Lacurele din AMERICA DE NORD



Lacurele din AMERICA DE NORD


Natura Americii de Nord e cu totul alta in comparatie cu cea a continentelor invatate. Complexele ei naturale sint foarte variate, printre ele sint multe ce poarta un caracter unic : desisurile de Sequoia, uriasele lacuri, regiunile de salte si a gheizerelor, vaile fluviale de mare adincime - canioanele etc. Natura Americii de Nord are multe trasaturi comune cu continentul locuit de noi.




Asezarea geografica


America de Nord este al treilea continent de pe planeta noastra in ceea ce priveste suprafata (24, 2 mil. km2). Dupa configuratie ea se aseamana, intr-o oarecare masura, cu America de Sud, insa partea mai lata a continentului se afla in latitudini temperate, ceea ce exercita o inraurire esentiala asupra naturii sale.

Tarmurile Americii de Nord sint puternic dezmembrate. Deosebit de fragmentate sint tarmurile nordice si estice, mai putin cele vestice si sudice. Gradul diferit de dezmembrare se datoreste in principal deplasarilor placilor litosferice. La nordul continentului este situat Arhipelagul Arctic. El ocupa o suprafata enorma si pare a fi pe vecie incatusat de gheturile Arcticii. Golful Hudson face o scobitura mare in uscat, cea mai mare parte a anului fiind acoperit cu gheata.

Conchistadorii spanioli, ca si in America de Sud, au fost primii europeni, care au descoperit teritoriile din sudul Americii de Nord, in 1519, E. Cortes a initiat o campanie, care s-a incheiat cu cotropirea statului aztecilor, stat situat pe locul de azi al Mexicului.

Dupa descoperirile spaniolilor, spre tarmurile Lumii Noi s-au indreptat expeditii ale altor tari europene. La sfirsitul sec. XV John Cabot a descoperit Insula Newfoundland si tarmul Peninsulei Labrodor. Navigatorii si calatorii englezi H.Hud-son (sec. XVII), A. Mackenzi (sec. XVIII) s.a. au explorat partile de est si cele de nord ale continentului. La inceputul secolului XX, R. Amundsen (exlorator norvegian al tinuturilor polare) primul a intreprins o calatorie de-a lungul tarmului de nord al continentului, a stabilit pozitia geografica a polului magnetic al Pamintului.



America de Nord, ca si America de Sud, se afla in emisfera de vest. Ea este situata aproape in toate briurile climatice.




Coastele continentului sint scaldate de apele a trei oceane. La sud el comunica prin istmul ingust Panama cu America de Sud. In trecut pe locul stramtorii era un istm, care unea America de Nord cu Eurasia. Aceasta a determinat asemanarea vegetatiei si lumii animale de pe aceste continente. In privinta marimii teritoriului -24,2 ml. km (impreuna cu insulele) -America de Nord este intrecuta de Eurasia si Africa.

In partea de est si de nord a continentului linia de tarm este foarte crestata.

In Oceanul Atlantic, in regiunea insulei Niufaunblenb, in locurile de contact ale apelor calde ale Golfstrimului cu apele reci ale curentului Lobrabor, conditiile sunt extrem de favorabile pentru dezvoltarea organizmelor minuscule, care constituie hrana pestilor. De aceia aici se afla o regiune foarte bogata in peste.

In golfurile inguste de linga tarmul de est al Americii de Nord, care patrund adinc in uscat, ce observa cele mai inalte fluxuri marine de pe globul pamintesc pina la 18 m.

Spre deosebire de America de Sud, unde riurile se alimenteaza din ploi, in America de Nord, in afara de ploi o mare insemnatate in alimentarea riurilor au apele provenite din topirea zapezilor.