Valencia
O
veche citadela crestina, presarata cu
incantatoare biserici, cu zeci de turnuri si un impresionant zid de
aparare medieval, dar si un mare oras cu temperament
mediteranean, brazdat de bulevarde largi (Grandes Vias), agrementate cu
palmieri si cu ficusi, aceasta este Valencia "la clara" (cea luminoasa), Valencia lui
Rodrigo Diaz del Vivar (El Cid sau El Campeador), Valencia portocalelor.
Pe
drumul spre Valencia,
strabatut de-a lungul coastei (Costa de Ahazar sau Coasta Florii de
Portocal), pe mii si mii de hectare se intind livezi de portocali, ce s-au succedat celor de maslini din sudul
Frantei si din insorita Catalonie. Costa de Ahazar, fasia
insorita de plaja din preajma Valenciei, a devenit una dintre cele
mai cautate centre de turism estival din Spania. Statiunile balneare
ca Benicassim, Peniscola, Benicarlo si Vinaros, la nord, sau El Saler,
Cullera Si Oliva, la sud, s-au dezvoltat ca o retea continua de
imobile, stradute si hoteluri, ce formeaza un insolit
peisaj urban intre plaja si oranjerii.
1.Monumente
UNESCO
Daca
in Barcelona primul lucru pe care faci este un tur al operelor lui Gaudi, in Valencia
trebuie sa incepi cu un tur al turnurilor valenciene. Valencia este un
oras al turnurilor, doua dintre cele cu scop religios fiind cu adevarat
remarcabile: El Miguelete (un turn octogonal ce serveste drept
clopotnita catedralei) si Santa Catalina,
o biserica in stil baroc, ca multe altele din Spania, dar cu o
clopotnita incarcata de ornamentati exterioare.
Intr-una dintre pietele Valenciei, Placa de la Virgen des Desamparadores
(Piata Fecioarei celor Abandonati), o fastuoasa fantana
arteziana bordata de nimfe si fauni, in mijlocul unei
pipete largi si primitoare, ofera un peisaj incredibil, colosal
prin armonia si linistea sa, prin eleganta oamenilor si
atmosfera patriarhala. Ar mai trebui vizitate si
impunatoarele turnuri de aparare, Torres de Serrano si Torres de
Quart, podurile Trinidad si Puente Real.
Curios la aceste poduri este faptul ca fiecare este vegheat de sfinti
sculptati, parinti spirituali ai acestor monumente, la
picioarele carora oamenii asezau flori si lumanari. In
Piata Primariei si in Piata Centrala se gasesc nu
mai putin de trei monumente UNESCO: grandioasa Bursa de Marfuri
(La Lonja)- un adevarat castel, Hala Alimentara acoperita
(mostra a arhitecturii moderniste)
si Biserica Santos Juanes, cu o fatada migalos lucrata
cu stucaturi. Constructia unei cladiri pentru bursa, la fel ca
in Barcelona, a fost inceputa la cererea negutatorilor, iar
maretia ei este expresia prosperitatii orasului acelor
vremuri.
2.Campiile
de portocali
Fondata
de greci in anul 138 i. Hr., Valencia trece prin mainile cartaginezilor, ale
romanilor, vizigotilor si arabilor. In 1094, Valencia maura este
temporar cucerita de legendarul Cid. Eroul, devenit duce de Valencia, va
muri in 1099. Trei ani mai tarziu, ravnitul oras este recucerit de mauri.
Mai mult de un secol le va lua spaniolilor pentru a stapani definitiv
bogata citadela. Valencia devine infloritoarea capitala a regatului
de Aragon 9ce cuprindea provinciile Aragonului, Cataloniei si Valenciei).
Descoperirea Americii si stramutarea polului comercial spre porturile
dinspre ocean (in principal Sevilla, a fost puternic resimtita de
negustorii regatului aragonez, Barcelona si Valencia intrand intr-un
declin prelungit. Dezvoltarea industriala va readuce insa orasul
pe linia de plutire.
Categoric,
spectaculoasa emancipare economica a Valenciei se datoreaza in
buna masura fertilei campii ("huerta") a raului Turia, in care
este asezata orasul. Datorita unui sistem de irigatii
bine studiat, stabilit de romani si perfectionat de arabi, pe zeci de
mii de hectare au fost cultivati portocali, lamai sau mandarini.
Valencia este unul dintre principalii exportatori de citrice din Europa. La
sudul aglomeratiei urbane, o vasta laguna, Albufera,
separata de Mediterana printr-un coridor litoral, este principalul loc de
pescuit. Anghilele capturate aici compun un meniu titpic local - poella, un fel
de ghiveci de orez, cu legume fierte si fructe de mare.
