Cost de productie - Necesitatea diminuarii costului de productie referat





Necesitatea diminuarii costului de productie

Economia, ca stiinta si activitate practica, precum si comportamentul economic, ca expresie a implicarii agentilor economici in aceasta realitate, se raporteaza, in esenta, la necesitatea gospodaririi optime a resurselor obiectiv limitate in vederea satisfacerii cit mai depline si echilibrate a trebuintelor nelimitate si in continua diversificare.

Esenta proceselor economice este reprezentata prin mecanismul de piata, in cadrul caruia se confrunta, prin concurenta, cererea cu oferta de marfuri (bunuri, servicii, capitaluri, forta de munca), avind loc, cu ajutorul asa-numitei „miini nevazute”, un proces de autoreglare a productiei si preturilor, tinzind catre un echilibru relativ; se obtine astfel  o miscare cit mai coerenta si eficienta a productiei si preturilor in raport cu cererea si oferta, ceea ce antreneaza si alte componente ale vietii social-economice: gradul de ocupare a populatiei active, inflatia rata dobinzii si cea a indatorarii, rata economisirii si dinamica investitiilor, cursul de schimb valutar.




Dar dinamica economiei nu se desfasoara ca un proces natural, in care oamenii sint doar spectatori (incintati sau nemultumiti), ci ea incorporeaza organic scopuri si actiuni umane constiente, prin care se materializeaza propriile interese ale indivizilor si colectivitatilor.

In consecinta, punerea de acord a resurselor cu trebuintele (in diversele forme ale acesteia) se realizeaza de catre oameni si pentru oameni, prin implicarea acestora in evaluarea nevoii constiente de productie, ceea ce presupune si confruntari de interese.

Unitatile economice, in activitatea pe care o desfasoara, atrag si utilizeaza factorii de productie – munca, natura si capitalul. Expresia baneasca a consumurilor factorilor de productie utilizati pentru producere si desfacerea bunurilor economice se numeste cost de productie. Cunoasterea nivelului, structurii si dinamicii costului este indispensabila producatorului pentru desfasurarea unei activitati optime.

Costul de productie este expresia in bani a factorilor de productie consumati pentru fabricarea si desfacerea marfurilor. Alaturi de alte categorii banesti ca pretul, creditul, etc., costul de productie asigura masurarea in bani a consumului de factori de productie la nivelul unitatii economice, fiind un instrument in gestionarea rationala a factorilor de productie, necesari oricarui intreprinzator.

Producatorul are ca obiectiv fie maximizarea profitului, fie determinarea combinatiei factorilor de productie astfel incit sa se realizeze o anumita cantitate de produse la un cost minim.

Desfasurarea activitatii unei firme poate fi sintetizata prin utilizarea unor indicatori care ne informeaza asupra evolutiei in timp a acesteia. Societatea, avand statul de monopol pe piata, produsele si serviciile care se executa sau se presteaza se factureaza pe baza preturilor si tarifelor stabilite.

In sistemul conceptelor economice care se folosesc in tarile cu economie de рiata, costul de productie ocupa un loc deosebit de important, prin functiile pe care le indeplineste. Costul de productie constituie criteriul principal de fundamentare a deciziilor intreprinzatorilor privind asimilarea in fabricatie a noilor produse. Numai prin estimare simultana cit mai exact a cheltuielilor de productie si a pretului prezumtiv de vinzare al marfurilor se poate aprecia daca veniturile obtinute vor depasi cheltuielile si se va obtine rata de rentabilitate acceptabila. De aceea, calcularea costului de productie se impune a se face inainte de a se trece la productia propriu-zisa, ca o componenta esentiala a proiectului tehnico-economic.

Costul de productie este si un indicator de referinta a nivelului eficientei economice. Urmarirea nivelului real al cheltuielilor de productie ofera agentilor economici posibilitatea sa cunoasca volumul factorilor de productie consumati si eficienta acestor consumuri, comparativ cu normele de cheltuieli prevazute sau cu nivelul consumurilor realizate de catre firmele concurente. Prin toate acestea, costurile stimuleaza intreprinderile sa introduca progresul tehnic, sa ridice calificarea lucratorilor, sa organizeze stiintific productia si munca, sa gospodareasca cu eficienta maxima factorii de productie.

Ca parte componenta a pretului de vinzare, costul de productie constituie indicatorul esential pentru stabilirea pretului oferit de vinzator in actul de negociere a marfii cu agentii economici cumparatori. Cunoscind nivelul exact al cheltuielilor de productie, vinzatorul va sti intre ce limite poate sa negocieze pretul de vinzare, astfel incit sa-si recupereze aceste cheltuieli si sa obtina si un profit.

Importanta costului

In economia de piata, costul constituie un instrument economic extrem de util in fundamentarea si adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor, volumul si structura productiei, marimea sau restrangerea ofertei de marfuri, inovarea tehnologica etc. Atunci cand efectele sau rezultatele variantelor de proiect sunt egale, criteriul de alegere a variantei optime il reprezinta nivelul mai scazut al costului. Totodata, se manifesta tendinta de calculare a costului in cele mai diferite structuri ale activitatii; astfel, prezinta interes nu numai costul de productie in general, ci si costul de distributie, costul muncii, costul educatiei, sanatatii, informatiei, administratiei, timpului, datoriei (imprumutului), costul vietii, inflatiei, somajului, crizei, reformei economice, costul combaterii crimei, arestarii si condamnarii, pedepsei, costul ecologic, costul externalitatilor negative etc.

De asemenea, costul se analizeaza si se urmareste in conditiile in care se accentueaza interdependentele dintre ramuri, subramuri, dintre agentii economici, incat ceea ce intr-un loc constituie pret de vanzare al produselor respective, intr-un altul, el reprezinta costul factorilor de productie achizitionati. In consecinta, variatiile de pret se transmit in lant, ca efect propagat, si in costuri.

Calculul economic, functionarea si dezvoltarea activitatii pe principiul eficientei iau in considerare relatia dintre cost si pretul de vanzare la fiecare bun economic, relatie ca de la parte la intreg. Costul (C) desemneaza numai o parte a pretului de vanzare (P), si anume cheltuielile suportate de catre agentii economici, iar excedentul pretului (peste costul de productie) reprezinta profitul (pr) sau beneficiul. Astfel, pentru fiecare unitate de produs, sunt valabile egalitatile: P = C + pr; C = P - pr. In conditiile unei anumite marje de profit, marimea costului exercita presiune asupra pretului.

Marimea costului este determinata de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea si desfacerea de bunuri economice, la un moment dat.

Factori de care depinde evolutia costului mediu:

a) consumul de factori de productie pe unitatea de produs; b) nivelul productivitatii; c) pretul factorilor de productie utilizati, care se formeaza pe piata, adica pretul la care se achizitioneaza materii prime, materiale, masini, combustibili, utilaje, salariile ce trebuie platite lucratorilor etc.

La un nivel dat al consumului de factori pe unitatea de produs (sau pe unitatea de rezultat), scaderea pretului de achizitie al factorilor duce la micsorarea costului mediu si invers. Atunci cand pretul factorilor ramane constant, iar consumul acestora pe unitate de produs se micsoreaza, are loc, de asemenea, micsorarea costului mediu. Marimea costului pe unitatea de produs este influentata si de schimbarea caracteristicilor si a calitatii produsului etc.



Importanta reducerii costului.

Comportamentul producatorului rational fata de cost rezulta direct din scopul obiectiv al activitatii sale — maximizarea profitului — care trebuie sa se bazeze pe rationalitate in mobilizarea si alocarea resurselor, pe spirit de competitie si cunoastere bazata pe calcul economic. Pentru a-si spori profitul, el ar trebui sa mareasca volumul productiei vindute. Cum orice intreprinzator se confrunta cu unele restrictii, printre care caracterul limitat al resurselor economice si cu preturile factorilor de productie si ale marfurilor date de piata, in conditiile concurentei perfecte, va putea sa-si realizeze scopul reducind consumurile specifice cu factorii de productie sau, altfel spus, marind randamentul factorilor. Deciziile producatorului depind de elasticitatea cererii. In situatia unei cereri elastice, el va maximiza productia cu costul total global; in conditiile unei cereri inelastice, va minimiza costul total global pentru obtinerea unei productii date. In acest ultim caz, are loc o eliberare de resurse economice cu care agentul economic va trece la organizarea fabricarii unor noi produse, largind oferta de bunuri si/sau servicii. Reducerea costurilor materiale de productie exprima, in асе1asi timp, gospodarirea rationala a resurselor naturale — petrol, gaze naturale, minereu de fier, lemn etc. —, grija pentru mediul natural, responsabilitate pentru dezvoltarea economico-sociala durabila.

 
In situatia reducerii consumurilor specifice de materii prime, combustibili, etc. provenite din import se economiseste valuta, se reduce cererea de valuta cu efecte pozitive asupra cursului de schimb. Prin reducerea costului mediu total t), contributia la sporirea profitului firmei vine din doua directii: cresterea profitului pe produs (pr) si marirea productiei marfa (Q), deci a ofertei de marfuri, asa cum se observa in relatia profitului firmei (Pr); Pr=(р — сt)*Q=pr*Q

Reducerea costului de productie determina stabilitatea sau chiar reducerea preturilor, cresterea competitivitatii produselor in lupta de concurenta atit pe piata nationala, cit si pe piata externa.

In vederea reducerii costului, producatorul trebuie sa caute si sa gaseasca rezervele de reducere a consumurilor de factori de productie, sa actioneze simultan in toate compartimentele intreprinderii, asupra tuturor factorilor productie, in toate fazele activitatii economice si sa aplice masurile posibile de diminuare a costurilor in concordanta cu exigentele competitiei impusa de piata.

Reducerea costului de productie trebuie sa aiba loc fara influente negative asupra calitatii bunurilor materiale si serviciilor, ci, dimpotriva, concomitent trebuie sa se asigure un spor de calitate. Reducerea costurilor pe seama reducerii calitatii este antieconomica. Totodata, tendinta generala impusa de concurenta pe piata este ca bunurile economice sa incorporeze in costurile lor cit mai putina materie prima, munca de inalta calificare si sa fie obtinute cu cea mai moderna tehnologie.

Elemente esentiale in activitatea de reducere a costului

Producatorii au in vedere urmatoarele:

a) isi aleg procesul de productie cel mai eficient, nu numai din punct de vedere tehnic, ci si economic si ecologic; b) urmaresc sa cumpere factori de productie, pe cat posibil, la preturile cele mai mici, fara neglija calitatea si sa reduca costurile de functionare a lor; c) micsorarea consumului de factori de productie pe unitatea de rezultat prin marirea randamentului lor; d) asigurarea reducerii costurilor in toate fazele muncii, nu numai in producerea nemijlocita de bunuri economice, ci si in fazele de cercetare si proiectare, in domeniul gestiunii si conducerii; e) realizarea obiectivelor stabilite, tinand seama de resursele disponibile, de conditiile de productie existente, in contextul restrictiilor de ordin economic; f) identificarea produselor care genereaza consumuri energetice mari si a produselor care aduc pierderi, imprimarea unui caracter preventiv activitatii de minimizare a costurilor, cu ajutorul metodelor moderne de calcul si evidenta.

Micsorarea costurilor necesita ridicarea nivelului de calificare a lucratorilor, perfectionarea echipamentelor tehnice de productie, a tehnologiilor de fabricatie, a activitatii de administrare, de gestiune si conducere, stimulare materiala, cresterea productivitatii etc.

Cai de reducere a costurilor.

Costurile de productie sunt influentate factori interni, dependenti de activitatea producatorului, si de factori externi, independenti de activitatea acestuia. Printre factorii externi care inf1uenteaya costurile sunt: preturile de cumparare ale factorilor de productie si preturile vinzare ale marfurilor.

Activitatea producatorului trebuie sa se concentreze asupra urmatoarelor cai de reducere a costurilor:

reducerea consumurilor de materii prime, materiale, combustibil si apa;

reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs;

folosirea deplina a capacitatilor de productie si a spatiilor de productie;



dimensionarea optima a cheltuielilor de dezvoltare;

reducerea cheltuielilor administrativ-gospodaresti;

micsorarea preturilor de desfacere;

dimensionarea optima a cheltuielilor cu reclama.



















BIBLIOGRAFIE

Angelescu, Coralia Stanescu, Ileana.- Economie politica Editura OSCAR PRINT, Bucuresti, 1999

Abraham - Frois, Gilbert.- Economia politica Editura Humanitas, Bucuresti, 1994

Dobrota, Nita.- Economie politica Editura Economica, Bucuresti, 1997

Ciucur, Dumitru Gavrila, Ilie; Popescu, Constantin.- Economie Editura Economica, Bucuresti, 1999

5. Fudulu, Paul.- Microeconomie Editura HIROYUKI, 1997

Heyne, Paul.-  Modul economic de gandire.- Editura Didactica si Pedagogica, 1991

7. Iordache, Stelian; Laszar, Costinel.- Curs de economie politica.- Editura Economica

8. Vacarel, Iulian.- Finante publice.- Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000













Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani