Doctrina atomista





Renasterea doctrinei atomiste


Critica sistematica a doctrinei lui Aristotel a deschis drum liber doctrinei lui Democrit. Cel care a readus in atentia lumii stiintifice ipoteza atomista, dezvoltand o noua filozofie corpusculara a fost preotul provensal Pierre Gassendi, unul din cei mai mari astronomi, matematicieni si filozofi ai epocii sale.



Contemporan cu Descartes, el a studiat la Universitatea din Aix-en-Provence, unde apoi a ocupat catedra de filozofie, pe care insa a trebuit sa o paraseasca din cauza persecutiei iezuitilor. De asemenea, in 1624, publica lucrarea "Exercitii paradoxale impotriva lui Aristotel" in care face o critica nimicitoare teoriilor scolastice.

Gassendi se considera discipol al lui Giordano Eruno, iar in lucrarile sale de astronomie ia pozitie pentru apararea teoriilor lui Copernic si Galilei.

In polemica sa cu Descartes, indeosebi in ceea ce priveste cosmologia, Gassendi ii opune cosmogonia lui Epicur care considera universal compus din particule materiale si vid. El considera atomostica epicuriana, admitand ca atomii sunt particule massive, posedand inertie, care se misca in vidul, a carui existenta era dovedita experimental de  elevii lui Galilei. Miscarea este considerate ca o insusire indestructibila a atomilor. Definitia despre atomi data de Gassendi va fi preluata intocmai de Newton in Optica sa.

Conceptia despre atomi si vid a lui Gassendi se opune conceptiei carteziene despre spatiul plin si vartejuri.Gassendi este autorul ipotezei cinetice care admite ca schimbarea miscarii atomilor are loc prin ciocnirea elastica. De asemenea, Gassendi elaboreaza o teorie corpusculara a luminii.

Fiind numit in 1645 la catedra de matematica de la College de France din Paris, universitate libera findata de regii Frantei pentru a opune Sorbonei, aflata sub influenta scolasticii medievale, Gassendi expune opera lui Galilei, publicitand cartea Despre acceleratia corpurilor grele.

Continuatorul operei lui Gassendi de reconsiderare a atomisticii epicuriene a fost chimistul si fizicianul irlandez Robert Boyle, figura centrala si fondator al societatii regale. Adept al noii filozofii experimentale, Boyle ramane in istoria fizicii pentru lucrarile sale epocale asupra vidului si legile gazelor, pe care le-a descoperit rationand pe baza ipotezei atomice. Aceste experiente sunt impreuna cu asistentul sau Robert Hooke,  care este considerat cel mai mare fizician experimentator englez inainte de Faraday si a fost unul din animatorii Societatii regale nou infiintate.

















Bibliografie: Valeriu Novacu:

"Istoria Fizicii"