Determinarea proprietatilor de magnetizarre in regim stationar ale materialelor magnetic moi



Maxim Stefan

131 AC

Determinarea proprietatilor de magnetizare in regim stationar ale materialelor magnetic moi

1. Chestiuni de studiat

- Ridicarea curbei de prima magnetizare B=f(H); 34476fzm13iut5m

- Ridicarea curbei mr=f(H);

- Determinarea valorii inductiei de saturatie Bs si a valorii maxime a permeabilitatii statice (mr);

2. Materiale utilizate

- Proba din tabla electrotehnica (Fe-Si);

- Proba din otel moale pentru electromagneti;



- Proba din fonta;

3. Modul de experimentare zu476f4313iuut

Se introduce bara de studiat in jugul permeametrului si se demagnetizeaza astfel:

  • se stabileste in bara un camp intens de (H=200¸300 A/cm) prin reglarea curentului de demagnetizare la valoarea corespunzatoare dedusa din relatia (1)

  • se reduce treptat acest curent pana la anulare, rotind in acelasi timp comutatorul inversor cu aproximativ doua rotatii pe secunda; se realizeaza astfel magnetizari alternative caracterizate de cicluri de histerezis, deci si de inductii remanente din ce in ce ai mici, pana la demagnetizarea completa a probei.

Pentru ridicarea curbei de prima magnetizare se determina valorile inductiei magnetice pentru urmatoarele valori ale curentului de magnetizare:

 

0.025; 0.05; 0.07; 0.1; 0.125; 0.15; 0.2; 0.25; 0.3; 0.7; 1; 1.5; 2; 2.5 A

 

Pentru fiecare valoare a curentului de magnetizare se efectueaza compensarea (anularea fluxului magnetic in miezul bobinei de control al compensarii), astfel:

Se trece comutatorul K1 pe pozitia 1 sau 2 si apoi se roteste comutatorul K cu 180°. Daca astfel apare o deviatie a fluxmetrului ac¹0 inseamna ca nu este realizata compensarea si va trebui reglat reostatul de compensare (Rc) pana cand, la o rotatie cu 180° a comutatorului K se obtine ac’=0.

H=(1000/4p)*I [A/cm]

B=0.02a [T]

 

4. Schema de montaj :

 

A

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5. Tabel de date si exemplu de calcul :

 

Material
I
H
a
B
M
mr
Bs
mrmax
-
A
A/cm
Div
T
A/m
-
T
-
Otel
0.025
1.99
1
0.02
1.88*10-6
8001.8
0.05
3.98
2
0.04
3.77*10-6
8001.8
0.07
5.57
3
0.06
17.79*10-6
8576.4
0.1
7.96
11
0.22
10.52*10-6
22004.9
0.125
9.95
30
0.6
11.27*10-6
48010.7
0.15
11.94
45
0.9
8.55*10-6
60013.4
0.2
15.92
60
1.2
11.4*10-6
60013.4
0.25
19.9
70
1.4
16.63*-6
56012.5
0.3
23.88
76
1.52
38.38*-6
50678.1
0.7
55.72
88
1.76
21.25*-6
25148.5
1
79.61
91
1.82
39.11*-6
18201.8
1.5
119.61
95
1.9
371.38*-6
12647.3
2
159.22
97
1.94
895.71*-3
9700.9
3
199.02
104
2.08
1.72*-3
8321.1
2.08
60013.4
Fonta
1
79.61
4.5
0.9
0.75*-3
9000.8
2
159.22
5.7
1.14
1.09*-3
5700.6
1.14
9000.8

 

 

 

Exemplu de calcul:

H=(1000/4p)*I [A/cm]=79.577*0.25=19.9

B=0.02*a=0.06*70=1.4 T

M=B/m0-H=0.5/0.00000125-1.99=16.63*10-6

mr =B/(m0*H)=0.5/(0.00000125*1.99)=56012.5

 

6. Observatii si concluzii :

 

Otelul moale pentru electromagneti este un material cu magnetizatie mica.

La valori mari ale intensitatii campului magnetic piesa se satureaza si inductia se stabileste la o valoare constanta.

Inductia magnetica are o crestere mare la valori mici ale intensitatii campului magnetic.

Valoarea obtinuta a permeabilitatii magnetice este mai mica decat valoarea maxima reala.

 

B=f(H)

 

 

M=f(H)

 

 

 

 

 

 

mr=f(H)