Culorea in filosofia mintii - Dificultati ale definirii culorii, Qualia si dispozitionalismul, Functionalismul culorii referat





Problema culorii in filosofia mintii

Structura lucrarii:

1.Introducere.

2.Dificultati ale definirii culorii.

3.Qualia si dispozitionalismul.

4.Functionalismul culorii.

5.Concluzii.

Ilie Razvan

1.Introducere.




Qualia este un termen destul de popular in domeniul filosofiei mintii si al neurostiintelor.El se refera in linii mari atat la reprezentarile ce au loc la nivelul mentalului dar si la diferitele senzatii resimtite.De exemplu, daca privesc o minge de fotbal, iar apoi inchid ochii, voi incerca sa mi-o reprezint la nivel mental.Aceasta reprezentare va avea o anumita calitate intrinseca (modul in care vad petele albe si negre dispuse pe minge, intensitatea culorilor, etc) pe care o numim „qualia”.Aceasta poate fi asociata atat reprezentarilor vizuale cat si senzatiior de durere, foame, frig, etc.In cele ce urmeaza voi incerca sa analizez acest concept oprindu-ma asupra unui singur aspect al problemei: culoarea.Mai precis voi incerca sa arat ce rol are acest concept in tentativa mai multor teorii de a defini culoarea.Dupa cum voi arata in continuare definirea culorii prezinta o serie de dificultati ce au consecinte atat in filosofia mintii cat si in stiintele particulare (optica, fizica culorii, etc.).

 

2.Dificultati ale definirii culorii.

Pentru a clarifica problema definirii culorii D.Hilbert considera necesare urmatoarele lamuriri.Sa consideram ca avem trei definitii ale culorii (acestea sunt de fapt cele mai uzuale definitii in domeniu):

  1. Culoarea este o proprietate pe care o au obiectele independent de minte.

  2. A vizualiza o culoare inseamna a avea capacitatea de a vedea culorile obiectelor.

  3. Nu exista nici o proprietate independenta mental care sa fie identificata vizual de toate organismele cu abilitatea de a vedea culori.

Hilbert sustine ca ar exista temeiuri serioase pentru a accepta fiecare din aceste propozitii ca fiind adevarata insa ele nu pot fi luate impreuna ca fiind adevarate.Aceasta dificultate provine din faptul ca in definitii se asuma ca o culoare reprezinta o singura proprietate.De exemplu, daca am lua propozitiile 1 si 2 impreuna acestea par sa sustina ca exista o anumita proprietate pe care toate organismele dotate cu simt vizual o pot identifica.De cealalta parte, propozitia 3 sustine ca nu poate exista o asemenea proprietate.Problema care ar aparea in cazul de fata este ca pornind de la aceste trei propozitii nu putem da o definitie clara a culorii.In acest sens Hilbert considera ca este necesar sa se faca o lamurire preliminara asupra celor trei propozitii.Solutia pe care o propune el este urmatoarea: cele trei propozitii nu sunt de acelasi fel.Propozitia 1 reprezinta o „teza metafizica despre statutul ontologic al culorii”.Propozitia 3 reprezinta o teza empirica despre care anume proprietati sunt identificabile de organismele cu simt vizual.Ceea ce se poate deduce de aici, spune Hilbert, este urmatoarea dilema: daca acceptam propozitia 1 atunci propozitia 2 pare sa fie triviala; daca insa respingem propozitia 1 atunci statutul propozitiei 2 va fi mult mai problematic.Care ar fi problema atunci?O solutie posibila ar fi una din cele de mai sus: sa acceptam propozitia 1 si sa renuntam la propozitia 2.In acest caz vom obtine o teorie conform careia culoarea reprezinta o proprietate obiectiva (ceea ce afirma propozitia 1).Totusi, desi Hilbert nu pune problema in aceeasi maniera daca acceptam propozitia 1 aceasta va intra in contradictie cu propozitia 3.Pe de alta parte daca am elimina propozitia 1 atunci n-ar mai exista nici o dificultate in a reconcilia celelalte doua propozitii.

In alta ordine de idei exista filosofi care resping atat propozitia 1 cat si 2 si accepta propozitia 3.Acceptarea propozitiei conduce la asertiunea ca nu exista vreo proprietate singulara pe care o pot identifica toate organismele dotate cu simt vizual.Aceasta pozitie se sprijina pe ultimele cercetari stiintifice care au relevat diferenta calitativa a culorilor in experienta interna a fiintelor cu simt vizual.Asadar respingerea obiectivitatii culorii ca experienta interna mentala se face pe baza introducerii conceptului de „qualia”.Qualia reprezinta calitatea experientei interne.De pilda daca am pune doi indivizi sa isi imagineze o minge rosie nu este sigur ca cei doi isi vor imagina aceeasi minge roaie de aceeasi intensitate sau nuanta.Aceasta se datoreaza faptului ca fiecare are la nivel mental o qualia proprie.Daca am accepta pozitia filosofica exprimata de propozitia 1 si am extinde-o la nivelul definirii reprezentarilor culorilor am fi nevoiti sa admitem ca cei doi indivizi ar avea aceeasi qualia.Insa qualia nu exclude propozitia 1 pentru ca ea reprezinta doar o calitate a unei experiente si nu culoarea propriuzisa.Acum,tocmai aceasta problema a culorii propriuzise devine centrala.Exista culori independent de abilitatea noastra de a le percepe?



O alta teorie apropiata de ideea propozitiei 3, este dispozitionalismul.

3.Qualia si dispozitionalismul.

Dispozitionalismul sustine in mare ca in general culorile sunt dispozitii de a produce anumite trairi interne („senzatii colorate”).Cu alte cuvinte proprietatea verde este acea dispozitie pe care o avem de a vedea verde.In cazul de fata dispozitionalismul poate primi urmatoarea obiectie: atunci cand un oarecare obiect este rosu el este astfel pentru ca avem acea dispozitie in care consista roseata?In caz ca ar exista o asemenea dispozitie ea ar trebui sa fie intersubiectiv verificabila.Aceasta cerinta se impune deoarece putem intalni o situatie concreta in care mai multi indivizi ce privesc o lamaie sa o declare toti in acelasi timp galbena.Ori daca acceptam ca o culoare este o dispozitie atunci cum vom sti sa deosebim intre dispozitiile fiecarui individ in parte?La aceasta intrebare teoreticienii dispozitionalismului ar raspunde :din moment ce putem gasi o situatie in care mai multi indivizi sa aiba aceeasi dispozitie (de galben) este clar ca ei vorbesc despre aceeasi culoare.Cu toate acestea ei pot avea qualia diferite insa se refera la aceeasi culoare daca au aceeasi dispozitie.Mai mult, bazandu-ne tot pe aceasta experienta interna, putem distinge mai multe tipuri de nuante ale aceleiasi culori.Astfel, pentru dispozitionalism, scara cromatica a unei culori (dispozitii) este data de diferitele qualia pe care le avem.

Asa cum am vazut mai sus exista o serie de probleme legate de culoare.Desi in primul caz Hilbert considera ca aceste probleme apar mai mult din cauza unor neclaritati conceptuale, problema culorii (in calitate de experienta mentala) este actuala.Se pare insa ca termenul sau conceptul de qualia tinde sa rezolve o parte tot mai mare a acestor dificultati.In continuare voi incerca sa expun inca o viziune filosofica asupra problemei culorii: „Functionalismul culorii”.

 

4.Functionalismul culorii.

Functionalismul culorii, desi nu neaga qualia, concepe culorile ca fiind constituite in termenii rolurilor lor functionale.De pilda rosu este acea proprietate care este astfel datorita rolului sau functional intr-un ansamblu cromatic intern.Aceasta teza care se constituie in urma unei analize functionale a culorii are o serie de consecinte.

In primul rand ceea ce rezulta din aceasta perspectiva este faptul ca proprietatile analizate functional nu privesc structura materiala (fizico-chimica) a unui obiect colorat.Ceea ce e determinant in a stabili de exemplu ca un obiect e rosu nu e structura sa fizico-chimica ci doar faptul de a avea un rol functional.Cu alte cuvinte un obiect e rosu cand isi indeplineste functia de rosu pe care noi o sesizam, si nu alta functie.Dificultatea acestei teze poate fi exprimata in urmatorii termeni: „daca un oarecare obiect „O” poseda niste structuri ce-l determina sa indeplineasca intr-o lume posibila L1 rolul de rosu, nu este sigur ca intr-o alta lume L2 va juca acelasi rol sau ca va avea aceleasi structuri”.Posibilitatea ca „O” sa fie rosu in ambele lumi este conditionata de fapt de gradul de asemanare (din punct de vedere fizico-chimic) al celor doua lumi.Aceasta este de fapt critica adusa functionalismului de catre materialismul eliminativist.In replica, functionalismul spune ca am putea imagina o fiinta extraterestra care sa fie total diferita din punct de vedere fizico-chimic de noi.Aceasta fiinta ar avea chiar compozitia materiala a creierului diferita de a noastra.Totusi, daca ea ar avea acelasi sistem de functionare neuronala ar putea vedea aceleasi culori ca si oamenii.Problema nu ar fi asadar una de compozitie materiala (extraterestrul putand avea qualia rosii identice cu ale omului) ci una de retea functionala a proceselor mentale.

In al doilea rand, ar putea aparea intrebarea: nu este oare functionalismul culorii teoria conform careia culorile reprezinta suporturi pentru dispozitia de a fi colorate?Aceasta intrebare face evident legatura intre teza dispozitionalismului si cea a functionalismului.Aceasta legatura este pusa in discutie datorita unui element comun pe care cele doua teorii il impartasesc: in cazul dispozitionalismului culoarea reprezinta dispozitia de a vedea o culoare sau alta; in cazul functionalismului culoarea reprezinta un rol jucat de un sistem neuronal:”culorile sunt suporturi pentru dispozitia de a fi colorate”.



Raspunsul la intrebarea de mai sus este negativ din partea functionalismului culorii.Functionalismul considera ca „suportul” este conectat prin accident (nu necesar) cu acea dispozitie pentru care sta.Pentru functionalism, dupa cum observa si J.Cohen, culorile „sunt esentialmente conectate cu dispozitiile de a fi colorate” insa „suporturile pentru aceste dispozitii nu se identifica cu culorile propriuzise”.Aceste suporturi sunt cele ce „realizeaza” culoarea.

In ultimul rand, in ciuda unor deficiente argumentative si a unor consecinte problematice, functionalismul culorii pare sa fie printre putinele teorii ce asigura o explicatie clara a problemei culorii.Aceasta se intampla atat pe terenul filosofiei cat si in domeniul stiintelor ce studiaza acest aspect.Din punct de vedere filosofic, functionalismul incearca sa stabileasca natura culorii, ceea ce are consecinte in campul stiintelor particulare.In principiu, daca urmarim linia de argumentare a functionalismului cu privire la intelegerea culorii ca rol functional al sistemelor neuronale, atunci vom putea intelege si proiectul stiintelor care incearca sa stabileasca natura culorilor. 

4.Concluzii.

In urma celor expuse mai sus tin sa mentionez ca desi problemele pe care le-am observat par sa nu aiba o rezolvare simpla, ele nu impiedica deloc dezvoltarea stiintelor ce se ocupa de acest domeniu.Cu toate acestea intentia acestei lucrari nu a fost de a da solutii stiintifice ci de a analiza diferite ipoteze filosofice cu privire la problema culorii ca proces mental.Dupa cum am vazut la inceput o serie de ganditori explica fenomenul culorii prin qualia.Mai precis dilema deosebirii diverselor nuante de culoare este „rezolvata” prin introducerea conceptului de „qualia”.Desi aceasta explicatie poate fi cat se poate de plauzibila exista destule alte pozitii care explica fenomenul culorii in termeni mult mai complecsi.Una din aceste teorii este functionalismul culorii care pare sa capete din ce in ce mai multa coerenta si credibilitate pe terenul stiintelor.Cu toate acestea ideea centrala a acestor dispute este ca cel putin deocamdata fenomenul culorii, in plan mental, nu cunoaste o explicatie definitiva.Probabil ca problema se va transfera din campul filosofiei mintii in campul stiintelor insa ea ramane deschisa in continuare.

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

  • Alex Byrne, Do Colors Look Like Dispozitions?A Reply To Langsam Et Al., Massachusetts Institut Of Technology, 2000.

  • D.Hilbert, What is Color Vision?, University of Illinois, Chicago, 1992, publicat in Phylosophical Studies, nr.68.

 

  • J.Cohen, Color: A Functionalist Proposal, University Of California, San Diego, 2002.

  • Stanford Encyclopedia Of Philosophy, https://www.stanford.edu











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani