BUSINESS - PROBLEMELE BUSINESSULUI referat





Ministerul Educatiei si Stiintei al R. Moldova

Academia de Studii Economice din R. Moldova

















Tema pentru Conferinta:

Problemele businessului mic si mijlociu in

R. Moldova






Coordonator: Cobzari L.

Student: Dicusar O.

Grupa: BBV – 995







Chisinau - 2002










Planul lucrarii:


Introducere

Businessul mic in statele dezvoltate

Realizarile si problemele businessului mic si mijlociu in R. Moldova

Creditarea micului business ajuta bancile

Cind nimeni nu-ti da, ia credite de la tine

Franchising-ul si rolul lui in dezvoltarea micului business

Incheiere

Tabele









Introducere.


Businessul privat in R. Moldova a inceput sa apara si sa se dezvolte pe la sfirsitul anilor 80, dupa liberalizarea gorbaciovista. Primele semne de viata ale privatilor au aparut odata cu fondarea primelor cooperative. Acestea din urma au disparut cu timpul, in locul lor aparind SRL-uri, Societati pe Actiuni, Intreprinderi Individuale. Dupa demararea privatizarii paminturilor au aparut si Gospodariile de fermieri, Asociatii, etc.

Scopul tuturor celor care au initiat afaceri proprii a fost cistigarea unui ban propriu, intr-o afacere proprie. Si iata de aici au inceput problemele. Primele probleme au fost de mentalitate. Oamenii primeau foarte greu in sufletul lor noul fenomen economic – businessul privat. De obicei „particularii” erau priviti cu suspiciune ca pe niste afaceristi si demolatori ai sistemului. Dar aceasta stare de suspiciune a fost depasita destul de repede, odata cu prosperarea primelor si aparitia multora care doreau sa aiba afaceri proprii.

Aceste probleme aveau sa le para primelor businessmeni floare la ureche dupa ce au aparut altele, cu mult mai complicate, si care dureaza pina in ziua de astazi – relatiile cu statul, adica cu institutiile de stat.

Brusc statul a inceput sa se intereseze foarte mult de activitatea businessului privat. Si asta in conditiile in care destul de mult timp nici nu l-a observat. A aparut si o patologie noua la organele statale – frica cronica ca nu cumva cetatenii sa se imbogateasca prea tare. Si au inceput a pune piedici. Impozite mari, controale frecvente, cerinte igienice exagerate, standardizate, licentiere, autorizatii, etc.

Pentru niste intreprinderi mari aceste lucruri erau cunoscute, sau daca nu, macar foarte usor de realizat, data fiind puterea financiara de care dispuneau. Cu toate ca istoria cunoaste cazuri cind si asemenea intreprinderi dadeau faliment din cauza legislatiei anapoda.

Pentru cei cu pile, cu fini, nanasi si cumetri din Guvern sau Parlament, aceste probleme la fel erau si mai sunt foarte usor de rezolvat.

Si nimeni, pina nu demult, nu si-a pus intrebarea: dar ce facem cu micul business? Asta de unde sa ia bani pentru mita? De unde sa ia inca 10 ore (plus cele 24) ca sa treaca prin renumitul teasc al birocratiei sovietice din independenta R. Moldova?


Businessul mic in statele dezvoltate


O economie dezvoltata nu inseamna altceva decit intreprinderi sanatoase, business orientat spre o dezvoltare continua, implementarea noilor tehnologii, si cel mai important – un consumator cu putere mare de cumparare.  Ori la noi nici unul din aceste elemente nu este prezent, ceea ce si face ca sa raminem intr-o economie falimentara. Consumatorul despre care vorbeam mai sus nu este altceva decit clasa medie, care in tarile dezvoltate nu-s altcineva decit intreprinzatorii privati, oameni care au afaceri proprii mici si mijlocii.

E bine acolo unde nu suntem noi?

In Italia de exemplu, 90 % din intreprinderi sunt mici si mijlocii, numarul mediu de angajati fiind de 3-4 persoane. Sunt foarte raspindite afacerile de familie, in care activeaza doar membrii familiei. Dezvoltarea pe aceasta cale a fost incurajata si stimulata nu numai de statul italian, dar si de companiile mari. Si asta pentru ca companiile mari sunt interesate sa plaseze unele comenzi de fabricare a materialelor de completare intreprinderilor mici, ele ocupindu-se doar cu asamblarea. Efectul este bine cunoscut – productivitate inalta a muncii, valoare adaugata a produsului mare, etc.

Un alt segment, altul decit producerea, il constituie serviciile. Oamenii singuri au inteles ca este mai convenabil sa te adresezi dupa un serviciu la o firma mica decit la una mare, pentru ca cea mica activeaza intr-un teritoriu restrins, astfel reactionind foarte repede la cererea clientului, pe cind birocratia din marile companii, cauzeaza totdeauna la intirzieri neconvenabile.

La fel stau lucrurile si in Japonia, Taiwan si China. Mai ales atunci cind vorbim de uzinele de asamblare a tehnicii de calcul, aparatelor de uz casnic, etc. Astfel, pe linga intreprinderile mari, traiesc 2-3, iar uneori pina la 100 de intreprinderi mici. Una face piulite, alta face carcasuri, alta si asa mai departe.

Irlanda, care cu 10 ani in urma era una din tarile slab dezvoltate din Europa, astazi este una dintre cele mai dezvoltate, tot datorita dezvoltarii businessului mic. Un caz povestit de un businessman care a vizitat aceasta tara ni s-a parut interesant. Doi irlandezi au hotarit sa produca ciuperci. Evident, la inceput aveau numai ideea. Avind in posesie doar tehnologia si informatia de unde pot procura utilaj necesar, ei au inceput a cauta oameni care sa produca ciupercile, iar ei doar sa le vinda. Astfel ei au gasit circa 300 de persoane care au instalat pe paminturile lor utilajul necesar pentru producerea ciupercilor. In scurt timp afacerea a inceput sa mearga destul de bine. Ei au cumparat citeva automobile cu care stringeau ciupercile de la crescatori (acestea erau dispersati practic pe tot teritoriul Irlandei). Au cumparat si citeva camioane cu care transportau la doua companii din Marea Britanie ciupercile adunate. Dispunind totusi de resurse financiare destul de modeste, in curind au inceput sa aiba probleme cu achizitionarea ciupercilor, dat fiind faptul ca nu le ajungeau automobile. Au mai intervenit probleme si la transportarea ciupercilor in Marea Britanie. Astfel, s-a ajuns la situatia in care, parteneri lor englezi erau cit pe ce sa renunte la ei. Iesirea din situatie a fost distribuirea activitatilor la diferite companii specializate deja existente. Bunaoara a fost angajata, o mica intreprindere de transport, care transporta ciupercile de la crescatorie la minifabrica de prelucrare a fructelor, unde se prelucrau si se ambalau ciupercile pentru furnizare ulterioara. Astfel, criza a fost depasita, iar cei doi irlandezi au ajuns sa se ocupe doar de gestiunea afacerii.

Acesta este un caz clasic care demonstreaza eficienta existentei unui sector dezvoltat al micului business.

O alta particularitate a businessului mic in statele dezvoltate este sustinerea de care beneficiaza din partea guvernelor. In aceeasi Italie sau Irlanda, statul stimuleaza crearea asociatiilor de intreprinderi mici care sa le reprezinte interesele, ba mai mult chiar, subventioneaza activitatea lor in proportie de 70%


Realizarile si problemele businessului mic si mijlociu in R. Moldova.


La noi ca totdeauna

La 5 august 1999, guvernul a emis o Hotarire prin care a adoptat la nivel national Programul de sustinere a micului business pentru anii 1999-2000, prelungit ulterior pentru 2001. Acesta prevedea un sir de masuri destinate sa stimuleze crearea intreprinderilor mici si sa sustina intreprinderile deja existente. Desigur, majoritatea prevederilor nu au fost efectuate din lipsa resurselor financiare.

Totusi, unele lucruri s-au facut. Principalele reusite in ceea ce priveste micul business, au fost hotaririle de Guvern privind „Reglementarea controalelor activitatii agentilor economici” si adoptarea „Regulamentului cu privire la modul de incheiere, aplicare si reziliere a acordului privind creditul fiscal pentru subiectii micului business”, precum si a Standardului National de Contabilitate.

Creditul fiscal constituie o forma de scutire temporara de plata la Buget a impozitului pe venit. Suma creditului fiscal este egala cu suma venitului impozabil, care este lasat agentului economic pentru dezvoltarea productiei proprii de marfuri si servicii.

Creditul fiscal se legalizeaza prin semnarea unui acord creditar, incheiat intre intreprindere si Inspectoratul Fiscal teritorial.

De creditul fiscal poate beneficia orice intreprindere care intruneste urmatoarele conditii:

v    Are un numar de angajati de la 1 la 19;

v    Cifra de afaceri anuala nu depaseste suma de 3000000 lei;

v    Desfasoara activitate de producere sau presteaza servicii populatiei.

Creditul fiscal se acorda pe o perioada de trei ani, numai cu conditia ca cel putin 80% din valoarea creditului acordat va fi investit in dezvoltarea productiei proprii de marfuri si servicii.

Daca intreprinderea intruneste toate conditiile de mai sus, atunci ea depune o cerere la Inspectoratul Fiscal teritorial prin care solicita incheierea acordului creditar. Inspectoratul Fiscal este obligat sa examineze cererea in termen de 3 zile si sa-l perfecteze. In caz de refuz, Inspectoratul este obligat sa aduca la cunostinta intreprinderii refuzul in scris, in acelasi termen.

Daca pe parcursul creditului fiscal, numarul de angajati depaseste 19 persoane acesta nu este un motiv pentru a rezilia contractul.

Date ale Ministerului Economiei si Reformelor releva ca numarul intreprinderilor mici si mijlocii inregistrate s-a majorat in anul 2000 cu 5%. In total sunt inregistrate 106719 de intreprinderi mici si mijlocii, din care cu statut de persoana fizica – 58267 si persoana juridica – 43720.

De fapt, atunci cind vorbim despre businessul mic la noi, avem de a face cu citeva probleme importante.

Structurile publice care presteaza servicii catre sectorul privat sunt excesiv de birocratizate cu luarea de mita de catre oficiali responsabili pentru emiterea permiselor, colectarea platilor, pastrarea ordinii este un element frecvent si asta nici nu poate sa nu se intimple in situatia in care un oficial din Guvern are un salariu de 500 lei, cosul minim de consum fiind de 1000 lei.

Comportamentul persoanelor de drept atinge uneori limita anarhiei. Ei abuza de autoritate ca organ suprem de control pentru a persecuta agentii economici. Institutiile de supraveghere financiara, ca, de exemplu, cele de administrare fiscala si vamala dau dovada de lipsa de profesionalism. Interpretarea unilaterala a legislatiei fiscale sau atitudinea preconceputa a inspectorilor fiscali induc in eroare platitorii de taxe. Sunt cazuri cind agentul economic plateste mai multe taxe decit ar trebui si chiar daca acest lucru se stie. Organele fiscale nu-l instiinteaza, cu toate ca normal ar fi s-o faca. Recent, seful Inspectoratului Fiscal din Ucraina a iesit cu declaratia publica prin care multimea tuturor celor care au platit impozitele in anul 2000. Poate chiar si de „ochii lumii” la noi nici asta nu se face.

Nivelul jos de coordonare intre institutiile de stat genereaza probleme semnificative pentru sectorul privat. De exemplu, companiile ce importa materii prime si exporta produsele crediteaza permanent statul. TVA deductive acumulate la importul materiilor prime, in cazul cind depaseste TVA la livrarile locale, nu poate compensa TVA la importuri pentru lunile urmatoare, deoarece organele vamale si Inspectoratul Fiscal nu coordoneaza colectarea taxelor.

Trebuie sa acordam o atentie deosebita activitatii vamei, pentru ca coruptibilitatea vamesilor (desigur, nu toti), nu favorizeaza numai contrabanda, dar si dezvoltarea economiei tenebre. Marile cantitati de bunuri intrate ilegal in tara ii fac pe concurenti locali sa ascunda activitatea economica pentru a ramine competitive si astfel, contribuie la amplificarea evaziunii fiscale.

Uneori pentru deschiderea unei afaceri, pentru autorizarea unei activitati se cer mai multe acte decit sunt necesare.

De exemplu, o scoala de dans trebuie sa obtina permisiunea de la politie si toate astea pe bani intreprinzatorului. Uneori acest permis trebuie innoit anual si necesita taxe suplimentare. Astfel sistemul taxeaza direct intreprinderea si are ca scop sporirea veniturilor bugetare, ce nu suporta agentii economici.

Dupa cum mentionam mai sus, rolul statului in dezvoltarea businessului mic in statele cu economii avansate este enorm, dupa parametrii nostri. La noi insa, in cele mai multe cazuri statul nici nu stie cu ce-i poate ajuta pe micii intreprinzatori.

Specificul Moldovei il constituie lipsa mijloacelor banesti pentru investitii si o piata mica interna de desfacere.

Intreprinderilor mici le este destul de greu sa-si dezvolte singure  afacerile, de aceea in multe state se procedeaza la incadrarea lor in executarea comenzilor de stat: lucrari de constructie, livrarea unor produse etc. La noi au fost citeva propuneri din partea unor ateliere de incaltaminte sa incalte armata nationala. Raspunsul a fost negativ pe motiv ca este prea scump. De acord, dar cumpararile incaltamintei de la o intreprindere de a noastra si nu din Turcia, de exemplu, era un act de sustinere a economiei nationale. Refuzul, de fapt, nu este ilegal, dar este un mod de a intelege unilateral deciziile guvernamentale privind achizitiile publice, conform carora ele se fac prin tender, care este cistigat de cei care propun cele mai avantajoase conditii.

Se pare, insa, ca la acest capitol mai este o problema – comisioanele platite functionarilor. Ai nostri nu platesc (pentru ca n-au de unde), pe cind unii importatori pot plati din plin.

Fara a mai descrie si alte modalitati de sustinere a businessului mic, modalitati care nu trebuie cautate cu luminarea, de altfel, vreau sa spun ca in toate actiunile guvernamentale se simte o frica cronica de a nu-si imbogati cetatenii.

Piata interna, infim de mica determina sa ne orientam spre pietele externe. Micii intreprinzatorii, desigur, nu pot singuri sa-si exporte productia. De aceea este necesar asociarea lor, care tot trebuie sa fie stimulata de catre stat. De exemplu, Irlanda, despre care am mai vorbit, au ajuns sa exporte 90% din productia de lapte si 80% din cascavaluri tocmai prin intermediul asociatiilor de fermieri si asociatiilor fabricilor de prelucrare a laptelui. Si trebuie de spus ca statul le creeaza toate conditiile ca ele sa activeze normal, pentru ca altfel, pierderile ar fi enorme.

Desi au fost facute multe promisiuni si a existat chiar un program de stat de sustinere a micului business, rezultatele sunt departe de a fi optimiste. Mai mult de o treime din intreprinderi au incheiat anul 2000 cu venit zero, peste treizeci la suta au iesit cu pierderi, iar ceilalti o duc de azi pe miine.

Aceasta se explica prin puterea mica de cumparare a populatiei, lucru care a fost confirmat de mai multe ori de experti independenti. Orice s-ar produce nu poate fi vindut sau este comercializat un volum ce nu acopera cheltuielile pentru materia prima, electricitate, arenda, etc.

S-a vorbit de creditul fiscal stipulat in legea bugetului pe anul 2000. Dar pina au fost elaborate instructiunile respective si modelul de contract cu inspectoratele fiscale a trecut anul si in fine au putut sa beneficieze de acest credit doar vreo treizeci de firme. Astfel o idee buna a fost in ultima instanta compromisa.

Ar fi de folos pentru intreprinderi mici simplificarea evidentei contabile, iar darile de seama la fisc si alte instante sa se faca o data pe an si nu trimestrial. Dupa parerea d-lui Roscovan E., presedintele Asociatiei Micului Business este nevoie ca numarul de formulare contabile sa fie redus cu 60-70%.



Declaratiile privind deschiderea unei linii de creditare a micului business este o poveste de adormit copii. Sunt banci care au sectii speciale „Creditarea micului business”, dar ele ramin doar cu denumirea. Nici o intreprindere mica nu are posibilitati de a lua credite in conditiile in care dobinda este de 33%. In R. Moldova nu exista o politica de creditare a micului business.

Cele mai grave probleme care influenteaza negativ activitatea antreprenorilor sunt:

*  imperfectiunea bazei legislative a activitatii de antreprenoriat;

*  neeficacitatea sistemului de impozitare;

*  dificultatea si costul ridicat al inregistrarii noilor intreprinderi;

*  imperfectiunea sistemului se licentiere a activitatii de antreprenoriat;

*  dificultatea si costul ridicat al certificarii si standardizarii productiei marfurilor si serviciilor;

*  controlul si supravegherea excesiva asupra activitatii de antreprenoriat. Cele mai des efectuate controale sunt executate de:

inspectoratul Fiscal de Stat – 96% din respondenti;

Garda Financiara – 89%;

Politia Economica – 81%;

centrul de Medicina Preventiva – 56%;

Directia Protectia Civila si Apararea impotriva incendiilor – 16%.

Fiecare al 10-lea control este efectuat de reprezentantii primariei si politiei.

Aceasta ultima problema a fost rezolvata partial prin introducerea registrului de evidenta a controalelor agentilor economici.

Crearea in anul 1994 a Fondului pentru sustinerea antreprenoriatului si dezvoltarea businessului mic in Republica Moldova, fiind imputernicit de catre Guvern de a se ocupa cu diferite tipuri de activitati: creditarea businessului mic; garantarea creditelor; studierea, deservirea informationala si consultativa a antreprenorilor mici; realizarea si coordonarea politicii de stat de sustinere a businessului mic, nu si-a realizat pe deplin misiunea. Pe intreaga perioada de activitate Fondul a eliberat doar citeva zeci de credite, celelalte functii raminind nerealizate. In ultimii ani (1999-2000) finantarea de catre Fond a sustinerii si dezvoltarii micului business, practic s-a intrerupt, multe din intreprinderile inregistrate asa si nu si-au inceput activitatea antreprenoriala din lipsa de capital initial, altele falimenteaza sau din cauza impozitelor exagerate completeaza businessul «tenebru». Problemele principale cu care se confrunta IMM pot fi sistematizate astfel:

T  decapitalizarea acestora ca urmare a inflatiei, fenomen care a condus la reducerea sustantiala a capacitatilor de productie;

T  incapacitatea de plata, care duce la faliment. Catre 6 martie 2000 au fost rambursate doar 44% din suma totala de credite alocate IMM, 42 de agenti economici, detinatori de credite, fiind deferiti judecatoriei economice;

Au iesit in evidenta unele lacune privind:

T imperfectiunea actelor normative ce reglementeaza activitatile antreprenoriale;

T concentrarea activitatii Fondului asupra executarii unei singure functii - asistenta financiara, accentul fiind pus asupra unei singure surse de finantare - bugetul de stat;

T lipsa controlului asupra acordarii, utilizarii rationale si rambursarii creditelor;

T lipsa transparentei si controlului asupra activitatii Fondului care a condus la incalcarea Regulamentului privind conditiile si ordinea acordarii creditelor si subsidiilor cu inlesniri;

T inexactitatea rolului central al Fondului: fie aceasta o institutie, care se ocupa exclusiv de acumularea si repartizarea resurselor financiare sau ca trebuie sa se ocupe si de coordonarea politicii de stat privind sustinerea micului business; fie ca efectueaza creditarea directa si garantarea creditelor sau activeaza prin intermediul bancilor, altor institutii financiare;

Tlipsa unei strategii de dezvoltare a fondului si acordarea creditelor doar pe termen mediu si lung, fapt ce a condus la imobilizarea de resurse financiare si reducerea vitezei de rotatie a acestora, la reducerea capacitatii de creditare a unui numar sporit de intreprinderi.


Propunerile Asociatiei Micului Business, care ar impulsiona dezvoltarea intreprinderilor mici:

Reducerea contributiei la Fondul social pina la cota de 10% plus 1%;

Elaborarea si adoptarea legii privind protectia proprietatii private;

Crearea bancilor populare pentru creditarea micului business, bancile sa fie sustinute de guvern;

Reducerea de acte necesare pentru evidenta contabila.

Conditii necesare pentru dezvoltarea micului business in general:

elaborarea unui sistem informational ce ar digitaliza majoritatea tranzactiilor intre institutiile publice si intreprinderi; astfel relatiile vor deveni impersonale si vor exclude efectul negativ a implicarii factorului uman. Aceasta ar exclude circulatia inutila de documente si suprapunerea lor. Controlul si verificarea vor fi simplificate considerabil. Aceasta va ridica eficienta si va reduce costurile;

serviciile de emitere a permisiunilor la toate nivelurile trebuie revizuite pentru a putea fi simplificate si reduse;

transferarea, acolo unde  e posibil a functiilor statului sectorului privat.





Creditarea micului business ajuta bancile.


In afaceri orice inceput este sortit esecului daca nu este propulsat de un aport material. Si daca la noi inceputul merge prost, mai bine zis nu merge deloc, putem trage concluzia ca sunt foarte putini acei care pot obtine aceasta temelie, adica creditul.

Bancile supravietuiesc si prospera din aceste credite, dar, din pacate, dobinzile mari, si conditiile impuse de banci (gajul trebuie sa depaseasca valoarea creditului, lipsa unei vacante de rambursare, foarte necesara pentru un incepator), fac creditarea imposibila pentru majoritatea „nou-nascutilor”.

La noi problema se amplifica prin faptul ca institutiile bancare sunt inca destul de slabe si nu isi pot permite sa acorde credite oricui. Banii sunt usor de obtinut pentru cei care au deja o afacere si au mai profitat de imprumuturi de la banca, adica au o istorie creditara.

Dar ce sa facem cu ceilalti? Pentru ei sunt necesare garantii. Acestea por veni atit din partea altor agenti economici, cit si din partea statului.

Moldova-Agroindbank este printre bancile care se remarca la capitolul creditarea afacerilor mici si mijlocii. Pina in prezent banca a beneficiat de un imprumut al BERD pentru creditarea businessului mic si mijlociu. Iar incepind cu acest an Moldova-Agroiondbank a inceput implimentarea unui produs propriu de creditare a intreprinderilor micii si mijlocii. In opinia presedintelui bancii, el este mai reusit decit cele propuse deoarece ia in consideratie specificul afacerilor de la noi.

Alta banca, care a fost printre pionierii creditarii micului business, este Victoriabank, care a obtinut in 1996 o linie de credit de la BERD. Suma maxima acordata unei firme este 20000$, iar in cazul unor proiecte atractive – 30000$

La inceputul anului 2001, Moldindconbank a semnat cu Corporatia Financiara Internationala un acord de creditare a businessului mic si mijlociu in suma de 1,5mln$. Acesta este primul proiect al CFI in sistemul financiar–bancar moldovenesc, iar imprumutul poate fi convertit in actiunile Moldindconbank. CFI negociaza proiecte similare cu FinComBank si Mobiasbanca.

Credite mici ofera si Corporatia Micro Entreprise Credit, care in perspectiva urmeaza sa se transforme intr-o institutie bancara. MEC are trei programe de creditare:

micro, de la 10000$;

smail, de la 10000 pina la 50000$˘;

express micro, pina la 2000$.

Creditele sunt acordate pe o perioada de pina la 3 ani cu o dobinda anuala de 22-23%, cu conditia ca nu mai putin de 51% din capitalul solicitantului sa fie privat, iar in cazul intreprinderilor mixte capitalul majoritar trebuie sa fie autohton.




Cind nimeni nu-ti da, ia credite de la tine


Presupunem ca exista o intreprindere care are nevoie de un credit, atunci ea va recurge la plasarea obligatiunilor vor fi utilizati pentru retehnologizarea intreprinderii si largirea sortimentului productiei.

In total, vor fi emise 300 de obligatiuni in valoare de 10000 lei fiecare. Evidenta acestor obligatiuni va fi efectuata de un registrator independent. Dividendul lunar pentru o obligatiune va fi cu 1-2% mai mic decit la dobinda stabilita de bancile comerciale pentru credite (30%).

Principala cauza ca intreprinderile industriale nu-si pot mari volumul productiei este, in afara de piata mica de desfacere, lipsa mijloacelor circulante. Intreprinderea noastra  are posibilitati de a produce mai mult, insa lipsa surselor financiare nu ne permite acest lucru. Indiferent de operatiunea pe care o faci , totul trebuie sa platesti in avans, iar pentru aceasta ai nevoie de mijloace circulante. Si astfel intram intr-un cerc vicios.

Daca intr-o economie normala platile le faci dupa ce ai obtinut venituri, apoi la noi totul este invers. Impozitele trebuie sa le achiti atunci cind procuri materia prima si nu dupa ce vinzi ceva si ai venituri. De la procurarea materiei prime si pina la comercializarea productiei trece o perioada destul de lunga. Ar fi ideal ca in luna in care produci sa si vinzi, insa starea financiara a cumparatorului nu-i permite sa faca prea des cumparaturi. Suntem o tara saraca.

Ce-i drept in ultimii trei ani, ei au reusit sa achite toate datoriile, sa mareasca numarul vinzarilor , dar acest succes poate usor sa se transforme in insucces, daca ei nu vor face investitii in dezvoltarea fabricii.

Pentru prima data in ultimii zece ani, intreprinderea va incheia anul cu profit. potrivit prognozelor preliminare, fabrica va obtine in acest an venituri in suma de 100-120 mii lei.

Pina la sfirsitul anului volumul productiei va ajunge la nivelul de 6 mln lei. Pentru ca intreprinderea sa nu lucreze in pierderi, volumul anul al productiei, si, respectiv, cel al vinzarilor nu trebuie sa fie mai mic de 5,6 mln lei.

Aschim produce marfuri de uz casnic din masa plastica prin topire, extruziune si suflare. Sortimentul include aproximativ 70 de produse.

In opt luni ale anului 2001, intreprinderea si-a majorat volumul productiei, in raport cu aceeasi perioada a anului curent, cu 13,5%, pina la 4,3 mln lei. In total, in anul trecut intreprinderea a produs marfuri in suma de 4,5 mln lei.

In prezent volumul vinzarilor il depaseste pe cel al productiei cu aproximativ 300 mii lei, din contul miscarii stocurilor din anii trecuti. La ora actuala fabrica are in stocuri productie in valoare de 600-700 mii lei. Cu patru ani in urma stocurile constituiau aproximativ 2 mln lei. 98% din vinzarile intreprinderii sunt realizate pe piata interna.

Anual fabrica are nevoie, pentru producere, fara investitii in dezvoltare si retehnologizare, de surse de creditare in valoare de 1mln lei.

S-ar parea ca ei ar trebui sa dispuna de mijloace circulante, deoarece pe linga productia curenta au comercializat si din stocuri, insa fiecare leu pe care ei l-au cistigat au trebuit sa-l dea pentru achitarea datoriilor istorice, care erau destul de mari. In anul 1997, datoriile creditoare ale Aschim se cifrau la 4,1 mln lei, dintre care 3 mln fata de stat. Achitind aceste datorii ei nu au putut sa completeze mijloacele circulante, astfel incit in ultimii zece ani nu au fost efectuate lucrari de reparatie, cu exceptia celor cosmetice, pentru a mentine utilajul in stare de lucru.

In 1997, principalul scop al lor era sa supravietuiasca, sa faca tot posibilul pentru a nu disparea de pe harta economica a Moldovei. Daca acest lucru ei au reusit sa-l faca, apoi acum ei au intrat in alt impas – lipsa mijloacelor financiare, fapt care nu li-a permis sa dezvolte intreprinderea. In prezent ei produc lunar de 2,5-3 ori mai mult, comparativ cu trei ani in urma, si comercializeaza tot ce produc. Volumul vinzarilor chiar il depaseste pe cel al productiei, deoarece ei lichideaza stocurile. Ei produc doar atit cit pot vinde. Din acest punct de vedere, s-a facut ceva, dar ca sa mearga mai departe ei au nevoie de investitii.

Investitorul local nu introduce nici un ban in industrie si in producere, toti investesc banii in comert sau in businessul de o zi, unde riscurile sunt mult mai mici, iar venitul il obtii deodata dupa tranzactie. Dupa acest model lucreaza si bancile comerciale. Investitiile de lunga durata pot fi rascumparate doar in decursul a trei sau patru ani si bancile acorda foarte rar astfel de credite. In afara de aceasta, conditiile de creditare sunt foarte dure. Pentru a obtine un credit pe o perioada de trei ani de zile, termen minim pentru a cumpara o linie de producere noua si a obtine posibilitatea de rascumpara aceste investitii, banca vine cu conditia sa pui gaj de trei ori mai mult. Astfel, daca obtii un credit de 3 mln lei, trebuie sa pui in gaj de aproximativ 10 mln lei. In concluzie, ca sa cumperi o linie noua trebuie sa pui in gaj fabrica.

Daca investitorii locali nu ne dau bani, o solutie ar fi atragerea investitiilor straine, dar si in acest domeniu nu exista o politica clara de stimulare a investitiilor in producere. Am examinat posibilitatea de a atrage investitii straine. Cream o intreprindere mixta – 50% din capitalul statutar il transmitem investitorului strain, iar 50% actionarilor locali. Noi oferim cladirile, spatiile de producere, iar investitorul strain se obliga sa faca investitii in retehnologizarea fabricii. Chiar daca am gasit investitori carora le conveneau conditiile noastre, imediat fiscul ne-a atentionat ca in conformitate cu prevederile Codului fiscal, la crearea unei intreprinderi mixte, daca in fondul statutar au fost incluse cladirile, trebuie sa achiti TVA in valoare de 20% din valoarea lor.

Deoarece pretul de bilant al cladirilor al intreprinderii noastre este cu mult mai mare decit cel real (daca am efectua un audit independent, pretul real al unei cladiri care, va fi stabilit la 200-250 mii lei), nu avem posibilitati sa platim aceste impozite si, deci proiectul unei intreprinderi mixte a fost pentru moment exclus. Este un non-sens, statul parca ar trebui sa fie interesat in realizarea unui asemenea proiect, doar nu vom demola aceste cladiri, ci le vom utiliza pentru producere, pentru crearea unor noi locuri de munca.

Anume aceasta situatie i-a facut sa caute noi modalitati pentru a investi in dezvoltarea fabricii – de a emite obligatiuni.

Potrivit calculelor, emisiunea de obligatiuni va fi efectuata in prima jumatate a anului viitor si numai dupa ce fabrica va avea garantia ca exista si un cumparator pentru ele. Un actionar majoritar al intreprinderii, fond de investitii, deja si-a anuntat intentia de a procura 90% de obligatiunile intreprinderii, cu conditia ca acestea vor fi rascumparate in 3 ani. 10% din obligatiuni vor fi scoase pe piata.

Am studiat piata, am vazut cit costa o linie de producere si in baza acestui studiu am constatat ca ei au nevoie de 3 mln lei. Aceasta investitie, daca ies pe piata cu produse noi si de o calitate superioara, o intorc in 2-3 ani. Nu exclud, se asigura si unele riscuri, dar mai departe nu pot activa cu tehnologii sovietice de prin anii 70. Altfel, au un viitor destul de sumbru, cu banii obtinuti de la comercializarea obligatiunilor vor procura o linie noua de producere a foliei de polietelena. In prezent, practic, toata folia de pe piata este de import. Cu astfel de linie vor concura  pe piata si vor putea face investitii in dezvoltarea intreprinderii. Daca nu investesc macar ceva intr-un an ei devin necompetitivi.

Doresc sa produca mai multe tipuri de folie, fiindca deja au spus: exista cerere pe piata. Aduc un singur exemplu: daca produsele lactate sunt ambalate in pelicula ordinara, termenul de pastrare a lor este cel mult 24 ore, iar daca pelicula este in 2 straturi, acest termen este pina la 7-8 zile.

De asemenea, in prezent fabrica nu poate produce vase din masa plastica care sa cintareasca mai mult de un kg. Aceasta nu le da posibilitatea sa mareasca volumul productiei, sa faca vase mari de 100-300 kg. Pentru viitor au cimp de lucru foarte mare, dar au nevoie de bani.

Pentru a retehnologiza fabrica au nevoie de investitii enorme, dar spera ca treptat prin investitii proprii sa  reuseasca si acest lucru. Numai o masina de turnat masa plastica costa cel putin 200 mii $, iar la fabrica au nevoie de cel putin 20-30 masini de acest fel.


Franchising-ul si rolul lui in dezvoltarea micului business


Practica mondiala a demonstrat ca franchising-ul este unul din cele mai eficiente metode de dezvoltare a businessului. Franchising-ul  este o forma deosebita de organizare a businessului, cind o companie (franchiser sau fransizor) trimite dreptul de vinzare a produsului propriu sau serviciului la o alta companie sau unei persoane particulare, numita fransiza sau operator. Fransiza are unele particularitati care o deosebesc de alte forme de parteneriat de afaceri:

relatiile de antreprenoriat sunt bazate pe contract, in care sunt indicate toate conditiile la care au ajuns partenerii;

franisorul este proprietarul sistemului de afaceri, care se identifica cu imaginea, brandul, reprezentata de marca comerciala, servicii de firma sau denumirea de firma. Operatorul nu dispune de dreptul intelectual al fransizorului, ci dispune doar de dreptul de a-l utiliza pentru o anumita perioada de timp;



firma de baza va efectua instruirea operatorului privind toate aspectele sistemului pina la deschiderea businessului, in asa fel ca operatorul sa fie pregatit efectiv de afacere si de dezvoltarea ei;

dupa initierea afacerii, firma de baza va tine contacte permanente cu operatorul in scopul de a-l sustine pe toate directiile de activitate;

intreprinderea-operator are dreptul sa faca operatiuni utilizind imaginea, marca comerciala, serviciile de firma sau denumirea firmei, dezvoltate de firma de baza, sub controlul proprietarului, folosind efectul reputatiei firmei de baza. Real, cumparatorul fransizei se identifica cu fransizorul, ceea ce nu se intimpla in relatiile simple dintre partenerii de distributie, de exemplu, unde producatorul si distribuitorul sunt companii diferite cu sisteme diferite de business;

operatorul trebuie sa investeasca o parte simtitoare de capital din sursele proprii. Franchising-ul clasic presupunea o finantare totala a afacerii din sursele operatorului, dar astazi sunt si alte forme de finantare;

operatorul efectueaza plati unice si curente in scopul compensarii drepturilor de utilizare si servicii permanente din partea firmei de baza.

Pentru antreprenorul-operator relatiile de fransiza sunt atragatoare prin faptul ca apare oportunitatea de a deveni proprietarul unui business bine aranjat, al unei idei deja aprobate, sa utilizeze o marca comerciala, un nume deja recunoscut in lume (McDonalds, Arthur Andersen, Subway, Pizza Hut etc.).Devizul relatiilor de franchising este: a fi in business de sinestatator, dar nu singur. Franchising-ul da posibilitatea de a conduce o afacere de sinestatator, dar de o incepe cu un suport foarte util.

Sunt o multime de domenii in care functioneaza franchising-ul: produse alimentare, restaurante, fast-food, pizzerii, servicii auto, spalatorii, servicii de inchiriere, servicii hoteliere, servicii de selectare a personalului, servicii postale, servicii imobiliare. Lideri sunt restaurantele fast-food.

Punctele forte ale franchising-ului sunt:

un segment de piata pregatit;

cheltuieli minime de dezvoltare;

un pachet de acte bine elaborate (instructiuni, cerinte, materie prima, produse finite, utilaj, sistem de distributie, sisteme de activitate);

viabilitatea si competitivitatea afacerii garantate de imaginea firmei de baza;

publicitate la nivel international;

posibilitatea de a procura utilaj si materiale cu rabaturi esentiale;

instruire in domeniul managementului eficient.

Puncte slabe ale franchising-ului:

limitarea initiativei de antreprenoriat;

firma de baza poate lui decizii fara a tine cont de parerea operatorului.

Pentru economia Moldovei factorii atragatori ai franchising-ului constau in urmatoarele:

o oportunitate de intensificare a businessului mic si mijlociu;

sursa de noi locuri de munca;

cresterea nivelului de cultura antreprenoriala. Afacerile se organizeaza si se dirijeaza in conformitate cu cerintele internationale de management;

se consolideaza pozitia antreprenoriatului national si independenta economiei nationale.

In Moldova franchising-ul e la inceput de cale. Cercetari speciale, date despre situatia curenta in cauza lipsesc. Sursele oficiale dau numai 2 exemple de franchising. Pentru initierea si dezvoltarea cu succes a sistemelor de franchising in Moldova e necesar de a spori informarea antreprenoriatului despre avantajele franchising-ului, de a creste fluxul de informatii despre franchising si noi variante de franchiza, formarea fransizelor notionali si nu in ultimul rind, comentarii legislative despre franchising.


INCHEIERE


O conditie indispensabila a renasterii economiei Republicii Moldova in relatiile de piata devine dezvoltarea activitatii antreprenoriale - acel stil deosebit, inovator, antibirocratic, orientat spre noi cautari in dezvoltarea afacerii, spre inovatie, cu scopul accelerarii dezvoltarii economice si obtinerii profitului maximal.

In rezultatul cercetarilor efectuate de catre noi s-a constatat urmatoarele momente:

1. Tranzitia la economia de piata in Republica Moldova este insotita de constienta faptului ca dezvoltarea antreprenoriatului in fiece tara isi are particularitatile sale, conditionate de o serie de factori economici si sociali specifici ei. Utilizarea experientei mondiale este posibila doar prin abordarea unei conceptii specifice, generale pentru activitatea de antreprenoriat. Este foarte dificil de a adapta o experienta straina la realitatea republicii noastre in virtutea caracterului ei specific. anume din aceste motive creste actualitatea cercetarilor stiintifice la nivel economic si social privitor la activitatea de antreprenoriat.

In opinia noastra, activitatea antreprenoriala se atribuie nu numai agentilor economici privati, dar si celor ce initial au activat in sectorul de stat. Concomitent, o activitate antreprenoriala poate fi considerata legala, daca a fost inregistrata in corespundere cu legislatia in vigoare. Dupa parerea noastra, ar fi rational ca legislatia cu privire la activitatea antreprenoriala sa tina cont de urmatoarele momente:

- sustinerea economica directa a antreprenorilor incepatori cu preponderenta in sferele prioritare, prin acordare de subsidii, credite convenabile, etc.

- sustinerea economica indirecta prin intermediul garantiilor de stat in obtinerea creditului, facilitatilor fiscale, vamale, legate de export-import;

- protectia pietei autohtone, a materiei prime;

- incurajarea activitatii inovatoare, rationalizatoare prin diverse metode: reducerea impozitului, asigurarii obligatorii, etc.

Cercetarile noastre au demonstrat ca unul din mijloacele de baza in stabilizarea economiei, dezvoltarea ei efectiva devine integrarea reala a producerii bunurilor agricole cu industria prelucratoare. Anume acest fapt va contribui la repartizarea echitabila a materiei prime, precum si a profitului, intrucit in realitate profitul revine industriasilor, dar se creeaza si de catre fermieri.

Riscul in activitatea antreprenoriala devine inevitabil. Manifestarea interesului fata de risc in noile conditii de gospodarire poarta un caracter firesc, intrucit responsabilitatea asupra activitatii desfasurate si-o asuma antreprenorul. Cu tranzitia la economia de piata sporeste nivelul incertitudinii in economie, iar ca urmare se agraveaza si riscul antreprenorial.

Sursa venitului in activitatea unitatilor antreprenoriale deseori il reprezinta incertitudinea prezentului si viitorului. Anume in scopul obtinerii unui venit, antreprenorul isi asuma un risc. incertitudinea din activitatea agentilor economici este impusa intrucit constituie atributul realitatii obiective.

Paralel cu faptul, ca riscul antreprenorial reprezinta rodul incertitudinii obiective a realitatii economice, este si subiectiv in baza faptului, ca decizia este luata de catre antreprenor.

Dat fiind, ca clasificarile existente ale riscului antreprenorial nu oglindesc pe deplin multitudinea lui, consideram rational de a clasifica riscul antreprenorial in dependenta de genurile lui.

Intrucit riscul este, atit obiectiv, cit si subiectiv, succesul si nereusita unitatilor antreprenoriale pot fi precautate ca interdependenta a unui grup de factori externi si interni. In conditiile concrete ale republicii agraveaza riscul factorii externi, intrucit acestea nu depind de actiunile antreprenorului.

In scopul optimizarii riscului antreprenorial sunt utilizate diverse metode cu scopul de a atenua consecintele lui. Metoda utilizata este in dependenta de experienta antreprenorului, insistenta in atingerea scopului vis-a-vis de activitatea desfasurata, precum si de posibilitatile financiare de care dispune. Un rol deosebit in optimizarea riscului antreprenorial ii revine statului: cu cit este mai inalta insistenta antreprenorului in accelerarea dezvoltarii productiei, in sporirea capacitatilor de productie, in crearea locurilor de munca, introducerea inovatiilor, cu atit mai mica trebuie sa fie impunerea fiscala si mai inalta protectia sociala a productiei autohtone, precum si crearea posibilitatilor in realizarea bunurilor produse.

Reiesind din faptul ca antreprenorii resimt o insuficienta considerabila de informatie, este rationala crearea unui sistem  informational ce ar oferi antreprenorului prin intermediul computerului informatia necesara privitor la:

- legislatia in vigoare, ordinea inregistrarii, reorganizarii, lichidarii intreprinderilor, reglementarii statale, facilitatile prevazute de legislatie, etc.

- starea macroeconomica a republicii, nivelul inflatiei, cursul valutar al leului moldovenesc, balanta de plati si comertul exterior;

- studiul pietei, grupele de consumatori, preferintele lor;

- disponibilitatea materiei prime, materialelor, resurselor energetice in republica.

11. Conform investigatiei sociologice efectuate de catre noi, am constatat ca scopul primordial in activitatea antreprenorilor devine - maximizarea profitului, ce e natural, intrucit dorinta fiecarui individ, antreprenor in ultima instanta este de a spori avutia. Investitiile in activitatea antreprenorilor s-au plasat pe ultimul loc fapt ce ne ingrijoreaza intrucit investitiile au rolul de multiplicator:



mai multe investitii          mai mare venit mai multe locuri de munca




dezvoltarea societatii mai inalta               cresterea nivelului de trai



12. Trecerea la noul sistem economic a schimbat radical orientarile valorice, economice, politice, interesele si cerintele antreprenorilor. Antreprenorii si-au orientat activitatea spre inovatii. Producerea bunurilor si serviciilor de o inalta calitate, cu noi performante, cu cheltuieli minime devine problema cheie a antreprenorilor. Cu regret valorile antreprenorilor nu sunt echilibrate, cele sociale si morale s-au plasat pe ultimul loc. Este necesar de a stimula motivarea conditionata de realizarea unor succese deosebite in munca.

13. Actualmente este necesara o reorientare a antreprenorilor spre protectia sociala a consumatorilor, spre ridicare nivelului de pregatire a cadrelor. Este rational de a mari cerintele fata de societatile pe actiuni si sectorul privat pentru pregatirea specialistilor si majorarea salariilor in scopul sporirii cointeresarii acestora.

14. Prognozele expertilor in problema antreprenoriatului denota faptul ca printre masurile ce s-ar putea intreprinde in scopul de a imbunatati starea antreprenoriatului si a economiei in ansamblu se pot enumera:

- stimularea interesului producatorului;

- reducerea cotei impozabile;

- stimularea intreprinderilor ce utilizeaza inovatii;

- dezvoltarea zonelor de materie prima.

















Dinamica businessului in Republica Moldova


Indicatorii






Intreprinderi implicate in activitatea de business


din ele:

intreprinderi ale

micului business


Numarul mediu anual al lucratorilor ocupati in activitatea de business


din ei:

intreprinderile

micului business










































































Indicatorii principali de activitate a micului business

in perioada 1996-2000







Nr. de unitati total, din care:






Microintreprinderi






Numarul mediu anual de salariati-total , din care:






Microintreprinderi






Retributii personalului-total, mii lei, din care:






Microintreprinderi






Volumul vinzarilor-total,   mii lei, din care:






Microintreprinderi



























Bibliografia:

Observator economic, nr. 4, apr 2001

Observator economic, nr. 9, sept 2001

Observator economic, nr. 10, oct 2001

Observator economic, nr. 12, dec 2001












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani