Asigurari Curs8 - ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE



CURS 8 ASIGURARI SI REASIGURARI

ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE

SI POLITICE

Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurarilor de bunuri, fiind generata de cadrul relatiilor economice si financiare care se deruleaza intre agentii economici pe plan intern si, cu deosebire, pe plan international, de abilitatea debitorului de a face fata sau nu obligatiilor sale la scadenta convenita in raport cu creanta creditorului.

Aceste riscuri pot fi structurate in:



  1. riscuri comerciale;

  2. riscuri generate de forta majora si provocate de calamitati naturale;

  3. riscuri politice;

  4. riscuri valutare.

 

1. Riscurile comerciale se pot manifesta atat in tranzactiile interne, cat si in cele internationale, si constau in deteriorarea sistemului financiar al cumparatorului astfel incat acesta ajunge in starea de imposibilitate de plata a sumei datorate la scadenta. Uneori, neonorarea obligatiilor de plata poate constitui rea credinta din partea cumparatorului.

2. Riscurile generate de forta majora si provocate de calamitati naturale sunt, in general, imprevizibile si se manifesta prin fenomene naturale sau cauzate de o forta majora care pun cumparatorul in imposibilitate de plata fata de furnizor (cutremur, inundatii).

3. Riscurile politice constau in evenimentele social-politice, independente de vointa si solvabilitatea cumparatorului, care il impiedica sa-si onoreze obligatiile de plata fata de furnizor (razboi, greve).

Sunt situatii cand impotriva tarii importatorului sunt instituite masuri cu caracter politic de catre terte tari, cum este cazul embargo-ului.

Riscurile politice pot constituite si de diverse masuri luate de autoritatile publice ale statului in care se afla partenerul, concretizate in efecte ca:

  • restrangerea importurilor,

  • limitarea transferului valutar,

  • sechestrarea sau rechizitionarea unor bunuri apartinand agentului economic asigurat, s.a.

Tot in aceasta categorie se incadreaza si cazul neonorarii platii la termen de catre importatorii publici.

4. Riscurile valutare se manifesta in cazul unor tranzactii comerciale internationale. Pentru aceasta, in contract se prevede posibilitatea platii in alta valuta decat cea luata in vedere la incheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul incheierii contractului si momentul platii.

Acest tip de riscuri are mai multe forme:

  • riscul de schimb valutar;

  • riscul cresterii costurilor de fabricatie al marfurilor contractate datorita inflatiei;

  • riscul fluctuatiei ratei dobanzii (dobanda are tendinta de majorare, iar acest lucru este in dezavantajul importatorului, creditorului).

In practica s-au instituit doua forme de asigurare specifice riscurilor de import-export:

  1. asigurarea riscurilor financiare;

  2. asigurarea riscurilor politice.

  1. Asigurarea riscurilor financiare

Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexa, putand avea un camp de manifestare si pe plan intern, dar, in deosebi, se manifesta pe plan international.

In sistemul asigurarilor pentru riscurile financiare se disting:

  1. asigurarea creditelor, respectiv:

a.1. asigurarea creditelor interne;

a.2. asigurarea creditelor de export;

a.3. asigurarea ratelor la credite;

a.4. asigurarea creditelor pentru investitii;

  1. asigurarea de garantii (de cautiune);

  2. asigurarea de fidelitate.

a. In cadrul acestor asigurari, un loc deosebit il ocupa asigurarea creditelor care au drept scop protejarea comerciantilor si producatorilor impotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumparatorilor.

Primele incercari de asigurare a creditelor s-au facut in Franta, in 1850, dar prima societate de asigurari specializata, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company - 1893.

Asigurarea de credite este specifica economiei de piata care presupune existenta unui sistem de credite dezvoltat.

In tara noastra s-a practicat, inainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, in procesul de tranzitie, asigurarea de credite s-a amplificat.

a.1. Asigurarea de credite interne

Aceasta se impune in conditiile unei piete concurentiale, constituind un instrument care faciliteaza protectia vanzatorului fata de riscul de insolvabilitate al debitorului, dar si protectia bancii care a acordat creditul.

Asigurarea de credite se refera la riscurile potentiale in toate etapele procesului de productie si de distributie.

Polita emisa variaza in functie de legislatia si de uzantele din fiecare tara, putandu-se utiliza intr-o tranzactie individuala sau intr-un flux de afaceri continuu.

O alternativa este polita speciala, care asigura un numar de tranzactii, cu unul sau mai multi cumparatori, stabilite pe o perioada de 12 luni.

O alta alternativa este polita generala pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigura toate afacerile realizate pe o perioada de timp (de regula 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de polite, societatea de asigurari face investigatii in privinta agentului economic cu privire la:

  • volumul afacerilor in anul anterior;

  • volumul creditelor anterioare;

  • structura si bonitatea cumparatorilor;

  • volumul creditelor furnizor;

  • volumul tranzactiilor estimate pe perioada de asigurare.

Polita de asigurare de credite interne nu acopera integral paguba prin intermediul despagubirilor. Asiguratul suporta pana la 20 - 25 % din pierdere, practicandu-se sistemul despagubirilor limitate prin franchisa.

Suma asigurata o poate constitui, dupa caz:

  • cifra de afaceri a asiguratului in perioada de referinta;

  • volumul tranzactiilor cu partenerii nominalizati.

In practica tarii noastre, asigurarea de credite interne este redusa.

a.2. Asigurarea de credite externe

Contractul de export are ca obiect: livrarea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii, cesiunea de licente si brevete de inventii in favoarea unor cumparatori sau beneficiari straini.

Intrucat, cel mai adesea, partile contractante convin, prin contract, asupra unui decalaj intre momentul livrarii si momentul platii, furnizorul acorda cumparatorului extern un credit comercial si, deci, furnizorul isi asuma atat riscul exportatorului pe credit, cat si efectele de trezorerie ale operatiilor de export cu plata la termen.

Acest fapt implica blocarea resurselor financiare ale furnizorului o perioada de timp, iar deblocarea impune apelul la credite bancare.

Asigurarea creditelor bancare se coreleaza cu mecanismul formelor pe care le imbraca creditele la export:

  • credit - furnizor;

  • credit - cumparator;

  • credit - ajutoare din resurse publice.

Asigurarea creditelor de export acopera o multitudine de riscuri care, privite prin prisma momentului in care se pot produce, sunt grupate in:

  • riscuri premergatoare semnarii contractului;

  • riscurile ulterioare semnarii contractului.

Concurenta tot mai puternica pe plan international determina agentii economici sa lanseze oferte ferme, valabile o anumita perioada de timp.

Modificarea conditiilor economice, in perioada de valabilitate a ofertei (pret, dobanda, curs valutar), poate genera, pentru exportatori, in cazul incheierii unor contracte comerciale, o serie de pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori.

In perioada premergatoare semnarii contractului, ofertantul este obligat sa depuna o cautiune in favoarea cumparatorului, care sa-i garanteze acestuia ca ofertantul va incheia contractul, in conditiile prevazute in oferta.

In faza ulterioara incheierii contractului, pot interveni o serie de riscuri:

  • specifice intervalului dintre momentul semnarii contractului si livrarea bunurilor;

  • specifice intervalului dintre momentul livrarii bunurilor si incasarii contravalorii acestora.

Contractul de asigurare pentru credite la export intra in vigoare, in cazul aigurarii creantelor rezultate din vanzari de bunuri, la data la care s-a efectuat prima livrare de bunuri si drepturile asupra acestora au trecut asupra cumparatorului extern, iar in cazul asigurarii creantelor rezultate din prestari de servicii, la data la care a inceput prestarea.

Raspunderea asiguratorului inceteaza la data ultimei scadente a creditului acordat, daca acesta a fost complet rambursat, in conditiile nerambursarii creditului ca urmare a producerii unor riscuri excluse de asigurare, o data cu plata despagubirilor de catre asigurator si in cazul denuntarii sau rezilierii contractului de asigurare.

Cele mai uzuale excluderi ale unui astfel de tip de polita se refera la:

  • reclamatii pentru livrari de bunuri sau prestari de srevicii necorespunzatoare;

  • penalitati sau orice alte pierderi in legatura cu nerespectarea obligatiilor contractuale;

  • amenzi de orice fel;

  • pierderi din diferente de curs valutar;

  • pierderi rezultate ca urmare a producerii unor riscuri politice;

  • pierderi provocate de razboi civil, revolutie;

  • pierderi provocate de calamitati naturale.

Suma asigurata la un asemenea tip de polita nu poate depasi valoarea din factura externa. In general, suma asigurata se exprima in valuta in care s-a incheiat contractul comercial.

Franchisa se situeaza, in practica, intre 10 - 50 %, procent stabilit in functie de:

  • bonitatea si solvabilitatea cumaaratorului;

  • ramura economica;

  • tara in care se face exportul;

  • perioada de creditare.

Prima de asigurare se stabileste pe baza cotatiei de prima determinata de asigurator in functie de criteriile enumerate.

In general, prima se achita anticipat si integral, pe intreaga perioada de valabilitate a contractului. La asigurarile incheiate pe perioade mai mari de 1 an, prima poate fi achitata si in rate anuale.

Plata despagubirilor se face in baza unor documente care sa ateste insolvabilitatea debitorului sau neindeplinirea obligatiilor contractuale din cauze comerciale.

Situatiile cele mai frecvente se refera la:

  • depasirea perioadei de asteptare prin neplata prelungita;

  • initierea procedurii de faliment.

Constatarea si evaluarea daunelor se efectueaza de asigurator sau de experti desemnati de acesta.

Pentru stabilirea despagubirilor, din valoarea daunei se scad:

  • platile efectuate de debitori pana la producerea riscului asigurat;

  • sumele obtinute din valorificarea garantiilor;

  • eventualele prime de asigurare datorate de asigurat pana la sfarsitul perioadei de asigurare;

  • franchisa stabilita prin contractul de asigurare.

a.4. Asigurarea creditelor de investitii

Aceasta serveste detinatorului ei la asigurarea contului sau de debitor pe termen mediu si lung.

Polita cea mai uzuala este polita generala pe cifra de afaceri (tranzactiile individuale se utilizeaza mai rar).

Acest tip de asigurare se foloseste atat la asigurarea exporturilor de bunuri, cat si a celor de capital (sub forma de imprumuturi sau investitii de capital).

Aceasta directie a cunoscut o dezvoltare importanta in asigurarea tranzactiilor de leasing. In multe state, aceasta forma de garantare cade in sarcina unor organisme guvernamentale.

b. Asigurarea de garantii (de cautiune)

Aceasta este o alta forma de asigurare prin care asiguratorul garanteaza ca debitorul isi va indeplini obligatiile contractuale pe care le are fata de creditor.

Cautiunea reprezinta un serviciu similar celui oferit de banci. Cele mai utilizate forme se refera la:

  • garantii pentru licitatii;

  • garantii de restituire a avansului;

  • garantii pentru asigurarea serviciului de intretinere;

  • garantii pentru vama;

  • garantii pentru indeplinirea diverselor obligatii fata de organismele oficiale.

 

  • Garantiile pentru licitatii – se garanteaza faptul ca, in cazul in care castiga licitatia, debitorul va semna contractul si va furniza garantia, respectiv cautiunea de buna executie a contractului.

Daca debitorul nu va semna contractul sau daca nu va aduce cautiunea, castigatorul licitatiei va fi urmatorul ofertant, iar asiguratorul va plati diferenta dintre valoarea licitata de debitorul asigurat si al doilea ofertant.

  • Garantiile de restituire a avansului - in situatia in care creditorul prefinanteaza debitorul prin plata unui avans. Astfel, se garanteaza rambursarea sumei platite cu anticipatie, printr-o cautiune a carei valoare descreste proportional cu valoarea lucrarilor executate.

Garantia de buna executare a contractului presupune emiterea unei polite de cautiune prin care sa fie garantata indeplinirea, la termen, a contractului.

Riscul valutar

Acesta apare ca urmare a faptului ca, in relatiile dintre asigurat si asigurator, se utilizeaza 2 monede: moneda nationala a exprtatorului si o alta moneda in care a fost incheiat contractul comercial extern.

Cursul de schimb poate fluctua de la o zi la alta si, astfel, in schimbul valutar pot aparea influente financiare care avantajeaza sau dezavantajeaza pe asigurat.

Pentru a se proteja de eventualele consecinte nefavorabile, asiguratul poate solicita asiguratorului inserarea in contractul de asigurare a unor clauze de schimb valutar, in baza carora societatea de asigurari preia riscul asupra sa.

Riscul valutar poate fi acoperit prin asigurare numai in conditiile in care perioada asigurabila solicitata este de cel putin 2 ani.

Riscurile valutare, decurgand din tranzactiile pe termen scurt, pot fi protejate de bancile comerciale prin contracte de schimb la termen.

c. Asigurarea de fidelitate

Aceasta este o forma de asigurare prin care se ofera protectie unei societati impotriva unor prejudicii datorate unor acte de necinste ale personalului sau.

Scopul asigurarii este de a proteja asiguratul impotriva unor daune care ar rezulta din increderea acordata diferitelor persoane care administreaza o parte din activitatea sa.

Polita de asigurare protejeaza societatea impotriva daunelor provocate de acte frauduloase sau de necinste ale personalului, indiferent daca acesta actioneaza singur sau impreuna cu alte persoane.

Societatea de asigurare plateste numai dauna propriu-zisa, nu si costurile suportate de asigurat pentru stabilirea pierderilor inregistrate.

Garantiile de fidelitate se emit pentru fiecare persoana in parte, pentru anumite posturi sau general, pentru toti angajatii unei societati.

 

 

II. Asigurarea riscurilor politice

Aceasta desemneaza acoperirea de care dispune o societate comerciala dintr-o tara pentru a-si sustine activitatea de export, concretizata in contracte de livrare si pentru sustinerea propriilor investitii in strainatate.

Riscurile politice cuprind o gama variata de evenimente:

  • nationalizarea investitiilor legata de expansiunea capitalului in tarile in curs de dezvoltare;

  • dificultati in transferul banilor din tara cumparatorului;

  • orice actiune a unor guverne straine care duce la dificultati in respectarea obligatiilor contractuale;

  • razboi, razboi civil, revolutie, care impiedica realizarea obligatiilor contractuale;

  • riscurile privind cumparatorii publici;

  • retragerea sau reinnoirea licentelor de export sau impunerea unor restrictii la export;

  • pierderi rezultate din imposibilitatea de a institui procese legale in tara cumparatorului, ca urmare a lipsei sau a proastei functionari a sistemului legal si juridic din tara respectiva.

ASIGURARI DE PERSOANE

Consideratii generale

 

Asigurarile de persoane au drept scop protectia persoanelor fizice impotriva unor riscuri care pot afecta integritatea corporala sau viata asiguratului.

Protectia prin asigurarea persoanelor se realizeaza de catre societatea de asigurare, prin garantarea platii unei indemnizatii, in ipoteza producerii evenimentului asigurat.

In functie de riscul acoperit, asigurarile de persoane pot fi structurate in:

A. asigurari de viata, care pot fi:

A.1. asigurari de supravietuire;

A.2. asigurari de deces;

A.3. asigurari mixte;

B. asigurari de persoane, altele decat cele de viata- de accidente, de boala.

Ambele categorii de asigurare au ca obiect persoanele fizice.

In primul caz, prin prisma protectiei de risc, este vizata viata, iar in al doilea caz, prin prisma protectiei pentru riscuri de accidente, boala si alte riscuri.

Intre cele doua ramuri specifice de asigurari exista o serie de elemente comune:

1. asiguratul poate sa incheie, dupa caz, unul sau mai multe contracte de asigurare impotriva aceluiasi risc sau a unui complex de riscuri, pentru sume variate (acest tip de asigurare se incheie, in general, conditionat de varsta, starea sanatatii, etc.);

2. au ca titular persoana, dar, in anumite forme de asigurare, pot avea ca referinta grupuri de persoane (familia, un grup profesional);

3. suma asigurata se stabileste in mod forfetar, de catre asigurat, in functie de posibilitatile si necesitatile sale financiare;

4. la producerea evenimentului asigurat, asiguratul sau beneficiarul de asigurare poate fi indemnizat pentru toate contractele de asigurare incheiate cu diferite societati de asigurare;

5. suma asigurata se plateste asiguratului indiferent de drepturile care i s-ar cuveni din alte contracte de asigurare;

6. suma asigurata cuvenita beneficiarului nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului;

7. asiguratorul nu plateste suma in cazul in care evenimentul asigurat s-a produs prin comiterea de catre asigurat a unor fapte penale in mod intentionat sau a fost cauzat de actiuni de razboi;

8. beneficiarul de asigurare este exclus din aceasta calitate daca a provocat intentionat decesul asiguratului.

Intre asigurarea de viata si alte asigurari de persoane, desi inrudite prin subiectul asigurarii, exista si deosebiri. Astfel, acestea se deosebesc prin riscul sau complexul de riscuri asigurate si, mai ales, prin mecanismul asigurarii si prin tehnicile de asigurare.

 

  1. Asigurarea de viata

 

Aceasta asigurare se defineste ca fiind contractul in virtutea caruia societatea de asigurari se angajeaza, in schimbul primelor incasate de la o persoana fizica (asiguratul), sa plateasca subscriitorului insusi sau unui tert beneficiar de asigurare, o suma determinata, in cazul decesului asiguratului sau al supravietuirii lui dupa varsta inscrisa in contract.

In functie de risc se pot identifica:

A.1. asigurarea de supravietuire;

A.2. asigurarea de deces;

A.3. asigurarea mixta de viata.

 

 

 

A.1. Asigurarea de supravietuire se caracterizeaza prin faptul ca asiguratorul se angajeaza sa plateasca asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurata, cu conditia ca acesta sa fie in viata.

Aceasta suma se constituie din primele de asigurare platite de asigurat, acumulate in decursul perioadei de asigurare si fructificate prin diferite modalitati de asigurator.

Asiguratul beneficiaza de suma asigurata numai in cazul in care este in viata la expirarea contractului; in cazul decesului asiguratului, asiguratorul se considera eliberat de aceasta prestatie inscrisa in contract si, deci, suma acumulata de asigurat revine de drept societatii de asigurare.

In cazul asigurarii de supravietuire cu titlu de renta, suma cuvenita asiguratului la expirarea contractului se plateste acestuia treptat, prin plati periodice cu titlu de renta.

 

A.2. Asigurarea de deces are in vedere protectia asiguratului pentru riscul de deces, “un risc viitor si sigur, dar incert ca moment”.

Practica perfectarii si derularii acestor asigurari retine mai multe solutii:

  • angajamentul asiguratului de a plati prime de asigurare toata viata;

  • solutia limitarii platii primelor de asigurare la o anumita perioada de timp prevazuta in contract;

  • solutia platii primelor de asigurare pe o durata de “n” ani, pana la o data “t”, moment critic (de exemplu: iesirea la pensie);

  • solutia transformarii unei asigurari de deces intr-o asigurare de renta viagera optionala.

Asigurarea de deces incheiata in termen limitat obliga pe asigurator sa achite suma inscrisa in contract, daca decesul asiguratului a avut loc in perioada de valabilitate a contractului. Daca, la expirarea contractului, asiguratul este in viata, asiguratorul este exonerat de orice raspundere fata de acesta. Asadar, asigurarea de deces nu este o asigurare de economisire, ci una de protectie impotriva unui risc determinat.

A.3. Asigurarea mixta de viata se caracterizeaza prin faptul ca, printr-un singur contract, acorda protectie impotriva celor doua riscuri: de deces si de supravietuire.

Cuprinderea celor doua riscuri intr-un singur contract nu inlatura caracterul lor contradictoriu. Daca asiguratul este protejat pentru ambele riscuri, aceasta are loc in conditiile in care el suporta prima de asigurare aferenta ambelor riscuri, in mod cumulat. 

Mecanismul asigurarilor de viata

Asigurarile de viata au un grad de complexitate ridicat, atat prin natura riscurilor, cat si prin formele si tehnicile de realizare a lor.

Ele au, dupa caz, o functie de protectie de risc sau o functie de economisire, dar pot si imbina aceste doua functii in cadrul asigurarilor mixte.

Elementele generale ale mecanismului asigurarilor de viata sunt:

  1. au caracter facultativ;

  2. se incheie cu persoane cuprinse intre anumite limite de varsta, pe durate de asigurare egale sau nu cu durata platii primelor de asigurare exprimate in ani;

  3. perioada de asigurare si perioada de plata a primelor de asigurare se afla in corelatie cu suma asigurata, care are un plafon minim la perioade de asigurare de peste 10 ani;

  4. persoanele cu o invaliditate permanenta mai mare de 50 % nu sunt primite in asigurare;

  5. prin contract se asigura o singura persoana, dar exista si exceptii, in cazul asigurarilor familiale;

  6. tariful de prime este diferit pe forme si variante ale asigurarii;

  7. primele de asigurare sunt:

  • crescatoare, in functie de grupele de varsta ale asiguratilor;

  • descrescatoare, in raport cu durata contractului si durata platii primelor de asigurare.

La toate variantele de asigurari de viata la care plata sumei asigurate se face si la expirarea perioadei de asigurare, se impune, cu necesitate, constituirea rezervei matematice. Prin urmare, prima are in structura sa:

  • prima de risc - pentru acoperirea sumei asigurate, in caz de invaliditate sau deces in cursul perioadei de asigurare si

  • rezerva matematica - ca exprimare a unui act de economie.

Constituirea rezervei matematice determina efecte specifice in tehnica asigurarii de viata, si anume:

  • reactivarea contractului;

  • continuarea asigurarii pe baza unei sume depuse, mai reduse;

  • rascumpararea;

  • acordarea unor imprumuturi.

Pentru ca asiguratul sa resimta efectul asigurarii inca de pe parcursul perioadei de asigurare, fara a ne referi la aparitia riscului (deci a cazului asigurat), unele societati de asigurare au instituit formula platii sumei asigurate pe baza de amortizare. Tragerile de amortizare sunt lunare. In acest scop, la emiterea politei de asigurare se atribuie de catre asigurator combinatii de 3 litere pentru fiecare 10.000 lei de suma asigurata. La fiecare tragere lunara se extrag 8 combinatii de litere, pentru care societatea de asigurari plateste asiguratilor castigatori partea aferenta combinatiilor de litere din polite.

O particularitate care intervine in asigurarile de viata este anticipatia, care reprezinta prima rata, inclusiv taxa de polita care se plateste la semnarea declaratiei.

Raspunderea societatii de asigurare incepe in momente diferite, in functie de risc, dar variabile de la o societate la alta.

In portofoliul societatilor de asigurare din tara noastra sunt incluse urmatoarele forme de asigurare:

  1. asigurarea de viata cu formare de capital;

  2. asigurarea de viata cu acumulare de capital si adaptare dinamica;

  3. asigurarea de deces cu acumulare de capital;

  4. asigurarea de deces cu acumulare de capital in fonduri;

  5. asigurarea mixta de viata cu variantele:

  • asigurarea mixta de viata obisnuita;

  • asigurarea mixta de viata si suplimentara de accidente;

  • asigurarea familiala mixta de viata;

  • asigurarea mixta de viata cu pensie pentru urmasi;

  • asigurarea mixta de viata cu formare de capital;

  1. alte asigurari de viata cum sunt:

  • asigurarea de economie si de invaliditate permanenta din accidente;

  • asigurarea viagera de deces cu prima unica sau cu plata primelor de asigurare pe termen limitat;

  • asigurarea pe termen fix;

  • asigurarea de renta pe termen limitat, etc.

 

  1. Alte asigurari de persoane

 

B.1. Asigurari de accidente - au drept scop protectia persoanelor fizice de consecintele neaste ale unor evenimente neprevazute, care le afecteaza viata, integritatea sau capacitatea de munca.

Consecintele obiective ale accidentului corporal sunt, dupa caz:

  1. decesul;

  2. invaliditatea partiala sau totala;

  3. cheltuieli impuse de refacerea sanatatii prin tratamente, medicatie, proceduri medicale.

Multe societati de asigurare preiau protectia de risc pentru invaliditate, totala sau partiala, din accidente, doar in cazul in care are caracter permanent. Invaliditatea partiala, de regula, se incadreaza in sfera asigurarilor sociale.

Asigurarile de persoane pentru riscuri de accidente se incheie pentru perioade variabile de timp (de 3, 5, 10 si chiar 20 de ani), fiind, de regula asigurari mutuale.

Asigurarile de persoane pentru riscuri de accidente sunt incluse in portofoliul diferitelor societati de asigurare, avand un caracter complex.

 

 

 

I. Dupa regimul juridic al asigurarii putem deosebi:

  1. asigurari prin efectul legii obligatorii de accidente;

  2. asigurari facultative.

In tara noastra s-a practicat, pana la sfarsitul anului 1995, o singura forma de asigurare obligatorie a persoanei de accidente: asigurarea prin efectul legii de accidente a calatorilor.

Prin actuala lege, in ramura de bunuri, de persoane si de viata nu mai functioneaza asigurarile prin efectul legii.

Elementele care au caracterizat asigurarile prin efectul legii a calatorilor s-au transformat, de fapt, intr-o asigurare facultativa a acestora, prin excluderea obligativitatii si a monopolului asupra lor.

II. Dupa efectele generate de accidente, in planul asigurarii gasim:

  1. asigurari de deces din accident;

  2. asigurari de invaliditate din accidente.

 

III. Dupa gradul de autonomie al asigurarii de persoane pentru cazurile de accidente, sunt:

  1. asigurari de accidente autonome, independente de alte forme de asigurare;

  2. asigurari de accidente complementare - asigurari incluse in contractul de asigurare de baza (asigurare de accidente produse la domiciliul asiguratului integrata in asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice);

  3. asigurari de accidente suplimentare - se completeaza o asigurare de baza, dar care presupune si plata unor prime de asigurare distincte, suplimentare, realizand, asfel, si o protectie suplimentara.

Asigurarile de accidente se incheie in urmatoarele variante:

  1. asigurarea de accidente a calatorilor;

  2. asigurarea de accidente cu sume fixe sau cu sume convenite;

  3. asigurarea de accidente turistice;

  4. asigurarea familiala de accidente;

  5. asigurarea de accidente a cetatenilor romani care participa la excursii organizate de societati de turism;

  6. asigurarea de economie si invaliditate permanenta din accidente;

  7. asigurarea pentru accidente a angajatilor;

  8. asigurarea personalului navigant profesionist;

  9. asigurarea complexa a elevilor si studentilor;

  10. asigurarea managerilor.

 

 

B.2. Asigurarea de boala este practicata de mai multe tari, alaturi de celelalte asigurari de persoane. Aceasta asigurare preia protectia unei categorii de riscuri complexe, insuficient cunoscute, care se transpun intr-un risc patrimonial.

Asigurarea de boala acopera cheltuielile de boala, cum sunt:

  1. cheltuielile de spitalizare;

  2. cheltuielile pentru interventii chirurgicale;

  3. cheltuielile pentru tratamente;

  4. alte cheltuieli medicale;

  5. complementar, incapacitatea temporara de munca.

Suma asigurata se stabileste prin conventia partilor, in raport cu marimea cheltuielilor medicale suportate efectiv de asigurati.

Prima de asigurare se stabileste in functie de cota de prima tarifara, variabila de la o societate la alta. Aceasta asigurare are in vedere o perioada de carenta variabila, in functie de natura bolilor, care pot constitui riscuri asigurate.

Asigurarea de boala se afla intr-o faza incipienta in practica asigurarilor din tara noastra. Ea se regaseste in portofoliul unor societati de asigurare, dar vizeaza persoanele cu domiciliul permanent in Romania, aflate in parcurs in afara tarii.