Economia BOLIVIEI



BOLIVIA

Bolivia are o suprafata de 1 098 580 kilometri patrati, o populatie de 7,6 milioane de locuitori, avand conducerea administrativa impartita in 2 orase importante: La Paz (sediul guvernului) si Sucre (capitala legala si sediul puterii judiciare).

Asezare. Situata in centrul Americii de Sud, fiind una dintre singurele doua tari ale Americii Latine fara iesire directa la mare. Se invecineaza cu Brazilia la nord si est, Paraguay in sud-est, Argentina in sud, iar Chile si Peru la vest.

Din 1884, de cand a pierdut zona Atacama (luata de Chile), Bolivia a castigat in schimb suveranitatea coridorului catre Oceanul Pacific de Sud. Alta neintelegere cu Chile priveste drepturile asupra apelor lui Rio Lauca.

Cadrul natural. Principala forma de relief a Boliviei este sirul muntilor Anzi, care se intind de la nord la sud, ocupand partea apuseana a tarii. La vest, langa granita cu Chile, se afla Cordillera Occidental, sau sirul de vest, iar in nord-est este Cordillera Real, principalul sir al Anzilor. Bolivia este impartita in trei regiuni distincte: Altiplano, sau regiunea de platou , "yungas", o serie de vai impadurite si strabatute de numeroase cursuri de apa, situate pe pantele montane estice si "llanos", sau zona joasa Amazon - Gran Chaco. Altiplano se intinde intre Cordillera Occidental si Cordillera Central. Partea sa nordica are, la capat, lacul Titicaca, cel mai mare lac, navigabil, din lume. Partea sudica a platoului este arida. Intinzandu-se in estul si nord-estul muntilor se afla marea "Amazonian llanos", continand vaste intinderi cu iarba si, de-a lungul raurilor, dense paduri tropicale. Multe din aceste regiuni devin mlastini in timpul anotimpului umed (decembrie, ianuarie, februarie); totusi, zone intinse zac sub linia inundatiilor si ajung pasuni bogate. In sud-est, separate de campiile Amazoniene prin inaltimile Chiquitos, sunt uscatele campii subtropicale Gran Chaco.



Principalele rauri si lacuri. Patru rauri compun sistemul de drenaj al Boliviei in nordul si nord-estul vailor si campiilor: Rio Beni si principalul sau afluent, Rio Madre de Dios; Rio Guapore, care formeaza o parte a granitei cu Brazilia si Rio Mamore. In sud-est, cel mai important rau este Rio Pilcomayo, care curge prin regiunea Gran Chaco, ca sa alimenteze Rio Paraguay. Rio Desaguedo, izvorand din lacul Titicaca, alimenteaza Lacul Poopo. Bolivia imparte controlulul lacului Titicaca cu vecinul sau din vest, Peru.

Clima. Bolivia este in intregime situata intre tropice, dar inaltimile variate determina variatii considerabile ale climatului. Pe marile inaltimi clima este rece si uscata, dar in general sanatoasa, in ciuda vanturilor taioase, uscaciunii atmosferei si a extremelor temperaturilor zilnice. In regiunile mai joase climatul este mai cald. Temperatura medie anuala variaza de la aproximativ 8 grade Celsius in Altiplano pana la 26 de grade Celsius in regiunile estice joase.

Resurse naturale. Cum Bolivia are resurse naturale abundente si resurse de minereuri bogate, care se exploateaza tot mai mult, trebuie avuta grija sa nu se ajunga la distrugerea acestor bogatii ale mediului. Aproximativ 8 % din teritoriu este protejat, 800 000 de ha, majoritatea acoperit cu paduri tropicale. Aproape aceeasi suprafata este pierduta anual datorita defrisarilor. Padurile tropicale ale Boliviei sunt bogate in diversitate biologica si contin un numar neobisnuit de mare de specii de plante.

Exista de asemenea o mare varietate de animale, incepand de la rozatoare, mamifere ierbivore: lama, caprioara, alpaca, vicuna pe platourile andine, pana la cele ale padurii ecuatoriale: tapirul, puma, jaguarul, lenesul , furnicarul, maimute, diverse specii de pasari si reptile (iguane) si serpi (boa, anaconda).


Populatia si asezarile umane. Bolivia are 7,6 milioane de locuitori, cu o densitate a populatiei de 7 persoane pe km patrat, din care 60,8 % populatie urbana si 39,2 % populatie rurala. Sporul natural este de 2,4 %.

Aproape 70 % din populatia Boliviei e compusa din nativi americani, dintre care Quechua 30 % si Aymara 25 %. Alte grupuri de indigeni cuprind Guarani, Mojeno si Chimane. Aproximativ 25 % din locuitori sunt metisi (mostenitorii amestecului rasei europene cu indigenii), iar 5 % din populatie il reprezinta urmasii europenilor.

Principalele orase (cu numarul de locuitori) sunt: La Paz (1 200 000 locuitori), Santa Cruz (694 616), Cochabamba (404 102), Oruro (183 194), Sucre (120 000 ) si Potosi (112 291).

Exista trei limbi oficiale: spaniola (folosita in administratie, invatamant si afaceri si vorbita ca prima limba de 30 % din locuitori), Quechua si Aymara.


Economia. Bolivia e una din cele mai sarace natiuni din America de Sud, cu o adanca prapastie intre elita bogata si miile de  tarani care practica o agricultura de subzistenta pe majoritatea tinuturilor inalte, sterile, din jurul La Pazului. Incepand cu 1985 s-au luat masuri de reducere a cheltuielilor guvernamentale si de liberalizare a comertului, astfel ca a inceput o perioada dificila de restructurari. Cresterea economica actuala este incurajatoare.

Bolivia are suficiente resurse de petrol si gaze naturale pentru necesitatile proprii si exporta chiar gaze in Argentina. Alte resurse includ: cositor, zinc, argint, aur, plumb, antimoniu si tungsten. Industria miniera este una dintre cele mai importante. Alte ramuri includ industria alimentara si in special pe cea producatoare de cafea, industria textila si a lemnului, a confectiilor, tutunului si artizanatul. Industria ilicita de droguri (exista plantatii de coca din care se obtine cocaina) furnizeaza 15 % din venituri.

Agricultura (inclusiv fondul forestier si piscicol) furnizeaza 21 % din PIB. Principalele culturi sunt: cafeaua, coca, bumbacul, porumbul, trestia de zahar, orezul, cartoful, lemnul. Resursele provenite din agricultura sunt suficiente pentru asigurarea hranei populatiei.

Bolivia exporta metale, hidrocarburi, cafea, soia, zahar si lemn, in principal in Argentina, SUA, Anglia, Peru si Brazilia, importand alimente, petrol si bunuri de consum din SUA, Brazilia, Japonia, Argentina, Germania si Chile.

Dezvoltarea moderna a Boliviei a fost impiedicata de frontierele sale terestre si slaba retea de transporturi interne si de legaturi de comunicatii. Dificultatile transportului la mare distanta au fost usurate de dezvoltarea serviciilor aeriene si pe cai ferate. Autobuzele, taxiurile si trenurile sunt cele mai comune forme de transport si autobuzele sunt deseori supraaglomerate. Microbuzele sunt mai rapide si mai scumpe. Doar putine strazi principale sunt pavate. Din punctul de vedere al comunicatiilor, exista cateva statii de radio si de televiziune.



Bibliografie: Encarta 97 - World Atlas


Autor :