este insa proportionala cu cresterea preturilor. La inceput cererea scade mai accentuat, apoi mai lent, pina cind tinde sa devina constanta.

Oferta reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi vinduta pe piata la un anumit pret. Intrucit formarea preturilor depinde de confruntarea ofertei totale cu cererea totala, oferta pentru un bun sau serviciu anume reprezinta suma tuturor cantitatilor oferite de toti producatorii individuali (n) ai acestuia

O=Soi(p), unde

O=Oferta totala a unui bun sau serviciu la un pret dat;

n= numarul de producatori;

o= oferta unui producator al acelui bun sau serviciu la un pret dat.

La fel ca si cererea, curba ofertei totale pentru un anumit bun sau serviciu se obtine insumarea ¸¸orizontala’’ a curbelor ofertelor individuale ale acestui bun sau serviciu. Daca a si b reprezinta curbele ofertei a doi consumatori pe o piata, pentru un pret dat ofertele celor doi consumatori sint Oa si Ob, iar oferta totala este: O=Oa+Ob si respectiv C va fi traseul curbei ofertei totale.

Pret

P




O Oa Ob O=Oa+Ob oferta

Relatia dintre pretul unei marfi si cantitatea din acea marfa disponibila vinzarii pe piata poate fi redata prin curba ofertei.





Pret




P3

P2

P1

Zona de inelascititate

totala

O O1 O2 O3 oferta

Exprimind diversele cantitati de marfuri pe care vinzatorii sint sint dispusi sa le vinda la anumite niveluri de pret, aceasta relatie este directa, in sensul ca oferta creste pe masura ce sporeste ti pretul. Aceasta se explica prin faptul ca pretul situinduse la un nivel mai ridicat, producatorii urmaresc sa ofere cit mai multe produsepentru asi spori profiturile lor.

Intre cele doua categorii corelative ale pietii-oferta si cererea de marfuri si servicii- se stabileste un anumit raport, care reprezinta o forma specifica de exprimare a relatiilor dintre productie si consum in conditiile productiei de marfuri. Raportul dintre cerere si oferta are un caracter legic, fiind relevat de legea cererii si ofertei

In esenta, legea cererii si ofertei exprima faptul ca intr-o piata concurentiala, toate celelalte conditii, ramin constante, cererea pentru un anumit produs sau serviciu creste pe masura ce pretul creste. Preturile si cantitatile la care produsele sau serviciile se vind si se cumpara tind sa fie determinate de punctul in care cererea si oferta sint egale.

Intr-o economie de piata actiunea legii cererii si ofertei este o problema esentiala, intrucat piata fara rolul adecvat al actiunii acestei legi nu este o piata efectiva. Exista si intr-o economie cu planificare centralizata piata, dar cererea si oferta merg pe drumuri foarte distincte, care practic foarte rare ori se intilnesc, iar atunci cind acest lucru are loc, se realizeaza in cea mai mare parte a situatiilor in favoarea ofertei, mai exact a unei oferte limite dirijate si controlate, conceputa, de cele mai multe ori, fara corelatii cu cererea. Sau, economia de piata in sensul cel mai bun al cuvintului, implica o actiune reala a legii cererii si ofertei. Pina nu este creat cadrul de actiune al acestei legi, a mecanismelor care vor permite o intilnire favorabila intre cerere si oferta, nu putem spune ca avem de-a face cu o ecou de piata.

In analiza actiunii legii cererii si ofertei trebuie sa avem in vedere si faptul ca ea se exercita intr-un anumit cadru institutional si social si se afla sub impactul nu numai a factorilor economici ci si a celor psihologiei si sociali, cum ar fi de exemplu, comportamentul individual rational, prin care fiecare agent economic urmareste maximizarea satisfactiilor sale cu minimum de cheltuieli, comportament ce depinde nu numai de venit ci si de mediul social, traditii, conceptii. Deaceea in cadrul pieteii cererea si oferta nu pot fi neglijate.





















CAP.II.PRINCIPALELE FORME DE PIETE CONTEMPORANE

Piata bunurilor de consum. Bursele de marfuri.

Piata bunurilor de consum – consta din ansamblul vinzarilor – cumpiririlor al ofertei si cereri de bunuri materiale si servicii avind ca destinatie satisfacerea nevoilor personale si colective, precum si dintre toate cele operatiuni care se includ in comertul cu ridicata si cu amanuntul. Complexitatea si eterogenitatea acestui esgment de piata sint conditionate in primul rind de diversitatea si dinamica bunurilor de consum de uz curent si de folosinta indelungata, bunuri alimentare si inbracaminte. In functie de starea obiectului supus vinzarii – cumpararii in momentul tranzactiei piata se prezinta sub doua forme:

-piata reala, si

-piata fictiva.

Piata reala exprima cererea de bunuri sau servicii si de factori de productie prezentate in momentul tranzactiei pe piata data. Piata fictiva care nu este altceva decit bursa de marfuri presupune confruntarea dintre cerere si oferta, care are loc sub forma circulatiei titlurilor de valoare.

Bursele de marfuri sint piete caracteristice ce concetreaza in acelasi loc si in acelasi timp o mare parte din cererea si oferta mondiala de anumite produse pe care se desfasoara curent tranzactiile de vinzare cumparare, dupa o procedura speciala motivate atit de nevoi reale cit si de intentii speculative.

In general bursele de marfuri sint specializate pe produse sau grupe de produse. Obiectul tranzactiilor la burse il constituie bunurile fungibile sau cu un anumit grad de standartizare caracterizate prin omoginitate sub aspect calitativ. Printre aceste produse se inscriu indeosebi materiile prime si alte produse cu caracteristici omogene, produse agroalimentare, animale vii, produse din lemn, combustibil, cauciuc, bumbac, piei brute, ect. In afara de omoginitate si grad mare de standartizare pentru a deveni obiect de comercializare la burse marfurile trebuie sa indeplineasca si alte conditii si anume:

a.         sa fie marfuri cu importanta strategica mare in consumul mondial asa incit piata lor sa fie de mari dimensiuni si sa angreneze un mare numar de agenti economici.

b.                Sa se caracterizeze prin oscilatii mari si frecvente ale cereii si ofertei si respectiv ale preturilor pentru a genera interesul vinuatorilor si cumparatorilor.

c.         Marfurile tranzactionale la bursa trebuie sa fie depozitabile sau sa ofere prin natura lor certitudinea existentei in stare de livrare la un moment dat.

Bursele de marfuri se constituie si functioneaza in principalele zone producatoare sau consumatoare ale unor astfel de produse.

In vederea comercializarii unei marfi la bursa oferantul trebuie sa depuna cererea de inscriere pe lista de cotare. La bursele cu acces limitat acesta cerere nu poate fi depusa decit de un membru al bursei. Odata cu acesta se depune si o garantie de participare reprezentind de rgula 10% din valoarea tranzactiei.

Tranzactiile se negociaza si se incheie public pe asa numitul ring al bursei care reprezinta de regula un perimetru circular la parterul edificiului bursei. Tranzactiile se desfasoara sub supravegerea administratiei bursei, asigurata de curtierii, teful curtiierilor in preuna cu grupul care alcatueste asa numita ’’comisie a cotei’’. Specifi burselor este faptul ca cantitatea cit si calitatea marfurilor sint standartizate. Unitatea de marfuri poarta denumirea de contract sau loc, desemnind o cantitate fixa din marfa respectiva.

Preturile de bursa denumite cotatii se stabilesc zilnic pentru toate categoriile de tranzactii si se afiseaza public la inchiderea sesiunilor de vinzare de seara sau de dimineata si de seara.

Cotatiile afisate pot fi efective sau nominale. Cotatiile efective se stabilesc pe baza tranzactiilor efective incheiate in cursul zilei. Cotatiile nominale se stabilesc pentru acele marfuri care se comercializeaza curent la burse dar pentru care nu sau incheiat tranzactii pe parscursul mai multor zile din lipsa de cerere sau de oferta. Dupa modul de determinare cotatiile pot fi:

-cotatii medii, calculate ca medie zilnica;

-cotatii limita, care se calculeaza ca medii ale preturilor minime sau ale preturilor maxime;

-cotatii de lichidare, calculate dupa metodologii deosebit de compexe de casa de cliring.

Una di particularitatile comercializarii prin burse, consta in faptul ca marfa supusa vinzarii-cumpararii nu trebuie sa fie intotdeauna prezenta, ci doar atesta existenta ei, prin documente. Mai mult, uneori, marfa nic nu este afla inca in proprietatea vinzatorului, la data incheiri tranzctiei neputindu-se nici problema atestarii existentei ei.

In functie de acest aspect, putem distinge mai multe tipuri de operatiunei la bursa si anume:

-tranzactiei pe bani gata care livrarea marfurilor si plata lor au loc imediat dupa incheierea contractului.

-tranzactie la termen in care livrarea marfurilor convenite la o data ulterioara, uneori destul de indepartata.

Operatiunele la termen mai pot fi clasificate si in operatiuni ferme si operatiuni cu prima. Operatiunele ferme presupun executarea contractului prin livrare efectiva a marfurilor si achitarea preturilor la termenul convenit. Operatiunele cu prima se mai numesc si operatiuni reziliabile deoarece la termenul de incheiere a pozitiei fie vinzatorul fie cumparatorul pot renunta la contract daca nu si-au realizat intentiile speculative.

In primul rind bursele sint cele mai importante centre de recoltare prelucrare si difuzare a informatiilor privind conjuctura pietelor nationale si internationale. Bursele polarizeaza cele mai diverse informatii din toate colturile lumii si din toate domeniile: economic, politic, social, tehnic, stiintific, ect. Zgomotul bursei este un adevarat ecou al pulsului cererii si ofertei al ritmului productiei, tensiunilor monetare, grevelor, ciclurilor electorale, ect. In al doilea rind bursele ca forma de institutionalizare a cererii si ofertei se constituie intr-unul din cele mai importante mecanizme de formare a preturilor la numeroase materii prime si semifabrcante si de prospectare a evolutiei lor. In al treila rind bursele joaca rolul de piete caracteristice pentru majoritatea produselor care constituie obiectul lor de activitate. In al patrulea rind bursele de marfuri indeplinesc functia de divizare si preintimpinare a riscurilor.

Piata capitalului. Bursa de valori si mecanizmul functionarii ei.



Fara sa aiba o dimensiune speculativa piata de capital este oarecum o suprastructura. Prin intermediul pietei de capital se creeaza resurse pentru economia reala iar institutiile din acest sistem pot evalua cu un grad ridicat de sensibilitate eficienta alocarii resurselor din economie.

Economiile nationale se caracterizeza prin existenta si functionarea unor piete monetare si de capital mai mult sau mai putin dezvoltate. Adesea este greu sa se faca o delimitare neta intre cele doua tipuri de piete intrucit in realitate ele se intrepatrund si se interconditioneaza.

Pietele de capital spre deosebire de cele monetare sint specializate in efectuarea de tranzactii cu active financiare cu scadente pe termeni medii si lungi. Prin intermediul lor capitalurile disponibile sint dirijate catre agentii economici nationali sau de pe pietele altor tari unde nevoile de capital depatesc posibilitatile monetare impun anumite restictii privind accesul la resursele financiare interne.

Piata capitalului sau piata activelor financiare o difinim aici ca loc de intilnire intre nevoile de resurse banesti ale intreprindelor si disponibilitatile banesti ale menajelor, ale gospodariilor de familie. Piata capitalului se refera la achizitiile si vinzarile de titluri de valori cu o scadenta mai mare de un an. Aceste deplasari de capitaluri financiare de pe o piata nationala catre alta piata au condus practic la crearea si functionarea in afara pietelor interne de capital a unei piete internationale de capital.

Una din cele mai importante functii ale pietelor de capital consta in emisiunea si plasarea de valori mobiliare din insarcinarea emitentilor sau debitorilor, adica vinzarea pentru prima oara de actiuni, obligatiuni si a altor titluri catre detinatori de capitaluri financiare disponibile. Pe aceste piete se vind valori mobiliare emise de unele entitati care au nevoie de capital financiar si se cimpara de alte entitati care dispun de economii si de capitaluri pe termen mediu si lung.

In structura pietelor de capital se includ atit pietele nationale cit si europietilor. In functie de natura valorilor mobiliare emise si negociate piata de capital imbraca in principal doua forme: piata actiunelor si piata obligatiunilor, pe care circula titluri nationale si staine.

Paralel cu formarea si extinderea pietei actiunelor exprimate in moneda nationala si prin intermediul caruia sint atrase capitaluri financiare interne si scopulconstituirii majorarii capitalului social a societatilor emitente s-a cristalizat si s-a dezvoltat o piata internationala a actiunilor pri participarea cu active financiare in valuta ale unor agenti economici din anumite tari la capitalul social al unor societati industriale si comerciale din alte tari in calitate de actionari.

Alaturi de piata obligatiunilor in structura acestei forme de existenta a pietei de capital distingem atit piata obligatiuniilor interne cit si piata obligatiunilor externe. Piata obligatiunilor interne prezinta negocierea titlurilor de credit emise in moneda nationala, oferantii si investitorii fiind rezidentii ai tarii pe teritoriul caruia functioneaza piata respectiva. Piata obligatiunilor straine reprezinta o forma importanta clasica a pietei internationale de capital si consta in emisiuni internationale plasate in tara in a carei moneda se exprima titluri respective.

Emisiunele de tlituri si eurotitluri si care reprezinta cererea de capital se realiueaeza de catre societatile publice si private, guverne, institutii financiar-bancare nationale si internationale, societati de asigurari, ect. Cererea de capital financiar este reprezentata de sectorul public si privat (BIRD, BEI, BAD, BERD, ect.). Oferta de capital este facuta de catre detinatorii de capitaluri financiare, reprezentati de organizatii economice, banci, case de economii si asigurari, ect.

Pietele de capital sint formate din doua segmente distincte si interdepedente: piata primara si cea secundara. Piata primara serveste la prima plasare a emisiunilor de valori mobiliare pentru atragerea capitlurilor financiare disponibile pe termen mediu si lung atit pe pietele interne cit si pe pietele internationale de capital. Piata secundara reprezinta titluri mobiliare care eu fost deja puse in circulatie. Ea ofera pe de o parte posibilitatea valorificarii actiunilor si obligatiunilor inainte ca acestea sa aduca dividende sau dobinzi, iar pe de alta parte garantia ca titlurile mobiliare au valoarea si pot fi reintroduse oricind in circuitul financiar.

Piata secundara poate fi considerata o piata absoluta in ceea ce priveste reglarea libera a cererii si ofertei de valori, nevoia de capital si starea economiei nationale.

Bursele de valori sint institutii de o omportanta deosebita in ansamblul mecanizmelor de reglare a economiei de piata detinind o pozitie dominanta pe pietele interne de capital si pe piata internationala. Bursele de valori reprezinta piete de capital oficial unde se vind si se cumpara valori mobiliare.

Obiectul tranzactiilor la bursele de valori il constituie drepturile de proprietate asupra valorilor mobiliare, adica asupra obligatiunilor, efectelor de comert, actiunilor si altor titluri de proprietate.

Obligatiunea este o hirtie de valoare care se obtine prin acordarea unui imprumut pe o peroada determinata in schimbul unui procent fix de profit denumit cupon. Obligatiunele implica pentru detinatorii lor cel mai scazut grad de risc, deoarece sumele cuvenite cu titlu de cupone sint garantate indiferent de rezultatele financiare ale firmei emitente. Dupa scurgerea perioadei de timp pentru care este emisa, obligatiunea este rascumparata de emitent, iar in acest interval detinatorul ei incaseaza un venit fix.

Actiunele sint hirtii de valoare care atesta acordarea de imprumut pe o perioada nedefinita contra unui profit numit devident. In functie de marirea devidentuli actiunile pot fi preferentiale si obisnuite. In cazul actiunilor preferentiale, procentul de profit este fix. Actiunile obisnuite implica un grad maimare de risc dar si sanse mai mari de cistig,deoarece marimea devidentului este variabila in functie de rezultatele financiare ale firmei. Din veniturile totale ale firmei se scad cheltuielile denumite ’’ costuri de lucru’’ pentru a determina profitul de lucru. Din acestea se deduc cupoanele si impozitele raminind profitul net. Din profitul net se achita devidendele fixe, iar partea ramasa este alocata pentru acumulari si onorarea devidendelor la actiuni obisnuite.

Infiintarea si functionarea burselor de valori au loc pe baza normelor si reglamentarilor juridice,adoptare in fiecare tara,cu privire la activitatea institutiilor.

Tranzactiile la bursele de valori se efectueaza prin intermediul ,,brokerilor’’ si a ,,jobberilor’’. Brokerii sint agenti de schimb care primesc si supun spre executie ordinile de vinzare cumparare ale efectelor financiare. Ei adreseaza aceste ordine jobberilor. Jobberul se afla la panoul de cotatii pe care afiseaza initial cotatiile de deschidere. Cursul de cumparare ale efectelor financiare este sensibil mai mic decit cursul de vinzare.

In anul 1971 in SUA sa creat bursa informatizata NASDAQ(National Association of Srcurities Deabers Automated Qoutations System). Este o piata speciala ce se deosebeste de cele clasice atit prin modul de organizare si functionare cit si prin tehnicele de lucru specifice folosite, este bazata pe un sistem informatic care prelucreaza automat tranzactiile incheiate, nu exista un loc fizic unde se intilnesc cei care vind si cei care cumpara titluri. Bursa NASDAQ se deosebeste de cele clasice si in ceea ce priveste rolul pe care-l au –stabilirea pretului titlurilor oferite si solicitate de clienti. Au un grad de lichiditate si competitivitate ridicate. Majoritatea titlurilor cotate la bursa NASDAQ apartin societatilor tinere si de marime mijlocie, in principal din sectoarele de virf a economiei. Dar totusi cea mai renumita bursa din lume ramine sa fie NYSE din SUA.









II. CONCLUZII

In lucrarea data am incercat a confirma mare importanta a pietei in dezvoltarea economica , precum si locul diferitor piete in sistemele economice.

Am citit parerele celor mai autoritari economisti, savanti ai neamului si nu numai. Prin ele am incercat sa aduc si eu niste argumente ce vizeaza-piata. Acesta lucrare este dupa parerea mea destul de actuala deoarice am adus apre atentia tuturor date cit se puteau de concrete referitor la activitatile ce se desfasoara zi de zi pe piata. In concluzie eu as remarca ca piata a avut un rol important de-a lungul timpului, adica din cele mai vechi timpuri si pina in prezent. Am abordat toate problemele care se confrunta piata la etapa actuala si dupa parerea mea am propus cele mai eficiente propuneri pentru solutionarea problemelor. In concluzie dupa parerea mea cele mai mari probleme se intilnesc pe piata hirtiilor de valori, dupa parerea mea asta din cauza ca piata hirtiilor de valori este mai tirziu infiiniata in comparatie cu celelalte tipuri de piete la fel gradul de dezvoltare economica la un nivel foarte jos. Concluzia este unica, viitorul ne apartine noua, daca in trecut nu s-au luat masurile necesare, atunci noi in prezent trebuie sa participam la crearea de noi conditii favorabile. Piata a fost si este sursa de esire din criza a multor familii… Piata este a fost si va ramine catalizatorul principal in economia tarii.












III. BIBLIOGRAFIA


J.K. Galbraith, W.Salinger- Almost Everyone’s Guide to Economics, Boston, Houghton Miffin Co, 1978.

F.von Hayek – Law, Legineation and Liberty, Routledge and Keagan Paul, vol. II, 1976.

Paul heyne, Modul economic de gindire, mersul economiei de piata. Editura didactica si pedagogica, 1991 Bucuresti.

R.B.Reich, citat dupa – Tranzitia spre economia de piata – Dizbatere in Tribuna Economica nr. 15/1976.

Revista ,, Tribuna Economica’’, nr. 3/1995. P. 23.

Adam Smit, ,, Avutia natiunilor’’. ,V-I.

Macovei. J., Puiu Al., s.a. ,,’’












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani