Maretia si decadenta lemnului, Despaduririle si urmarile lor catastrofale referat





Maretia si decadenta lemnului


Poate ca n-a existat produs al “uzinei verzi” mai cautat ca lemnul.

Folosit din cele mai vechi timpuri – am putea cita bata vanatorului, foisoarele sau locuintele lacustre ale omului primitiv – lemnul a avut mii si mii de intrebuintari: porti de case si cetati, stalpi de pridvor, ingradituri si tarcuri, scari si arme de lupta – de la faimosul turn asirian si legendarul cal troian, pana la arcuri si buzdugane, poduri si pontoane peste ape, pavaj pentru strazi (asa-zisele strazi podite), instrumente casnice (lingura, caus, plosca, butoi), mijloace de transport terestre (car, caruta, diligenta) sau pe apa (barci, corabii).




Uriasele progrese tehnice ale secolului al XIX-lea au slabit incetul cu incetul atotputernicia lemnului, punand capat exploatarii lui intensive si salbatice, salvand bruma de paduri de o disparitie care ar fi pus in mare primejdie insasi existenta omului. Betonul si fier-betonul au alungat lemnul din vastul sector al constructiilor. Otelul, aluminiul, sutele de aliaje metalice - mai rezistente si mai durabile - au luat locul lemnului pe santierele navale ori in industria mijloacelor de transport (vapoare, trenuri, avioane).

Astazi sectorul de folosire a lemnului s-a ingustat si mai mult prin explozia industriala a maselor plastice care au inceput sa inlocuiasca metalele in domenii unde acestea se dovedesc la fel de vulnerabile ca si lemnul in fata agentilor naturali. Chiar si parchetul, usile si tocurile geamurilor se executa din mase plastice. Cu tot asaltul aluminiului si maselor plastice, industria de mobile inca nu s-a lipsit de lemn (scandura, panel, placaj, placi aglomerate). Lemnul de rezonanta mai e inca intrebuintat la constriurea instrumentelor muzicale, iar fabricile de chibrituri nu se pot inca dispensa de el.

In 1890 s-a aplicat prima metoda industriala de obtinere a matasii artificiale prin tratarea  celulozei obtinuta din lemn ( vascoza). De asemenea vascoza tratata cu glicerina si trasa in foi poarta numele de celofan, mult folosit ca material decorativ si de ambalaj. In 1950 s-a obtinut un nou tip de matase, prin dizolvarea celulozei in acid acetic anhidru (otet), o matase foarte rezistenta, nesifonabila si transparenta pentru razele ultraviolete, numita matasea acetat. Tot din celuloza de lemn se prepara si celolana si cotonul celulozic care imita perfect lana si bumbacul. In ultimele decenii, datorita actiunii de crutare a lemnului, chimistii au intreprins cercetari si au obtinut pe cale sintetica alti compusi macromoleculari, foarte apropiati de matasea artificiala preparata din lemn ( nylon, relon, melana).


Despaduririle si urmarile lor catastrofale


Dintre toate formele de covor vegetal, cele mai mari amputari le-a suferit padurea. Despadurirea a mers mana in mana cu civilizatia, iar pe aceasta a urmat-o desertificarea.

Cu un deceniu in urma, pe glob, padurile ocupau o suprafata de aproximativ 3,8 – 4,7 miliarde ha si reprezentau cam 2,6 – 3,4 % din suprafata uscatului.

In zonele calde, unde, din cauza climatului secetos, echilibrul ecologic este foarte labil, se verifica succesiunea: padure vegetatie ierboasa teren agricol eroziune desert.

In zonele temperate cu climat favorabil, socul este mai scurt, oprindu-se la eroziune, desi se poate ajunge si la instalarea unor semideserturi.

Datorita despaduririlor de lunga durata practicate pretutindeni pe glob, padurea planetara de azi ocupa suprafete incomparabil mai mici, nu mai formeaza masive mari si neintrerupte, refugiindu-se in munti si in locuri greu accesibile, cu soluri sarace si climat neatragator pentru agricultura.

Din circa 70 %, cat detinea padurea in perioada preistorica, proportia a scazut in prezent la 30 %.

La defrisarile din trecut, facute in special cu scopul extinderii pastoritului, agriculturii si asezarilor umane, timpurile moderne au adaugat taierile in scopuri economice pentru satisfacerea nevoilor de lemn ale societatii. Rezultatul nu consta doar in diminuarea padurii, ci si in degradarea ei progresiva. Padurile cultivate nu au acelasi randament ecologic, ca stabilitate, rezistenta si forta protectiva.



In functie de procentajul actual de impadurire, distingem:

tari cu paduri suficiente (in Asia, Oceania, America Centrala);

tari cu paduri relativ putine dar inca in limita de echilibru ecologic (in Europa si America de Nord);

tari extrem de sarace in paduri (in Africa Tropicala, Australia).

Pe ansamblu, starea cea mai apropiata de optimul ecologic o are America de Sud, fiind continentul cu cel mai mare procent de impadurire (46,7 %).

In Africa, despadurirea a luat proportii dramatice, in special in Algeria, Egipt, Africa de Sud. Foarte afectata a fost Sahara, care din zona fertila, partial impadurita, a devenit un vast desert. In Ghana, Nigeria si Kenya se despaduresc zone imense pentru a face loc culturilor agricole. O regiune serios afectata este Republica Malgasa, unde toate padurile de pe ramura vestica si nordica au disparut, ducand la disparitia unor specii de pasari necunoscute in alte parti ale lumii. Singura parte a Africii relativ pastrata, cu un potential forestier apreciabil, este zona ecuatoriala (Zair, Gabon, Nigeria, Congo).

In Asia, pe locul padurii de odinioara s-a instalat desertul (Hindustan, Iranian, Arabic, Sirian). Tablitele de lut babiloniene descoperite la Marea Moarta vorbesc de bogate culturi de cereale, livezi cu pomi fructiferi, podgorii, paduri de cedrii, care ocupau un areal continuu din Muntii Taurus (Turcia) pana in Muntii Libanului, Amanului (Siria) si Cipru. Taierea masiva a cedrilor a condus la disparitia lui. Astazi exista in Liban o modesta rezervatie cu cedrii. La fel de puternic a fost impactul si in Extremul Orient. Cele mai mari distrugeri au avut loc in China, in bazinele fluviilor Huanhe si Iantzi.

In America de Nord, desi padurea a fost bine conservata pana la venirea colonistilor (sec. 18), apoi a suferit cea mai rapida si mai violenta transformare din istoria omenirii. Padurea a fost afectata astfel ca din 382 milioane ha au mai ramas doar 311 milioane ha, din care 216 milioane ha productive, 6 milioane ha rezervatii si 89 milioane ha paduri degradate.

In America de Sud, despaduririle au avut intensitate inegala, in functie de gradul de accesibiliate si directia de propagare a presiunii demografice. Cea mai afectata zona a fost Brazilia rasariteana, dar si Columbia si Chile. Padurea amazoniana tinde si ea sa fie distrusa din cauza mijloacelor de transport – marea magistrala amazoniana.

In Europa, despaduririle s-au produs lent, dar “moartea padurilor” este aici poluarea. Taierile, distrugerile nerationale nu conduc numai la pierderea padurilor, ci chiar a unor pierderi materiale, pierderi de vieti omenesti, cum s-a intamplat in nordul Italiei, unde, din cauza despaduririlor, inundatiile au avut efecte devastatoare.

In tara noastra, padurea ocupa o suprafata totala de cca. 6,2 milioane ha, reprezentand 26 % din suprafata totala. In vremurile preistorice, aceasta ocupa 70-80 % din suprafata tarii, fapt pentru care in anul 1526, cand sultanul Soliman Magnificul a repurtat victoria de la Mohacs asupra armatei ungare si a ocupat Buda, nu s-a incumetat sa ocupe si tarile romanesti, deoarece erau bine aparate de muntii cei mai abrupti si de padurile cele mai greu de strabatut – “ codrul frate cu romanul”.

Denumiri ca Transilvania (provine de la latinescul silva care inseamna padure), Bucovina (provine de la cuvantul de origine slavona-buk, care inseamna fag), dovedesc extinderea pe care o aveau padurile in tara noastra.

Sub aspect economic si ecologic, padurea a indeplinit si indeplineste o serie de functii importante, unele vitale.

In zona colinara, padurea favorizeaza procesul de inmagazinare a apei pe terenurile in panta, impiedicand formarea scurgerilor de suprafata si a viiturilor de apa in urma ploilor torentiale si a topirii zapezii, contracarand astfel fenomenele de inundatii si eroziune a solului. Padurea protejeaza lacurile de acumulare si terenurile din lunca raurilor. Pentru a-si indeplini aceste functii, este necesar ca cel putin 50 % din suprafata bazinului hidrografic care aprovizioneaza lacul de acumulare, sa fie acoperita cu padure ( la o acoperire de numai 15 %, debitele maxime sunt de trei ori mai mari fata de cele medii).

Picaturile de ploaie (care lovesc solul si erodeaza) sunt interceptate de frunzele copacilor si de litiera (stratul format din frunze uscate si alte resturi organice care acopera solul din padure), micsorand in felul acesta viteza apei pe versanti, cat si procesul de evaporare a apei din sol. Astfel, un ha de padure poate inmagazina in sol, in primii sai 50 cm de la suprafata, o cantitate de aproximativ 1450 m3 de apa (echivalentul a 145 mm precipitatii).



Padurile produc bunuri materiale deosebit de utile, cum ar fi: lemn pentru constructii, pentru industria mobilei, a instrumentelor muzicale, celulozei, hartiei, lemn pentru foc s.a. Fauna padurii ofera vanat pentru carne si blanuri, dar si variate fructe si ciuperci, apreciate mult pentru valoarea lor nutritiva.

In procesul de fotosinteza, padurea are o contributie deosebit de importanta in regenerarea rezervei de oxigen la nivel local, cat si global. Un hectar de padure produce annual aproximativ 30 t oxigen, din care, acesta consuma cca 13 t in procesul de respiratie a arborilor sai. Vegetatia arboriscenta a padurii pe suprafata de un hectar consuma in procesul de fotosinteza circa 16 t bioxid de carbon, avand un rol relevant antipoluant. Arborii si arbustii din padure contribuie, de asemenea, la atenuarea zgomotului de intensitati diferite, au o influenta pozitiva pe care o exercita asupra regimului eolian, a umiditatii si temperaturii aerului, precum si a vibratiilor aerului. In acest sens, in literatura de specialitate se mentioneaza ca perdelele forestiere au capacitatea de a reduce zgomotul pana la 10 decibeli; in S.U.A. s-a consemnat ca o fasie de padure lata de aproximativ 30 m, trasata de-a lungul unei sosele, reduce zgomotul produs de circulatia autovehiculelor cu 8-11 %.

Referitor la fenomenul de poluare chimica si rolul depoluant al padurii, in literatura de specialitate se mentioneaza ca un curent de aer poluat cu bioxid de sulf in concentratie de 0,1 mg/m3 poate fi complet depoluat prin traversarea sa lenta peste un hectar de padure. Padurea realizeaza si o epurare microbiana, remarcata mai cu seama la cea de conifere. Spre exemplu, pe bulevardele Parisului s-au determinat aproximativ 570 mii bacterii/m3 aer, iar in unele magazine chiar 4-8 milioane bacterii/m3 aer, in timp ce in padurea Fontain bleau din apropiere se inregistrau numai 50-55 bacterii/m3 aer.

Ansamblul conditiilor favorabile vietii create in padure determina ca frecventa pulsului sa se reduca cu 4-8 pulsatii/minut, sa se tinda spre optimizarea tensiunii arteriale si sa favorizeze starea de buna dispozitie. Pentru bolnavii cu unele afectiuni respiratorii, padurile de rasinoase sau amestec de rasinoase si fag din zonele montane sunt benefice.

In zonele de campie, cu suprafete reduse de padure, perdelele forestiere de protectie au o influenta deosebit de favorabila asupra mediului inconjurator.

Astfel, acestea reduc viteza vantului pe o distanta egala cu 5 pana la 10 ori latimea lor, determinand retinerea si repartizarea uniforma a zapezii pe suprafata terenului arabil, care protejeaza cultura de toamna impotriva actiunii gerurilor, marind rezerva de apa a solului, protejeaza caile de comunicatii, localitatile si unele ferme zootehnice contra inzapezirilor.

Pe cursurile de apa, perdelele forestiere reduc energia vanturilor si impactul sloiurilor de gheata, aparand digurile de avarii.

Privita in ansamblu, contributia padurii la mentinerea echilibrelor in biosfera prezinta o importanta deosebita fie sub forma de masiv, fie ca perdele de protectie. Din aceasta cauza, exploatarea padurilor, la nivel mondial sau national, trebuie rationalizata nu numai ca volum lemnos, dar si ca metode folosite pentru a se evita, pe cat posibil, reducerea fondului forestier. Cresterea suprafetelor de teren agricol, nu mai este posibil a se realiza pe seama micsorarii suprafetei de paduri, ba dimpotriva, cel putin la noi in tara, in multe zone se impune impadurirea unor terenuri neproductive.

Datorita defrisarilor exagerate si distrugerii padurilor prin exploatari nerationale si a pasunatului excesiv, la nivel mondial, a luat proportii ingrijoratoare fenomenul de desertificare, evident mai ales pe continentul African, unde daunele produse padurii nu pot fi justificate ecologic si nici economic prin pasunatul fondului silvic.

In actiunea distructiva a fondului forestier, un rol insemnat il are si poluarea aerului, care produce fenomenul de uscare al arborilor. In Europa, de exemplu, pe aproximativ 10 milioane hectare de padure, s-a semnalat uscarea arborilor de molid, brad, stejar si gorun, iar in tara noastra, asemenea fenomen a afectat 1,6 % din suprafata totala a padurilor. La uscarea arborilor a mai contribuit, de asemenea, poluarea de mare altitudine, cat si cea produsa de industriile chimica si petroliera, de fabricile de ciment, combinatele metalurgice si miniere.

Privite in ansamblu, importanta padurii si mentinerea echilibrului ecologic si actiunile distructive la care aceasta este supusa, se poate usor desprinde necesitatea colaborarii pe diverse planuri a tuturor specialistilor care activeaza in diferite sectoare productive si de cercetare ale agriculturii si silviculturii, in scopul prevenirii, refacerii si mentinerii echilibrelor ecologice, atat de importante vietii de pe Terra.













Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani