TRANSPORTURI CURS 3 - INDICATORII ACTIVITATII LOCOMOTIVELOR referat





CURS 3     TRANSPORTURI





INDICATORII ACTIVITATII LOCOMOTIVELOR - continuare


Raportul dintre perioada de reutilizare si 24 h reprezinta coeficientul necesarului de mijloace de tractiune. Inversul acestui raport reflecta numarul de trenuri tractate de o locomotiva.


Viteza de deplasare rezulta din raportarea spatiului parcurs la timpul in care a fost parcurs spatiul respectiv.

Exista mai multe categorii de viteze:

viteza de circulatie – rapiditatea cu care se poate deplasa un tren pe o portiune de linie, in functie de anumiti parametrii: profilul si starea liniei, tipul locomotivei, tonajul trenului, sistemul de franare, structura parcului de vagoane, etc.;

viteza tehnica – raportul dintre distanta parcursa si timpul de mers, fara a tine seama de opririle trenului in statiile intermediare, pe parcurs

viteza de sectie (comerciala) – se determina ca si viteza tehnica dar, spre deosebire de aceasta, in calculul respectiv se tine seama si de timpul aferent opririlor in statiile intermediare, pe parcurs;

viteza de magistrala – se stabileste in cazul deplasarii trenului pe o linie magistrala si se tine seama de toate opririle pe magistrala respectiva;

viteza constructiva – viteza maxima pe care o poate realiza o locomotiva circuland izolat pe sectie.


Parcursul mediu zilnic al locomotivei – numarul de kilometrii parcursi de fiecare locomotiva, in medie, in timpul unei zile.


Productivitatea sau randamentul locomotivei – indicator de calitate complex al folosirii locomotivei, care arata cantitatea, in tone brute km, care revine, in medie, pe o locomotiva din parcul activ, pe zi.


Coeficientul parcursului auxiliar – caracterizeaza raportul dintre parcursul locomotivelor aferent activitatilor auxiliare si parcursul productiv.


Coeficientul parcursului productiv – caracterizeaza gradul de utilizare al locomotivei pentru activitatile utile;

8. Tonajul mediu al trenului de marfa – indica tonele care revin, in medie, pe fiecare tren care circula pe o sectie de remorcare.

In transportul pe calea ferata, pentru trenurile de marfa se deosebesc:

tonajul brut si

tonajul net.

In procesul de folosire a mijloacelor de tractiune in conditii de eficienta, este necesara cresterea raportului dintre tonajul mediu net si tonajul mediu brut.


9. Totalitatea locomotivelor aflate in evidenta caii ferate formeaza parcul inventar de locomotive. Acesta poate fi

parc activ de locomotive – totalitatea locomotivelor pentru remorcarea trenurilor de marfuri si calatori si pentru efectuarea manevrelor

parc de exploatare – cuprinde locomotivele din parcul activ, la care se adauga locomotivele care se afla in reparatii, in atelierele depoului

parc utilizabil – cuprinde parcul de locomotive in exploatare, la care se adauga parcul de locomotive in rezerva

parc in rezerva – locomotivele reci, bune pentru remorcarea trenurilor, locomotivele inchiriate la alte ministere si locomotivele detasate la alte depouri


PARCUL DE VAGOANE


Mijlocul de transport feroviar este vagonul.

Vagoanele, in functie de caracteristica transportului, pot fi

vagoane de calatori vagoane de clasa I si II, vagoane de dormit clasa I si II, vagoane restaurant

vagoane de marfa – vagoane acoperite, dezgolite, vagoane platforma, vagoane cisterna

vagoane speciale – vagoane frigorifice, izoterme, vagoane pentru vietati.

Elementele principale care caracterizeaza vagoanele sunt

capacitatea de incarcare

greutatea proprie;

viteza maxima cu care pot circula etc.

Totalitatea vagoanelor din evidenta caii ferate formeaza parcul inventar. Acesta se imparte in

parcul activtotalitatea vagoanelor in stare de functionare aflate pe caile ferate

parcul inactiv - totalitatea vagoanelor care, din diverse motive, nu pot fi utilizate.

Indicatorii care caracterizeaza modul de utilizare a vagoanelor sunt



Capacitatea de incarcare a vagonului – cantitatea de tone marfa ce se poate incarca, in medie, intr-un vagon din parc. Se obtine prin raportarea capacitatii de incarcare a vagoanelor din parc la numarul de vagoane conventionale sau fizice din parc

Coeficientul de utilizare a capacitatii de incarcare a vagonului – gradul de utilizare a capacitatii de incarcare a vagoanelor din parc. Se obtine prin raportarea incarcaturii statice la capacitatea de incarcare a vagonului

Coeficientul de tara – raportul dintre greutatea proprie a vagonului si capacitatea de incarcare a acestuia.

Reducerea ponderii greutatii proprii a vagonului in greutatea totala prezinta importanta in procesul cresterii eficientei economice si imbraca doua aspecte:

reducerea tarei vagonului prin proiectarea si executia acestuia

reducerea ponderii greutatii proprii in totalul greutatii prin cresterea greutatii incarcaturii.

Rulajul vagonului – timpul care se scurge intre doua incarcari succesive ale aceluiasi vagon. Se determina ca raport intre parcul activ al vagoanelor si activitatea retelei (vagoanele incarcate in regionala si cele primite incarcate de la regionalele vecine);

Cursa totala a vagonului - distanta parcursa de un  vagon intre doua incarcari consecutive. Este alcatuita din

cursa medie a vagonului efectuata in stare incarcata – distanta parcursa de vagon in timpul rulajului in stare incarcata

cursa efectuata in stare goala sau cursa parcursului gol - caracterizeaza gradul de circulatie a vagonului in stare goala si se determina ca raport intre parcursul gol si parcursul total al vagonului.

Incarcatura statica a vagonului – gradul de utilizare a capacitatii vagonului si se exprima in tone marfa care revin pentru fiecare vagon in parte

Incarcatura dinamica a vagonului – gradul de utilizare a capacitatii vagonului tinand seama si de distanta pe care se efectueaza transportul

Parcursul mediu zilnic al vagonului – numarul de kilometri pe care ii parcurge un vagon intr-o zi si se determina ca raport intre cursa totala si rulajul vagonului

Productivitatea sau randamentul vagonului – volumul de tone nete km realizate de un vagon din parcursul de vagoane, intr-o perioada data.




CALEA FERATA – ELEMENT AL INFRASTRUCTURII SISTEMULUI UNITAR AL TRANSPORTURILOR


Calea ferata reprezinta ansamblul constructiilor si instalatiilor ce fac posibila circulatia trenurilor.

Elementele constitutive ale caii ferate sunt

Infrastructura caii ferate – este alcatuita din terasamente, lucrari de arta (poduri, viaducte, tunele) si are rolul de suport pentru suprastructura;

Suprastructura caii ferate – este alcatuita din balast, traverse, sine, schimbatori de cale si materialul rulant de cale.

Elementul principal al suprastructurii este reprezentat de sine, ce alcatuiesc calea continua de rulare pentru vagoane si locomotive. Sinele sunt prinse rigid una de alta cu traverse din lemn sau beton precomprimat, la o distanta fixa una de alta, numita ecartament (1435 mm.)

Dupa ecartament, caile ferate se clasifica in:

cai ferate normale (ecartamentul = 1435 mm

cai ferate largi (ecartamentul mai mare de 1435 mm);

cai ferate inguste (ecartamentul mai mic de 1435 mm).

Dupa importanta traficului, caile ferate pot fi

cai ferate magistrale (de prima importanta economica);

cai ferate principale (de importanta economica majora – leaga orasele importante de capitala);

cai ferate secundare (leaga diferite orase cu liniile magistrale si principale);

cai ferate de interes local (se construiesc de catre unitati economice pentru deservirea intereselor locale).



STRUCTURA PUNCTELOR DE SECTIONARE A CAILOR FERATE


Punctele de sectionare a cailor ferate sunt locurile unde calea ferata se intrerupe pentru a permite:

incrucisarea trenurilor,



trecerea lor inainte,

stationarea pentru incarcarea si descarcarea marfurilor,

stationarea vagoanelor pentru compunerea si descompunerea trenurilor, etc.

Sectionarea liniilor de cale ferata se face in functie de volumul traficului, al transportului de marfuri si calatori, de cerintele de deservire a localitatilor, a unitatilor economice, etc.

In functie de activitate si de dotarea tehnica, punctele de sectionare pot fi

statii de cale ferata

halte de miscare,

posturi de miscare,

semnale de bloc de linie automate,

semnale de bloc de linie semiautomate.

Statiile de cale ferata sunt unitatile de baza ale transportului feroviar, cu baza tehnico-materiala proprie si care indeplinesc functii tehnice si comerciale.

Prin functia tehnica a unei statii de cale ferata se intelege activitatea acesteia cu privire la:

primirea si expedierea trenurilor,

incrucisarea si trecerea lor inainte,

revizia tehnica a locomotivelor, a vagoanelor,

alimentarea locomotivelor cu combustibil, etc.

Functia comercala sau economica presupune activitatea statiei de cale ferata cu privire la:

primirea, depozitarea si eliberarea marfurilor, a trenurilor,

eliberarea legitimatiilor de calatorie,

imbarcarea si debarcarea calatorilor, etc.

In conditiile  unui trafic intens, statiile de cale ferata pot fi specializate in:

statii de marfa – se amplaseaza in centrele industriale mari si foarte populate

statii de calatori – deservesc traficul de calatori si se amplaseaza, in special, in marile orase, unde trenurile de calatori isi termina parcursul

statii mixte – efectueaza atat operatii in legatura cu traficul de calatori, cat si operatii legate de traficul de marfuri. Cu cateva exceptii, reteaua CFR este formata din statii de cale ferata mixte

statii de triaj – se amplaseaza in punctele unde se acumuleaza curenti mari de vagoane in aproprierea marilor centre industriale si agricole, in porturi, in mari complexe feroviare, unde o parte din curentii de pe o magistrala isi schimba sensul de mers

statii de dispozitie – destinate, in special pentru schimbarea locomotivelor la trenurile care tranziteaza, pentru echiparea lor, pentru schimbarea partizilor de locomotive, pentru compunerea si descompunerea trenurilor care circula intre sectiile de remorcare adiacente, repararea locomotivelor, a vagoanelor si operatii tehnice si comerciale aferente primirii si expedierii trenurilor de marfa si calatori. Aceste statii se mai numesc si statii cap de sectie (delimiteaza sectiile de circulatie).

Amplasarea statiilor cap de sectie depinde de sistemul de tractiune, de norma de lucru a personalului de tren, etc.


Distanta dintre doua statii de dispozitiie sau dintre una de dispozitie si una de triaj, se determina cu relatia

unde:

Ls lungimea sectiei de remorcare

Th norma de lucru fara intrerupere

a ti = suma timpilor necesari pentru: luarea in primire a locomotivei, stationarea ei pentru efectuarea probei franelor, echiparea ei, in depoul de baza si de intoarcere;

vs viteza de sectie sau viteza cu care se circula trenurile pe sectie.

Statiile intermediare – se amplaseaza in locurile care asigura deservirea comoda a centrelor populate si a intreprinderilor. Se construiesc intre statiile cap de sectie, la o distanta de cca 5 -10 km una de alta.

Caracteristica acestor statii este faptul ca prin ele trenurile tranziteaza fara prelucrare. In anumite situatii se efectueaza si operatii legate de urcare si coborare a calatorilor. De asemenea, servesc si pentru incrucisarea si depasirea trenurilor, contribuind la sporirea capacitatii de circulatie a retelei feroviare.


Desfasurarea activitatii in statiile de cale ferata in conditii de eficienta, necesita organizarea conducerii, a productiei si a muncii.

In statiile de cale ferata, activitatea se desfasoara in compartimente sau formatii de lucru, cum ar fi

compartimentul de miscare si programare a circulatiei trenurilor – rezolva problemele de baza ale caii ferate, respectiv ale statiei, probleme ce se nasc in procesul circulatiei trenurilor: miscare, programare, tranzit;

compartimentul de tranzit

compartimentul comercial – rezolva problemele ce decurg din raporturile dintre calea ferata si clientii ei, aferente operatiilor de primire, manipulare, depozitare si eliberare a marfurilor, vanzarea de legitimatii de calatorie, etc

compartimentul administrativ – constituie aparatul de lucru al conducerii statiei, prin care se tine evidenta personalului, a drepturilor si obligatiilor acestuia, se rezolva problemele privind aprovizionarea tehnico- materiala, consumul de energie, etc.
















Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani