Universitatea de Stiinte Agronomice si
Medicina Veterinara - Bucuresti
Departamentul de Studii pentru
Invatamant la Distanta Mocanu Anatolie Costin
Orice activitate economica, pentru desfasurarea ei, necesita factorul munca alaturi de ceilalti factori de productie.
Daca se au in vedere: volumul productivitatii muncii si timpul legal de munca pentru o perioada determinata, putem stabili nevoia de munca, deci forta de munca necesara in perioada respectiva.
Piata muncii sau a fortei de munca reprezinta spatiul economic in care are loc confruntarea libera a cererii de munca cu oferta de munca.
Cererea de munca este reprezentata de detinatorii de capital, in calitate de cumparatori iar oferta de munca o reprezinta posesorii de forta de munca, in calitate de vanzatori.
Piata muncii nu este omogena, ci se compune din segmente pe domenii de activitate, zone economice, meserii, niveluri de calificare.
In acest sens putem distinge:
piata locala a muncii subdiviziune geografica cu particularitati pecuniare, costuri, psihologii, mobilitate;
piata externa a muncii, subdiviziune care priveste un anumit n umar de lucratori, fiecare fiind disponibil sau potential disponibil pentru a ocupa locurile de munca ce se oferta prin competitie;
piata interna a muncii, subdiviziune in care cererea si oferta de munca sunt interne fiecarei firme si accesibile direct pietei externe a muncii, insa o perceptie diferita a celor din interior in raport cu cei din afara. Ea priveste ocuparea diferitelor functii prin avansare, transfer, concurs innteriorul firmei.
Piata muncii, ca piata a celui mai important factor de productie, se afla in legatura directa cu celelalte piete, a bunurilor, monetara si a capitalului. Ea receptioneaza semnalele de pe fiecare piata si isi formeaza propriile exigente fata de acestea. Echilibrul pietei muncii conditioneaza echilibrul celorlalte peite.
Cererea de munca reprezinta cantitatea totala de munca necesara desfasurarii activitatilor economico-sociale dintr-o tara la unmoment dat. Ea are ca punt de plecare nevoia de munca, dar nu este egala cu acesta. Deci, din cererea de munca nu fac parte muncile nesalarizate, precum: munca femeilor casnice, a militarilor in stagiu, a elevilor si studentilor, altor persoane care nu vor sa munceasca, avand alte venituri. Astfel spus, cererea de munca este reprezentata de nevoia de munca salarizata. Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza, prin utilizarea disponibilitatilor de munca existente in societate, adica cantitatea de munca ce poate fi depusa de populatia apta a tarii respective in perioada data. Si in acest caz trebuie avut in vedere faptul ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta de munca ci numai cele care urmeaza sa fie salarizate, remunerate.
Oferta de munca este reprezentata de totalitatea resurselor de munca disponibile intr-o tara, la un moment dat. care apare pe piata muncii ca oferta de munca salarizata.
Deci, din populatia apta de munca se scade: numarul femeilor casnice, al militarilor in stagiu, al elevilor si studentilor, al celor care nu vor sa se angajeze deoarece au alte venituri.
Cererea si oferta de munca sunt categorii economice dependente, pe de o parte, de structura si dinamica activitatilor economico-sociale, iar pe de alta parte, de procesele socio-demografice.
Daca privim interdependenta intre dezvoltarea economico-sociala si procesele demografice, opinile specialistilor sunt diferite, chiar contradictorii. Situatia intr-o serie de tari dezvoltate din punct de vedere economico-social infirma concluziile lui Th.Malthus, ameliorarea conditiilor de viata, influentand comportamentul demografic familial in sensul scaderii natalitatii. Cu toate acestea nu putem concluziona ca pretutindeni si intotdeauna se manifesta o tendinta inversa fata de ideiile formulate de acesta. Ramane o sarcina a specialistilor in domeniu sa analizeze mai profund relatia dintre cererea si foerta de pe piata muncii si cea de pe piata bunurilor.
Piata muncii, spre deosebire de celelalte piete, are o serie de particularitati si anume:
a. este subordonata legilor economice, cat si celor demografice: varsta, sez, stare de sanatate, psihologia oamenilor ;
b. cererea de munca, pe termen scurt, este practic invariabila;
c. oferta de munca se formeaza intr-un indelungat timp, in care noua generatie ajunge la varsta legala de munca si nivelul de pregatire profesionala;
d. oferta de munca, cu gradul ei de pregatire generala si profesionala, isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munca;
e. posesorul fortei de munca are o mobilitate relativ redusa. Oamenii sunt atasati mediului socio-economic in care s-au format si unde traiesc. Avantajele economico-sociale oferite de alte localitati, zone, nu isi exercita nelimitat rolul, cel motivational, in ceea ce priveste deplasarea oamenilor spre locuri de munca.
f. oferta de munca este, fata de alte marfuri, foarte perisabila, nu poate fi conservata. Posesorul fortei de munca nu poate astepta oricat pentru a se angaja, intrucat nu dispune de venituri pentru a trai.
g. eterogenitatea dintre cererea si oferta de munca, neconcordanta dintre structurile lor fac ca substituirea intre diferitele lor componente sa fie redusa.
Pe piata munciii, cererea si oferta se stabilesc pe domenii de activitate, nivele de pregatire, varste si seze, specialitati si meserii, zone si localitati, unitati economico-sociale.
La piata intare compatanti, are loc o concurenta; ofertantul de forta de munca asteapta un maximum de avantaj net de pe urma inchirierii muncii sale, respectiv maximum de utilitati si minimum de neutilitati, pe cand cumparatorul de forta de munca, cel care oferta locuri de munca - asteapta maximum de profit. Productivitatea marginala a muncii va arata daca angajatul va fi bine sau prost platit in functi de contributia adusa la rezultatele obtinute.
Piata muncii se desfasoara n doua faze:
in prima faza se stabilesc conditiile generale de angajare a salariatilor si se prefigureaza principiile de stabilire a salariilor. Ea se desfasoara la nivel macroeconomic, un de se hotaraste: nivelul minim al salariului ce trebuie garantat de firme, pe economia nationala si pe segmentele mari ale pietei muncii; protectia sociala pentru femeile angajate salarial, conditiile de munca, dreptul la odihna, dreptul la asociere si de organizare in sindicate, dreptul sindicatelor de a negocia salariile si conditiile de munca cu patronul, varsta minima de munca.
In cea de-a doua faza, care este o continuare a primei, are loc confruntarea efectiva a cererii si ofertei de munc,a la nivel microeconomic, al conditiilor concrete din cadrul unitatilor economico-sociale si salariatilor acestora.
Caracterul specific al pietei muncii se intrepatrunde cu cel derivat. Ca piata dominanta, aceasta are ca functie principala asigurarea activitatilor economico-sociale cu resursele demunca in cantitatea, structura si calitatea necesara. Daca marfa produsa cu o anumita forta de munca nu se vinde, nu-si gaseste cumparatori, atunci nici resursa de munca folosita la producerea marfii respective nu-si va mai gasi cererea.
Specificitatea acestei piete mai decurge si din diferenta dintre salariul si pretul celorlalte marfuri, in sensul ca numai salariul real oscileaza, ca si preturile, salariul nominal intregistrand cresteri continue.
Caracteristicile aratate se concretizeaza in urmatoarele aspecte:
piata muncii este o piata cu un grad ridicat de rigiditate si de sensibilitate, ea intersectandu-se cu echilibrul economic general, cat si cu cel social - politic;
functionarea si mecanismele ei se constituie in acte economice de justitie sociala, de echitate si de echilibru social;
este o piata mai bine organizata si mai puternic reglementata;
mecanismele acestei piete au un grad mai ridicat de imperfectiune (de exemplu, salariul reprezinta unica si adesea, nici principala pargie de reglare a ocuparii si utilizarii resurselor de munca).
