Caractere de geografie umana si economica, Factori care au influentat dezvoltarea umana si economica, Populatia si economia Carpatilor referat






Caractere de geografie umana si economica

Desfasurarea activitatilor umane in Carpatii Romanesti a fost favorizata de conditiile naturale ale acestora, care se caracterizeaza, si sub raport social si economic, prin unitate regionala si diversificare locala, oferind o mare varietate de resurse potentiale (minerale, de apa si vegetatie).

Umanizarea a mers pana la nivelul asezarilor de tip urban, contribuind efectiv la modificarea peisajului geografic, care s-a intensificat. Implicatiile si consecintele social economice s-au diversificat si s-au impus in peisaj, de-a lungul timpului, sub raport uman, cultural, economic, politic si administrativ, concomitent cu dezvoltarea modurilor de productie.



Factori care au influentat dezvoltarea umana si economica

Pozitia geografica a Carpatilor, la limitele Europei centrale si rasaritene, a imprimat aspecte de interferenta, care se reflecta si in peisajul umanizat.

Desfasurat sub forma de cununa si inconjurand marea depresiune a Transilvaniei, „Carpatii…ne apar in primul rand ca o serie de plaiuri mai mult sau mai putin sculptate si asezate grosso modo in chip de cotruna” (Simion Mehedinti). Forma si directiile principalelor mari unitati-Carpatii Orientali, Meridionali si Occidentali-cu cele doua recurbari, de la extremitatile de sud-este si sud-vest, au impus alcatuirea simetrica a intregului teritoriu, desfasurat, in general, ca un amfiteatru, cununa muntilor fiind inconjurata de contraforturile Subcarpatilor, apoi de dealuri si campii, totul purtand insa amprenta regiunii muntoase, cu toate ca aceasta reprezinta numai 27,8% din suprafata tarii.

Pozitia, geneza, alcatuirea geologica, relieful si celelalte elemente naturale ale Carpatilor au imprimat originalitatea, unitatea si individualitatea spatiului geografic romanesc. In acelasi timp, ei au impus si coordonatele prioritare ale diversificarii, manifestata mai ales in altitudine, careia ii corespunde o etajare in sfera potentialului natural si economic.

Alcatuirea geologica a Carpatilor-caracterul ei de dispunere longitudinala in Carpatii Orientali, relativ unitara in Meridionali si deosebit de variata, in „mozaic”, in Occidentali-a determinat o mare varietate de resurse ale subsolului, incepand cu combustibili (carbunii, mai ales), minereuri complexe neferoase si mai putin din cele feroase, roci de constructii, ape minerale carbogazoase si termale, alte substante utile, din care se impune, mai ales in ultima vreme, sulful etc.

Dezvoltarea si intensificarea umanizarii, cu toata suita de efecte social-economice, avut dintotdeauna un suport favorabil in particularitatile reliefului carpatic-energie si densitatea fragmentarii moderate, frecventa pantelor si culmilor domoale, vai relativ largi, numeroase depresiuni. Vetrele asezarilor si principalele culturi se dezvolta mai ales pe terasele care insotesc raurile. Relieful dezvoltat de roci vulcanice, calcare si flis se impune prin frecventa unui anumit profil economic, in functie de bogatia si varietatea resurselor. Un rol important il prezinta elementul pitoresc al reliefului, care favorizeaza promovarea turismului.

Vegetatia spontana, fauna, culturile agricole si zootehnia sunt influentate de conditii climatice, rezultate din interferenta maselor de aer mai umede din vest cu cele continentale mai uscate din est. Principalul fond floristic si faunistic al Carpatilor, ca si al intregului teritoriu al Romaniei, este alcatuit din elemente central-europene si europene in general, ca urmare a intersectarii aici a celor trei mari regiuni geografice europene-centrala, estica si sudica. Din punct de vedere al vegetatiei, poalele Carpatilor Romanesti sunt acoperite de paduri de foioase (fag, mai ales), in timp ce culmile sunt domeniul coniferelor si al pasunilor si fanetelor naturale.

Influenta conditiilor climatice este deosebit de transanta in aria carpatica si in privinta plantelor cultivate, impunandu-se culturile de grau de primavara, secara, orz, in pentru fuior, cartof, sfecla de zahar.

Resursele vegetale spontane si cele cultivate sunt influentate, insa, si de solurile aflate intr-o mare varietate, dar predominand cele cu profil scurt si cu caracter scheletic. Etajarea specifica vegetatiei a impus si o dispunere in altitudine a unor domenii economice incepand cu cel arabil, pe fundul depresiunilor, pe terasele raurilor si pe clinele domoale ale muntilor, mai ales in Carpatii Occidentali, dupa care urmeaza domeniul economic al padurilor, cu sectoarele sale poienite pe alocuri si, in fine, domeniul economic al pasunilor naturale.

Principala sursa de apa pentru ariile circumcarpatice o constituie raurile carpatice, cu ape de calitate. Regimul volumului de apa al retelelor hidrografice din Romania este mentinut, in timpul verii si in perioadele secetoase, de tipul hidric carpatic care asigura debite aproape constante, pe seama alimentarii pluvionivale. Aria carpatica se inscrie in cadrul unitatii hidrogeografice a umiditatii excedentare, apele fiind folosite pentru hidroenergie, alimentarea cu apa potabila, industriala si menajera, pentru irigatii.

Vaile transversale, de strapungere completa sau partiala, in primul rand, vaile longitudinale, pasurile si curmaturile, in al doilea rand au constituit, de-a lungul istoriei, punctele obligatorii de trecere, prin care Carpatii Romanesti s-au integrat in relatii de interconditionare cu regiunile vecine.

Apele subterane se impun, la randul lor, in potentialul economic national prin potabilitate, prin debite constante, prin importante resurse de ape minerale si termale.



Carpatii, in ansamblul lor, au constituit, din preistorie si pana in zilele noastre, o vatra sigura, cu bune adaposturi pentru populatia autohtona daco-getica si, ulterior, romaneasca, in care se intruneau atat conditii naturale de aparare (abrupturi, creste, stancari, defilee, paduri si ape repezi cu vai adanci), posibilitati de trai (apa, terenuri pentru culturi, pasuni, fanete, lemn, bogatii miniere, peste), cat si conditii favorabile pentru schimb prin pasuri si trecatori spre Moldova, Campia Romana, Campia Banato-Crisana, Depresiunea Transilvanei.

Peisajelor de munte-cu diversificarile lor regionale, in functie de altitudine, orientarea versantilor, vailor si prezenta depresiunilor intramontane-le corespund diverse resurse potentiale folosite diferentiat in economie. Resursele sunt dominate de un important potential hidroenergetic, de bogatia padurilor (lemn si produse specifice partenerului padurilor), de pasuni si fanete naturale.

Diversificarea resurselor naturale genereaza o varietate de tipuri de activitati economice si inscrie in profil teritorial areale de discontinuitati geografice, diferentiate in cadrul celor trei ramuri carpatice romanesti.

Populatia

Populatia Carpatilor formeaza o parte componenta a mediului geografic romanesc, distincta atat in succesiunea timpului, cat si in repartitia spatiala, ca produs si totodata ca factor activ de transformare a peisajului geografic. Pe baza cunoasterii particularitatilor geografice ale distributiei populatiei se poate diferentia peisajul umanizat de cel natural, ca o realizare milenara a omului.

Originea si evolutia populatiei carpatice se inscrie si se integreaza intru totul in ansamblul populatiei teritoriului Romaniei.

Elementul cel mai important in evolutia fazelor umanizarii, a proceselor de populare a Carpatilor Romanesti, il constituie faptul ca acest teritoriu s-a inscris ca parte integranta, inseparabila, de la inceput, in cadrul vetrei genetice a geto-dacilor.

Carpatii Romanesti au contribuit, de asemenea, la pastrarea Romanitatii orientale, ei fiind ocoliti, in general, de populatiile migratoare. Ei au constituit un factor de cimentare si de omogenizare etnicolingvistica si culturala a daco-romanilor.

Carpatii au prezentat in decursul istoriei o importanta majora, exercitand influente care au definit civilizatia materiala si spirituala a poporului roman, incat statul, pe langa trasaturile dunarene si pontice, este, in acelasi timp, si carpatic.

Muntii, in ansamblul lor, nu ofera peste tot posibilitati egale sau potentiale similare de asezare, circulatie, pentru activitati economice pe seama resurselor locale. Astfel, specifica este alternanta de convergente, dispersii si discontinuitati in privinta conditiilor de locuire si de circulatie, de activitati economice, generand, pe alocuri, deosebiri sau asemanari, datorita unor influente care in anumite puncte si areale inscriu diferente de ritm, varietate si volum, creand, uneori, chiar confluente antropice.

Carpatii, in genere, nu au respins, ci au atras populatia. Din cele aproape 50 de milioane de oameni care locuiesc si muncesc in muntii Europei, poporului roman ii revine o pondere insemnata in vatra sa carpatica, in care fiinteaza si astazi circa 2500 de asezari rurale si 64 de orase, dintre care unele de o deosebita insemnatate economica si culturala, ca Brasov, Petrosani, Hunedoara, Resita, Vatra Dornei etc.

Repartitia populatiei din aria carpatica pe etaje de altitudine, a inregistrat un fenomen de pendulare intre fundul vailor largi si al depresiunilor, pe de o parte, si rama muntoasa impadurita, pe de alta parte, fenomen determinat de o serie de factori social-politici si economico-geografic.

Elementul dominant in dinamica peisajului geografic il reprezinta asezarile omenesti. Cele infiripate initial la limita padurilor sau poienilor din paduri si in preajma apei au fost primele puncte de sprijin ale indelungatei, dar permanentei si fermei actiuni de umanizare a muntelui, de utilizare a naturii carpatice din jur, cu toate resursele sale.

Alaturi de conditiile naturale si de conditiile tehnologice, un rol de seama in imprimarea trasaturilor si particularitatilor geografice ale asezarilor carpatice l-au inscris preocuparile economice ale locuitorilor. Asezarile, situate initial pe malurile apelor si in preajma padurii, si-au extins ulterior vetrele la intersectia drumurilor cu apele flotabile, iar mai tarziu cat mai aproape de sosele si de cai ferate, care ofera posibilitati pentru dezvoltarea industriei si a serviciilor.





Activitatile economice au constituit elementul determinant al dezvoltarii functiilor asezarilor. De la caz la caz, exista astazi in Carpati asezari rurale avand ca functie de baza zootehnia (pastoritul), economia forestiera, industria, turismul, dar si unele functii complementare, de interes local, din domeniul culturii, comertului, administratiei. De regula, insa, activitatile economice se impletesc, ceea ce face ca profilul economic sa fie zootehnic-industrial, in timp ce in marile depresiuni, majoritatea asezarilor rurale au ca functie dominanta agricultura.

Economia Carpatilor

Conditiile naturale ale muntelui, cele mai aspre in comparatie cu acelea ale regiunilor circumcarpatice, au impus activitati economice dintre cele mai austere, ca mineritul, pastoritul si muncile forestiere. Asa au aparut diferentele deosebit de pronuntate intre formele de existenta si activitati social-economice ale ariei de munte, fata de aria circumcarpatica si intracarpatica.

Economia Carpatilor are un caracter compensator in raport cu podisurile si campiile. In decursul istoriei, Carpatii nu au reprezentat niciodata granita politica si economica reala, ce au constituit acel liant care a pastrat nestirbite ocupatiile, legaturile comerciale, limba, cultura, obiceiurile, fondul autohton etno-folcloric, ale caror vetre principale salasluiesc in regiunea de munte si la poalele sale. Nici din punct de vedere administrativ ei nu au constituit limite, fie ca era vorba de tari, voievodate, tinuturi sau judete. Si astazi, din cele 41 de unitati administrative existente, 22 de judete cuprind intre limitele lor regiuni de munte, dar si teritorii complementare-de deal, podis si campie. Depresiunile si vaile carpatice, culmile pe care aveau loc nedeile, „targurile de doua tari”, au constituit arii de regenerare, de revitalizare a vietii spirituale neaose romanesti. Pasurile si trecatorile au functionat, de-a lungul mileniilor, drept axe de convergenta si de dispersie a oamenilor, bunurilor materiale si valorilor spirituale. Depresiunile-care adaposteau micile „tari”, stravechi teritorii romanesti, - au constituit arii de polarizare a vietii economice si a culturii, din care si prin care se realiza umanizarea muntelui din jur. In totalitatea sa, regiunea carpatica a aparat viata patriarhala autohtona in fata instrainarii, a suportat influente ale marilor civilizatii si culturi ale Europei si Asiei, care au adaugat forme noi, dar a pastrat neatins fondul valoric autohton.

Din punct de vedere social-economic, muntele a exercitat o puternica influenta asupra fortei de munca si economiei din Subcarpati, Dealurile Banato-Crisene, Depresiunea Transilvanei. In acelasi timp, dealurile, podisurile si campiile au conferit Carpatilor caracterul unei zone de complexe conexiuni geografice.

Potentialul economic natural se caracterizeaza printr-o varietate de resurse a caror valorificare a aparut si s-a dezvoltat in acelasi timp cu umanizarea muntelui si cu evolutia social-economica a populatiei, component dinamic al mediului geografic, in conditiile unei societati umane superior organizate.

Regiunea muntoasa a romanilor, cu valorile sale naturale si economice, a contribuit din cele mai vechi timpuri, la aparitia si dezvoltarea unei culturi materiale si spirituale alcatuite din elemente de mare insemnatate. Poporul roman, care face parte din etniile Europei mijlocii si-au faurit o cultura populara, datorita taranimii care poarta, in totalitatea sa, amprenta continuitatii si unitatii sale in timp si spatiu. Autohtonia si continuitatea romanilor poate fi descifrata cu usurinta in ocupatii, in port, in arhitectura taraneasca, in obiceiuri si in folclor.

Agricultura si cresterea animalelor au indelungate traditii in regiunea de munte. Raspandirea agroteraselor atesta afirmatiile din scrierile anticilor, ele constituind o nota distincta a peisajului carpatic umanizat. Agroterasele s-au format inca in perioada etnogenezei poporului roman, ca rezultat al practicii agricole desfasurate pe terenurile defrisate de la contactul versantilor muntilor cu vaile si depresiunile. Ele constituie o dovada a continuitatii si priceperii populatiei romanesti in practica agricola, prin araturi si lucrari agroculturale pe curbele de nivel.

Cresterea ovinelor si bovinelor a fost favorizata de existenta pasunilor si fanetelor. In domeniul cresterii ovinelor, Carpatii Romanesti au constituit, din timpuri stravechi, locurile de varat ale unor mari turme care, iarna, erau deplasate in regiunile de campie, adesea la foarte mari distante. Intotdeauna, animalele care au participat la transhumanta erau din rase montane, pentru care deplasarea de iarna spre balta si lunca nu prezenta pericole.



In regiunea de munte, romanii au practicat, de-a lungul existentei lor milenare, si cresterea pomilor fructiferi si albinaritul.

Un rol la fel de insemnat, in inchegarea culturii materiale si spirituale a romanilor, l-a avut si padurea, care acoperea 60-70% din intregul teritoriu, cele mai mari suprafete fiind in regiunea muntoasa.

In legatura cu marea extensiune a padurii s-a dezvoltat si arhitectura populara romaneasca, Carpatii in intregime facand parte din domeniul arhitectural al lemnului, care se prezinta deosebit de unitar si este exprimat si dovedit printr-o mare varietate de forme regionale.

Mestesugul olaritului-cu o vechime milenara in tot spatiul romanilor-este prezent si in regiunea de munte. Dovezile vechimii mari a acestei indeletniciri traditionale sunt furnizate de tehnicile de modelare, cuptoarele de ars si tehnica de decorare.

Teritoriul carpatic romanesc, cu reteaua sa hidrografica extrem de bogata si cu ape permanente si repezi, se caracterizeaza prin prezenta, inca, a unui insemnat numar de instalatii industriale taranesti actionate de apa, pentru macinat graunte, pentru produse textile si pentru fasonat lemnul.

Activitatile economice traditionale-mineritul, exploatarea forestiera si prelucrarea lemnului, cresterea animalelor si, in depresiuni, cultura unor plante-au fost modernizate, in cea mai mare parte, si li s-au adaugat industria prelucratoare si economia turismului.

In privinta industriei metalurgice, muntele asigura cea mai mare parte din minereurile feroase, neferoase si carbuni cocsificabili, acestea generand chiar importante grupari industriale (Brasov, Hunedoara, Otelul Rosu, Resita etc.). Industria constructiilor de masini se polarizeaza in gruparile industriale de la Brasov si Resita. Industria chimica are o pondere mai mica, nefiind specifica ariei carpatice, cu exceptia industriei celulozei si hartiei. In schimb, industria materialelor de constructii detine un loc important, mai cu seama in extractia rocilor, dar si in productia liantilor. Economia forestiera si industria de prelucrare a lemnului reprezinta o ramura industriala specifica muntelui, desi in prezent ponderea cea mai mare a acesteia se afla in spatiul circumcarpatic. Industria textila, a confectiilor si alimentara sunt, de asemenea, specifice depresiunilor intramontane. Principalele grupari industriale carpatice, in ordinea ponderii, sunt Brasov, Hunedoara, Resita, Petrosani, Comanesti.

Industria mica constituie activitatea cu cele mai vechi traditii, iar profilul acesteia prezinta o structura complexa axata in special pe prelucrarea lemnului, alaturi de care se evidentiaza industria textila, pielaria, ceramica, articolele de artizanat si produse alimentare cu specific local. In general, se constata o crestere a rolului industriei in economia Carpatilor Romanesti, in dinamica peisajului si, mai ales, in procesul de urbanizare si de valorificare complexa a potentialului natural.

Potentialul turistic situeaza Carpatii pe unul din primele locuri in cadrul economiei turismului din Romania. Analiza fondului turistic, natural si antropic, dotarilor tehnico-edilitare, infrastructurii si fluxului turistic arata ca pe acest teritoriu exista arii de interes national-ca de exemplu Valea Prahovei-Muntii Bucegi-Culoarul Rucar-Bran, Muntii Fagaras, Retezat, Ceahlau, Rarau, Defileul Dunarii, Muntii Bihor (cu centrul la Stana de Vale), Depresiunea Dornelor etc.-si arii de interes international, Obcinele Bucovinei, care se impun prin marea valoare a fondului cultural cu elemente de arta unice in lume, si Valea Cernei, a carei valoare este cunoscuta inca din antichitate, datorita izvoarelor minerale termele (Baile Herculane).

Marea bogatie si varietate a fondului turistic, amplificarea si modernizarea dotarilor tehnico-edilitare si infrastructurii situeaza Carpatii Romanesti pe un lor important in ierarhia muntilor din Europa, cu atat mai mult, cu cat ei au altitudini mijlocii si pot fi strabatuti cu usurinta in toate directiile.

Contactul dintre natura si societate, amplificat de patrunderea in intimitatea muntelui a civilizatiei moderne, a produs importante modificari in ecosistemele de munte si nu numai asupra acestora, dar si in sfera traditiilor economice si culturale.

Continua modernizare a activitatilor economice, care se desfasoara in conditii dificile, impune restabilirea unor raporturi deseori zdruncinate intre natura muntelui si activitatile societatii si, mai ales, protejarea valorilor naturale umane si spirituale.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani