Schimbari climatice Incalzirea globala, Gaze cu efect (care produc efectul) de sera



Schimbari climatice. Incalzirea globala.

 

De foarte multa vreme in atmosfera exista concentratii naturale de gaze cu efect de sera, cum ar fi vaporii de apa, gazele carbonice, metanul si oxizii de azot. Razele cu lungime scurta de unda, numite lumina vizibila a soarelui pot traversa aceste gaze, incalzind atmosfera, oceanele, suprafata palnetei si organismele vii. Energia calorica este raspandita in spatiu in forma de raze infrarosii, adica de unde lungi. Acestea din urma sunt absorbite in parte de gaze cu efect de sera, pentru a se refelecta inca odata de suprafata Pamintului. Din cauza acestui fenomen natural, numit “efect de sera” temperatura medie anuala la suprafata pamintului se mentine la 15° C. Acesta e ceea ce noi numim un climat normal.



Activitatea umana constituie cauza aruncarii in atmosfera au unei cantitati mari de gaze cu efect de sera, mai ales a gazului carbonic, a oxizilor de azot, a metanului si a clorofluorocarbonilor (CFC).

Conform concluziilor numeroaselor comitete internationale de cercetare stiintifica, sporirea efectului de sera a declansat o noua incalzire planetara de o amploare nemaintilnita pe parcursul istoriei. Ele descriu si argumenteaza fenomenul noii incalziri globale, a schimbarii climei, a reincalzirii climatului si a efectului de sera accelerat. 27589bhc44mjq3o

 

Gazele cu efect de sera.

Gazul carbonic. (CO2).

Continutul atmosferic de gaz carbonic (gazul cu efect de sera de provenenta antropica cel mai frecvent,) a crescut pina la 25% de la debutul revolutiei industriale (pe parcursul a 1700 de ani.) cu o frecventa de 280 parti la milion pina la 350 parti la milion. Eliminarile de gaz carbonic de origine antropica au condus la sporirea cu 55% a potentialului efectului de sera. Gazul carbonic (CO2) este unul din principalele subproducte a arderii tuturor combustibilelor fosile. Circa 90% a energiei comercializate pe plan mondial este produsa de catre combustibile carbonice: pacura, carbunele brun, gazul natural si lemnul. Cu fiecare an zeci de miliarde de tone de CO2 sunt astfel eliminate in atmosfera. Circa 2 miliarde de tone de gaz carbonic suplimentar este atribuit fenomenului despaduririi, inclisiv incendierii padurilor. Potrivit raportului dezvoltarii statului Canada (1991), 108 milioane de tone de carbon sunt eliminate anual in Canada. Astfel, pentru fiecare canadian revin 4 tone de CO2 eliminat anual in atmosfera. Potrivit raportului Word Resurse (1992-1993) infiintat de catre Institutul Word Resurse, Canada nu este intrecuta decit de Statele Unite in ceea ce priveste producerea de CO2 pe cap de locuitor. Aproape jumatate din gazul carbonic de origine antropica este absorbit de plantele terestre si fotoplanctonul oceanic, restul se adauga la cel atmosferic. (Emisiile de CO2 sunt prezentate in unitati de greutate, in general in tone. Uneori valaorea data corestunde numai greutatii carbonului, uneori greutatii totale a gazului carbonic, carbonului si oxigenului continut. De exemplu, 6 miliarde de tone de carbon emis anual echivaleaza cu 22 miliarde de tone de gaz carbonic. Pentru a transforma carbonul in CO2 imultiti cu 3,66 si invers). hj589b7244mjjq

Metanul.(CH4).

Emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la cresterea potentialului efectului de sera. Metanul este principalul component al gazului natural ars de catre utilajele de incalzit. El provine de la descompunerea vegetala: cimpurile inundate de orez, mlastinile, gazele de balta, aparatul digestiv al numeroaselor animale, in special bovinele si termitele, arderile anaerobe (descompunerea vegetatiei in lipsa de O2). CH4 provine in egala masura de la scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la instalatiile de stocaj si de la minele de carbune, de la materiale organice in descompunere (cum ar fi produsele alimentare aflate in depozite.) Cercetatorii sunt alarmati, ca o noua incalzire a climei va antrena eliberare unei parti din CH4 natural acumulat in cantitati mari sub ghetari si in calotele polare, provocint astfel efectul de retroactiune. Altfel spus reincalzirea climei va avea un efect de crestere.

Oxidul de azot. (N2O).

N2O este un oxid de azot, provenit de la arderea combustibilului fosil, utilizarea ingrasamintelor azotate, incinerarea arborilor si reziduurilor de plante. Gazul contribuie la sporirea efectului de sera cu circa 6%. Acest gaz este la fel cunoscut sub numele de “gaz inveselitor”. N2O este utilizat deja si in calitate de anestetic.

Ozonul stratosferic. (O3)

In atmosfera la o inatime foarte inalta ozonul creat natural apara ca un ecran de protectie impotriva razelor ultraviolete. In troposfera ozonul e un subproduct al reactiilor poluantelor atmosferice, ale industriilor si ale automobilelor eliminat in prezenta luminii solare. Ozonul troposferic reactioneaza cu tesuturile vegetale si animale provocind efectul de sera. Contributia ozonului stratosferic la sporirea efectului de sera se valoreaza la 8%.

Clorofluorocarbonele (CFC).

Este un produs chimic care rareste stratul de ozon constituind in egala masura un gaz cu efect de sera in crestere. Savantii nu sunt siguri de efectele reale produse de CFC asupra schimbarii climatului pentru ca actiunea lor de rarifiere a stratului de ozon poate sa aduca la o noua racire a planetei. Este posibil ca reducind emisia de CFC, ceea ce e imperativ, sa protejam starul de ozon, accelerind o noua incalzire a planetei. Aceasta problema demonstreaza in ce masura factorii de mediu sunt legati nemijlocit.

O sa gasiti in unele acte comparatii intre potentialul dezvoltarii efectului de sera a diferitor gaze si a celui prodis de CO2. Raportind molecula la molecula, potentialul de cresterea a efectului de sera a metanului e de 21 ori mai mare decit a bioxidului de carbon CO2; a N2O e de 200 ori mai mare decit a CO2; si a CFC e de 18 mii de ori mai mare decit a CO2.