Efectul Coanda - Henri Coanda referat









Referat la 
fizica











Iordache Adrian
Claudiu









cls. a-XI-a C






Henri Coanda


Henri Coanda s-a nascut la 7 iunie 1886, in Bucuresti, intr-o familie cu ascendenti care ajung pana la Tudor Vladimirescu si Iancu Jianu. A urmat scoala primara si apoi Liceul “Sfantul Sava”, unde a facut numai trei clase. In anul 1900 s-a inscris la Liceul Militar din Iasi, pe care l-a absolvit in 1903, ca sef de promotie. A urmat apoi Scoala Militara de Artilerie din Bucuresti, devenind ofiter de artilerie in 1905. Atras de stiintele tehnice el si-a perfectionat cunostiintele studiind mecanica la Technische Hochschule din Charlottenburg, apoi urmand cursurile Universitatii din Liege si ale Institutului de Electrotehnica din Montefiori. In continuare s-a inscris la Scoala Su- perioara de Aeronautica din Paris, pe care a absolvit-o in 1909, in fruntea primei promotii a acestei scoli.

Multilateral inzestrat, Coanda a avut si alte preocupari. A studiat sculptura, im- una cu Auguste Rodin, care il socotea deosebit de talentat si a luat si lectii de vio- loncel. Fractura unei maini l-a impiedicat sa urmeze firul preocuparilor sale artistice.

Henri nu avea nici 14 ani impliniti cand a nascocit o seceratoare-treieratoare, un fel de combina, pusa in miscare de aripile unei mori de vant. La 19 ani a construit in Atelierele Arsenalului Armatei, din Dealul Spirii, macheta unui avion propulsat de o racheta. Primele preocupari statornice in domeniul aviatiei le-a avut in 1907, in Belgia, unde a inceput sa construiasca planoare, cu prietenul sau, cu italianul Ca- proni. La Paris a desfasurat o bogata activitate in domeniul aerodinamicii experi- mentale si al constructiei de avioane. Ajutat de inginerul Gustave Eiffel, de savantul Paul Painleve, de Sratiant si de Bleriot, Coanda a realizat un banc mobil, instalat pe o locomotiva, pentru incercari aerodinamice, cu care a studiat fenomenele aerodina- mice din jurul aripilor groase, cu fante (1908-1909). Intre 1910 si 1912 Coanda a inventat un dispozitiv pentru lansarea torpilelor aeriene. Peste putin timp a realizat un aparat cronofotografic, pentru inregistrarea deplasarilor de aer in jurul corpurilor fuzelate. Pentru a invinge criza de tabla de fier (existau si-n acea vreme crize de materii prime), Coanda inventase rezervoare de benzina si de petrol din beton. In 1918 a conceput case prefabricate din elemente tip, realizand in acest scop o masina care proiecta o compozitie de beton incalzita pe niste panouri mobile. Cu uriasa sa putere de munca, Coanda a inventat si un cuptor solar pentru produs apa dulce din apa de mare. Pentru a separa sarea de apa, Coanda voia sa utilizeze energia solara. O oglinda de 15 m urma sa incalzeasca aerul ce trecea printr-o conducta pana la 500 C, iar pentru a o distila folosea aerul supraincalzit, care transforma apa de mare in va- pori. In acest fel se foloseau 30-40 calorii pentru producerea unui litru de apa dulce, ceea ce corespunde cantitatii de caldura dezvoltate de o cantitate de benzina mai mica decat cea dintr-o bricheta.

Cea mai mare realizare a savantului roman Henri Coanda a fost primul avion cu reactie din lume. In octombrie 1910, cu prilejul celui de al doilea Salon Aeronautic de la Paris, un afis desenat de mana lui Coanda lanseaza pentru prima data in lume denumirea de “turbopropulsor”, data ultimului sau tip de aeroplan, pe care-l prezen- tase cu acest prilej.

Coanda a fost captivat inca de mic copil de puternicii curenti de aer care antre- nau talazurile. Fenomenul vantului l-a preocupat continuu si i-a impins cercetarile spre energia eoliana. De la observarea vantului la ideea curajoasa de a obtine vidul in plina atmosfera nu era decat un pas, dar un pas pe care-l putea face numai un om cu mintea eliberata de catusele cunostiintelor deja dobandite.



Efectul Coanda a fost observat la 19 decembrie 1910, in cursul primului zbor aeroreactiv din lume, pe aerodromul din Issy-les-Moulineaux, langa Paris. Urmarind evolutia flacarilor care paraseau ajutajele, Coanda a constat cu surprindere ca acestea

In loc sa fie deviate spre exterior de catre placile deflectoare, dimpotriva erau atrase si alipite de peretii fuselajului. La putina vreme dupa aceasta intamplare, Coanda a relatat observatia sa si reputatului specialist in aerodinamica, Theodore von Karman, de la Universitatea din Gottingen care apreciind ca fenomenul reprezinta o descope- rire de valoare, l-a denumit efectul Coanda.

Fenomenul aerodinamic sus-amintit a fost brevetat la 10 octombrie 1934, sub numele de Procedeu si dispozitiv pentru a devia o vana de fluid care patrunde in alt fluid. Coanda remarcase, inca din 1933, ca prelungind una dintre buzele orificiului unui ajutaj de sectiune rectangulara sau inelara si indepartand-o continuu de la direc- tia initiala de curgere, viteza acestei curgeri creste in mod considerabil pentru fiecare marire a unghiului de deflexie. Presiunea finala fiind evident cea a mediului in care se scurge fluidul, fiecarei mariri a vitezei ii corespunde o micsorare a presiunii in ca- nal, presiune care este, in consecinta, inferioara presiunii finale, variatia fiind in functie de patratul vitezei. Astfel, se poate mari viteza de curgere a unui fluid, care, de la presiunea Pr, dintr-un rezervor, trece la o presiune Po, intr-un alt mediu, fara a se mari nici presiunea initiala, nici temperatura, factori ce actioneaza in procedeele obisnuite asupra vitezei limite in ajutaje.

Efectul Coanda este un fenomen caracteristic curgerii jeturilor subtiri in apro- pierea unor pereti solizi, cu profil divergent. Cum se explica fenomenul? Dupa iesi-rea din canal, jetul antreneaza particulele mediului ambiant, in partea in care nu exista voletul si particulele fluide situate intre jet si volet. Daca voletul este suficient de lung, locul particulelor aspirate din domeniul situat intre volet si jet nu mai poate fi luat de particulele care vin din afara acestui domeniu si depresiunea astfel creata deviaza curgerea in directia voletului.(fig.1).







Fig. 1

Efectul Coanda se produce atunci cand un fluid aflat sub presiune iese dintr-un recipient printr-o fanta a carei deschidere are o baza prelungita printr-un perete, al carui profil dicontinuu (profil poligonal, construit din fatete plane) de la directia de iesire a fluidului prin fanta; masa de gaz care iese din fanta, avand tendinta de a se lipi de peretele prelungit al deschiderii antreneaza o masa suplimentara de gaz. Se ajunge astfel sa fie antrenata si disipata o mare cantitate de fluid ambiant, folosind doar o fractiune de fluid sub presiune.

Ca fenomen al curgerii fluidelor, efectul Coanda are aplicatii vaste, diverse, in aproape toate problemele legate de activitatea navala si aerospatiala. Savantul a sugerat un dispozitiv de andocare, constituit din mai multe ajutaje, asezate unul lan- ga altul, care poate folosi efectul de suctiune (sugere), care se produce de-a lungul ajutajelor, pentru a trage un vas langa chei si a-l mentine apropiat de chei. Ajutajele de tipul Coanda pot fi folosite pentru a propulsa si a ghida vase de suprafata si de adancime, folosind amplificarea impingerii, obtinuta cu ajutorul acestora. Efectul poate fi aplicat si la dispozitivele de golire a vaselor. Ajutajul Coanda are avantajul de a nu dispune de parti exterioare mobile.

Exista o sumedenie de alte aplicatii potentiale ale ajutajului Coanda: purificarea gazelor prin aerare, controlul gazelor arse; el se mai poate folosi in “calculatoare hi- draulice”, electrice si mecanice, in pompele pentru lichidele criogenice, in dispoziti- vele pneumatice, in amplificatori de fluide etc.

Efectul Coanda a fost tratat teoretic de Albert Metral si de Theodore von Karman.

Despre descoperirea efectului, Coanda nu uita sa aminteasca in urmatorii ter- meni:“efectul meu a fost observat intai in baie, la curgerea vanei de apa din robinet.”

Se pare ca baia a inspirat pe multi savanti, ca si plimbarea si somnul.          












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani