ECONOMIA DE PIATA CA FORMA EVOLUATA A ECONOMIEI DE SCHIMB referat






ECONOMIA DE PIATA CA FORMA EVOLUATA

A ECONOMIEI DE SCHIMB.







In lume exista in prezent o mare varietate de tipuri specifice de organizare si reglare a activitatii economice, dar sistemul economiei de piata a devenit predominant in lumea contemporana. Intre economia de piata si economia de schimb se pune adesea semnul egalitatii.

In principiu, economia de piata este considerata o forma evoluata a economiei de schimb.Ea este opusul economiei centralizate, asa cum economia de schimb este opusul celei naturale .

Economia de piata se poate definii- ca un mecanism complex de coordonare a oamenilor, activitatiilor si firmelor printr-un sistem de piete si preturi.

Piata - putem spune ca este un mecanism prin intermediul caruia se realizeaza legatura intre cumparator si vanzator, in vederea stabilirii calitatii sau pretului unui produs sau serviciu.

Pretul – este un barometru extrem de important si sensibil al economiei.El coordoneaza deciziile dintre producator si consumator, astfel incat un pret mic incurajeaza consumul si descurajeaza productia.

Faptul ca vreme de 50 de ani lupta s-a dus intre doua sisteme diametral opuse – comunism si capitalism – a dus la neglijarea diferentelor existente intre tarile cu economie dezvoltata.Procesul de transformare prin care trec economiile nationale si economia in ansamblul ei, arata ca nu doar economiile foste socialiste se afla in prezent in plin proces de tranzitie.

Daca ne gandim la geneza protectionismului si a liberului schimb, observam caci comertul international nu a avut in antichitate caracterul general pe care l-a dobandit in zilele noastre.El se afla in mana catorva popoare mici care, favorizate de situatia lor maritima isi constituisera monopolul comertului si al transportului respectiv.

Practic, de la mercantilisti incoace “ dreptul de vama “ a inceput sa fie folosit pentru “ a indeparta concurenta straina si a dezvolta industria nationala “. Acest drept isi pierde in acest fel caracterul sau fiscal devenind de acum protector. Se respinge, prin taxele protectoare, importul produselor fabricate. Dimpotriva, se favorizeaza importul produselor alimentare, al materiilor prime si a tot ce servea fabricilor, stimulandu-se in acest fel exportul produselor tarii respective, in plus se acorda de catre stat prime si avantaje substantiale in acest sens.

Putem spune ca “ domnia presupusa a liberului schimb “ a aparat intr-un fel sau altul,explicit sau implicit, interesele nationale, care n-au tinut mult pana la urma, datorandu-se in primul rand Statelor Unite, care ramasesera in afara miscarii liber-schimbiste , de altfel Statele Unite au fost intotdeauna protectioniste pentru ca una din cauzele principale ale revolutiei lor contra patriei-mama a fost ca aceasta nu le ingaduia “sa fabrice nici macar o potcoava”.

Dupa aproximativ doua sute de ani Anglia ,insa, a gasit de cuviinta sa adopte liberul schimb deoarece nu mai avea nici un folos de la protectionism.

Apoi anii premergatori primului razboi mondial si anii cu cateva scurte intervaluri-pana dupa cel de-al doilea razboi mondial, reprezinta perioade in care protectionismul sau” liberul schimb “ este transformat de unele tarii ca fiind un instrument de promovare a propriei industrii.

Liberul schimb intre toate tarile lumii intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat va reprezenta “ o treapta superioara a evolutiei care a inlocuit rand pe rand , piata familiala prin piata urbana si pe urma , piata regionala prin piata nationala, care incet-incet, prin diferite si pozitive expansiuni, devine cu adevarat piata comunitara, piata mondiala”.

Simplificand foarte mult, lucrurile vor sta astfel: producand ieftin si de calitate buna se releva criteriul important,chiar esential pentru a deschide larg pietele statelor lumii.

Un argument “pro”,esential protectionismului il reprezinta “sustinerea productiei nationale” incercand sa acoperim piata interna a unui produs numai din productie nationala, deoarece exista o paleta larga de producatori interni care se concureaza intre ei in domeniul pretului unitar si al calitatii, aparand posibilitatea de a intra pe piata respectivului produs strain, accentuandu-se in felul acesta concurenta si scazand preturile.

Printr-un protectionism prost conceput exista un mare risc, ca industriile romanesti “sa doarma” in siguranta creata de suprimarea concurentei din afara . S-ar asterne practic “o perdea de lene”, cu o proasta calitate a activitatilor, ale carei efecte (preturi ridicate) vor fi platite dramatic din buzunarul consumatorului.

Sistemul protectionist- au afirmat, deseori, liber-schimbistii fortand putin realitatea- a fost in trecut dar si in perioada moderna, una din cele mai temute cauze ale razboaielor internationale de un fel sau altul. Este vorba insa nu atat de protejarea intr-o tara a propriei productii, ci cu precadere de fortarea debuseelor in afara.

Cea mai importanta miscare nu mai poate fi considerata cea a productiei, ci a  capitalurilor, astfel au de castigat deseori tarile ce beneficiaza de capitaluri straine,sau de activitatea unor firme straine pe teritoriul lor.Ne integram intr-o comunitate, asa o dorim, intr-o comunitate ale caror reguli trebuie sa ni le insusim. Industria romaneasca trebuie protejata,iar problema va fi “cat” si “cum”. Ca apoi zadarnica sa fie protectia ei, daca produsele nationale in primul rand nu ajung pe piata, fie din motive obiective-nu avem infrastructuri corespunzatoare, fie din motive subiective- le avem dar nu le folosim intentionat sa favorizam importul de produse straine similare sau nu.

Despre teoria perioadei de tranzitie la economia de piata se poate mentiona ca se obisnuia a se spune “tranzitia la economia de piata “, folosind mai rar notiune de “perioada de tranzitie” , care , de altfel, pare a fi mai adecvata in cazul dat.



Pana nu de mult se considera ca perioada de tranzitie incepe cu infaptuirea revolutiei politice si se termina cu crearea in economie a unui sector privat dominant.

Astfel putem cosidera ca perioada de tranzitie are trei puncte de reper:

primul, inceputul tranzitiei, asociat de obicei cu transformarile politice, cu venirea liberalilor la putere.

urmeaza apoi liberalizarea economiei, care include nu numai liberalizarea preturilor, ci si a comertului exterior, urmata de privatizarea si crearea sectorului privat dominant in economie.

in cea de-a treia etapa, accentul este pus pe solutionarea unor probleme cum ar fi restructurarea intreprinderilor si crearea institutiilor necesare unei functionari normale a pietei- sistemul juridic, fiscal, creditar . In aceasta etapa are loc crearea unui nou sistem de protectie sociala, recunoscut de majoritatea populatiei si care constituie temelia stabilitatii politice. Abia atunci se va incheia perioada de tranzitie.

Majoritatea tarilor in tranzitie, se afla in perioada de trecere de la etapa a doua la cea de-a treia , etapa care in pofida asteptarilor, va fi cea mai indelungata si mai anevoioasa, din cauza imposibilitatii crearii rapide a unui sistem de protectie sociala eficient si viabil, schimbare care urmeaza sa asigure o stabilitate in societate, absolut necesara ca economia de piata sa-si demonstreze superioritatea sa fata de socialism.

Elementele specifice care conditioneaza necesitatea unei teorii a perioadei de tranzitie, din acest punct de vedere, sunt:

-caracterul mixt al tuturor “formelor” , “metodelor” si mecanismelor de functionare a economiei in aceasta perioada ;

-rolul deosebit al statului care demult infaptuieste reformele, dar care mai ramane inca o perioada  indelungata “ intreprinzatorul principal “;

-componentul ilogic al intreprinderilor, atat al celor private, cat si al celor de stat, modul cum se rezolva dilema “ eficienta economica- echitate sociala “.

Ca metode de politica economica intalnite in perioada de tranzitie sunt doua modalitati diferite de a efectua tranzitia, intitulate oarecum conventional :

de soc

graduala

“Terapia de soc” – presupune realizarea rapida a principalelor obiective ale tranzitiei, liberalizarea brusca a preturilor si a schimburilor comerciale, privatizarea si demonopolizarea economiei.

“Terapia gradualista” – a fost aplicata in Ungaria, care a pornit pe calea reformelor radicale cu mult inaintea celorlalte tari socialiste. Totusi tara de referinta este China, iar gradualismul chinez consta in imbinarea controlului macroeconomic asupra economiei si mentinerea unui puternic sector de stat cu procesul de liberalizare in sectoarele marginale: comert, agricultura, servicii.

Romania , a pornit pe o cale mai mult graduala si a procedat prin “imbratisarea” unei politici economice apropiate de cea a “terapiei de soc”.

Astfel putem spune ca economia de piata nu se confunda nici cu socialismul care diabolizeaza legile pietelor, nici cu capitalismul traditional, care le denatureaza, considerandu-le o simpla comoditate. Ea poate fi definita in felul urmator: o organizare sociala care confera un rol esential legilor pietelor, pentru a se adapta la  ele atunci cand ele par a fi bune si a le corija cand par a fi proaste…

In concluzie, putem aprecia ca ciclurile economice reprezinta o realitate a oricarei economii contemporane, constituie probleme complexe, importante pentru intreaga lume cu atat mai mult cu cat apar o serie de aspecte negative. Fazele miscarii ciclice se conditioneaza reciproc, sunt interdependente si in unitatea lor pregatesc premisele ce asigura activitatii economice continuitate si progres.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani