Bursa monetara si financiara - bursa si contracte bursiere



Bursa monetara si financiara


Capitolul I.

BURSA. CONTRACTE BURSIERE





1.1. ISTORICUL BURSELOR DE MARFURI


Aparitia si formarea burselor de marfuri este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a inceput in urma cu aproximativ 2000 de ani in Grecia si Roma Antica si continua si astazi. Daca ar fi sa alegem oricare din produsele tranzactionate azi la bursa si am incerca sa-i traversam evolutia pe piata de-a lungul istoriei, am gasi ca acesta a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marfa (barter), contractul cu plata si livrare imediata (spot), contractul cu plata si livrare ulterioara stabilirii pretului (forward) si contractul la termen (futures si options).

Darul si schimbul de marfa dateaza de la inceputul civilizatiei. A treia faza, contractul spot, poate fi considerata ca adevaratul inceput al pietelor de marfa organizate.

Pana in anul 1600 comertul in Europa si Asia nu a fost destul de intens pentru a permite sustinerea activitatii comerciantilor locali sau a pietelor locale. Periodic, targurile serveau ca piete de desfacere pentru arii geografice intinse. Aceste targuri au fost organizate la inceput de comerciantii ambulanti care schimbau marfurile lor locale pe marfuri exotice aduse din tinuturi indepartate. Banii erau putini si majoritatea tranzactiilor se faceau prin simplu schimb. Acest tip de targ era des organizat in Grecia Antica, in timpul Imperiului Roman, dar si in China.

Treptat, a aparut o retea de targuri specializate si bine organizate. Existau reguli precise care stabileau unde, cand si cum pot vinde comerciantii, in functie de tipul de marfa oferit. S-a introdus interdictia contractarii in afara acestor targuri, pentru a preveni acumularea unei cantitati mari de marfa care ar fi permis ulterior controlul pretului.

Cu timpul, s-au constituit asociatii de comert care reprezentau interesele noii clase de comercianti. Disputele din afaceri erau solutionate in tribunale special infiintate, prin aplicarea codului comerciantului.

Odata cu cresterea numarului de tranzactii s-a introdus ca mijloc de schimb "scrisoarea de targ'. Aceste scrisori permiteau amanarea platii unei marfi, deci o extindere a creditului. Comerciantii aveau posibilitatea sa circule din targ in targ regland platile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de targ, platind la sfarsit eventualele datorii ramase, in bani. Asa a aparut piata spot (cash). Adesea, comerciantii prezentau esantioane din marfa lor, urmand ca plata - in bani sau cu scrisoare - sa se faca numai atunci cand titlul trecea la cumparator.

Se considera ca radacinile comertului la termen se afla in sistemul de targuri medievale japoneze, care a permis Japoniei sa dezvolte si sa organizeze piata la termen incepand cu anul 1697, cu aproape un secol si jumatate inaintea Statelor Unite ale Americii.

Denumirea de "bursa' provine de la orasul Bruges, unde aceste adunari se tineau la Hotel des Bourses, numit asa dupa un senior din vechea si nobila familie van den Boursen care il construise si pe al carui frontispiciu erau sculptate in piatra trei pungi (fr. bourse). Aici se intalneau bancherii si negustorii pentru a negocia bani, metale pretioase, hartii de valoare si marfuri. Cu timpul, locurile de intalnire ale comerciantilor au primit denumirea de burse.



1.1.1. Primele burse de marfuri in lume


Prima bursa, in acceptiunea moderna, a fost cea de la Anvers, infiintata in anul 1531. Bursa din Anvers avea o cladire proprie unde se incheiau tranzactii cu marfuri coloniale.

In anul 1554 s-a infiintat la Londra o bursa denumita "Royal Exchange', care, din 1773 s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare.

In anul 1639 apar la Paris o serie de agentii de schimb in domeniul negocierii titlurilor de valoare; apoi la Lyon, Toulouse si Rouen, iar spre sfarsitul secolului al XVII-lea, la Montpellier.

In Germania, la jumatatea secolului al XVI-lea apar primele burse la Augsburg, Nürnberg si Hamburg, iar la inceputul secolului al XVII-lea, bursa din Berlin.

La inceputul secolului al XVII-lea la Amsterdam marfurile se puteau negocia in baza contractelor "options' prin care se permitea convenirea unui pret in baza caruia cumparatorul obtinea de la vanzator dreptul de a cumpara o cantitate de marfa la o data stabilita in viitor. Un secol mai tarziu, tot in acest mare centru comercial se constituie o bursa a graului in care se desfasurau tranzactii de trei ori pe saptamana, intr-o hala uriasa de lemn in care fiecare negustor avea un om tocmit pentru a aduce mostre din graul pe care dorea sa-l vanda si pentru a negocia pretul in functie de calitatea acestuia.

Burse au mai fost infiintate la Basel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Roma (1827), Madrid (1831), Milano (1833), Geneva (1850), Tokyo (1855) etc.

In secolul al XVIII-lea si in prima jumatate a secolului al XIX-lea in Olanda si Anglia comertul spot devenise deosebit de important pentru materii prime, produse agro-alimentare si industriale.

In 1848 si-a inceput activitatea Chicago Board of Trade ca bursa de grane. Cativa dintre cei mai priceputi comercianti de grane au hotarat sa se reuneasca intr-o bursa organizata de cereale - CBOT. Odata cu aparitia unei burse organizate, care oferea un loc de intalnire centralizat, investitorii bogati au vazut o oportunitate pentru construirea unor silozuri imense unde sa-si depoziteze granele pentru consumul pe un an intreg. Aceasta a ajutat la solutionarea problemelor legate de oferta de grane care existau in trecut in America si a contribuit la stabilirea preturilor cerealelor pentru tot cursul anului. In acest interval de timp s-a produs transformarea comertului "spot' in comert "la termen', proces aparut pentru prima data intr-o forma asemanatoare celei existente azi, la Chicago Board of Trade in 1865. Chicago devenise in acel moment capitala mondiala a cerealelor. Acest gen de comert s-a extins apoi la Liverpool, Londra, New York, New Orleans, Berlin.

In 1874, negustorii au format Bursa de Produse din Chicago, unde se comercializau la inceput unt, oua, branza, pasari domestice si alte produse agricole. Mai tarziu, aceasta a fost numita Bursa de Unt si Oua din Chicago (Chicago Egg&Butter Board). In cele din urma, aceasta a inceput sa tranzactioneze tipuri de marfa atat de multe si diverse, incat, in 1919, a fost numita mai aproape de realitate, Chicago Mercantile Exchange. Cateva dintre marfurile tranzactionate in acel timp erau cartofii, ceapa si pieile de vita iar din perioada anilor 1950, curcanii, ouale inghetate si slanina de porc au fost adaugate marfurilor care se tranzactionau la CME. Astazi se lucreaza cu patru grupe de produse: marfuri agricole, valute, dobanzi si indici bursieri.

In 1880 doar graul, porumbul, ovazul si bumbacul faceau obiectul tranzactiilor la termen. Cu timpul, gama produselor tranzactionate le termen s-a extins cu materii prime industriale (cupru, plumb, zinc), carcase de porc, vite vii, cherestea, suc de citrice. Dezvoltarea pietelor la termen, cresterea semnificativa a numarului de tranzactii au determinat, ca incepand cu anul 1971, sa se diversifice gama produselor tranzactionate la termen cu metale pretioase (aur, argint, platina), devize, titluri financiare cu venit fix si indici bursieri.

In 1972, CME inaugureaza tranzactionarea contractelor futures pe valute - primele contracte futures financiare, iar in 1975 CBOT lanseaza primele contracte futures pe rata dobanzii. In 1982 Kansas City Board of Trade initiaza primele contracte futures pe indici bursieri.

Este de remarcat faptul ca desi CBOT lansase contracte futures pe grane inca din 1865 si CME contracte futures pe oua si unt inca din 1919, prima lege care venea sa reglementeze "pietele de contracte' a fost adoptata abia in 21 septembrie 1922 - "Legea tranzactiilor futures cu cereale'(The Grain Futures Act of 1922). Legea superviza tranzactiile futures cu cereale, dar nu aborda atent probleme ca reglementarea mecanismului de tranzactionare si prevenirea manipularii pietelor. Crahul bursier din 1929 si criza economica de la inceputul anilor '30 au grabit adoptarea in 1936 a "Legii bursei de marfuri'(The Commodity Exchange Act of 1936).

Istoria s-a repetat in ceea ce priveste reglementarea contactelor futures de pe pietele financiare. Desi acestea erau cunoscute inca din 1970 si au fost lansate in 1972, legea care le reglementa a fost adoptata in 23 octombrie 1974.

O crestere deosebita a interesului pentru tranzactiile la termen s-a inregistrat intre anii 1975-1985, fapt evidentiat de volumul contractelor pe pietele americane si engleze.

In prezent, numarul burselor care functioneaza in lume trece de 100, din care 18 sunt in SUA, 11 in Anglia, 8 in Germania, 7 in Franta. Exista azi 60 de burse futures si de optiuni raspandite in 37 de tari.

Odata cu schimbarile petrecute in tarile din Europa Centrala si de Est s-au facut eforturi in vederea organizarii unor piete bursiere si in tarile din aceasta zona.



1.1.2. Bursele de marfuri in Romania


Dupa cum relateaza Nicolae Iorga in "Istoria comertului'(1937), inca din 1839 apare ideea organizarii unor burse in Bucuresti si Braila. In anul 1840 in ziarul "Mercurul Brailei' este prezentat "Codul de Comert' care cuprinde prima reglementare generala a bursei de comert in Muntenia. Acest cod a fost pus in practica si in Moldova, unde a fost extins oficial dupa unirea Principatelor, in cadrul actiunii de unificare legislativa, prin legea din 7 decembrie 1863. "Codul de Comert' din 1840 constituie o reproducere a "Codului Comercial Francez ' din 1807. In 1865, in ziarul "Monitorul - Jurnal oficial al Principatelor Unite Romane' apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comert la Bucuresti, Iasi, Galati si Braila care cuprinde reglementarea organizarii si functionarii acestor burse. "Legea asupra burselor mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri' din 1881 adoptata dupa legislatia franceza, punea bazele organizarii burselor de marfuri si de valori. Un an mai tarziu se deschidea Bursa de la Bucuresti. "Legea asupra burselor de comert' din 1904 a redefinit institutia bursiera iar legea de unificare din 1929 a determinat cresterea credibilitatii institutiei bursiere din Romania.

Desi legea din 1929, cunoscuta sub denumirea de "Legea Madgearu', admitea operatiunile la termen, acestea nu au fost practicate in Romania pana in 11 iulie 1997, cand au fost lansate in premiera la Bursa din Sibiu. Pe fondul unui volum de tranzactii scazut pe piata marfurilor fungibile si al lipsei unui cadru legislativ care era tot mai mult cerut de piata din Romania, Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu (pe atunci Bursa din Sibiu) s-a orientat in lansarea contractelor futures pe indici bursieri si pe valute. Este cunoscut faptul ca lansarea cu succes a unui contract futures depinde de lichiditatea pietei activului de baza. Aceasta a fost premisa care a determinat reorganizarea Bursei de Marfuri din Sibiu ca piata futures financiara.

Prima initiativa legislativa dupa1990 a avut loc in 28 august 1997 prin Ordonanta 69 privind "Legea burselor de marfuri'. Ea venea sa contureze modul de organizare al burselor de marfuri in vederea tranzactionarii de contracte futures si optiuni.


1.2. BURSA - DEFINIRE SI CARACTERISTICI



1.2.1. Ce este bursa?


Termenul desemneaza o institutie cu putere de autoreglementare, specifica economiei de piata libera - bursa - ca forma organizata de schimb pentru marfuri si valori.

In esenta, notiunea indica locul de intalnire a negustorilor si oamenilor de afaceri, in sensul unui spatiu de concentrare a cererii si ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date in limbajul de specialitate.

Astfel "Legea romana asupra burselor' din 1929 - "Legea Madgearu' - se arata ca "bursele sunt institutii publice create in scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori in vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, productelor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul' .

Prin urmare bursa este o piata, care se particularizeaza prin obiectul tranzactiilor si modul de organizare si functionare.

In domeniul dreptului se apreciaza ca bursele sunt institutii unde se negociaza (se vand si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari, sub supravegherea autoritatilor.

Formarea si afirmarea bursei exprima insasi definirea relatiilor de schimb, a pietei ca structura de baza a economiei de piata moderne. Odata cu consacrarea bursei, relatiile de schimb ajung la deplina extindere si maturizare, primind rolul central in reglarea mecanismului de piata.



1.2.2. Caracteristicile pietelor bursiere


Natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg in cele ce urmeaza.


Piata de marfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri, precum si pentru diferitele tipuri de hartii de valoare. Daca la inceputul lor, pietele bursiere erau organizate pentru tranzactionarea in egala masura a marfurilor si valorilor, ulterior s-a produs o separare intre cele doua categorii de burse.

Bursele sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza marfuri, titluri pe marfuri, active monetare si financiare, care au anumite caracteristici:

- sunt generice; se individualizeaza prin masurare, numarare sau cantarire

- sunt fungibile; pot fi inlocuite unele prin altele

- au caracter standardizabil; marfa poate fi impartita pe loturi omogene

- sunt depozitabile; permit executarea obligatiilor contractuale la o anumita perioada de la incheierea tranzactiei

- au un grad redus de prelucrare; mentinerea caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen.


Piata simbolica: Unul dintre principalele obiective ale organizarii schimburilor in cadrul bursei il reprezinta asigurarea operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza standardizata. Necesitatea extinderii si intensificarii schimburilor a generat o tendinta de dematerializare a marfurilor, de la bunuri determinate fizic trecandu-se la mostre si esantioane reprezentative. Pe masura consacrarii de uzante comerciale s-a trecut de la esantion la tipuri si denumiri uzuale, adica la calitati abstracte de marfa, pe baza carora se incheie tranzactii comerciale. Astfel bursa simplifica la maxim activitatea de tranzactionare si reduce negocierea la elementele sale esentiale: sensul operatiunii (vanzare sau cumparare), marfa, cantitatea, pretul si termenul de livrare.

Bursa nu mai este o piata originara, pe care se vand si se cumpara marfuri fizice, ci o piata derivata pe care se vand si se cumpara titluri pe marfa. Dovada existentei marfurilor se face cu un document acceptat de comercianti: recipisa (actul) de depozit pentru marfurile aflate in antrepozite si conosamentul pentru marfurile incarcate pe vas. Transferul proprietatii asupra marfii, deci executarea obligatiilor contractuale de livrare, se realizeaza prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu isi asuma rolul de realizare a tranzactiei in forma sa fizica, miscarea marfurilor avand loc in afara acestei piete.


Piata organizata si libera: Bursa este o piata organizata in sistem de autoreglementare, in sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si respectate de catre toti participantii. Aceasta nu inseamna administrarea pietei, ci reglementarea ei in scopul obtinerii unui sistem ce garanteaza caracterul liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare.

Nu pot fi tranzactionate la bursa decat marfuri sau valori pentru care exista concurenta libera, pentru care oferta provine de la un numar suficient de mare de ofertanti, cererea este solvabila si relativ constanta, astfel incat sa nu apara posibilitatea unor concentrari in scopul manipularii pretului.


Piata reprezentativa: Bursa este o piata reprezentativa in care se stabileste pretul marfurilor pentru care ea constituie o piata organizata - cotatia bursei - element ce serveste drept reper pentru toate tranzactiile comerciale sau operatiunile financiare care se desfasoara in tara respectiva, iar in cazul marilor burse, in intreaga lume.



1.3. CONTRACTELE BURSIERE


Inca de la aparitia lor, bursele de marfuri s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentand pentru unii o speranta de imbogatire rapida iar pentru altii solutia in cautarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau indepartat. Procesul de dematerializare a marfii a constituit primul mare pas spre tranzactiile futures. Facilitarea stabilirii calitatii a contribuit la o dezvoltare a lichiditatii.

Fluctuatiile ample si neanticipate ale preturilor pe pietelor spot, impreuna cu puterea limitata a participantilor la aceste piete, au fost factori favorabili in aparitia tranzactiilor forward si futures.

Tipuri de contracte bursiere:

- contractul spot - are ca obiect o marfa prezenta, existenta in momentul incheierii contractului si care urmeaza sa fie livrata si achitata imediat

- contractul forward - este un acord privat de a cumpara sau a vinde, de a livra si respectiv de a plati la o anumita data viitoare o marfa, valuta sau un activ financiar la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei

- contractul futures - este un angajament standardizat de a cumpara sau vinde un activ, marfa, titlu financiar sau instrument monetar la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei, cu lichidarea la o data viitoare

- optiunile - contracte intre un vanzator si un cumparator care dau dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau a vinde la o anumita data viitoare un activ, marfa, titlu financiar sau instrument monetar, drept obtinut in schimbul platii unei prime.



1.3.1. Contractul spot


Contractele spot sunt contracte de vanzare - cumparare a caror executare are loc, teoretic, imediat dupa incheierea lor. Practic, ele sunt executate in termene cuprinse intre 24 de ore si 10 zile bancare si presupun livrarea obligatorie a marfii.

Marfa ce sta la baza contractului spot este:

- la vedere (adica exista)

- disponibila (nu e grevata de vreo obligatie; de exemplu, gajul)

- prezenta (se afla intr-un depozit agreat de bursa)

Pretul de executie al contractului este cel stabilit in momentul incheierii tranzactiei.



1.3.2. Contractul forward


Odata cu aparitia burselor, vanzatorii si cumparatorii aveau posibilitatea de a reduce nesiguranta preturilor printr-o vanzare forward cash. O vanzare forward cash sau un contract forward reprezinta o negociere privata in care vanzatorul si cumparatorul convin asupra unui pret pentru o marfa care urmeaza sa fie livrata in viitor. La contractele forward cash, marfa nu se putea transmite pana la data de livrare prestabilita. Acum vanzatorul si cumparatorul au posibilitatea de a bloca un pret cu mult timp inaintea executarii contractului si sa elimine astfel incertitudinea cauzata de fluctuatiile de pret din aceasta perioada.


Certitudinea pretului confera posibilitatea cumparatorilor si vanzatorilor sa isi anticipeze corect veniturile viitoare. Contractul forward a ajutat la scaderea riscului schimbarii pretului si a facilitat dezvoltarea pietelor si vanzarea marfurilor.

Totusi nu a disparut riscul ca un comerciant (cumparatorul marfii) sa nu-si indeplineasca prevederile contractuale in cazul in care preturile au scazut dramatic, producatorul ramanand cu marfurile pe stoc si fara alt cumparator. In cazul opus, daca preturile au crescut dramatic in perioada dintre contractare si livrare, vanzatorul ar fi fost cel tentat sa nu respecte contractul, in incercarea de a vinde altcuiva la un pret mult mai mare decat cel care s-a stabilit in contract.

Pentru a rezolva problema garantarii executarii tranzactiei, s-s dezvoltat o noua metoda. Fiecare participant la o tranzactie depoziteaza o suma de bani la o a treia parte, neutra. Acest lucru da siguranta ca fiecare parte va respecta contractul. Daca una din parti nu-si indeplineste obligatiile cealalta parte urmeaza sa primeasca banii ca despagubire pentru orice pierdere financiara.

Bursele si-au dezvoltat standarde de calitate si unitati de masura pentru fiecare marfa. Aceasta a dus la comercializarea (vanzarea si cumpararea) de contracte pe titluri de marfa care specificau cantitatea, calitatea, data scadentei si data de livrare a unei marfi.

Cel mai reprezentativ exemplu de contract forward folosit zilnic de catre fiecare este abonamentul la un ziar, pentru care se percepe pretul convenit anterior pe toata durata valabilitatii abonamentului (contractului).

Exista cateva avantaje ale contractelor forward. Pe langa avantajele evidente, cum sunt cunoasterea exacta a sumei si cantitatii pe care urmeaza sa o primeasca, a nivelului calitativ si a momentului livrarii, certitudinea pretului este importanta deoarece un cumparator isi va cunoaste costurile anticipat. Si vanzatorul isi va cunoaste veniturile dinainte. Astfel, certitudinea pretului da posibilitatea cumparatorilor si vanzatorilor sa-si anticipeze corect veniturile viitoare.



1.3.3. Contractele futures


Contractele forward standardizate s-au transformat in contracte futures. De exemplu, un contract futures pe grau pentru iunie 2000 obliga vanzatorul sa livreze cumparatorului 20 de tone de grau de o anumita calitate, la termenul de expirare a contractului; sau un contract futures pe dolari SUA pentru martie 2000 cere celui care il vinde sa livreze celui care l-a cumparat 1000 de dolari la scadenta.

Persoanele fizice sau juridice pot executa tranzactii futures chiar daca nu au intentia de a face sau de a primi livrarea.

Deoarece contractele futures sunt standardizate, ele pot fi transmise de mai multe ori. Este necesara o metoda pentru a intersecta ultimul vanzator cu ultimul cumparator. Operatiunile de compensare ale casei de clearing a bursei au ajuns sa inregistreze toate tranzactiile si livrarea documentelor de la vanzatori la cumparatori. Aceasta operatiune facilita si compensarea contractelor futures deoarece ele erau standardizate si se puteau schimba intre ele. De exemplu, o persoana care a cumparat un contract futures poate sa-l vanda eliminandu-si astfel pozitia deschisa de la agentia de brokeraj la care a deschis contul de marja. Compensarea a creat oportunitatea ca cei care doresc sa execute contractul.

Posibilitatea de compensare este o caracteristica fundamentala a comertului futures. Numai aproximativ 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat o livrare fizica. O alta functie esentiala a casei de compensatie este aceea de a se interpune intre vanzator si cumparator la fiecare tranzactie. In realitate, un vanzator vinde casei de compensatie, iar cumparatorul cumpara de la casa de compensatie. Aceasta confera integritate tuturor tranzactiilor.

Elementele contractului futures sunt: simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, variatia minima de pret (tick-ul), limitele de variatie zilnica a pretului, lunile de livrare, ultima zi de tranzactionare, ultima zi de livrare si programul de tranzactionare.

Standardizare contractelor si crearea functiei de compensare au marit eficienta pietei, permitand o piata mult mai lichida (una in care tranzactiile sa fie executate la pretul specificat sau la unul apropiat), oricine putand sa intre si sa iasa rapid din piata. Cu cat pretul a mai rapid determinat si piata e mai lichida, cu atat ea devine mai eficienta.

Contractele futures (alaturi de optiuni) sunt titluri financiare derivate. Ele dau nastere unor obligatii contractuale ce pot fi stinse in doua moduri: la scadenta, prin livrare fizica, cash sau plata diferentelor si pana la scadenta, prin lichidarea lor la bursa.


1.3.4. Avantajele contractelor futures


Intre contractele forward si futures exista o serie de deosebiri:

- contractele futures sunt standardizate;

- pretul variaza zilnic in functie de raportul dintre cerere si oferta;

- spre deosebire de contractele forward, contractele futures au o piata secundara.

Diferentele si asemanarile intre contractele forward si futures sunt analizate in tabelul care urmeaza:

CARACTERISTICACONTRACT FORWARDCONTRACT FUTURESFELUL TRANZACTIEICumparatorul si vanzatorul sunt obligati sa cumpere sau sa vanda o anumita cantitate dintr-o marfa la un pret stabilit si la o data viitoare.Cumparatorul si vanzatorul sunt obligati sa cumpere sau sa vanda o anumita cantitate dintr-o marfa la un pret stabilit si la o data viitoare.MARIMEA CONTRACTULUINegociabilaStandardizataDATA LIVRARIINegociabilaStandardizataMETODA DE TRANZACTIONAREPreturile sunt determinate in particular, de catre cumparator si vanzatorPreturile sunt determinate prin strigare intr-o piata de licitatie dintr-o bursa autorizataDEPOZITUL DE ASIGURAREDepinde de relatia de incredere dintre cumparator si vanzatorAtat cumparatorul cat si vanzatorul plaseaza fonduri la casa de compensatie a bursei (marja). Variatiile zilnice reflecta schimbarile valorice ale contractului, deci marja de mentinere poate fi ajustata in jos sau in sus


FRECVENTA LIVRARII

Foarte mare

Foarte scazuta


REGLEMENTARE

Legi comerciale

Legi specificeEMITENT SI GARANT_Casa de Compensatie

Evenimentele externe pot influenta volatilitatea pretului. Formarea burselor specializate a ajutat la stabilizarea marilor fluctuatii de pret, fluctuatii datorate alternantei surplusurilor de oferta, cu momentele de criza. Totusi in ciuda actiunilor intreprinse pentru stabilizarea preturilor marfurilor, alti factori puteau destabiliza cotatiile.

Fenomenele naturale (seceta, inundatiile, ingheturile, insectele) puteau influenta oferta de produse agricole. Razboaiele pot face ca valutele multor tari sa fie mai riscante si cu o valoare mai scazuta pe pietele monetare ale lumii.

In cazul particular al Romaniei, deschiderea internationala de dupa 1989 a pus economia romaneasca centralizata si ineficienta in competitie cu economiile dezvoltate ale lumii. Competitia, din start inegala, a dus la importuri masive de produse mai ieftine si mai bune decat cele autohtone, acestea nefiind sustinute decat in mica masura de exporturi si de investitii straine. Balanta comerciala deficitara astfel creata a dus la devalorizarea monedei nationale.

Devalorizarea a avut diferite valori de la un an la altul, in functie de diversele politici monetare si economice promovate de guvernele postrevolutionare. Degradarea continua a conditiilor economice, favorizata de haosul legislativ si de inconsecventa cu care a fost aplicata reforma, a condus la alternante de perioade de calm relativ, in care leul era sustinut administrativ, cu devalorizari bruste si importante.

Pietele futures ajuta la controlarea riscului. Atunci cand o firma, industrie sau sector comercial folosesc efectiv pietele futures, ele nu fac altceva decat sa-si controleze riscul, care este un element al fiecarei afaceri. Aceasta se traduce prin costuri mai reduse pentru consumatori, pentru ca o firma bine condusa, de obicei poate sa-si aduca pe piata produsele sau serviciile la preturi reduse, avand costuri mai mici. Cu cat sunt mai putine riscurile pe care trebuie sa si le asume o firma, cu atat pretul final necesar pentru a obtine profit poate fi mai mic. Aceasta ilustreaza cel mai bine sistemul de libera initiativa, iar pietele futures joaca un rol vital in acest proces.

Firmele care fac afaceri cu clienti sau furnizori din strainatate sunt interesate de modul in care compania face fata ratelor de schimb. Daca se doreste controlul fluctuatiei riscului ratei de schimb astfel incat profitul sa fie protejat se poate apela la hedging cu futures.

Pietele futures sunt o parte a scenei afacerilor internationale. Folosite cu pricepere pietele futures pot constitui un rol important in modul de a face afaceri.

Cadrul organizatoric al pietei futures cuprinde institutiile ce servesc direct aceasta piata: bursa, firmele de brokeraj (agentiile bursiere), casa de compensatie, precum si reglementarea legala a desfasurarii tranzactiilor pe aceste piete. Dezvoltarea cadrului organizatoric al unei piete contribuie la eficientizarea acesteia prin imbunatatirea informatiei de piata si prin reducerea costurilor tranzactiilor.

Cea mai importanta componenta ramane institutia bursei. Aceasta nu se angajeaza ca parte in tranzactiile spot, forward sau futures ci functia ei primordiala este de a crea un cadru eficient in care sa actioneze liber fortele pietei, prin asigurarea urmatoarelor servicii si facilitati:

- un spatiu fizic adecvat desfasurarii tranzactiilor, care sa raspunda particularitatilor mecanismului de licitatie prin strigare deschisa sau de tranzactionare computerizata;

- o retea de telecomunicatii eficienta care sa asigure diseminarea instantanee pe plan national a informatiilor privind preturile si volumul de tranzactii din cadrul bursei respective, precum si accesul facil la aceste informatii;

- o inregistrare rapida si exacta a tranzactiilor din incinta bursei, sistemele de marja si compensare eficiente, astfel incat participantii la tranzactii sa poata realiza profiturile aferente pozitiilor lor futures;

- regulamente de functionare care sa asigure conditii egale si corecte de participare la aceste piete;

- lansarea de contracte futures viabile, crearea si introducerea de noi contracte, concomitent cu renuntarea la cele ce nu mai prezinta interes.

Deoarece pe piata bursiera mecanismele si procedeele prin care acestia actioneaza sunt specifice, hedgerii si speculatorii sunt recunoscuti prin pozitia de pe care actioneaza.

De remarcat ca pe piata futures si cu optiuni nu au acces direct decat cei care sunt membri ai bursei. Acestia, prin reprezentantii lor (brokeri de ring, deckeri, runneri, agenti de bursa), actioneaza la ordinele clientilor si pot determina prin sfaturile si opiniile lor directii de actiune, deci ar putea influenta intr-o oarecare masura piata. Pentru a preveni aceste situatii, regulamentele contin masuri contra manipularilor de orice fel. In plus, pe toate pietele exista reglementari precise dictate de necesitatea transparentei operatiunilor bursiere.

Pietele futures s-au dezvoltat rapid si reprezinta cele mai competitive piete existente in practica, indeplinind functii economice si sociale de mare importanta.

1.4. BURSA MONETAR-FINANCIARA SI DE MARFURI SIBIU



1.4.1. Prezentarea generala a BMFMS


Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu a fost infiintata in 14 decembrie 1994, avand 11 actionari care detineau 17 carti de membru.

In iulie 1997 Bursa din Sibiu a devenit prima bursa futures si de optiuni din Romania, jucand un rol important in cadrul economiei de piata romanesti prin oferirea unor instrumente eficiente pentru managementul riscului.

Crearea primei burse futures din Romania a constituit o etapa de maxima importanta in transformarea unei societati care se ocupa de intermedieri si licitatii, intr-un centru national in care participantii la piata bursiera au oportunitatea de a-si acoperi riscurile sau de a specula modificarea preturilor folosind titluri financiare derivate.

In prezent, capitalul social al BMFMS este de 500.000 USD, reprezentand aportul adus de cei 54 de actionari care detin 90 de carti de membru, fiecare carte de membru dand dreptul la un loc de broker in toate ringurile Bursei.

Cartea de membru (cartea de bursa = un pachet de 50 actiuni BMFMS) da detinatorului ei dreptul de a efectua tranzactii in oricare dintre ringurile Bursei.

Intrucat nu toate cele 90 carti de bursa sunt active, Asociatia Bursei a hotarat sa nu se mai emita alte carti de bursa, cei care doresc sa desfasoare activitate bursiera avand posibilitatea sa devina membri asociati prin cumpararea sau inchirierea uneia dintre cele 90 carti emise.

Pretul de adjudecare al unei carti de bursa la ultimele licitatii a fost de aproximativ 5.500 USD / carte, iar pretul de inchiriere al unei carti este de 100 USD / luna, perioada minima pentru inchiriere fiind de 3 luni.

Membrii Bursei au acces direct in ringurile de tranzactionare ale BMFMS si pot fi totodata membri compensatori, avand astfel acces si la mecanismul de compensare oferit de Casa Romana de Compensatie.

Membrii Bursei care nu sunt si membri compensatori trebuie sa aiba o relatie de colaborare, in vederea compensarii tranzactiilor lor, cu un membru compensator. Aceste acorduri trebuie sa fie aprobate de catre Bursa.

Directorii si angajatii autorizati sa tranzactioneze pentru sau in numele agentiei de brokeraj trebuie sa fie atestati de catre Bursa ca operatori pentru pietele futures si de optiuni.

Patrimoniul evaluat al BMFMS este de 1,12 milioane USD. In anul 1996 s-a finalizat noul sediu al BMFMS, in suprafata de peste 1000 mp, BMFMS fiind singura bursa din Romania cu sediu in proprietate.

Cadrul legal in domeniul burselor de marfuri din Romania in prezent se limiteaza la OG 69/28 august 1997 publicata in M.O. 227/30 august 1997 si la legea 31/1990 cu modificarile si completarile ulterioare. Desi Ordonanta nr. 69 prevedea infiintarea unei Comisii a Operatiunilor la Termen, ea nu este functionala pana in prezent.

Conform prevederilor Ordonantei, BMFMS este organism cu putere de autoreglementare. Departamentul de Reglementare si Supraveghere a Pietelor al BMFMS a elaborat reguli si regulamente care sunt cunoscute si respectate de catre toti operatorii. Totusi, infiintarea unei comisii nationale care sa supravegheze tranzactiile futures in Romania constituie o necesitate stringenta.

Contractele tranzactionate in ringurile BMFMS au fost inregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci inca din 1997, brevetele pentru acestea constituind dovada prioritatii BMFMS in acest domeniu.



1.4.2. Produsele tranzactionate la BMFMS


Contractele futures sunt angajamente de a vinde sau cumpara o marfa, valuta, indice financiar, avand cantitatea, calitatea, scadenta si modalitatea de lichidare / livrare standardizate.

Metoda de stabilire a pretului este sistemul de licitare prin strigare deschisa in ringurile Bursei. Contractul futures are o data scadenta pana la care poate fi tranzactionat in ring. Vanzatorii si cumparatorii pot initia operatiunile adecvate dand brokerilor ordine de vanzare sau de cumparare, prin care sunt specificate pretul, cantitatea, data scadentei si termenul de valabilitate al ordinului. Scadenta contractelor futures tranzactionate la BMFMS este de 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni.

Optiunile pe contracte futures - optiunile care fac obiectul tranzactionarii in ringurile Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu, sunt contracte standardizate care dau cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde contractul futures suport la un pret prestabilit, numit pret de exercitare pe perioada de valabilitate a contractului. Pentru dreptul dobandit cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Vanzatorul se obliga sa vanda sau sa cumpere contractul futures de la baza optiunii la pretul de exercitare daca optiunea este exercitata de cumparatorul sau.

Exista doua tipuri distincte de optiuni: put si call. Prin cumpararea unei optiuni put se obtine dreptul de a lua o pozitie short pe contractul futures suport. Cumpararea unei optiuni call da dreptul la o pozitie long pe contractul futures de la baza optiunii.

Optiunile call si put sunt contracte complet separate, distincte si ofera drepturi diferite. Ele nu sunt parti opuse ale aceleiasi tranzactii. Orice optiune put are un cumparator si un vanzator; la fel si optiunea call. _INCLUDEPICTURE d 'img/imageNQQ.JPG'__Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu este prima bursa din Romania in care s-au tranzactionat contracte futures si optiuni pe contracte futures. Pentru a raspunde cerintelor pietei, BMFMS si-a diversificat permanent produsele oferite spre tranzactionare.

Din iulie 1997, data introducerii primului contract futures si pana in prezent, la BMFMS au fost introduse urmatoarele tipuri de titluri financiare derivate:

11 iulie 1997 - contractul futures pe indicele propriu BMS1 (cosul actiunilor la societatile tranzactionate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti);

1 august 1997 - contractul futures pe dolarul SUA (simbol ROL/USD);

1 octombrie 1997 - contractul futures pe marca germana (simbol ROL/DEM);

1 octombrie 1997 - contractul futures pe lira italiana (simbol ROL/ITL);

1 septembrie 1998 - contractul futures contractul pe indicele BET(ROL);

9 noiembrie 1998 - optiuni pe contractul futures pe indicele BET(ROL);

2 decembrie 1998 - contractul pe moneda europeana (simbol ROL/EURO);

22 martie 1999 - contractul futures pe raportul EURO/USD

1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures ROL/USD

1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures EURO/USD

17 ianuarie 2000 - contractul futures pe rata dobanzii BUBOR 1

17 ianuarie 2000 - optiuni pe contractul futures pe rata dobanzii BUBOR 1

6 martie 2000 - contractul futures pe raportul USD/JPY

6 martie 2000 - optiuni pe contractul futures pe raportul USD/JPY

Implementarea tranzactiilor futures la BMFMS a fost precedata de participarea, in octombrie 1996, a Bursei din Sibiu, reprezentata prin presedintele sau Teodor Ancuta, la expozitia burselor de marfuri din intreaga lume - EXPO '96 care se desfasoara anual la Chicago. Timp de trei saptamani au avut loc contacte, schimburi de experienta cu reprezentanti ai celor mai importante burse din lume si procurarea unui valoros material documentar.

Un rol covarsitor l-a avut vasta experienta a domnului Thomas Curtean, cetatean american de origine romana, nascut in Sibiu, care, timp de 2 luni in anul 1997, a condus si organizat intregul colectiv al Bursei, finalizand metodologia de tranzactionare a contactelor futures (regulamente, proceduri, tehnici, formulare, casa de compensatie etc.), ocupandu-se de pregatirea primei serii de brokeri care activeaza in BMFMS .

Thomas Curtean este, din 1957, membru activ la doua mari burse din Statele Unite - Chicago Board of Trade si Chicago Mercantile Exchange - si are o cariera ca trader de peste 40 ani in aceste doua burse. In prezent detine si doua carti de bursa la BMFMS.

In data de 10 iulie 1998, la un an de la lansarea contractelor futures, Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, a lansat, tot in premiera pentru Romania, optiunile pe contracte futures.

Implementarea acestui nou instrument de acoperire a riscului a fost precedata de pregatirea mecanismelor de tranzactionare, de organizarea unui curs de brokeri pentru piata de optiuni si de abordarea rolurilor si a avantajelor pe care le prezinta optiunile pe contracte futures, in cadrul unui seminar organizat de BMFMS.

Lansarea optiunilor nu ar fi fost posibila fara eforturile speciale ale presedintelui onorific, dl. Thomas Curtean si ale d-lui Alexander Etienne Hergan, director al Peregrine Financial Group, firma membra a CME, si din mai 1998, membru si al Bursei din Sibiu.

In prezent, in ringurile BMFMS sunt tranzactionate optiuni pe contractele futures pe indicele BET (ROL), pe contractul leu/dolar, leu/marca germana, leu/euro, euro/dolar, euro/yen japonez si BUBOR 1, cu scadente la 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni.



1.4.3. Rezultate si perspective


De la lansarea contractelor futures in iulie 1997 si pana la finele anului 1999 in ringurile BMFMS au fost realizate 431.007 contracte futures, totalizand un volum al tranzactiilor de 3472,6 miliarde lei, iar in piata optiunilor au fost tranzactionate 15.449 optiuni call si put.

Pana in prezent, in cele 16 cursuri organizate de catre BMFMS, au fost pregatiti peste 400 de operatori pentru pietele futures si de optiuni. Actualmente, pe piata futures sibiana activeaza reprezentanti a 31 agentii de brokeraj din 20 judete ale tarii si din Bucuresti.

In ringurile Bursei sunt acceptati numai operatori care au obtinut atestatul de operator pentru pietele futures si de optiuni in urma absolvirii unui curs organizat de BMFMS.

In momentul actual BMFMS este singura bursa din tara cu agentii de brokeraj (pentru contracte futures si options) care ofera clientilor lor urmatoarele servicii:

- instrumente de management al riscului valutar si posibilitati de management al portofoliului de investitii;

- strategii de acoperire a riscului, mecanisme de identificare a riscului si posibilitati de transferare a acestuia care sunt indispensabile pentru investitori.

_INCLUDEPICTURE d 'img/ring_mic.jpg'__

In anul 2000, activitatile Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu se vor concentra spre extinderea gamei de produse oferite si spre largirea numarului de participanti la pietele la termen.

Politica Bursei este aceea de a oferi servicii de calitate, de a realiza o buna administrare a resurselor de care dispune pentru mentinerea comisioanelor la un nivel redus.

Obiectivele principale ale BMFMS sunt:

- extinderea oportunitatilor oferite investitorilor;

- posibilitati eficiente pentru acoperirea riscului;

- o mai mare lichiditate a pietei;

- costuri de tranzactionare reduse.


Obiective pe termen scurt si mediu:

1. Promovarea activitatii specific bursiere prin infiintarea de agentii de brokeraj in toate judetele tarii (cresterea numarului agentiilor de brokeraj active, de la 31 existente in prezent pana la acoperirea tuturor judetelor tarii). Acest obiectiv este sustinut de constanta preocupare a BMFMS privind educarea mediului economic romanesc, ca singura bursa din tara care tranzactioneaza titluri financiare derivate.

2. Introducerea scadentelor la 9 si 12 luni pentru toate contractele futures si cu optiuni tranzactionate in prezent la BMFM Sibiu (ROL/USD, ROL/DEM, ROL/EURO, BET/ROL, EURO/USD, EURO/JPY, BUBOR 1 optiuni pe contractele futures BET/ROL, ROL/USD, EURO/USD, EURO/JPY, BUBOR 1)

3. Perfectionarea programelor informatice de transmitere in timp real catre agentiile de brokeraj a tranzactiilor efectuate in ringurile BMFMS precum si a programelor de compensare a tranzactiilor, achizitionarea unui soft de masurare a gradului de risc.

4. Organizarea, dupa un sistem mai eficient si accesibil, a cursurilor de pregatire si atestare a operatorilor pe pietele futures



1.4.4. Casa Romana de Compensatie


Casa de Compensatie a Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu functioneaza ca societate pe actiuni, cu personal propriu, avand un capital social subscris de 1.800.000.000 lei.

Ea a fost infiintata in urma initiativei BMFMS, avand ca principal obiect de activitate garantarea, decontarea si compensarea contractelor futures tranzactionate in ringul Bursei sibiene, activitate ce era asigurata anterior de un departament specializat al BMFMS. Bursa isi mentine atributiile de organizare si reglementare a pietei, iar compensarea si decontarea se executa prin Casa Romana de Compensatie, care introduce in sistem o veriga noua, si anume membrul compensator.

Alaturi de Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, Casa Romana de Compensatie SA Sibiu (CRC) este una din institutiile centrale ale pietei futures si de optiuni, de o importanta egala cu aceasta.

Daca Bursa organizeaza si reglementeaza piata, CRC se ocupa cu gestionarea riscului participantilor, activitatea sa avand reguli proprii. Regulamentele celor doua institutii sunt armonizate si completate continuu, pentru o functionare cat mai sigura si rapida a pietei in ansamblul ei.

Casa Romana de Compensatie este constituita ca societate pe actiuni din august 1998 cu un capital social de 1,78 miliarde lei, avand 50 de actionari ce detin 1780 de actiuni cu valoare nominala de 1 milion lei. Un actionar CRC poate detine minim 10 si maxim 100 de actiuni. CRC a preluat din septembrie 1998 activitatea fostului Departament de Compensare al BMFM Sibiu. Evidenta, compensarea si decontarea tranzactiilor se realizeaza cu un program de conceptie proprie. La sfarsitul anului 1997, CRC in colaborare cu BMFM Sibiu a elaborat programul de clearing folosit de agentiile de brokeraj pentru tranzactiile clientilor.

Casa Romana de Compensatie este singura societate de compensare infiintata conform Ordonantei 69/1997, ordonanta ce reglementeaza activitatea burselor de marfuri in Romania. Activitatea acestei institutii a fost controlata de Banca Nationala a Romaniei in decembrie 1997.

Rolul Casei Romane de Compensatie

Intre operatorii din pietele futures si options apar permanent drepturi si obligatii generate de cumpararea si vanzarea de contracte futures. Datorita amplorii mari a tranzactiilor si numarului mare de contracte vandute si cumparate este imperios necesar ca pentru evitarea haosului sa existe o Casa de Compensatie ("Clearing House'). Aceasta se interpune intre vanzator si cumparator in momentul tranzactiei si cumpara de la primul si vinde celui de al doilea, la pretul stabilit de cele doua parti. Astfel, relatia directa dintre cei doi dispare, fiind inlocuita cu doua relatii, dintre acestia si CRC.

Functiile Casei Romane de Compensatie

Functiile Casei Romane de Compensatie sunt compensarea, garantarea si decontarea tranzactiilor din pietele futures si options ale BMFM Sibiu.

Un prim aspect il constituie evidenta tranzactiilor futures si options si a sumelor necesare pentru realizarea acestora. Un contract initiat, cumparat sau vandut, reprezinta o pozitie deschisa, adica o obligatie fata de CRC, pentru care este necesara o garantie numita marja initiala. El poate fi compensat oricand, pe timpul duratei sale de viata, printr-o tranzactie egala si de sens opus, iar suma existenta in contul de marja poate fi retrasa.

Al doilea aspect tine de siguranta pietei. Casa Romana de Compensatie stabileste regulile financiare pe care trebuie sa le respecte toti participantii. Aceste reguli cuprind modalitatile de acces in piata, marjele minime obligatorii initiale si de mentinere ale contractelor, precum si garantiile suplimentare. CRC garanteaza indeplinirea obligatiilor asumate de toti operatorii, dar numai in conditiile respectarii de catre acestia a respectivelor reguli.

In al treilea rand, CRC compenseaza si deconteaza zilnic rezultatele tranzactiilor cu contracte futures si optiuni, operand modificari in conturile acestora dupa cum acestea inregistreaza profit sau pierdere.

Membrul compensator (MC)

Agentiile de brokeraj tranzactioneaza atat pe cont propriu, cat in numele si pe contul clientilor pe care ii reprezinta. Fiecare veriga a sistemului garanteaza, deconteaza si compenseaza tranzactiile verigilor inferioare, pe care le reprezinta. Astfel, agentiile garanteaza tranzactiile clientilor, iar tranzactiile agentiilor sunt garantate de catre membrii compensatori.

Membrul compensator este o societate membra a Bursei din Sibiu si actionara a CRC, cu garantii solide constituite din gaj pe cartile de bursa, pe actiunile CRC si o contributie la fondul de garantare. Din acest punct de vedere, pe piata futures si de optiuni de la Sibiu exista trei categorii de participanti:

- membri compensatori principali - au minimum 2 carti de bursa si minim 40 de actiuni CRC. Acestia se reprezinta direct in fata CRC, garantand si tranzactiile altor agentii, non-membri compensatori

- membri compensatori directi - au o carte de bursa si 20 de actiuni CRC, avand dreptul de a reprezenta doar agentia proprie in relatia cu CRC

- non-membri compensatori - nu indeplinesc nici una din conditiile de mai sus si sunt reprezentati de membrii compensatori principali.

Membrii Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu au considerat ca prin infiintarea unei institutii specializate va spori increderea, atractivitatea si siguranta pietelor futures si de optiuni. Rezultatul a fost cel scontat. In prezent, sunt actionare la Casa Romana de Compensatie societati bancare si puternice societati financiare, acestea fiind atrase de structura de clearing aplicata la Bursa din Sibiu ce ofera maximum de siguranta participantilor pe pietele futures si options.


1.4.5. Organizarea si functionarea ANOTR


Asociatia Nationala a Operatorilor la Termen din Romania, infiintata in 4 mai 1999 este o asociatie profesionala, fara scop lucrativ, non profit si cu caracter autonom. Asociatia are in prezent 76 de membri, din care 19 persoane juridice si 57 persoane fizice din intreaga tara, persoane participante la tranzactiile futures si cu optiuni.

Asociatia are ca scop promovarea dezvoltarii conditiilor de desfasurare a activitatii in pietele la termen (futures si optiuni) si a interesului persoanelor implicate in acestea, elaborarea de regulamente pentru membrii Asociatiei privind contractele existente in pietele la termen. Activitatea este coordonata de un Comitet Director si se desfasoara pe comisii. Comitetul Director este alcatuit din 5 membri, alesi de Adunarea Generala pe o perioada de un an. Numarul membrilor Comitetului Director poate creste proportional cu cresterea numarului de membri ai Asociatiei. Trezorierul si secretarul sunt numiti de Comitetul Director.

Obiectivele Asociatiei Nationale a Operatorilor la Termen din Romania sunt in principal:

- reprezentarea si apararea intereselor profesionale ale membrilor

- intocmirea si inaintarea propunerilor legislative pentru asigurarea conditiilor optime de desfasurare a activitatii pe pietele futures, cu respectarea dispozitiilor constitutionale

- desfasurarea de catre membrii sai a unei activitati corecte pentru prevenirea actelor si practicilor frauduloase, in vederea protejarii intereselor publice

- diseminarea informatiilor cu privire la pietele futures si cu optiuni

- impunerea unor standarde financiare de prevenire a insolvabilitatii sau falimentului membrilor

- reglementarea relatiilor dintre membri si clienti, adoptarea si administrarea unei corecte proceduri de arbitrare a plangerilor clientilor impotriva membrilor sau invers

- evaluarea periodica si supravegherea activitatii de marketing a operatorilor din pietele la termen

- desfasurarea de programe educationale pentru familiarizarea mediului economic romanesc cu mecanismul tranzactiilor la termen si oportunitatile oferite de acesta

- colaborarea cu organisme similare din strainatate.

Capitolul II.

PIETELE FUTURES



2.1. ELEMENTE DEFINITORII ALE PIETELOR FUTURES



2.1.1. Elemente esentiale in organizarea si functionarea

pietelor futures


Operarea in pietele futures necesita cunoasterea unor termeni cu care se lucreaza frecvent. Acestia vor fi prezentati in continuare. Termenii sunt adaptati uzantelor Bursei Monetar - Financiare si de Marfuri Sibiu (BMFMS).

Agent de bursa: Persoana fizica, angajat al unei societati de brokeraj, care este autorizat de BMFMS sa opereze in front-office sau back-office.

Apel in marja: Cerere cu titlul de obligativitate pentru suplimentarea de fonduri, astfel incat contul clientului sa se ridice la nivelul marjei initiale.

Broker: Persoana fizica, angajat al unei agentii de brokeraj, care este autorizat de BMFMS sa execute in ring, ordinele de vanzare / cumparare date de aceasta sau clientii acesteia.

Bursa: Organism de utilitate publica, constituit de societatea de bursa in conditiile legii specifice, organism ce asigura cadrul organizat pentru intermedierea profesionala, competitiva si transparenta a operatiunilor.

Carte de membru: Pachet de 20 actiuni BMFMS pentru membrii fondatori sau 50 de actiuni pentru ceilalti membri, a carui detinere confera dreptul la un broker in ringurile Bursei.

Casa de Compensatie: Societate comerciala pe actiuni, independenta de Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu, cu rol de compensare, decontare si garantare a executarii tranzactiilor, toate tranzactiile trebuind sa se supuna Regulamentului acesteia. Ea poarta numele de Casa Romana de Compensatie - CRC.

Client: Persoana fizica sau juridica ce tranzactioneaza contracte futures si cu optiuni, printr-o societate de brokeraj, folosind surse proprii de finantare, asumandu-si intregul risc ce decurge din aceasta activitate.

Contract futures: Angajament standardizat, tranzactionat la BMFMS, de a vinde sau de a cumpara o marfa, activ monetar sau activ financiar la scadenta contractului, conform specificatiilor acestuia. Specificatiile contractului cuprind activul de baza, simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, pasul, limita de oscilatie zilnica, lunile de expirare, scadenta, ultima zi de tranzactionare, modul de lichidare la scadenta, programul de tranzactionare.

Cotatie: Exprimarea valorii activului care sta la baza contractului futures, la un moment dat. La contractele cu optiuni, ceea ce se coteaza este prima.

Fluctuatie maxima a pretului: Valoarea cea mai mare cu care pretul unui contract se poate modifica in timpul unei sedinte de tranzactionare.

Intermediar de bursa: Membru al bursei sau membru afiliat - persoana juridica, ce are dreptul de a executa tranzactii futures si cu optiuni in nume propriu sau pentru clientii sai, printr-un agent de bursa.

Lichidare: Inchiderea unei pozitii printr-o tranzactie de aceeasi marime si de sens opus.

Lichidare fortata: Operatiunea de inchidere fortata a pozitiilor descoperite.

Marcare la piata: Ajustarea zilnica a conturilor de marja pentru a reflecta profitul sau pierderea pentru pozitiile deschise. Marcarea la piata se realizeaza la pretul mediu ponderat al ultimelor zece tranzactii ale sesiunii de tranzactionare (la pretul de cotare), daca Casa de Compensatie nu decide altfel.

Marja initiala: Fondurile necesare initierii cumpararii sau vanzarii unui contract futures.

Marja de mentinere: O suma mai mica, parte din marja initiala, care trebuie mentinuta permanent in contul de marja al titularului pe durata mentinerii unei pozitii deschise.

Membru afiliat: Persoana juridica ce poseda temporar, prin inchiriere, dreptul de a avea un loc de broker si de a tranzactiona in ringurile Bursei Monetar - Financiare si de Marfuri Sibiu.

Membrul bursei: Persoana juridica ce poseda prin cumparare cel putin o carte de bursa ce-i confera dreptul de a avea un loc de broker si de a tranzactiona in ringurile Bursei Monetar - Financiare si de Marfuri Sibiu.

Membru compensator: Membrul compensator este singurul participant la tranzactiile futures si cu optiuni care poate avea legaturi directe cu Casa de Compensatie.

Ceilalti membri ai Bursei nu pot avea relatii cu Casa de Compensatie, decat prin membrii compensatori cu care semneaza un contract de compensare, platind taxele de reprezentare.

Pasul: Fluctuatia minima a pretului.

Pozitie deschisa: Un contract futures care inca nu a fost lichidat printr-o operatiune inversa.

Pozitie descoperita: Pozitia deschisa care nu are acoperita marja de mentinere.

Scadenta: Ultima zi lucratoare a lunii cand expira contractul si la sfarsitul careia Casa de Compensatie, conform specificatiilor din contracte, lichideaza toate pozitiile ramase deschise.

Sesiune de tranzactionare: Intervalul de timp, in cadrul unei zile, in care se pot executa tranzactiile. Programul de tranzactionare este prevazut in specificatiile fiecarui contract futures.

Societate de brokeraj (agentie de brokeraj): Persoana juridica ce are calitatea de membru al bursei, membru afiliat sau membru compensator al unei burse si are in obiectul de activitate tranzactionarea contractelor de bursa.

Societate de bursa (BMFMS): Societate comerciala constituita in regimul Legii nr.31 din 1990 si care organizeaza, reglementeaza si supravegheaza tranzactiile futures si cu optiuni.

Trader: Persoana fizica ce tranzactioneaza numai in numele si pe contul lui, pe baza unui permis de tranzactionare eliberat de bursa.

Ultima zi de tranzactionare: Ultima zi lucratoare a lunii de scadenta.


In continuare vor fi prezentate cateva elemente esentiale ale terminologiei folosite pe piata futures.


Piata sub semnul taurului (Bull market)

O piata sub semnul taurului e o piata in care preturile sunt in crestere. Atunci cand se spune ca o piata este bullish, exista perspectiva optimista ca preturile vor creste.

Piata sub semnul ursului (Bear market)

O piata sub semnul ursului este una in care preturile scad. Deci, o piata bearish ofera o perspectiva pesimista si operatorii considera ca preturile scad.


Pozitie 'long'

Daca s-a cumparat un contract futures, cumparatorul are o pozitie long. O persoana care a cumparat 10 contracte futures pe marca germana are o pozitie long pe 10 contracte de marca. Operatorii care iau o pozitie long pe piata, se asteapta ca preturile sa creasca. Ei asteapta sa obtina profit prin vanzarea contractelor mai tarziu, primind un pret mai mare decat cel platit initial.

Pozitie 'short'

Cineva care vinde contracte futures este 'short' - de exemplu, a avea o pozitie short pe 5 contracte de dolar SUA, inseamna ca o persoana a vandut cele 5 contracte. Dar nu trebuie confundat acest concept cu cel in care cineva care initial a avut o pozitie long prin cumpararea unor contracte futures si apoi le vinde pentru a-si compensa pozitia pe piata. Operatorul care are o pozitie short vinde, de fapt, contracte futures pe care nu le detine.

Cel care vinde short considera ca preturile au o tendinta descrescatoare si vinde contractele futures in speranta ca va obtine profit cumparandu-le la un pret mai mic in viitor. Daca lucrurile vor evolua asa cum s-a anticipat si pretul scade, atunci vanzatorul isi poate rascumpara contractele la un pret mai mic, realizand astfel profit.

Marcarea la piata

Marcarea la piata a contractelor futures face ca in fiecare zi contul sa fie creditat sau debitat, in functie de evolutia pretului de cotare fata de pretul pozitiilor deschise. Pierderea sau profitul rezultat din marcarea la piata face ca suma existenta in cont sa oscileze, insa aceasta nu poate sa scada sub nivelul marjei de mentinere.

Reechilibrarea contului de marja are loc zilnic dupa inchiderea sedintei.

Daca pozitiile au inregistrat profit in timpul unei zile, profitul este trecut in cont. Se poate decide incasarea profiturilor, initierea altor contracte sau pastrarea sumei in cont ca fond de siguranta sau ca suport pentru eventualele pierderi viitoare.

Apelul in marja

In situatia in care suma din contul de marja scade sub acest nivel, titularul de cont primeste apel in marja pentru diferenta dintre nivelul marjei initiale si suma existenta in cont. Titularul de cont trebuie sa raspunda apelului in marja cu suplimentare de fonduri pana cel tarziu la inceperea urmatoarei sedinte de tranzactionare, altfel i se lichideaza fortat, in piata, atatea pozitii descoperite pana cand suma din cont ajunge la nivelul marjei initiale.

Maturitatea contractului

Contractele futures au viata limitata; ele pot fi tranzactionate pana la o data standardizata, cunoscuta sub denumirea de scadenta contractului. Contractele expira in ultima zi de tranzactionare a lunii de scadenta. La maturitate, contractele se vor lichida fie prin livrarea fizica a activului ce sta la baza lor, fie prin livrare sau compensare cash, raportandu-se la un pret prevazut in specificatiile contractelor. Maturitatea contractului, pentru situatiile in care are loc livrarea fizica, inseamna data la care se vor face sau se vor primi livrarile, daca contractul nu a fost compensat (lichidat) printr-o tranzactie egala ca marime si de sens opus inainte de maturitate. In acest caz, participantii trebuie sa-si exprime optiunea de livrare cu cel putin 10 zile inainte de data scadentei.

Livrarea

Livrarea marfurilor sau a valutelor la bursele din intreaga lume este optionala. De exemplu in SUA, 98% din contractele futures sunt lichidate in piata.

Numai aproximativ 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat livrarea fizica sau lichidarea cash a marfii. Restul de 98% sunt compensate (offset). Aceasta inseamna ca majoritatea participantilor isi inchid pozitiile inainte de data de livrare a contractului (vanzatorii isi rascumpara contractele futures pe care le-au vandut, iar cumparatorii revand contractele futures pe care le-au cumparat).

Pentru unele contracte futures, cum ar fi cele pe produse sintetice - indici bursieri, indici valutari, indici pe indici de bursa - nu exista posibilitatea livrarii fizice. Pozitiile sunt inchise prin lichidare cash si plata diferentelor. N ziua scadentei, pozitiile deschise pe fiecare tip de contract si pentru fiecare scadenta sunt lichidate prin plata diferentelor in bani, fara a se face livrarea activelor financiare ce stau la baza indicelui (valori mobiliare, devize). Intreaga valoare a contractului nu este transferata. In schimb, exista o marcare la piata a pozitiei contractului la pretul de cotare al indicelui, obtinandu-se un castig sau o pierdere care se va adauga sau va fi scazuta din contul de marja.

Exista doua motive principale pentru care 2% din contractele futures se incheie cu livrare fizica:

- cumparatorii sau vanzatorii au nevoie de produs sau doresc sa-l vanda

- preturile futures sunt mai bune decat preturile de pe orice alta piata.

Practica a demonstrat ca importatorii si exportatorii nu doresc sa livreze sau sa primeasca valuta prin bursa, folosind-o numai pentru acoperirea riscului valutar.

Reglementarea

Reglementarea nu a aparut cu mult timp in urma, iar scopul ei este eliminarea abuzurilor si a manipularii preturilor. Atat Guvernul cat si bursele joaca un rol important in activitatea de reglementare a pietei.

In plus, fiecare bursa isi are propriul regulament. Toate activitatile importante sunt supravegheate de comisii cu roluri bine determinate in ce priveste respectarea regulamentelor, normelor si deciziilor bursei. Comisiile disciplinare au autoritatea de a suspenda sau elimina membrii pentru incalcarea normelor de tranzactionare. Pe langa regulamentele bursei mai sunt regulamente si norme emise de o comisie nationala, aflata in subordinea Parlamentului, cu rol de supraveghere, reglementare si autorizare a tuturor activitatilor burselor, caselor de compensatie, agentiilor de brokeraj si brokerilor.



2.1.2. Simboluri si specificatii


Simbolurile sunt elemente care codifica si individualizeaza fiecare tip de produs bursier tranzactionat, formate din litere si cifre, reprezentand forme prescurtate pentru fiecare contract si pentru lunile lor de livrare.

Contractele futures au stabilite, pe langa reguli de tranzactionare, si particularitati mentionate in specificatiile acestor contracte. Specificatiile cuprind urmatoarele date:

Simbolul contractului

Avand in vedere faptul ca produsele care stau la baza contractelor au o denumire si un mod de identificare precis, nu se poate utiliza definirea completa a produsului. Practica bursiera a impus simplificarea denumirii prin simboluri. Simbolul trebuie sa fie scurt, concis si sugestiv. BMFMS a adoptat urmatoarele simboluri:

- contractul futures pe dolarul SUA, are simbolul ROL/USD

- contractul futures pe marca germana, are simbolul ROL/DEM

- contractul futures pe EURO, are simbolul ROL/EURO

- contractul futures pe indicele bursier al celor mai lichide 10 actiuni cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti, stabilit dupa metodologia BVB, denumit oficial BET, are simbolul BET(ROL)

- contractul futures pe indicele bursier al actiunilor cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti, stabilit dupa metodologia proprie a BMFMS si denumit BMS1, are simbolul BMS1 (in prezent nu se mai tranzactioneaza).

In mod similar se pot adopta simboluri pentru alte contracte sau produse. In piata de capital avem exemplele BVB care adopta simboluri pentru definirea actiunilor din 3 litere si RASDAQ care adopta simboluri formate din 4 litere.

Unitatea de tranzactionare

Specific pentru contractele futures este faptul ca acestea au standardizate cantitatile produselor, singura variabila fiind pretul. Unitatea de tranzactionare stabileste cantitatea, in functie de care se determina valoarea contractului.

La contractele tranzactionate la BMFMS unitatile de tranzactionare sunt urmatoarele:

- ROL/USD = 1.000 dolari SUA - rezulta valoarea contractului in lei

- ROL/DEM = 1.000 marci germane - rezulta valoarea contractului in lei

- ROL/EURO = 1.000 EURO - rezulta valoarea contractului in lei

- BET = 10.000 lei inmultit cu indicele BET in puncte - rezulta valoarea contractului in lei

Definirea unitatii de tranzactionare pentru produsele care nu au o valoare in lei fata de o cantitate stabilita se face diferit, prin multiplicarea unei valori in puncte cu o suma in lei. Acest sistem de calcul se aplica indicilor bursieri, cursurilor de schimb incrucisate si ratei dobanzii.

Cotarea

Acest element defineste pretul pe unitatea de tranzactionare a produsului. Pretul astfel obtinut, multiplicat cu unitatea de tranzactionare, da valoarea contractului. De exemplu, la contractul ROL/USD cotarea se face in lei pentru un dolar SUA, la indicele bursier cotarea se face in puncte pentru un indice, iar la ratele dobanzii cotarea se face in valoarea procentelor.

Pasul

Pasul reprezinta fluctuatia minima cu care se poate modifica cotatia si se refera la o miscare in sus sau in jos a pretului activului suport.

La contractele tranzactionate la BMFMS, pasul este de 1 leu pentru contractele futures ROL/USD, ROL/DEM, ROL/EURO si respectiv 0,1 puncte pentru contractul futures pe indicele bursier BET si optiunile avand ca suport contractul futures pe indicele BET.

Limita de oscilatie zilnica a pretului

Pentru protectia clientilor, operatorilor si a pietei insasi, bursele decid un nivel de oscilatie zilnica a pretului fata de ziua precedenta. Aceasta limita poate fi in procente sau in valoare fixa.

Alte alternative de limitare constau in faptul ca se poate opri total tranzactionarea pentru ziua respectiva sau se poate doar intrerupe sesiunea de tranzactionare pana cand casa de compensatie determina conturile de marja, raportand pozitiile deschise la pretul la care a fost oprita sesiunea.

Stabilirea limitelor de oscilatie zilnica a preturilor este importanta pentru preintampinarea unei activitati speculative intense care ar duce la cresterea volatilitatii preturilor futures si pentru acordarea timpului necesar clientilor si agentiilor de brokeraj sa raspunda apelului in marja.

Marja initiala

Aceasta este valoarea pe care un titular de cont trebuie sa o detina in contul de marja la initierea fiecarui contract. Valoarea marjei este stabilita de bursa dupa consultarea casei de compensatie, modificarea a acesteia in situatii de destabilizare a pietei fiind aplicata imediat.

Respectarea nivelului marjei initiale asigura integritatea pietei. Agentiile de brokeraj pot cere de la clientii lor sume suplimentare marjei initiale, in baza unui angajament bilateral.

La sfarsitul anului 1998 marjele initiale erau la nivelul de:

500.000 lei pentru contractul ROL/USD cu scadenta la o luna;

650.000 lei pentru contractul ROL/USD cu scadenta la 3 si 6 luni;

300.000 lei pentru contractul ROL/DEM cu scadenta la o luna;

400.000 lei pentru contractul ROL/DEM cu scadenta la 3 si 6 luni;

600.000 lei pentru contractul ROL/EURO cu scadenta la o luna;

700.000 lei pentru contractul ROL/EURO cu scadenta la 3 si 6 luni.

Marja de mentinere

Este elementul esential care asigura integritatea casei de compensatie si a agentiei de brokeraj.

Marja de mentinere reprezinta suma minima pe care un titular de cont poate sa o detina in contul de marja pentru a mentine pozitii deschise la contractele futures.

Marja de mentinere reprezinta aproximativ 75% din marja initiala.


La sfarsitul anului 1998 marjele de mentinere erau la nivelul de:

350.000 lei pentru contractul ROL/USD cu scadenta la o luna;

500.000 lei pentru contractul ROL/USD cu scadenta la 3 si 6 luni;

200.000 lei pentru contractul ROL/DEM cu scadenta la o luna;

300.000 lei pentru contractul ROL/DEM cu scadenta la 3 si 6 luni;

400.000 lei pentru contractul ROL/EURO cu scadenta la o luna;

500.000 lei pentru contractul ROL/EURO cu scadenta la 3 si 6 luni.

Scadenta contractului

Avand in vedere ca tranzactiile la termen au o data de scadenta fixa, aceasta este specificata pentru fiecare in parte. Tranzactia la termen pentru un produs poate avea mai multe zile de scadenta, la o luna, 3 luni, 6luni, 9 luni, 12 luni, dar nu mai mult de 18 luni.

Lichidarea contractului la scadenta

Acest element defineste modul in care se sting obligatiile contractuale in momentul in care se ajunge la scadenta acestuia. Aici sunt incluse date privind regularizarea in raport cu pretul de lichidare.

La contractele futures pe valute fara livrare lichidarea la scadenta se face la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei in acea zi.

La contractele futures pe indici bursieri lichidarea se face la valoarea indicelui comunicata de institutia care il calculeaza.

La contractele futures cu livrarea fizica a produsului se specifica modul in care decurge aceasta livrare.

Orele de tranzactionare

Fiecare sesiune de tranzactionare are o anumita durata si ea trebuie stipulata in specificatiile contractelor, motiv pentru care este prezent si acest element.

Programul de tranzactionare in ringurile de la BMFMS este urmatorul:

- ringurile de valute                            orele 09:00 - 13:00

- ringurile de indici bursieri               orele 09:00 - 14:00

- ringurile de optiuni              orele 09:00 - 14:00






2.2.TRANZACTII CU CONTRACTE FUTURES SI OPTIUNI



2.2.1 Mecanismul de tranzactionare in pietele futures


Toate tranzactiile futures si cu optiuni pe futures au loc in spatii special amenajate pentru aceasta activitate, locuri numite ringuri (pit-uri).

La BMFMS contractele sunt tranzactionate in ringuri, in functie de tipul de activ tranzactionat. In fiecare ring se tranzactioneaza un singur activ si acesta este singurul loc unde pot avea loc tranzactiile cu activul respectiv. In imediata apropiere a ringurilor sunt birourile agentiilor de brokeraj. Aici sunt primite prin fax, ordine de la investitorii individuali sau de la mari investitori comerciali, clienti ai agentilor de brokeraj din toata tara, pentru a fi duse in ringurile de tranzactionare unde vor fi executate de brokerul agentiei de brokeraj. Fiecare ring este subdivizat in etaje, fiecare pentru o alta data de scadenta a contractului. Pentru prima luna (data cea mai apropiata de scadenta si cea mai activ tranzactionata), este nevoie de un spatiu mai mare. In ringul ROL/DEM de exemplu, prima luna ocupa aproximativ 3/4 din suprafata totala. Tranzactionarea contractelor cu o scadenta mai indepartata ocupa o suprafata mai mica din ring.

Brokerii stau pe treptele ringului de tranzactionare strigand sau anuntand prin semne cantitatile si preturile lor de cumparare sau de vanzare.

In apropierea ringurilor de tranzactionare se afla tabele pe care se afiseaza preturile la care sunt efectuate tranzactiile si ora exacta. Motivul adoptarii acestui sistem este de a stabili cu precizie timpul in care tranzactiile au avut loc, aceasta in eventualitatea aparitiei unor divergente. De asemenea, exista numeroase monitoare sau tabele electronice pe care se transmit informatii suplimentare cum ar fi cele referitoare la preturile de la alte burse sau piete, sau diverse anunturi.

Tranzactionarea la bursa nu este altceva decat cumpararea si vanzarea de contracte futures si optiuni. Acestea sunt tranzactionate folosind norme de ofertare prin strigari codificate sau semne, printr-un sistem denumit licitatie prin strigare.

Regula de baza in pietele futures este sa cumperi la pret scazut si sa vinzi la pret ridicat, indiferent in ce ordine.

Tranzactiile cu contracte futures si optiuni nu presupun contactul direct intre participanti deoarece acestea au loc intre reprezentantii lor - brokerii agentiilor de brokeraj - direct pe pietele organizate in acest scop.

Participantii pe pietele futures sunt speculatori si hedgeri (producatori si furnizori de materii prime, importatori si exportatori de marfuri si servicii, societatile de valori mobiliare si cele bursiere, bancile, fondurile de investitii si institutiile financiare) care tranzactioneaza in mod liber aceste contracte in scopul obtinerii de profituri si avantaje economice, sau de a se proteja impotriva riscului de variatie a pretului intr-un viitor determinat. Interesele lor sunt diferite: speculatorii urmaresc obtinerea unui profit din diferenta de pret intre momentul initierii contractului si momentul lichidarii lui, iar hedgerii urmaresc conservarea valorii activelor lor.



2.2.1.1. Elementele mecanismului de tranzactionare futures


Schema mecanismului de tranzactionare futures contine elemente de baza ale unei asemenea piete si este impartita in patru nivele, pe baza principiului interactiunii dintre ele.

Primul nivel notifica necesitatea existentei unei legaturi constante intre clienti (producatori, engros-isti, investitori) si agentiile de brokeraj.

Ea se materializeaza prin transferul constant de informatii in ambele sensuri. Urmeaza stabilirea strategiei de piata si, dupa achitarea garantiilor si a comisioanelor, deschierea canalului necesar fluxului de ordine si raspunsuri ce leaga clientul de brokerul de ring, facilitandu-i primului accesul la piata. Canalul este monitorizat in permanenta de catre functionarii din cadrul agentiei din care face parte brokerul ales de client sa-l reprezinte. Clientul primeste din partea acestora, in mod constant, informatii brute, analize si prognoze.

Decizia apartine numai clientului, profitul sau pierderea fiind in raport direct cu riscurile pe care si le asuma.

Al doilea nivel notifica legatura constanta dintre agentiile bursiere si bursa.

Brokerii de ring preiau si executa in bursa ordinele clientilor lor. In felul acesta ei realizeaza tranzactii la cele mai bune preturi gasite in momentul executarii ordinelor si ofera informatii absolut necesare desfasurarii unei vieti economice sanatoase. Materialul rezultat in urma prelucrarii de catre functionarii bursei a informatiilor adunate pe parcursul sedintei de tranzactionare este oferit agentiilor in scopul realizarii unui flux informational catre clienti.

Agentiile bursiere opereaza pe piata conform ordinelor venite de la clienti si pe contul propriu si garanteaza operatiunile pe care le desfasoara. Identitatea clientilor nu depaseste primul nivel.

Al treilea nivel notifica intrepatrunderea dintre bursa si casa de compensatie, relatie ce defineste activitatea pietelor futures.

Activitatea desfasurata in bursa de agentiile de brokeraj este garantata cu fonduri depuse in conturi speciale, la care au acces agentiile bursiere si organismul de clearing.

Variatia sumelor din contul de marja reflecta inregistrarea de castiguri sau pierderi ca urmare a operatiunilor desfasurate in piata futures si a modificarilor suferite de pretul de cotare al activelor ce formeaza subiectul contractelor tranzactionate.

Al patrulea nivel notifica faptul ca organismul de clearing (la BMFMS este Casa Romana de Compensatie) supervizeaza toate tranzactiile, facilitand administrarea riscurilor asumate in activitatea bursiera prin acceptarea de garantii si mentinerea constanta a echilibrului dintre activitatea desfasurata in bursa si capacitatea de asumare a riscului.

Conturile de marja apartin agentiilor bursiere, fondurile depuse provin de la clienti, modificarile suferite de nivelurile lor sunt notificate agentiilor bursiere.

Casa de compensatie poate verifica, din punct de vedere financiar, atat situatia agentiei bursiere cat si relatia financiara dintre aceasta si clientii sai. Verificarile includ toate fazele activitatii desfasurate pe piata bursiera. Ele incep cu ordinele transmise de clienti (referindu-se la natura ordinului, continutul, data, ora, minutul acestuia), continua cu modul lor de executare in ringul bursei prin intermediul anuntului facut de brokerul de ring (natura anuntului, continutul, data, ora, minutul acestuia).

Se verifica de asemenea contextul momentului fata de natura si continutul ordinului, nivelul si modul de garantare, relatiile angajatilor agentiei cu firmele ale caror active se tranzactioneaza in bursa, dar si cu alte firme ce actioneaza pe piata bursiera si care sunt implicate in actiunea supusa verificarii.

2.2.1.2. Schema mecanismului de tranzactionare futures



Ca urmare a extinderii ariei de actiune, activitatea bursiera s-a transformat intr-o industrie internationala in cadrul careia interesele clientilor converg catre un punct comun: facilitarea transferului de marfuri servicii, active monetare si financiare, pentru obtinerea de profit.

2.2.1.3. Identificarea operatorilor din ringuri


Brokerii si traderii din ring pot fi identificati dupa culoarea sacoului si dupa ecuson. Acestia ajung sa se cunoasca unii pe altii dar in agitatia tranzactiilor este necesar un mijloc de identificare mai simplu decat numele.

Singurul mod de identificare adoptat este prin ecusoane care indica numarul cartii de membru in numele careia tranzactioneaza brokerul.

In prezent exista un singur tip de carte de membru al BMFMS. Cartea de membru al BMFMS (locul de broker) da detinatorului dreptul de a realiza tranzactii pe produsele ce se coteaza in ringurile bursei, atat pe pietele futures cat si pe pietele cu optiuni.

In ring, numerele inscrise pe ecuson reprezinta simbolul sau 'numele' lor. Simbolul fiecarui broker este unic. Atunci cand doi brokeri incheie o tranzactie, fiecare isi noteaza numarul celuilalt pe carnetul de tranzactionare pentru a sti exact cu cine a negociat.

Daca fiecare membru are propriul lui cod alcatuit din cifre, posibilitatea producerii unor confuzii este redusa considerabil. Confuziile pot duce la nevalidarea unor tranzactii. Acestea se constata la sfarsitul sesiunii de tranzactionare atunci cand numarul vanzatorilor si al cumparatorilor nu este acelasi sau cand preturile de executare ale tranzactiilor difera.

In ring exista brokeri ai agentiilor de brokeraj, functionari fara drept de tranzactionare (angajati ai bursei si ai casei de compensatie), angajati ai firmelor membre (runneri, deckeri) si traderi.

Sacourile, mai exact culoarea lor, reprezinta cea mai importanta parte a sistemului de identificare in ring. Ele sunt impartite in urmatoarele grupuri principale: cele pentru brokeri, cele pentru angajatii agentiilor de brokeraj si cele pentru personalul bursei.

Sacourile rosii purtate de catre brokeri sunt impuse de catre bursa. Sacourile portocalii sunt destinate traderilor.

Mai exista si angajati ai agentiilor de brokeraj care au propriile sacouri prin care de disting (de regula verzi).

Sacourile albastre sunt purtate de catre reporteri la piata sau de alti angajati ai bursei care stau in ringuri sau la echipamentul de calcul urmarind evolutia situatiei din ring.

Sacourile de culoare verde deschis ii indica pe functionarii care nu tranzactioneaza si care reprezinta firmele participante in rezolvarea problemelor ce apar in activitatea de tranzactionare. Acestia sunt angajati ai agentiilor de brokeraj.

Ei indeplinesc urmatoarele roluri:

- raspund la telefoanele de la birourile de langa ringuri;

- comunica informatiile din ringuri celor de la telefoane, prin intermediul semnelor manuale;

- transmit ordine si alte informatii la brokeri si de la brokeri;

- pastreaza ordinele de la clienti pentru brokeri.

Ringurile pot gazdui fiecare peste 40 de persoane deodata. Insa numarul exact al oamenilor care lucreaza in ringuri variaza de la o zi la alta, chiar de la o ora la alta.

Cineva poate fi intr-un ring timp de cateva ore, apoi sa paraseasca ringul si sa se intoarca la inchiderea tranzactiilor. Daca o piata este deosebit de activa, brokerii si traderii nu vor dori sa paraseasca ringul si acesta va fi mai animat.

Intr-o zi obisnuita exista numeroase persoane in ringuri: brokeri, traderi, supraveghetori, iar in imediata lor apropiere deckeri, runneri, angajati ai firmelor membre si reporteri la piata.

Brokerii sunt persoane fizice ce au in atributia lor exclusiv licitarea ofertelor de vanzare si de cumparare in numele unei agentii de brokeraj. Ei sunt angajati ai membrilor bursei.

Traderii sunt persoane fizice care tranzactioneaza numai in nume propriu si pe contul lor.

Acestia pot fi clasificati in functie de metodele lor de tranzactionare:

- traderul de pozitie (position trader) poate fi un trader public sau profesional care initiaza pozitii in pietele futures sau cu optiuni, pozitii pe care le mentine deschise o anumita perioada de timp (zile, saptamani sau luni);

- traderul de o zi (day trader) deschide pozitii doar in cursul sesiunii de tranzactionare si le lichideaza la sfarsitul ei (in aceeasi zi);

micul speculator (scalperul) tranzactioneaza in ring la fluctuatii minime, obtinand profituri si pierderi mici.

2.2.2. Determinarea preturilor in tranzactiile futures


Fiecare broker in ring este un licitator, care isi anunta propriile preturi de cumparare si de vanzare. Semnele manuale sunt folosite si ele pentru a indica daca se cumpara sau se vinde. Palmele tinute inspre ceilalti brokeri indica vanzarea, iar palmele indreptate spre corp inseamna ca se cumpara.

Daca toti brokerii liciteaza la cumparare la acelasi pret, vanzatorul va vinde aceluia pe care il aude primul.

Exista un sistem prin care numai celor mai bune preturi de cumparare si de vanzare le este permis sa iasa la suprafata in piata. Daca brokerul doreste sa plateasca pretul cel mai mare, va anunta acest lucru si cei care ofera preturi mai mici nu vor mai licita sau isi vor reinnoi ofertele.

Nu este permis sa se ceara la cumparare un pret mai mic decat pretul cerut de altcineva si nu se poate oferi la vanzare un pret mai mare decat pretul oferit de altcineva.

Preturile contractelor futures si primele optiunilor sunt determinate de cumparatori si vanzatori, cu alte cuvinte de cerere si oferta. Daca cumparatorii sunt mai numerosi decat vanzatorii preturile tind sa creasca. Cand situatia este inversa, preturile tind sa scada.

Intr-o piata libera preturile sunt determinate prin ceea ce vanzatorul poate obtine de la cumparator. Preturile sunt determinate prin cat doreste cineva sa plateasca pentru un anumit produs.


Exprimarea preturilor futures difera de la un contract la altul. Rezultatul sedintelor de tranzactionare se finalizeaza zilnic cu un sumar al tranzactiilor care arata cum a evoluat piata in ziua respectiva.

Sumarul tranzactiilor cuprinde:

- pret deschidere (open): pretul corespunzator primei tranzactii a zilei;

- pret maxim (high): pretul cel mai ridicat inregistrat pentru o tranzactie in timpul sedintei;

- pret minim (low): pretul cel mai scazut inregistrat pentru o tranzactie in timpul sedintei;

- pret inchidere (last): pretul corespunzator ultimei tranzactii a zilei respective;

- pret de cotare (settle): pretul la care se realizeaza marcarea la piata in acea zi de tranzactionare;

- variatia (change): diferenta neta dintre pretul de cotare al zilei respective si cel al zilei anterioare de tranzactionare;

- pozitii deschise (open interest): numarul total de pozitii futures care nu au fost lichidate;

- volumul (volume): numarul total al contractelor futures tranzactionate in ziua respectiva;

- valoarea tranzactiilor (trading value): valoarea contractelor futures tranzactionate in acea zi, exprimata in lei.


Un alt aspect esential este modul de comunicare a informatiilor despre pret.

In fiecare dintre ringurile de tranzactionare ale BMFMS se afla angajati ai bursei numiti reporteri la piata.

Cand in cursul unei sesiuni de tranzactionare se produce o schimbare a pretului, acesti observatori anunta personalul departamentului de calculatoare care se afla intr-un loc special din apropierea ringului.

Schimbarea de pret va fi imediat inregistrata si prin vor fi transmise noile date pe monitoarele de afisare a cotatiilor.

La ora actuala preturile la care se incheie tranzactiile sunt scrise pe o tabela aflata in imediata apropiere a ringului. Pe aceeasi tabela sunt actualizate in timp real informatiile necesare desfasurarii in bune conditii a activitatii din ring, informatiile preluate de pe piata interbancara, de la Bursa de Valori Bucuresti si de la bursele de marfuri americane.

Dar informatia nu se opreste la afisarea pe tabela. Prin aceeasi retea se pot transmite informatii pretutindeni in lume prin sistemele de cotatie, dand brokerilor si clientilor posibilitatea de a urmari piata. Monitoarele din ringuri au rolul de a arata brokerilor situatia din ringurile futures, actualizata permanent.



2.3. OPERATIUNI CU TITLURI FINANCIARE DERIVATE



Piata contractelor futures si cu optiuni reprezinta ansamblul relatiilor dintre participantii la piata cu privire la exersarea si redistribuirea drepturilor ce izvorasc din detinerea si garantarea acestor contracte.

Contul de marja este acel cont in care sunt inregistrate tranzactiile cu contracte futures si optiuni ce au loc in contul de numerar. In acest cont se determina excedentul de valoare sau pierderea de valoare zilnica, elemente care stau la baza fie a platilor de excedent, fie a solicitarilor de echilibrare pentru mentinerea sumei din cont peste nivelul specificat.

Contractul de cont client reprezinta contractul dintre client si agentia de brokeraj privind conditiile generale de tranzactionare la termen a activelor financiare, monetare sau a titlurilor de marfuri existente pe pietele bursiere, contract in care sunt inregistrate conditiile in care intermediarul de bursa va executa ordinele transmise in scris de catre titularul de cont sau imputernicitul sau cu tranzactionarea acestor produse, obligatiile agentiei de brokeraj si ale clientului.

Contractul de cont client include ca anexa cererea de deschidere de cont. Contractul de cont trebuie semnat de ambele parti inainte de efectuarea tranzactiei initiale. Clientul dispune liber de sumele existente in cont , iar riscul pierderii si profitul obtinut prin tranzactiile la termen ii revine in totalitate.

Contul de marja are si o functie de evidenta zilnica a tuturor pozitiilor detinute de catre titularul de cont. Structura contului de marja si procedurile de lucru in cont sunt uniformizate, iar clauzele contractelor de cont client sunt diferite, pentru a raspunde eterogenitatii clientilor si a intereselor lor.


2.3.1. Contul de marja - conditie de operare a

titlurilor financiare derivate


In functie de dreptul legal de efectuare a tranzactiilor in cont, exista:

- contul individual pe numele titularului in care opereaza exclusiv numai titularul contului. Este specific persoanelor fizice care efectueaza tranzactii in nume propriu;

- contul administrat este contul deschis de persoane juridice sau asociatii de persoane fizice si juridice, in care dreptul de operare in cont este stabilit si atribuit fie printr-o hotarare judecatoreasca, fie prin intelegeri intre parteneri, unei persoane nominalizate numita administrator. Intelegerea sau contractul de administrare stabilesc domeniile de tranzactii sau limitele raspunderii administratorului. Daca aceste limite nu sunt stabilite, contul functioneaza dupa regula prudentei maxime, in sensul ca administratorul trebuie sa gestioneze fondurile incredintate cu diligenta cu care gestiona banii proprii. Legea privind bursele de marfuri interzice in Romania existenta acestor tipuri de conturi administrate de brokeri in tranzactiile la termen;

- contul de marja deschis pe numele unei persoane juridice necesita aprobarea din partea conducerii legale a persoanei juridice care deschide contul. Aprobarea este insotita de o copie a certificatului de inmatriculare, a statutului sau a regulamentului de functionare a persoanei juridice si acordul de deschidere a unui cont de marja. Fiind vorba de un cont de marja, trebuie sa se specifice limita maxima pana la care pot avea loc astfel de tranzactii, precum si numele persoanelor autorizate sa le efectueze. Apropiere in scop personal a unei parti din activele contului de catre administratorul lui se pedepseste prin lege;

- contul colectiv este un tip de cont administrat specific numai persoanelor fizice. Orice cont colectiv trebuie sa specifice intelegerea partenerilor asupra sumelor din cont si metoda de rezolvare a situatiei contului, in cazul in care unul din membri intra in incapacitate juridica, fizica sau decedeaza. Administratorul contului este obligat ca in termen de o zi sa anunte agentia de brokeraj de intrarea intr-una din incapacitati a unuia dintre membrii contului colectiv.

Contul colectiv are doua variante:

- cont colectiv cu drepturi acordate supravietuitorilor este acel contract prin care in cazul decesului unuia dintre parteneri, partenerii supravietuitori sunt aceia care intra in posesia partii partenerului decedat;

- cont colectiv cu drepturi acordate mostenitorilor este acel cont in care partea partenerului decedat revine mostenitorilor sai legali, partenerii raspunzand solidar de livrarea partii in cauza.

Conturile de tip fiduciar, custodian, discretionar si anonim care sunt operationale pe piata de capital nu pot fi utilizate pe pietele la termen.



2.3.1.1. Informatii cuprinse in cererea de deschidere de cont


La deschiderea oricarui tip de cont, titularul trebuie sa furnizeze o serie de informatii pe care acesta este obligat sa le amendeze ori de cate ori apar modificari. Clauzele, detaliile si forma lor de exprimare difera de la o agentie de brokeraj la alta.

Cererea de deschidere de cont trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii:

- datele de identificare si profilul personal al investitorului:

- numele, data nasterii, adresa, cetatenia si rezidenta, starea civila si familiala, numarul persoanelor dependente;

- datele privind profilul si capacitatea financiar-legala a titularului de cont:

- profesia si ocupatia, daca clientul este sau nu in legatura cu activitatea financiar-bancara sau a valorilor mobiliare, surse de venituri, impozite, lichiditatea si solvabilitatea clientului, alte conturi de investitie si/sau de marja, depozite si referinte bancare;

- experienta in tranzactii la termen sau cu valori mobiliare , tipuri de investitii practicate de client;

- obiectivele clientului.

Documente auxiliare la contract:

- clauza exonerarii agentiei de brokeraj privind datoria fiscala a investitorului;

- declaratii speciale privind intelegerea clauzelor specifice privind contul de marja, transferul de fonduri catre sau de la Casa de Compensatie, tranzactia fortata, decizia clientului privind livrarea activului suport, alte detalii.

Daca titularul de cont permite unei alte persoane sa opereze in contul sau, permisiunea trebuie data in scris insotita de informatii amanuntite referitoare la persoanele in cauza.

In cazul deschiderii unui cont de siguranta, investitorul declara in scris ca se va conforma regulilor de functionare a acestui tip de cont. In plus, el semneaza contractul de ipotecare a titlurilor sale financiare, precum si contractul de imprumut pentru orice tranzactii efectuate in cont.

Daca investitorul deschide un cont de siguranta si este angajatul unei societati financiare, el trebuie sa furnizeze acordul locului de munca, unde se trimit duplicate ale tranzactiilor efectuate de el.

Premergator primei tranzactii cu optiuni sau contracte futures, clientului I se cer relatii privind experienta sa in domeniul investitiilor.

Clientii care doresc sa utilizeze casute postale pentru corespondenta, trebuie sa dea si adresa unde pot fi contactati direct daca este nevoie.


2.3.1.2. Fisa contului de marja


Fisa contului este un formular standardizat care face parte din contul clientului si in care sunt inscrise principalele date privind fiecare operatiune in functie de activul tranzactionat si pe fiecare scadenta in parte. Acest formular cuprinde:

- pentru contractele futures: numarul de contracte, codul si identificarea contractului, data, ora executarii tranzactiei, pretul, pretul de cotare, numarul pozitiilor deschise si sensul lor, suma disponibila in cont, marjele initiale necesare, marjele de mentinere, rezervele in cont, profitul sau pierderea din tranzactii, valoarea apelului in marja si comisionul achitat pentru tranzactii;

- pentru tranzactiile cu optiuni: numarul de contracte, codul si identificarea contractului, tipul optiunii (call/put), data, ora executarii tranzactiei, pretul de exercitare, pretul (prima platita sau incasata), pretul de cotare, numarul pozitiilor deschise si sensul lor, suma disponibila in cont, marjele initiale necesare, marjele de mentinere, rezervele in cont, profitul sau pierderea din tranzactii, valoarea apelului in marja si comisionul achitat pentru tranzactii.

Pe langa aceste formulare, pentru evidenta tranzactiilor, agentul de bursa sau brokerul trebuie sa mentina la zi un centralizator operativ de evidenta a ordinelor si tranzactiilor pe clienti, centralizator care cuprinde urmatoarele informatii: numele si prenumele sau denumirea firmei titularului de cont, numarul contului segregat la agentia de brokeraj, tipul operatiunii, numarul de titluri tranzactionate, codul si identificarea titlurilor, data si ora receptionarii ordinului, pretul, pretul de executare a tranzactiei, numarul de titluri ramase neexecutate, observatia daca ordinul este inca in termenul de valabilitate.


2.3.1.3. Inregistrarea operatiunilor


Inregistrarea operatiunilor in contul de marja are loc in momentul confirmarii in scris a executarii acesteia.

Operarea datelor in registrul de ordine al agentiei de brokeraj se efectueaza in urmatoarea ordine:

- lansarea ordinului de tranzactie, consta in initiativa clientului care solicita efectuarea unei operatiuni in contul sau.

Pe baza ordinului scris transmis agentului de bursa, acesta fixeaza conditiile in care doreste sa aiba loc tranzactia, utilizand o anumita categorie de ordine (la piata, limita sau stop).

- pe baza acestor date, clientul completeaza formularul de "ordin de tranzactionare', document standardizat care cuprinde datele necesare privind titularul de cont, piata (futures sau options), titlul financiar ce urmeaza a fi tranzactionat, tipul operatiunii (vanzare sau cumparare), cantitatea, pretul limita sau stop, scadenta, comisionul, marja initiala totala, rezerva.

Agentul completeaza acest formular cu numarul de cont al clientului, data si ora receptionarii ordinului si il inregistreaza in centralizatorul de ordine.

- confirmarea lansarii tranzactiei este operatia prin care agentul de bursa raspunde clientului ca intelege conditiile de executare a ordinului si verifica daca sunt indeplinite de catre acesta cerintele de solvabilitate privind raspunderea asumata, informandu-l pe acesta ori de cate ori sunt discrepante intre raspunderea asumata de client si scopul tranzactiei mentionate anterior, cu ocazia deschiderii contului.

Dupa rezolvarea acestor probleme, agentul confirma angajarea sa in executarea ordinului lansat de catre client;

- transmitere ordinului spre executie.

Este operatiunea prin care agentul, in functie de organizarea interna a societatii si a pietei pe care urmeaza sa aiba loc acea tranzactie, transmite ordinul depersonificat in piata respectiva.



Etapele ulterioare executarii ordinului in ring sunt:

1. confirmarea executarii ordinului.

Are loc imediat dupa executia fiecarui ordin, agentul de bursa contacteaza clientul si raporteaza verbal acestuia despre executarea ordinului, specificand clientului conditiile in care s-a executat tranzactia, respectiv pretul si cantitatea la care a fost executat ordinul. La sfarsitul zilei, agentia de brokeraj procedeaza la transmiterea scrisa a confirmarii tranzactiei si a situatiei contului, pe adresa indicata de client;

inregistrarea tranzactiei in contul clientului

Are loc imediat dupa primirea situatiei cumulate de casa de compensatie. Fiecare tranzactie se inregistreaza cronologic, separat si se adauga in contul clientului la contactele executate anterior, pe tipuri de contracte si scadente. Datele privind orice tranzactie sunt accesibile numai agentului de bursa, superiorului sau/si serviciului de evidenta si contabilitate din societate. Este bine sa existe inregistrari ale tranzactiilor atat electronic, cat si pe suport material;

3. decontarea si compensarea tranzactiilor efectuate pe contul clientului se realizeaza de catre agentia de brokeraj.

Decontarea si compensarea tranzactiilor efectuate de catre agentia de brokeraj pe contul ei si al clientilor se realizeaza de catre membrul compensator, urmand procedurile casei de compensatie. Odata cu deschiderea contului de marja, fiecare client va fi informat despre procedurile de tranzactionare, raspunderea si riscul neindeplinirii la timp a obligatiilor contractuale privind orice tranzactie si acesta trebuie sa insemne, separat un acord al executiei tranzactiei fortate.


In cazul in care clientul nu isi poate onora obligatia de plata dupa trecerea perioadei fixate de reglementari, agentia de brokeraj a carui client nu raspunde apelului in marja are dreptul sa efectueze lichidarea fortata a pozitiilor descoperite pentru evitarea situatiei de insolvabilitate.

Lichidarea fortata se realizeaza prin vanzarea sau cumpararea unui numar de contracte futures astfel incat pozitiile ramase deschise sa fie acoperite de suma existenta in contul de marja. Lichidarea fortata se executa la piata




2.3.2. Ordinele de tranzactionare


Inainte de a se decide folosirea contractelor futures sau a optiunilor este bine sa fie cunoscute modalitatile de deschidere a unui cont si de executie a tranzactiilor. Oricine doreste sa tranzactioneze pe piata futures trebuie sa-si deschida un cont la o agentie de brokeraj, membra a BMFMS. Cand se solicita agentiei sa execute un ordin ea trebuie sa ia legatura cu decker-ul care se afla in bursa. De acolo ordinul este trimis in ring pentru a fi executat de broker. Ulterior se va comunica confirmarea tranzactiei.

In functie de tipul ordinului si de conditiile pietei cash, acest intreg circuit al ordinului poate fi realizat doar in cateva secunde.

Este obligatoriu ca, in momentul in care este contactata agentia de brokeraj, clientul sa stabileasca de comun acord cu agentia nivelul comisioanelor pe care le datoreaza pentru serviciile prestate.


Exista trei tipuri fundamentale de ordine: ordine de cumparare, de vanzare si ordine spread. Ele sunt transmise firmei de brokeraj din ringul bursei, prin fax sau electronic. Dupa ce ordinul a fost notat, este dat unui runner, este preluat apoi de catre brokerul din ring al agentiei (din ringul corespunzator), pentru a fi executat. Daca ordinul este executat, atunci runnerul aduce ordinul inapoi la biroul agentiei, de unde se va face confirmarea telefonica a indeplinirii lui catre client.

Ordinul de tranzactie cuprinde instructiuni date de catre investitor agentului sau agentiei de brokeraj la care a deschis cont, cu privire la conditiile in care doreste sa se execute vanzarea sau cumpararea titlurilor financiare specificate, in contul si pe raspunderea sa.

Exista o multitudine de tipuri de ordine de tranzactie transmise de catre investitori agentiilor. Fie ca tranzactia este executata la o bursa de marfuri, fie la o bursa de valori sau in reteaua nationala de comercializare a activelor financiare, ordinele au acelasi continut.

Ordinele de tranzactionare se diversifica in functie de durata de valabilitate a ordinului, de conditiile de pret si de cantitatea de titluri financiare si marfuri tranzactionate.


A. Luand drept criteriu intervalul de timp in care un ordin isi pastreaza valabilitatea, avem:

- ordin de tranzactionare la zi - care trebuie executat numai in cursul zilei in care a fost lansat. La incheierea zilei de tranzactionare, ordinul neexecutat se anuleaza automat. In absenta unei mentiuni exprese, toate ordinele sunt considerate ordinele de tranzactionare la zi;

- ordin de tranzactionare cu valabilitate prestabilita de investitor- valabilitatea maxima a unui ordin este de pana la 6 luni, investitorul avand dreptul de a anula oricand inaintea executarii lui. Expresia specifica acestor ordine este "valabil pana la', urmata de data cand ia sfarsit perioada de valabilitate a ordinului.

B. Luand drept criteriu de ordonare cantitatea, avem urmatoarele categorii de ordine:

- ordin a carui executie este acceptata numai integral de catre client. Toate ordinele de tranzactionare trebuie executate integral, in absenta unei instructiuni contrare date de catre client;

- ordin a carui executie este acceptata chiar si partial de client, admite o tranzactie imediata, partiala, daca nu se poate efectua in totalitate

Dat fiind caracterul foarte divers al operatiunilor, este evident ca ordinele de tranzactionare au numeroase variante sau maniere de executie exprimate astfel:

- totul sau nimic - all or none - cere tranzactionarea unui pachet de titluri financiare in totalitate sau de loc;

- dintr-o data sau de loc - fill or kill - necesita executarea imediata intr-o singura etapa a tranzactiei, la pretul stabilit, in caz contrar ordinul se anuleaza;

- imediat sau anuleaza - immediate or cancel - cere brokerului sa execute tranzactia imediat, total sau partial, partea ramasa neexecutata a ordinului se anuleaza;

- ordinul la deschidere - at the opening - cere brokerului efectuarea tranzactiei la pretul aplicabil deschiderii bursei. Se anuleaza automat daca nu se executa la momentul indicat;

- ordinul la inchidere - at the close - cere brokerului efectuarea unei tranzactii in ultimele 30 de secunde ale sedintei de tranzactionare. De obicei nu este garantata executarea unui astfel de ordin de tranzactionare.

C. Avand drept criteriu de clasificare pretul de tranzactie, avem doua mari categorii de ordine:

- ordine la pretul pietei;

- ordine la un pret prestabilit.


Ordinul la piata: Acesta este cel mai folosit tip de ordin. Daca se da un ordin la piata trebuie doar stabilit numarul de contracte care se vand sau se cumpara si luna in care contractul expira. Nu este nevoie sa se specifice pretul deoarece obiectivul principal este sa se execute ordinul cat mai curand la cel mai bun pret posibil

Ordinul limita. Specifica pretul limita la care ordinul trebuie sa se execute. Ordinul trebuie executat la pretul specificat sau la unul mai bun. Avantajul unui asemenea ordin este ca se cunoaste cel mai nefavorabil pret la care se poate executa ordinul (pretul limita), dezavantajul fiind nesiguranta daca ordinul va fi executat.

Ordinul stop. El nu poate fi executat pana cand piata nu atinge pretul specificat, moment din care devine ordin la piata. Scopul lui este acela de a limita pierderea la posibilitatile de acoperire ale operatorului. Se mai foloseste si pentru conservarea profitului potential. In aceasta situatie, clientul lanseaza un ordin stop de vanzare peste pretul la care a fost executata cumpararea sau un ordin stop de cumparare sub pretul la care a fost executata vanzarea.

Ordinul stop-limita. Este acel ordin de tranzactionare stop care, la declansare devine ordin limita, in loc de ordin la piata. Declansandu-se la valoarea stop, acesta se va executa numai daca va indeplini conditiile impuse de ordinul limita.


Ordinele completate de clienti cu toate datele pot fi executate numai dupa ce acestia si-au onorat obligatiile fata de agentia de brokeraj.

Fiecare agentie de brokeraj are dreptul de a stabili care ordine sunt acceptate

Este foarte important ca agentia de brokeraj si brokerul ei din ring sa inteleaga corect tipul ordinului primit deoarece greselile pot fi uneori extrem de costisitoare.







Capitolul III.

INDICII BURSIERI.

FUTURES CU INSTRUMENTE SINTETICE



3.1. CARACTERISTICILE INDICILOR BURSIERI



Crearea contractelor futures pe instrumente sintetice se incadreaza in tendinta de intensa inovatie financiara care a caracterizat dezvoltarea pietelor bursiere in ultimele doua decenii.

Indicii bursieri exprima evolutia cursurilor valorilor mobiliare pe o anumita piata. Indicele bursier este cel mai sintetic indice al unei economii si presupune raportul intre cerere si oferta la un moment dat pe piata respectiva. Din acest punct de vedere, indicele caracterizeaza starea economica in general, daca structura indicelui e reprezentativa pentru ansamblul ramurilor si sectoarelor de activitate



3.1.1. Scurt istoric


In februarie 1982, la Kansas City Board of Trade (Bursa de Marfuri din Kansas City), a fost introdus primul contract futures pe indici bursieri - Value Line Composite Average.

In acelasi an 1982, au fost lansate alte doua contracte: NYSE Composite Index, la New York Futures Exchange - NYFE (filiala a NYSE) si Standard&Poor's 500 Index, la Chicago Mercantile Exchange (CME), pentru ca in 1984 Chicago Board of Trade (CBOT) sa introduca Major Market Index.


In practica bursiera exista doua categorii de indici:

- indici din prima generatie, ca Dow Jones, Financial Times, Nikkei.

Principala caracteristica se refera la faptul ca in componenta acestor indici se include valori mobiliare numai din ramuri industriale sau, chiar daca titlurile componente prezinta o diversificare pe ramuri, alcatuirea indicelui e simpla, fara ponderea titlurilor in functie de capitalizarea bursiera, ceea ce face ca nivelul de reprezentativitate al indicelui sa fie restrans;

- indici din a doua generatie (compoziti), cum sunt NISE, Composite Index, Financial Times, 100 TOPIX.

Caracteristica pentru generatia a doua este diversificarea larga a valorilor mobiliare ce intra in compozitia indicelui, precum si alcatuirea acestuia cu respectarea anumitor criterii ca:

a) selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui - din acest punct de vedere se aleg valori mobiliare emise de societati din toate ramurile de activitate, inclusiv sectoare bancare, de asigurari si servicii necomerciale de toate tipurile;

b) dispersia valorilor mobiliare incluse in structura indicelui - ceea ce inseamna ca difuzia acestora in randul investitorilor sa fie foarte mare, astfel incat nimeni sa nu detina controlul total asupra uneia din valorile mobiliare incluse;

c) gradul de capitalizare bursiera - adica in structura indicelui vor fi cuprinse valori mobiliare ce asigura un grad ridicat de capitalizare bursiera, atat din punct de vedere al valorilor tranzactionate cat si prin prisma nivelului dividendelor pe actiune repartizate de emitent;

d) gradul de lichiditate al titlurilor incluse in structura indicelui - se aleg cele mai lichide valori mobiliare, cele pentru care interesul investitorilor e mare si constant;

e) reprezentativitatea (ponderea) valorilor mobiliare in structura indicelui poate fi:

- pondere egala pentru toate valorile mobiliare luate in considerare;

- pondere cu capitalizare bursiera, caz in care se atribuie o importanta mai mare acelor valori mobiliare pentru care dividendul pe actiune e mai ridicat;

- ponderea atribuita numai prin prisma evolutiei preturilor valorilor mobiliare, ceea ce inseamna ca se acorda o importanta mai mare titlurilor care au un curs in crestere pe un interval de timp suficient de mare considerat astfel incat sa fie reprezentativ din punct de vedere al cererii pentru titlurile respective.

f) alegerea datei de referinta pentru care nivelul indicelui se egaleaza cu 100, 1.000, 10.000 sau mai multe puncte ale indicelui. Prin urmare, nivelul initial al indicelui corespunde unui anumit moment, dupa care orice fluctuatie a indicelui pune in evidenta o crestere sau o scadere fata de nivelul de baza.

Orice indice bursier se masoara, asadar, in numar de puncte de indice, iar in alcatuirea lui se tine seama de eventualele modificari care intervin la nivelul societatilor emitente ale titlurilor incluse in indice precum si de conditiile nou aparute pe piata respectiva, conditii care ar putea impune modificarea indicelui.

Pe orice piata, organismele reprezentative ale bursei isi asuma dreptul de calcul, cu conditia ca orice modificare sa fie justificata si comunicata in piata anterior producerii ei.



3.1.2. Indicii bursieri pe diferite piete


A. Indici bursieri pe piata americana

a) Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30 - Share Industrial Average) - cuprinde 30 de actiuni reprezentative din ramura industriei americane. Acest indic e cel mai frecvent folosit de presa pentru a caracteriza standardul economiei americane la un moment dat. Pentru analisti financiari insa, importanta indicelui nu e aceeasi deoarece o analiza pe baza lui e restransa la ramura industriei;

b) Cel mai folosit indice ce caracterizeaza ansamblul pietei americane e indicele Corporatiei Standard and Poor, numit Standard and Poor 500. In alcatuirea lui intra 500 de societati reprezentative pentru toate ramurile, sectoarele si domeniile de activitate. Acest indice este recalculat in fiecare minut al zilei de tranzactionare, motiv pentru care e considerat indice in timp real. Actiunile din structura indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta gruparea pe ramuri industriale la Bursa de Valori din New York. Valoarea totala de piata a actiunilor ce compun indicele reprezinta 80% din valoarea actiunilor tranzactionate in New York Stock Exchange. Acest indice reprezinta suportul contractelor futures tranzactionate la CME si al optiunilor tranzactionate la NYSE;

c) Indicele Frank Russel e calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de actiuni cotate in Statele Unite (din punct de vedere al capitalizarii bursiere) si reprezinta aproximativ 98% din piata valorilor mobiliare din SUA. Aceste indice are doua forme: Russel 1000 si Russel 2000. Acesti indici sunt cotati la fiecare 15 secunde.


B. Indici bursieri pe piata britanica

a) Indicele Financial Times 30 (FT-30), fiind cunoscut sub denumirea de FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazeaza pe cursul a 30 de actiuni tranzactionate intens fiind recalculat ori de cate ori se produc modificari ale cursurilor actiunilor care intra in componenta indicelui;

b) Indicele Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus pentru a satisface nevoia unui indice al actiunilor calculat in timp real (in fiecare moment al zilei). Intentia initiala la data de referinta a acestui indice (31 decembrie 1983) a fost de a evidentia importanta primelor 100 de companii cotate la bursa londoneza. In prezent, se considera ca el caracterizeaza ansamblul pietei britanice. Acest indice constituie suportul pentru contractele futures, dar mai ales pentru optiunile tranzactionate la Bursa de Valori Mobiliare Derivate din Londra.


C. Indici bursieri pe piata japoneza

a) Indicele Nikkei (Nikkei Stock Average), numit si Nikkei Dow, este compus din 225 de actiuni din prima sectiune a bursei din Tokyo, fiind calculat ca o medie aritmetica ponderata. Indicele se modifica in mod egal pentru aceeasi variatie a cursului actiunilor, indiferent de capitalizarea bursiera;

b) Indicele TOPIX este indicele primei sectiuni al bursei din Tokyo si cuprinde in componenta sa toate (aproximativ 1200) actiunile companiilor cotate la prima sectiune a bursei. Este indicele cu cea mai larga baza de calcul, fiind structurat astfel incat sa dea cea mai buna imagine a pietei japoneze. Indicele TOPIX este calculat la fiecare 60 de secunde.


D. Indici bursieri pe pietele internationale

Indicii internationali ofera o baza de analiza a pietei bursiere mondiale.

Exista trei indici si anume:"MSCI World Index' (Morgan Stanley Capital International), "FT Actuariers World Index' si "Solomon-Russel Global Equity Index'.


3.1.3. Indicii bursieri pe piata romaneasca



3.1.3.1. Familia indicilor VAB ( Vanguard Bucuresti)


Familia indicilor VAB a fost lansata in aprilie 1996 cu ocazia "Forumului Crans Montana' de la Bucuresti:

- VAB este indicele general al pietei de capital si cuprinde toate actiunile tranzactionate pe aceasta piata.

- VAB.RA este indicele tuturor actiunilor tranzactionate pe RASDAQ.

- VAB.BX urmareste capitalizarea tuturor actiunilor cotate la bursa de valori Bucuresti.

Indicii VAB se calculeaza in functie de evolutia zilnica a capitalizarii totale a fiecarei piete urmarite.

La solicitarea investitorilor institutionali, indicii au fost ajustati la cursul leu/$ aparand trei noi indici: $VAB, $VAB.RA, $VAB.BX.

De asemenea, tot ca o necesitate au aparut si indicii pe sectoare industriale, instrumente esentiale in evaluarea performantelor oricarui portofoliu de investitii, precum si constituentii acestora, calculati tot pe baza capitalizarii tuturor societatilor tranzactionate atat pe RASDAQ cat si la BVB, din fiecare sector.



3.1.3.2. Indicele BMS1


Este indicele propriu al Bursei Monetar Financiare si de Marfuri Sibiu si a fost primul indice bursier romanesc care s-a constituit ca suport pentru utilizarea contractelor futures pe indici.

In urma unei activitati laborioase, in data de 11 iulie 1997, la BMFMS a fost implementat primul contract futures din Romania si anume contractul futures pe indicele BMS1.

Indicele este de tipul celor neponderati, ce include numai pretul de piata al actiunilor cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti si valoarea nominala a acestora.


Formula de calcul pentru determinarea indicelui este urmatoarea:


_ EMBED Equation.3 ___


unde:

Valoare Piata Xn - reprezinta pretul de tranzactionare curent al actiunii Xn cotata la categoria I a BVB;

Valoare Nominala Xn - reprezinta valoarea nominala a actiunii Xn cotata la categoria I a BVB;

n - numarul curent al actiunii X ce intra in calculul indicelui BMS1;

N - numarul total de actiuni cotate la categoria I a BVB ce intra in calculul indicelui BMS1.

In activitatea curenta a Bursei de Valori Bucuresti se pot ivi situatii particulare, situatii care pot influenta valoarea indicelui BMS1.

1. Una din situatii este aceea a opririi de la tranzactionare a unei actiuni care intra in componenta indicelui. In acest caz nu putem avea pretul de piata al acelei actiuni si nu putem spune ca in calculul indicelui avem pretul actualizat. Solutia adoptata pentru acest caz particular este calcularea indicelui cu ultimul pret mediu tranzactionat al acelei optiuni. Pentru a nu scoate din indice o actiune si sa fie perturbata valoarea acestuia, este adoptata decizia de mai sus. Daca la inceputul tranzactionarii contractului futures indicele BMS1 avea o anumita structura si componenta, aceasta se va mentine pana la scadenta contractului, chiar daca unele actiuni din componenta indicelui nu se mai tranzactioneaza.

2. Alta situatie este aceea a intrarii unei noi societati ale carei actiuni sunt tranzactionate la categoria I a BVB. In aceasta situatie, actiunea nou cotata nu intra in calculul indicelui atata timp cat contractele futures incepute mai devreme nu au ajuns la scadenta. La inceputul tranzactionarii unui nou contract futures pe indicele BMS1 cu alta scadenta, indicele va include in componenta toate actiunile cotate la acea data la categoria I a BVB, deci actiunea intra in indice numai atunci. In perspectiva, vom adauga la pret un factor de corectie sau de influenta, care se adauga numai daca este cazul, valoarea lui fiind facuta publica cu cel putin 5 zile inaintea inceperii tranzactionarii unui nou contract futures.

Contractul futures pe indicele BMS1 a fost tranzactionat la BMFMS pana la 31 august 1998, iar din data de 1 septembrie 1998 a inceput tranzactionarea contractelor futures pe indicele BET(ROL).



3.1.3.3. Sistemul de indici RASDAQ


Piata Nationala de Valori Mobiliare RASDAQ a lansat in august 1998 propriul sistem de indici cu caracteristica bursiera. In acest sens, Raportul de tranzactionare din 3 august 1998 a cuprins prima calculatie a variatiei indicelui RASDAQ Compozit (data de referinta in care indicele a luat valoarea start de 1000 de puncte fiind 31 iulie 1998).

Sistemul de indici are urmatoarele componente:

1) Indicele RASDAQ Compozit, incluzand in calculatie toate societatile listate pe piata RASDAQ;

2) Indicele RASDAQ 50 ce reflecta activitatea societatilor cu o pondere majora in trendul pietei;

3) Un subsistem de indici ce delimiteaza evolutiile societatilor grupate prin prisma apartenentei la un anumit sector de activitate economica principala;

4) Un subsistem de indici ce grupeaza societatile listate din punct de vedere al capitalului social;

5) Un subsistem de indici ce grupeaza societatile listate din punct de vedere al localizarii geografice.

Sistemul urmareste sintetizarea in informatie utila a urmatoarelor elemente:

- tendinta globala a preturilor actiunilor emise de societatile listate pe piata RASDAQ;

- trendul grupului de societati care, prin activitatea bursiera pe care o genereaza si prin caracteristicile economico-financiare, se situeaza pe primul plan al pietei RASDAQ;

- evolutiile sectoriale ale actiunilor societatilor listate.




3.1.4. Indicii BET


Numele oficial al indicelui este Indicele Bursei de Valori Bucuresti (Bucharest Exchange Trading). Numele abreviat este BET, Agentia de presa Reuters il publica sub denumirea de BETI.

Indicele BET(ROL) este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera si este creat pentru a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la prima categorie a BVB.

Indicele BET(ROL) este cel mai cunoscut indice al pietei romanesti de capital, fiind calculat pentru prima data la 22 septembrie 1997 pentru, a ajuta investitorii sa identifice miscarile pietei de actiuni. Data de referinta a indicelui a fost 19 septembrie 1997 cand nivelul indicelui a devenit 1000 de puncte.

El a fost creat pentru a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la prima categorie a cotei BVB.

Alegerea celor 10 actiuni care compun indicele s-a facut tinandu-se seama de transparenta informatiilor referitoare la societatile pe care le desemneaza, de performantele lor financiare si de alte criterii considerate a fi relevante. In plus aceste societati sunt supuse unui control riguros si unor evaluari periodice din partea autoritatilor pietei de capital. Cele 10 actiuni alese sunt:

ALR (Alro Slatina - aluminiu)

ARC (Arctic Gaiesti - masini si aparate electrocasnice);

ATB (Antibiotice Iasi - produse farmaceutice de baza);

AZO (Azomures Targu-Mures - ingrasaminte si produse azotoase);

CMP (Compa Sibiu - piese si accesorii pentru autovehicule si motoare);

DAC (Automobile Dacia Pitesti - autoturisme);

OLT (Oltchim Ramnicu-Valcea - produse chimice anorganice de baza);

PLC (Policolor Bucuresti - vopsele si lacuri);

SNC (Santierul Naval Constanta - constructii navale);

10. TER (Terapia Cluj Napoca - preparate farmaceutice).


Prin constructie (metodologie de calcul, reguli de selectionare a actiunilor si de actualizare), el se constituie ca suport pentru tranzactiile derivate pe indici. Aceste tranzactii sunt optiuni si futures, precum si combinatii ale acestora.

Baza legala a acestora este Ordonanta nr. 69 din 28 august 1997 privind bursele de marfuri.

Tranzactionarea instrumentelor derivate pe indici are ca scop acoperirea riscului investitorilor in detinerea actiunilor ce compun portofoliul indicelui, prin angajarea de tranzactii pe instrumente derivate in sens invers celor pe valorile mobiliare respective.

Indicele BET permite managerilor de portofoliu calcularea coeficientului de volatilitate beta, avand astfel la dispozitie o masura mai precisa a volatilitatii actiunilor cotate.

Indicele BET este exprimat si in USD prin convertirea preturilor in lei la cursul BNR din ziua respectiva, servind astfel si investitorilor straini care doresc o astfel de exprimare a indicelui.


Metodologia de calcul

Indicele BET este calculat ca o medie ponderata cu capitalizare a preturilor celor mai lichide actiuni cotate la BVB. Valoarea preturilor din fiecare zi este raportata la preturile corespunzatoare din data de referinta (momentul t=0).

_ EMBED Equation.3 ___

unde:

10 este numarul de actiuni din portofoliul indicelui;

pi0 este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul de referinta t=0 (adica

19 septembrie 1997);

pit este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent;

qi0 este numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t=0.


Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat masurilor de divizari sau consolidari de actiuni, fuzionari ale firmelor sau orice modificari ale capitalului social al unei actiuni aflate in portofoliul indicelui, valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f, in ziua in care are loc schimbarea care afecteaza pretul.


Astfel, se realizeaza si comparabilitatea valorilor indicelui.

BETt=1000*f*_ EMBED Equation.3 ___

In cazul in care exista actiuni care nu mai corespund regulilor de includere in portofoliul indicelui si alte actiuni care sunt tranzactionate corespund acestor reguli, se procedeaza la o actualizare a portofoliului indicelui. Si in acest caz factorul de corectie este recalculat, pentru a compensa aceasta modificare. Astfel se asigura cerinta ca indicele sa reflecte zilnic schimbarile preturilor actiunilor fata de preturile acelorasi actiuni la un moment de referinta.

Toate modificarile portofoliului indicelui se fac periodic si se decid de catre Comitetul Indicelui al BVB care analizeaza si decide trimestrial actualizarea acestuia conform celor prezentate anterior.


Regulile selectiei valorilor mobiliare in portofoliul indicelui

Regulile selectiei celor 10 actiuni care formeaza portofoliul indicelui sunt urmatoarele:

- actiunile trebuie sa fie cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti;

- actiunile trebuie sa aiba cea mai mare capitalizare bursiera. De asemenea, se urmareste ca suma capitalizarilor firmelor ale caror actiuni sunt incluse in portofoliul indicelui sa depaseasca 60% din capitalizarea bursiera totala;

- actiunile trebuie astfel alese incat sa se asigure diversificarea portofoliului indicelui;

- actiunile trebuie sa fie cele mai lichide, aceasta caracteristica fiind aproximata prin totalul valorii tranzactiilor pe actiunea respectiva. Se urmareste ca suma valorii totale a tranzactiilor actiunilor din portofoliul indicelui sa fie de cel putin 70% din valoarea totala tranzactionata.


Ponderile actiunilor care intra in componenta cosului indicelui BET sunt prezentate in anexe .




3.1.5. Fundamentele utilizarii contractelor futures pe indici bursieri



Contractele futures pe indici bursieri sunt utilizate intr-o multime de scopuri. Folosirea acestor contracte in operatii de hedging si investitii poate fi considerata, in contextul strategiilor de administrare a unui portofoliu de actiuni, o stiinta aplicata a pietei bursiere.

In general, exista doua tipuri de risc al pretului pe piata de actiuni.

Primul dintre ele se refera la schimbarile de pret la nivelul general al pietei, pret masurat adesea cu ajutorul indicelui compozit al pietei respective, ca de exemplu S&P 500 Stock Index, NYSE Composite Index al Bursei de Valori din New-York sau indicele BET compozit al Bursei de Valori Bucuresti.

A doua categorie de riscuri se refera la schimbarile de pret ale actiunilor luate individual, raportate la nivelul pretului general al pietei. Primul tip mai este denumit risc de piata sau risc sistematic (sistematic risk), iar al doilea se mai numeste risc specific sau nesistematic (nonsystematic risk).

Aceste riscuri sunt prezentate si in figura ce urmeaza:


____Riscul pietei de valori mobiliare


Respectand riscul pietei, pretul unora dintre actiunile cotate la o bursa de valori inregistreaza o volatilitate egala cu volatilitatea generala a pietei, in timp ce pretul altor actiuni cotate la aceeasi bursa prezinta o volatilitate mai mica sau mai mare decat cea generala.

O marime statistica utilizata in analiza pietei de actiuni, numita "coeficient beta', este folosita pentru a masura volatilitatea pretului unei actiuni, raportata la volatilitatea generala a preturilor de piata (volatilitatea veniturilor din actiuni, care include si dividendele este utilizata mai des decat volatilitatea obisnuita a preturilor). Actiunile cu o volatilitate mare mai sunt denumite "actiuni cu un coeficient beta inalt' (high-beta stocks), iar cele cu volatilitate mica -"actiuni cu un coeficient beta scazut' (low-beta stocks).

De exemplu, daca pretul unei actiuni se modifica cu 1,5%, iar nivelul general al pretului pietei se misca in aceeasi directie cu 1%, atunci se poate spune despre actiunea respectiva ca are un coeficient beta de 1,5 (sau, pe scurt, are un beta de 1,5). Pretul unei actiuni cu un beta scazut poate, de exemplu, sa se modifice cu 0,5%, in timp ce nivelul general al pretului pietei (dat de obicei ce indicele compozit al bursei respective) se misca in aceeasi directie cu 1%. In acest caz actiunea are un beta de 0,5.

Daca se calculeaza o volatilitate medie a unei actiuni raportata la volatilitatea generala a pietei, atunci se observa ca pretul unei actiuni urmeaza trendul pietei si prezinta o volatilitate apropiata de cea medie (evolutia lor este bine corelata cu evolutia pietei, sau, cu alte cuvinte, sunt "sunt bine corelate cu piata'), in timp ce pretul altor actiuni deviaza frecvent de la trendul general al pietei (actiuni "slab corelate cu piata'). Actiunile din categoria descrisa mai sus si care urmeaza indeaproape trendul pietei au un grad de risc specific scazut, iar al doilea tip de actiuni, care se abat frecvent de la trendul general, prezinta un grad de risc specificat ridicat.

In concluzie, in studierea comportamentului unei actiuni relativ la evolutia generala a pietei, trebuie analizate doua elemente:

- volatilitatea medie a unei actiuni raportata la volatilitatea generala a pietei (adica valoarea lui beta);

- valoarea corelatiei (cat de fidel urmeaza pretul unei actiuni trendul general al pietei).

In general, detinatorii de actiuni pot face ca portofoliul lor sa aiba un comportament mult mai asemanator cu cel al pietei, in sensul de a fi mult mai bine corelat cu aceasta (de a avea aproximativ aceeasi volatilitate). Acest lucru poate fi realizat prin diversificarea portofoliului (includerea in portofoliul respectiv a actiunilor cat mai multor societati).

Evident , daca un portofoliu ar fi format din actiuni ale tuturor societatilor cotate la bursa, atunci comportamentul portofoliului s-ar suprapune peste cel al indicelui compozit al bursei respective. Un grad inalt de corelatie cu indicele compozit poate fi realizat si cu ajutorul unui portofoliu in care numarul de actiuni care il compun este mai mic decat numarul de actiuni ce compun indicele.

De exemplu, daca pretul unei actiuni creste cu 1,5%, iar pretul unei alte actiuni creste cu 0,5%, in conditiile in care valoarea indicelui creste cu 1%, atunci valoarea unui portofoliu compus din cele doua actiuni va inregistra o crestere medie cu 1%. In concluzie, printr-o diversificare corespunzatoare a tipurilor de actiuni, un manager de portofoliu poate face ca portofoliul sau sa inregistreze o evolutie asemanatoare cu cea a indicelui.

Managerii de portofolii, fie ele mari sau mici, gestioneaza riscul specific si pe cel al pietei in doua moduri diferite. Intai, ei reduc riscul specific prin diversificarea portofoliului (achizitionarea de actiuni ale unor societati). Dupa aceasta operatiune, portofoliul sau va prezenta doar risc de piata, care va avea o marime egala cu cea a riscului general al pietei. De asemenea, ei mai pot lupta impotriva riscului pietei si altfel.

In momentul in care se astepta ca piata sa intre "sub semnul taurului'- ceea ce inseamna ca se asteapta o crestere a preturilor-ei isi vor ajusta portofoliul prin includerea in el a celor mai volatile actiuni existente pe piata in acel moment, ceea ce va face ca valoarea portofoliului sa creasca mult mai puternic decat valoarea pretului general al pietei, data de nivelul indicelui compozit.

Pe de alta parte, cand se astepta ca piata sa intre "sub semnul ursului', adica se anticipeaza o scadere a preturilor de piata, ei isi vor ajusta portofoliul incluzand in el actiunile cu valoarea cea mai scazuta si, astfel, valoarea portofoliului va inregistra o scadere mai putin accentuata decat cea a indicelui compozit. In cazuri limita, cand se asteapta o scadere puternica a preturilor, managerii de portofoliu procedeaza la lichidarea stocului de actiuni si se orienteaza catre instrumente de investitii mai putin riscante cum ar fi cele ale pietei monetare.

In concluzie, managerii de portofoliu apeleaza in general la doua strategii.

Prima strategie numita si "de selectie a actiunilor' (stock selection), care, dupa cum sugereaza si denumirea, consta in selectarea pentru cumparare a actiunilor care vor fi incluse in portofoliu dintre cele cu performante peste medie ale pietei si selectarea pentru vanzare a actiunilor cu performante situate sub media pietei.

Al doilea tip de strategie numit si strategie de "sincronizare cu piata' (timing market), ceea ce s-ar traduce prin cumpararea de actiuni cu o volatilitate ridicata atunci cand se anticipeaza pentru viitor o tendinta bull a pietei sau cumpararea de actiuni cu o volatilitate scazuta cand se asteapta ca piata sa capete o tendinta bear.

Desigur, cele doua strategii pot fi combinate intr-una singura.

Este evident ca pot sa existe probleme de strategie in ambele cazuri prezentate mai sus (stock selection si market timing) atunci cand se opereaza doar pe piata de actiuni.

De exemplu, daca s-ar presupune situatia in care un investitor doreste sa ia o decizie in ceea ce priveste alegerea actiunilor. El va proceda la cumpararea de actiuni ale unei anumite societati cotate la bursa, bazandu-se pe faptul ca pretul actiunilor respective va creste, deoarece a observat ca performantele lor se situeaza peste cele ale pietei in general. Se presupune ca el are dreptate si, deci, ca actiunile in cauza au performante peste media pietei. Dar, se admite ca piata intra intr-un declin puternic si chiar si cele mai performante actiuni vor inregistra o scadere de pret. Desi investitorul are intr-adevar dreptate in ceea ce priveste selectia actiunilor, el va pierde bani daca piata se intoarce impotriva lui.

In al doilea rand, se presupune ca investitorul doreste sa faca o investitie in piata de actiuni, el asteptandu-se la o crestere a preturilor, astfel incat sa obtina o sincronizare a actiunilor sale cu tendinta generala a pietei. In consecinta el cumpara cateva actiuni. Se presupune din nou ca anticiparile sale au fost corecte si ca tendinta generala a pietei este "bullish', adica preturile cresc. Se presupune insa ca actiunile cumparate au performante sub media pietei, iar pretul scade chiar daca indicele compozit al pietei inregistreaza o crestere, asa incat, in ciuda estimarilor sale corecte in legatura cu evolutia generala a pietei, el va pierde bani.

Exista, deci, probleme in implementarea ambelor strategii (selectarea actiunilor si sincronizarea cu piata).

Prin utilizarea de contracte futures, problemele de aplicare combinata a celor doua tipuri de strategii sunt reduse sau chiar eliminate.


Se considera, pentru inceput, ca se recurge la strategia de selectie a actiunilor si ca investitorul care doreste sa achizitioneze actiunile respective considera ca acestea vor avea performante peste media pietei.

Pentru a avea certitudinea ca aceasta strategie va da rezultatele scontate, el poate sa cumpere actiuni de la bursa de valori si sa vanda contracte futures pe indicele bursei de valori respective la o bursa care tranzactioneaza astfel de contracte. Apoi, chiar daca estimarile sale sunt corecte si actiunile sale vor avea performante peste media pietei, el va castiga bani chiar daca piata de valori va fi in declin (indicele compozit al bursei de valori respective inregistreaza o scadere). Acest lucru se intampla deoarece orice scadere a valorii indicelui va genera profituri pe piata futures (pe care s-au initiat pozitii short), fapt ce contracareaza efectul declinului pietei asupra actiunilor din portofoliul detinut, pastrand in acelasi timp intact profitul generat de evolutia pretului actiunilor din portofoliu, despre care s-a afirmat ca au performante peste media pietei. In aceste circumstante, investitorul poate aplica strategia de selectie a actiunilor, fara a mai fi preocupat de riscul pietei (sau systematic risk).

Aceasta strategie permite investitorilor sa cumpere un numar mai mare de actiuni cand se asteapta ca piata sa intre in declin.

Se considera ca trebuie luata o decizie in privinta sincronizarii actiunilor din portofoliu cu tendinta generala de evolutie a pietei.

Daca un investitor crede ca in viitorul apropiat piata se va inscrie pe un trend ascendent, insa nu este sigur in ceea ce priveste comportamentul preturilor actiunilor din portofoliul sau, atunci el poate sa recurga la cumpararea de contracte futures pe indicele compozit al bursei de valori la care sunt cotate actiunile sale. Acest lucru se poate realiza in cadrul unei burse care tranzactioneaza contracte futures pe indicele respectiv si astfel va profita de orice evolutie in sus a valorii indicelui bursier (va realiza venituri pe piata futures) fara a fi afectat de evolutia preturilor actiunilor din portofoliul sau.

In mod similar, daca investitorul crede ca piata va intra in declin, el va putea vinde contracte futures pe indice.

Aceasta este o strategie obisnuita de utilizare a contractelor futures pe indici bursier de catre speculatori.

Un portofoliu de actiuni are un grad mult mai mare de corelatie cu piata decat o singura actiune (sau un pachet de actiuni ale unei singure societati). Un portofoliu de actiuni poate fi mult mai usor protejat decat un singur tip de actiuni, dar, bineinteles, are mai putine sanse de a avea performante peste media pietei.


Valoarea cu care o actiune este, din punct de vedere al performantelor sale peste media pietei (outperform the market) sau sub aceasta medie (underperform the market) dupa o ajustare a volatilitatii sale la piata (beta), este denumita marimea "alfa' a actiunii (sau simplu, alfa).

Un portofoliu de actiuni de volum mare si diversificat poate fi protejat in mod corespunzator cu un numar mare de contracte futures pe indicele bursei respective.

Din cauza corelatiei mari dintre indicii bursieri si portofoliile mari de actiuni, managerii de portofoliu utilizeaza contractele futures pe indici. Costul redus si lichiditatea mare a pietelor futures sunt doar doua dintre motivele pentru care este recomandabila utilizarea contractelor futures pe indici bursieri ca strategie de alocare a resurselor.

Tehnicile descrise mai sus au fost si sunt folosite de catre managerii de portofoliu, traderi, societati emitente de actiuni si alti participanti la piata de actiuni.



3.1.5.1. Determinarea pretului unui contract futures pe indici


Doua aspecte trebuie luate in considerare in determinarea unui contract futures pe indici: nivelul indicelui si pretul futures dat de valoarea indicelui respectiv.

Basis-ul dintre valoarea indicelui si nivelul pretului futures poate fi definit ca diferenta dintre pretul futures si valoarea indicelui.

Nivelul unei piete de actiuni este exprimat cu ajutorul indicilor bursieri. Exista doua cai diferite de a estima comportamentul unei piete: analiza fundamentala si analiza tehnica.

Aceasta din urma include la randul ei, doua componente diferite. Prima componenta cuprinde studiul graficelor si cativa algoritmi, in timp ce a doua componenta utilizeaza indicatori de piata cum ar fi dobanda, raportul crestere-descrestere, volumul tranzactiilor, etc.

In continuare sunt prezentate cateva elemente esentiale utilizate in cadrul analizei fundamentale pentru analiza pietei.

Profitul societatilor.

Faptul ca o societate inregistreaza profituri mari si acorda dividende importante va conduce la cresterea pretului actiunilor sale pe piata.

Rata dobanzii.

O rata a dobanzii ridicata genereaza profituri si dividende de care nu se poate face abstractie in determinarea pretului unei actiuni, de obicei cresterea ratei dobanzii conduce la scaderea pretului actiunilor.

Profiturile mari ale societatilor care duc la cresterea preturilor actiunilor si rata ridicata a dobanzii care conduce la scaderea preturilor actiunilor adesea pot actiona in acelasi timp .Fiecare factor are perioada lui de dominatie care se poate intinde de la cateva zile la cativa ani. A determina care este factorul dominant face parte din arta de previzionare a nivelului pietei in viitor.

Situatia generala a economiei.

O economie puternica determina de obicei realizarea de catre societati a unor profituri mari si, ca urmare, preturile actiunilor vor avea un nivel ridicat. Dar este la fel de adevarat ca o asemenea economie va genera si rate ale dobanzilor mari, ceea ce va avea ca rezultat scaderea preturilor actiunilor.

Un alt mod de a estima nivelul unei piete de actiuni sau pretul unei actiuni este calcularea raportului pret - profit. Pretul unei actiuni poate fi exprimat prin inmultirea raportului dintre pret si profit cu profitul. Factorii care determina cresterea profiturilor, de exemplu conditiile economice favorabile, fac ca raportul dintre pret si profit sa descreasca pentru ca niste conditii economice favorabile duc la o crestere a ratei dobanzilor.

Perspectivele de evolutie in viitor

Perspectivele, care influenteaza si ele piata actiunilor, stabilesc care este componenta dominanta in influentarea pretului actiunilor - profitul sau raportul dintre pret si profit. De cele mai multe ori, punerea pe seama perspectivelor a modificarilor preturilor actiunilor este o consecinta a ignorarii totale a cauzelor modificarilor respective.

In general, pretul contractelor futures urmareste indeaproape pretul indicelui.

Cele doua diferente au un efect asupra pretului futures. Pentru a face din contractul futures un adevarat substituent al indicelui, trebuie platit atat costul de finantare al actiunilor, cat si dividendele platite pana la scadenta contractului pentru actiunile ce compun indicele. Aceasta ajustare se numeste cost de mentinere, iar pretul indicelui impreuna cu costul de mentinere determina valoarea teoretica a contractului futures.

Procesul prin care valoarea teoretica a contractului futures este mentinuta la nivelul pretului cash al indicelui se numeste arbitraj. Arbitrajul se refera la cumpararea sau vanzarea de contracte futures simultan cu vanzarea sau cumpararea de actiuni din structura indicelui. Un aspect important legat de piata futures pe indici bursieri se refera la faptul ca odata cu cresterea numarului investitorilor individuali pe piata de actiuni, multe din tehnicile de tranzactionare aflate la dispozitia traderilor profesionisti si a managerilor de portofoliu sunt aplicabile si pentru micii speculatori. Acest lucru nu mai e valabil pentru pietele futures in care speculatorii nu sunt implicati si pe piata produsului suport a contractului futures.



3.1.5.2. Utilizarea contractelor futures pe indici bursieri

in scopuri speculative


Pietele futures pe indici bursieri pot fi folosite atat de catre speculatori, cat si de catre hedgeri. Speculatorii accepta sa intre pe aceste piete din doua motive: marjele initiale sunt mici si comisioanele de tranzactionare reduse in comparatie cu cele de pe piata de actiuni. Costurile de tranzactionare reduse permit speculatorilor sa fie mult mai dinamici pe piata. De asemenea, pe piata futures este la fel de usor sa se initieze pozitii short (de vanzare) cand se anticipeaza o scadere a preturilor, sau pozitii long (de cumparare) atunci cand se asteapta ca preturile sa urce in timp ce, pe piata de actiuni este mai dificila initierea prin pozitii short. Din aceste motive speculatorii se folosesc de pietele futures pentru a initia pozitii pe termen lung.

Independent de abilitatea de a prevedea mersul pietei, diferenta dintre modificarile valorilor a diferiti indici bursieri poate fi folosita ca basis in scopuri speculative in cazul in care indicii respectivi au corespondenti pe piata futures. De asemenea, diferentele de variatie a valorii indicilor pot face subiectul unui spread intre contracte futures pe indicii respectivi.

Metodele de analiza tehnica si fundamentala folosite pentru previzionarea evolutiei unei actiuni sau a pietei de actiuni in general, au fost adaptate si pentru piata futures pe indici bursieri. Unii specialisti sunt de parere ca din momentul aparitiei contractelor futures pe indici bursieri s-a dezvoltat si utili ? ? ? ? ? ? ????











? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ?????specialistii BMFMS au pregatit inainte de lansarea in iulie 1997, a primelor contracte futures din Romania, regulamente, proceduri, tehnici, formulare, mecanisme de compensare, componente necesare desfasurarii unei activitati bursiere in conditii de deplina siguranta pentru investitori.

Tipul contractelor tranzactionate la BMFMS s-a diversificat continuu, incercandu-se permanent sa se raspunda tuturor necesitatilor participantilor la tranzactii.

Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS) si Bursa de Valori Bucuresti (BVB), doua institutii financiare reprezentative pentru piata de capital romaneasca, si-au unit fortele pentru a oferi cea mai semnificativa si noua posibilitate de investire si anume tranzactionarea contractelor futures si a optiunilor pe contracte futures bazate pe indicele BET(ROL). Contractele futures si optiunile pe contracte futures avand ca suport acest indice permit investitorilor sa execute la costuri reduse strategii de tranzactionare bazate pe indicele BET(ROL).

Pentru toti investitorii mari si mici, aceasta inseamna:

- sa-si protejeze portofoliul impotriva modificarilor neprielnice, adverse, de pe piata de actiuni;

- sa stabileasca in prezent un nivel al pretului pentru portofoliul de actiuni pe care intentioneaza sa-l achizitioneze sau sa-l vanda in viitor;

- sa profite de performanta indicelui considerat prin initierea unei pozitii;

- sa-si diversifice portofoliul;

- sa participe pe intreaga piata a actiunilor utilizand contracte futures si optiuni pe contracte futures avand ca suport indicele BET(ROL), ca alternativa necostisitoare la detinerea de actiuni.

Un contract futures presupune asumarea unei obligatii legale pe o piata futures de a cumpara (pozitie long) sau vinde (pozitie short) un activ financiar, in acest caz indicele BET(ROL), la o data prestabilita numita scadenta.

In cazul contractelor futures pe indice valoarea unui contract este egala cu pretul curent al indicelui inmultit cu multiplicatorul sau.

De exemplu, daca indicele se tranzactioneaza la 340 puncte la BVB, detinerea unui contract futures la BMFMS echivaleaza cu o investitie de 3.400.000 lei (considerand un multiplicator de 10.000 lei) in actiunile din compozitia indicelui. Cand se tranzactioneaza un astfel de contract futures, vanzatorul (numit si short) este de acord sa vanda 10.000 lei * pretul indicelui iar cumparatorul (long) este de acord sa cumpere 10.000 lei * pretul indicelui la scadenta contractului. Toate caracteristicile contractului futures sunt standardizate cu exceptia pretului, care este negociat prin licitatie prin strigare in cadrul bursei.

La contractele futures pe indicele BET, standardizarea lunilor de expirare se bazeaza pe un ciclu de tranzactionare trimestrial, cu scadente in martie, iunie, septembrie si decembrie. Lichidarea are loc in ultima zi lucratoare a lunii de scadenta a contractului.

Detinerea unei pozitii deschise (fie short, fie long) cu scadenta in orice luna de expirare, implica posibilitatea de a lichida sau de a compensa pozitia, in orice moment inainte de scadenta, initiind o tranzactie inversa (long sau short) cu un contract futures avand aceeasi scadenta. Daca la scadenta mai sunt detinute pozitii deschise acestea vor fi inchise automat la 10.000 lei * valoarea indicelui BET(ROL) comunicat de BVB la inchiderea sesiunii din ultima zi de valabilitate a contractului. Fluctuatia minima a pretului este la contractele futures pe indice de 0,1 puncte (sau 1.000 lei). In terminologia pietei futures, aceasta se numeste marimea tick-ului contractului.



3.2.2. Pretul contractului futures pe indicele BET


Pretul contractului futures este apropiat de pretul indicelui, dar poate fi mai mare sau mai mic datorita efectelor economice ale factorilor care fac distinctia intre o pozitie cash (detinerea in prezent a actiunilor din compozitia indicelui) si o pozitie futures. In primul rand, daca s-au cumparat in prezent actiunile din compozitia indicelui, trebuiesc platite integral. Daca insa, s-a adoptat o pozitie long pe contracte futures, suma de bani necesara ar fi limitata la o marja care reprezinta o suma de bani mult mai mica decat valoarea tranzactiei.

In al doilea rand, detinerea in prezent a actiunilor de la baza indicelui presupune beneficierea de dividendele pe care acestea le platesc. La contractele futures nu se platesc dividende.

Pentru ca pretul futures sa reflecte valoarea unei pozitii cash comparabile (detinerea actiunilor de la baza indicelui), diferentele generate de costurile de finantare si dividende trebuie sa se regaseasca in pretul futures. Prin urmare, preturile futures trebuie sa se deosebeasca de pretul indicelui printr-o prima sau discount, in functie de efectul net al celor doi factori mentionati anterior.

Diferenta dintre pretul cash si cel futures se numeste cost de mentinere. El este de regula, cel mai mare pentru contractele cu scadentele cele mai indepartate si se diminueaza pe durata de viata a contractului. La scadenta, pretul indicelui si pretul sau futures converg.

Avem urmatoarea formula de calcul:

Pretul futures al indicelui BET(ROL)=Pretul indicelui BET(ROL)_ EMBED Equation.3 ___

Unde:  r = rata anuala a dobanzii pe piata monetara;

d = rata medie anuala a dividendului pentru actiunile din structura indicelui BET(ROL);

T = numarul de zile pana la scadenta.

Considerand valorile: r=60%, d=20%, T=90 de zile si pretul indicelui BET(ROL) de 350, vom obtine un pret futures de

350_ EMBED Equation.3 ___=385.



3.2.3. Limita zilnica de oscilatie a pretului


Pentru a mentine ordinea pe piata, la BMFMS este stabilita o limita de oscilatie a indicelui (specifica fiecarui tip de contract) fata de valoarea medie a pretului futures al zilei precedente, cand se opreste temporar sedinta de tranzactionare. Reluarea acesteia se face in aceeasi sesiune de tranzactionare sau in cea a zilei urmatoare in functie de conditiile pietei.

La contractul futures pe indicele BET(ROL) aceasta limita este de 20 de puncte.(vezi Anexa .)

3.2.4. Modalitatea de lichidare


Contractele futures pe indicele BET(ROL) se lichideaza in numerar si nu in actiunile din compozitia indicelui. Aceasta inseamna ca la scadenta contractului, pretul de lichidare este de 10.000 lei * pretul indicelui comunicat de BVB pentru acea zi. Aceasta valoare se va compara cu valoarea contractului de la momentul cand s-a initiat tranzactia.

De exemplu, daca indicele este 350 la scadenta, un investitor care a cumparat un contract cu pret de exercitare de 340, primeste (350 - 340) * 10.000 lei, adica 100.000 lei de la vanzator. Acesti 100.000 lei nu sunt platiti dintr-o data, la scadenta contractului. Plata lor se face in rate succesive de marja, care incep in ziua care urmeaza tranzactia futures initiala si continua pana la scadenta (daca contractul este long) sau pana cand contractul este compensat printr-o tranzactie inversa.

Acest proces se numeste marcare la piata. Plata zilnica a marjei se determina pe baza diferentei dintre pretul de lichidare al zilei anterioare al contractului futures cand a fost cumparat sau vandut, si pretul de lichidare al contractului, determinat la inchiderea fiecarei sedinte de tranzactionare. Marja pe pietele futures nu este aceeasi cu marja de pe pietele de actiuni, unde ea asigura un efect de levier investitiei.

Pe pietele futures, asemenea plati "marcheaza la piata' valoarea contractelor futures si pot fi vazute ca o asigurare de performanta, reducand riscul de neplata al contrapartii in tranzactia efectuata (masurile de siguranta pentru aceste contracte sunt prezentate in paragraful urmator).

De exemplu, daca pretul de lichidare al contractului pe indicele BET(ROL) pentru iunie a crescut de la 320 la 323 intre 17 si 18 iunie detinatorul unei pozitii short (vanzatorul) plateste 3 * 10.000 lei = 30.000 lei, iar detinatorul unei pozitii long (cumparatorul) primeste 30.000 lei. Daca pretul de lichidare al contractului futures scade cu un punct in ziua urmatoare, cumparatorul plateste 10.000 lei vanzatorului, si tot asa pana la scadenta, cand pretul contractului futures si pretul indicelui converg si devin egale.

Trebuie retinut ca, odata ce marja ceruta a fost platita, cumparatorul sau vanzatorul pot sa-si inchida pozitia compensand contractele. Aceasta face ca un contract futures sa fie echivalent cu o succesiune de contracte zilnice pe care un investitor le poate intrerupe oricand inainte de scadenta.

La scadenta, pozitiile ramase deschise sunt compensate in numerar la pretul comunicat de BVB pentru acea zi. Valoarea in lei a marjei datorate va fi determinata de modificarile de pret ale contractului futures si de numarul de contracte cumparate sau vandute.



3.2.5. Volumul si pozitiile deschise


Volumul este cea mai frecventa statistica folosita, referitoare la activitatea de tranzactionare a contractelor futures. Fiecare unitate de volum reprezinta un contract tranzactionat si cuprinde atat partea long, cat si partea short a tranzactiei.

Pozitiile deschise se refera la numarul de pozitii futures care raman deschise, sau nelichidate la inchiderea fiecarei sedinte de tranzactionare.

De exemplu, presupunem ca 10 contracte futures pe indicele BET(ROL) au fost cumparate si vandute 5 inainte ca sedinta de tranzactionare sa se incheie. Se adauga astfel cele 15 contracte la volumul zilnic total. Deoarece 5 contracte raman nelichidate, pozitiile deschise vor creste cu 5 contracte.



3.2.6. Masuri de siguranta pentru contractele futures


Un avantaj important al burselor futures este ca partile contractului nu sunt expuse riscului de neplata a contrapartii. Bursele futures au perfectat sistemul marjelor pentru a proteja participantii la piata.

Sistemul de marje al BMFMS functioneaza dupa cum urmeaza. La initierea unei pozitii futures, trebuie depusa marja initiala la agentia de brokeraj reprezentanta. Aceasta marja reprezinta doar o mica fractiune din valoarea contractului (negociata intre client si agentie) si asigura o capacitate de finantare suplimentara substantiala. Agentia de brokeraj depune si ea o marja initiala la Casa de Compensatie in functie de specificatiile contractelor futures.

In ultima instanta, Casa de Compensatie garanteaza contractele asumandu-si responsabilitatea de a acoperi riscul de neplata al agentiilor. Dupa initierea tranzactiei, marjele se platesc sau se solicita zilnic, asa cum am aratat anterior.

3.3. OPTIUNI PE CONTRACTE FUTURES AVAND CA SUPORT INDICELE BET(ROL)



3.3.1. Definirea, clasificarea si avantajele optiunilor


Optiunea sunt contracte standardizate care dau cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde activul suport la un pret predeterminat, numit pret de exercitare, contra unei sume platite vanzatorului la incheierea contractului, numita prima, in cadrul unei perioade specificate de timp.

In cazul optiunilor pe contracte futures pe indici bursieri, instrumentul financiar suport este o pozitie long sau short pe contractul futures.

Ceea ce este important de retinut este ca optiunile call si put sunt contracte complet separate si distincte care ofera drepturi diferite. Ele nu sunt parti opuse ale aceleiasi tranzactii.


Optiune callOptiune putCumparator optiuneObtine dreptul de a cumpara activul suport al optiunii la pretul de exercitare prestabilit.Obtine dreptul de a vinde activul suport al optiunii la pretul de exercitare prestabilit.

Vanzator optiuneSe obliga ca in momentul in care cumparatorul isi exercita dreptul de a cumpara sa devina vanzator al activului suport la pretul de exercitareSe obliga ca in momentul in care cumparatorul isi exercita dreptul de a vinde, sa devina cumparator al activului suport la pretul de exercitare

Daca dreptul detinut nu este exercitat in perioada de valabilitate, atunci acest drept este pierdut.

In functie de momentul in care se poate realiza exercitarea, optiunile se clasifica in doua categorii:

- optiuni europene care pot fi exercitate numai la scadenta optiunii;

- optiuni americane care pot fi exercitate oricand pana la scadenta optiunii.


Optiunile se identifica dupa urmatoarele elemente:

- tipul optiunii: call sau put;

- activul de baza al optiunii: codificat conform normelor fiecarei burse;

- luna de scadenta a optiunii: codificata dupa primele trei litere.

Folosind datele de mai sus, se poate spune ca o optiune put pe contractul futures pe indicele BET(ROL) cu scadenta in luna decembrie, are urmatoarea identificare:"PUT BET(ROL) DEC'.

Optiunile identificate conform procedurii de mai sus denumita T.A.S.(Tip, Activ, Scadenta) sunt structurate pe clase. Aceasta inseamna ca optiunile care au acelasi T.A.S. se grupeaza intr-o "clasa de optiuni', orice modificare a unuia din cele trei elemente ducand la incadrarea optiunii intr-o alta clasa.

Un alt criteriu de identificare urmareste selectarea optiunilor din aceeasi clasa in functie de pretul de exercitare. Conform acestui criteriu, toate optiunile dintr-o clasa care au acelasi pret de exercitare se grupeaza intr-o "serie de optiuni'.


In timp ce contractul futures pe indici ofera multe posibilitati noi si unice de tranzactionare, optiunile pe aceste contracte futures multiplica oportunitatile fiecarui agent. Aceste contracte sunt atractive pentru ca ofera cateva avantaje incontestabile fata de alte instrumente bursiere si extrabursiere:

Sunt flexibile

Aproape sub orice scenariu de piata imaginabil - cresterea preturilor, scaderea preturilor sau chiar preturi stabile - optiunile pe contractele futures pot ajuta la realizarea obiectivelor de tranzactionare si management al riscului;

Sunt multifunctionale

Chiar daca un client nu si-a format o opinie privind evolutia pietei, el poate profita de modificarea volatilitatii pietei, de trecerea timpului pana la scadenta ori de schimbarea altor elemente specifice optiunilor;

Pot fi obtinute castiguri nelimitate prin asumarea de riscuri limitate

Daca se cumpara o optiune, expunerea este limitata la pretul platit pentru acea optiune. In acelasi timp, profitul potential este virtual nelimitat;

Sunt standardizate

Regulile specifice unei burse ofera un grad mare de siguranta care nu se regaseste pe nici un alt tip de piata.

3.3.2. Valoarea intrinseca si valoarea timp


Pretul platit pentru o optiune se numeste prima. Ea este singura trasatura variabila a optiunii si depinde de conditiile pietei ca volatilitatea, durata pana la scadenta si alti factori. Ceilalti termeni ai optiunii sunt predeterminati, inclusiv lunile de contract si pretul de exercitiu.

Pretul optiunii pe contracte futures avand ca suport indicele, ca si la contractele futures pe indici bursieri este exprimat in puncte. Un punct futures la BMFMS este valoric egal cu un punct de optiune (de exemplu,1 punct = 10.000 lei).

Fluctuatia minima a pretului este 0,1 puncte. Prima unui contract pe optiuni este negociata in ringul de tranzactionare. In timp ce valoarea sa este determinata prin licitatie prin strigare, prima are la baza doua componente importante :

- valoarea intrinseca

- valoarea timp.

Valoarea intrinseca este usor de calculat. Ea reprezinta suma care poate fi realizata daca s-ar cumpara si exercita imediat o optiune. Altfel spus, valoarea intrinseca reflecta relatia dintre pretul de exercitare al optiunii si pretul contractului futures suport.

Daca de exemplu, un contract futures pe un indice este cotat in prezent la 395, detinerea unei optiuni call cu pret de exercitare 380, da dreptul sa se adopte o pozitie long futures la acest pret care este cu 15 puncte sub pretul futures curent al indicelui.

Daca ulterior pretul futures al indicelui scade la 390, valoarea intrinseca a optiunii scade la 10 puncte.

Un alt mod de a descrie o optiune care are valoare intrinseca este a spune ca optiunea este in bani. Optiunile pot fi si la bani (pretul de exercitare egaleaza pretul futures) sau in afara banilor (optiunea nu are valoare intrinseca si nu poate fi profitabila la scadenta).

Optiunile call sunt in afara banilor cand pretul contractului futures suport este mai mic decat pretul lor de exercitare.

(Valoarea Intrinseca = Pretul Activului Suport - Pretul de Exercitare a Optiunii)

Optiunile put sunt in afara banilor cand pretul contractului futures este mai mare decat pretul lor de exercitare.

(Valoarea Intrinseca = Pretul de Exercitare a Optiunii - Pretul Activului Suport)


Optiuni call                                       Optiuni put

In bani                   Pret futures > Pret exercitare Pret futures < Pret exercitare

La bani                  Pret futures = Pret exercitare Pret futures = Pret exercitare

In afara banilor      Pret futures < Pret exercitare Pret futures > Pret exercitare


Valoarea timp, numita si valoare extrinseca, reflecta suma de bani care este dorita a fi platita in speranta ca o optiune va aduce profit la scadenta sau inainte de scadenta. Cu alte cuvinte, chiar si optiunile in afara banilor au un pret pentru ca ele pot ajunge in bani la un moment dat, in timpul vietii lor. Valoarea timp a unei optiuni scade pe masura ce se apropie de scadenta, iar la scadenta valoarea timp va disparea - orice prima ramasa va consta in intregime din valoare intrinseca.


Valoarea Timp = Valoarea Teoretica a Primei - Valoarea Intrinseca



3.3.3. Factorii care influenteaza marimea primei unei optiuni


Volatilitatea

Volatilitatea masoara probabilitatea de schimbare a pretului futures indiferent de sens intr-o perioada data de timp. Cu cat este mai volatila piata contractului futures suport, cu atat este mai mare probabilitatea ca optiunea sa ajunga in bani. Vanzatorii de optiuni cer o valoare timp mai mare pentru optiunile cu volatilitate mai mare.

Durata pana la scadenta

Considerand celelalte caracteristici constante, cu cat o optiune are mai mult timp pana la scadenta, cu atat valoarea timp este mai mare. O optiune care are o scadenta mai indepartata are timp mai mult sa creasca in valoare. Pe masura ce scadenta se apropie, valoarea timp scade din ce in ce mai rapid (pentru optiunile la bani). Pentru optiunile adanc in bani si mult in afara banilor, valoarea timp scade in mod liniar pe durata de viata.

Pretul contractului futures si pretul de exercitare

Valoarea timp este de regula maxima cand o optiune este la bani si aceasta deoarece optiunile la bani au cea mai mare probabilitate de a ajunge in bani inainte de scadenta. Spre deosebire, cea mai mare parte a valorii timp a optiunii adanc in bani este eliminata, deoarece exista un nivel inalt de certitudine ca optiunea nu va ajunge in afara banilor. Similar, cea mai mare parte a valorii timp a unei optiuni adanc in afara banilor este eliminata pentru ca e improbabil ca ea sa ajunga in bani.

Rata dobanzii pe termen scurt; Ea are importanta numai in ceea ce priveste finantarea primei optiunii. Desi efectul este minim, rata dobanzii influenteaza timp a optiunii astfel: cu cat rata dobanzii pe termen scurt este mai mare, cu atat prima call este mai mare iar prima put este mai mica.

Investitia in optiuni necesita mai putini bani decat cumpararea efectiva de active suport, rezultand o economie de capitaluri care face obiectul analizei din punct de vedere al ratei dobanzii.

In cazul optiunii call, o reducere a ratei dobanzii diminueaza aceasta economie si de aceea si prima call scade. Daca rata dobanzii creste, suma economisita ar putea fi plasata profitabil pe piata monetara, ceea ce determina cresterea pretului optiunii.

In cazul optiunii put, daca rata dobanzii scade, cumparatorul este mai avantajat daca achizitioneaza optiuni decat daca plaseaza banii pe piata monetara. De aceea, in aceasta situatie prima put creste. Cresterea ratei dobanzii se poate traduce (pentru optiunea put) printr-o amanare a incasarii activelor suport vandute si deci ieftinirea acestor optiuni.



3.3.4. Scadenta optiunilor si pretul lor de exercitare


Optiunile pe contracte futures au o scadenta bine definita in functie de scadenta contractelor futures suport. De regula, optiunile au data scadentei inainte de scadenta contractelor futures. La BMFMS se tranzactioneaza optiuni pe contracte futures cu scadenta la 5 zile inaintea contractelor futures. Preturile de exercitare ale optiunilor contractelor futures pe indicele BET(ROL) se exprima in puncte futures.

Sunt posibile mai multe preturi de exercitare atat deasupra, cat si sub pretul curent al indicelui. Astfel, intreaga gama de optiuni in bani, la bani sau in afara banilor poate raspunde nevoilor de tranzactionare si management al riscului.



3.3.5. Modalitati de a iesi dintr-o pozitie cu optiuni


Optiunile difera de contractele futures si dupa modul de lichidare a pozitiilor. Iesirea dintr-o astfel de pozitie presupune trei alternative:

1. Exercitarea optiunii care devine un contract futures

Aceasta alternativa este posibila numai pentru detinatorii de optiuni. Daca detinatorul unei optiuni vrea sa o exercite, va adopta o pozitie futures la pretul de exercitare - long futures pentru call, short futures pentru put. Cand se exercita optiunea, Casa de Compensatie stabileste o pozitie inversa, aleasa la intamplare dintre vanzatorii de optiuni.

2. Compensarea ei

Daca optiunea a crescut in valoare se poate realiza profit prin simpla ei vanzare pe piata. Similar, vanzarea unei optiuni poate sa elimine expunerea la pierderi sau sa protejeze o parte din venitul din prima rascumparand optiunea si lichidand pozitia.

Tranzactia opusa se refera la initierea unei operatiuni de bursa inversa celei initiale (cumparatorul initiaza o vanzare iar vanzatorul initiaza o cumparare) pentru acelasi tip de operatiune, cu aceeasi scadenta si cu acelasi pret de exercitare.

Tranzactieinitialade lichidareOptiuni CALLCumparatorCumpara o optiune CALLVinde o optiune CALLVanzatorVinde o optiune CALLCumpara o optiune CALLOptiuni PUTCumparatorCumpara o optiune PUTVinde o optiune PUTVanzatorVinde o optiune PUTCumpara o optiune PUT

3. Asteptarea pana la scadenta

Daca optiunea este in afara banilor, aceasta este cea mai logica solutie; daca detii o optiune in bani ea va fi automat exercitata la scadenta. La scadenta, clasificarea optiunilor in bani, la bani sau in afara banilor se face in raport cu valoarea indicelui BET(ROL) comunicata de Bursa de Valori Bucuresti in ultima zi de valabilitate a contractului pentru optiunile pe contractul futures BET(ROL) si in raport de cotatiile oficiale pentru USD si Euro, comunicate de Banca Nationala a Romaniei la scadenta optiunilor pe contractul futures ROL/USD si EURO/USD.


CONTRACTE FUTURES SI OPTIUNI PE INDICI BURSIERI LA BURSA MONETAR - FINANCIARA SI DE MARFURI DIN SIBIU