Meteora



Meteora




Dupa ce de-a lungul timpului Grecia s-a extins teritorial, creand imperii, a obtinut suprematia pe mari si a deschis noi orizonturi in zone spirituale si stiintifice, acum este una din cele mai mari detinatoare de amintiri istorice. Motiv pentru care turistii secolului XXI , inarmati cu aparate de fotografiat si camere de luat vederi, au invadat acest tinut rasfatat de soare si iubit de zei.



Pentru cei mai multi dintre noi ,Grecia reprezinta simbioza dintre munte, plaja si mare, miros de ulei de masline si muzica lui Zorba Grecul-adica spatiul ideal pentru vacanta.

Pentru scolarul studios ,este tara lui Alexandru cel Mare, a lui Homer si Hipocrat ,este cea care a experimentat prima data democratia ,este locul unde se gaseste centrul spiritualitatii ortodoxe.

Cand am descoperit-o acum cativa ani, in Legendele Olimpului, aceasta tara parea pierduta in spatiu si timp-Tara de nicaieri sau Locul de unde vin portocalele. I-am aflat contururile in atlas, la lectia de geografie . Am aflat ca este situata in sudul Peninsulei Balcanice si e formata dintr-o parte continentala, una peninsulara (Pelopones) si numeroase insule in Marea Egee. Ca are 15000 Km de tarmuri. Si am inceput sa visez.

Nu cu mult timp in urma ,am inteles insa ca uneori realitatea este mai complexa decat ceea ce ne imaginam:Impreuna cu parintii mei am fost in Grecia.

Iar azi, cand inchid ochii, cand vreau sa regasesc sentimentul de inalt si frumos, imi reprezint locul numit Meteora- ciudat si ostenit cantec despre varstele pamantului si alunecarea secolelor.

Cand vii spre Meteora ,dinspre orasul Kalambaka, inaintezi pe un drum in panta pentru a ajunge sus ,in varfurile stancilor unde se afla manastirile. Drumul seamana cu un sarpe urias ce se tareste printre ape, se catara sus pe putinele dealuri cultivate si se invirteste in jurul stancilor. Urcand pe jos sau cu masina simti dealurile aromate in toate anotimpurile anului. In jurul tau totul este calm si bland ,si o briza slaba iti insoteste gandul.

Traseul este fermecator. Dureaza aproape doua ore si te transpune intr-o lume de vis. Verdele in toate nuantele se incheie brusc si rasar stanci inalte , salbatice, rosietice si stranii.

Din putinele despicaturi ale stancilor acestea multicolore, se coboara scari vechi de lemn aproape distruse care certifica existenta ascetilor in vremuri mai vechi.

Se spune ca intr-o pestera, intr-o stanca situata in dreapta cum urci, unde vezi scari de lemn atarnand, monahii asceti sedeau acolo luni intregi, fara a iesi , pedepsind astfel corpurile lor pentru vreo nesupunere sau pentru gandurile lor, lasate sa zboare la cele lumesti.

Cand ajungi in varfurile imenselor stanci intunecate , unde se afla balcoanele manastirilor Meteorei,si cu ochii cuprinzi Campia Tessaliana strabatuta de raul Pinios , ca o sclipire metalica, incepi sa ai emotii.Ai impresia ca imensitatile acestea de piatra ,ce se inalta in jurul tau sunt gata oricand de o lupta mareata-sunt santinelele Cerului.

Ceea ce vezi, este un fenomen fizic unic in toata lumea. Aceste aproape o mie de stanci foarte inalte , care de departe par o padure de roci, rasar pe neasteptate , determinand admiratie, teama si extaz in fiecare. Aceasta formatiune, dupa cum spun specialistii, a aparut acum 60 milioane de ani, cand apele care constituiau un lac mare au crescut mult si au condus la crearea deschiderii de la Tembi, prin care s-au varsat in Marea Egee.

Inca din secolul 11, pesterile din aceste stanci, au fost transformate in schituri ale monahismului ortodox.

In secolul 14, un monah-Atanasie , a intemeiat prima manastire pe stanca ce atunci purta numele de Piatra lata (in greceste -Platilithos).Deoarece stanca se ridica la 413 m peste orasul Kalambaka si domina intreg peisajul, deoarece pare a fi suspendata intre cer si pamant, calugarul i-a pus numele de Meteor, iar de atunci, intregul complex de stanci poarta numele de Meteora.

Pe stancile de la Meteora, indepartate si neprimitoare, care au fost palate pentru mii de asceti, monahii ortodocsi au invatat de-a lungul timpului, intelepciunea gandului si umilinta credintei.

Acolo sus, unde singuratatea si tacerea sunt reguli, calugarii intotdeauna binevoitori, te intampina in odaia de primire cu bunatati impuse de ospitalitatea lui Avraam si traditia greceasca. Privindu-i simti ca inauntrul lor , exista o alta lume, eliberata de violenta stihiilor si dezlegata de timp, mai aproape de Dumnezeu.

Si nu poti avea decat intelegere si profunda consideratie pentru cei ce au ales (printre ei sunt si romani) sa traiasca in spatiul in care sentimentul de inalt si frumos este manifestarea legaturii intre om si natura.

La Meteora se pot vizita 6 manastiri. Una dintre acestea ,este Manastirea Sfintei Treimi, considerata a treia ca vechime intre cele de aici. Din inscriptii si din alte marturii se face cunoscut ca biserica propriu- zisa , a fost construita la 1476 .Se spune ca au trebuit 70 de ani pentru a urca materialele sus, pe stanca ,si abia apoi a inceput constructia .

140 de scari sapate in stanca, te conduc in siguranta in varf, unde se afla manastirea.

Daca te uiti pe fereastra , un sentiment profund te va cuprinde. Un munte enorm , Koziakas, se inalta trufas in fata ta , aratandu-si varfurile acoperite cu o manta alba ,parca vrand sa sfasie albastrul cerului.

Si simti cum dinspre el ,vantul din Nord suiera peste padurea de piatra cenusiu verzuie, printre manastiri cu acoperisuri rosietice , loje din lemn suspendate si balcoane ce se apleaca pe marginea abisului.

Si tocmai acest contrast dintre peisajul feeric si rece, si sufletul cald, echilibrat  si ospitalier al locuitorilor, te fac sa-ti amintesti mereu , ca intr-un perpetuu mobile, de un tinut cu numele de Meteora.