Cometele si eclipsele Sistemului solar referat




Sistemul solar

Realizat de dj_ady



Soarele si multimea corpurilor care graviteaza in jurul sau formeaza Sistemul Solar. Acesta se compune din Soare (centrul dinamic al sistemului, continand 99,86% din masa sistemului, si sursa principala de energie), 9 planete mari, 44 sateliti naturali ai planetelor (plus un numar mare de sateliti artificiali ai pamantului, ca si ai Lunii si planetei Marte), peste 1800 de planete mici sau asteroizi (cu orbite cunoscute), peste 600 de comete, o multime de corpuri meteoritice foarte variate si materia interplanetara (gaz si praf), ocupand un spatiu in jurul Soarelui cu o raza de 2 ani lumina. Planetele se misca in sens direct in jurul Soarelui pe orbite eliptice, avand planele apropiate de planul elipticii, si se rotesc in sens direct in jurul axelor proprii, cu exceptia planetelor Venus si Uranus, care se rotesc in sens retrograd.



Distanta pana la cea mai indepartata planeta, Pluto, este de circa 40 unitati astronomice. Cometele, insa, avand orbite foarte alungite, se indeparteaza de Soare pana la 50000 - 100000 unitati astronomice. In aceasta regiune se considera ca se gaseste norul cometar, din care provin cometele. De aceea se considera ca raza Sistemului Solar este de aproximativ 2 ani lumina. In timp ce planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn fiind vizibile cu ochiul liber sunt cunoscute din antichitate, celelalte (excluzand Pamantul) au fost descoperite mult mai tarziu. Astfel in 1781 Herschel a descoperit cu ajutorul telescopului sau planeta Uranus. Planeta Neptun a fost descoperita prin calcul - 'in varful creionului' - de catre Le Verrier (si independent de catre Adams) pe baza perturbatiilor provocate de ea in miscarea planetei Uranus, fiind identificata pe cer in 1846 de catre Galle. In mod analog a fost descoperita planeta Pluto de catre P. Lowell, fiind identificata pe clisee fotografice ale cerului de catre Tombough in 1930. Nu este exclusa existenta unor planete transplutoniene care ar putea explica existenta asa-numitelor 'familii de comete'.Progresele cosmonauticii au permis precizarea imaginii formate asupra 'arhipelagului cosmic' pe care-l numim Sistem Solar, iar in continuare vom prezenta pe rand corpurile care-l alcatuiesc.

SOARELE

Soarele este o stea - o sfera de masa gazoasa incandescenta de la care intreg sistemul nostru planetar primeste lumina si caldura. El are diametrul de 1.391.000Km, adica este circa 109 ori mai mare decat Pamantul. Masa soarelui este de 335000 ori masa Pamantului si este de 2*1033gr, ceea ce duce la o densitate de 1.4gr/cm3. Departarea de la Soare la Pamant este de aproximativ 150.000.000Km si este considerata ca unitate astronomica pentru distante in sisteme planetare. Energia totala radiata de Soare, pe toate lungimile de unda si in unitatea de timp, se numeste luminozitate solara. Din energia radiata de fotosfera - invelisul solar de la care primim lumina - s-a determinat temperatura Soarelui, care aici este de 6000oK (grade Kelvin sau grade absolute, 273 oK=0oC). Aici materia este in stare de incandescenta iar pentru interiorul Soarelui, din consideratii teoretice, s-a determinat temperatura de circa 20 de milioane grade absolute. Aceasta temperatura uriasa intretine reactiile termonucleare. Cu ajutorul petelor solare sau utilizand efectul Doppler, se poate pune in evidenta rotatia Soarelui. Observatiile arata ca Soarele se roteste ca un fluid, cu o perioada de 25 de zile la ecuator si de peste 30 de zile la poli. Rotatia se efectueaza in sens direct adica in sens invers acelor ceasornicului, ca si miscarea planetelor pe orbite. Spre deosebire de Soare, planetele nu au lumina proiprie iar stralucirea lor se datoreaza luminii pe care ele o primesc de la Soare si pe care o reflecta.

Imensa minge de foc ce sustine cele noua planete este asemanatoare celorlalte stele din univers. Soarele este de departe cel mai mare corp din sistemul nostru solar. Soarele reprezinta 99,86 % din masa intregului sistem solar si asigura energia atat de folositoare dar si daunatoare noua. Energia solara provine in urma reactiilor termonucleare (conversia hodrogenului in heliu) din miez, unde temperaturile ajung pana la 15-20 milioane grade. In prezent, Soarele este alcatuit din punct de vedere al masei din 75% hidrogen si 25% heliu. Aceasta compozitie se modifica in timp datorita conversiei hidrogenului in heliu. Este adesea mentionat ca Soarele este o stea obisnuita. Este adevarat acest lucru deoarece exista multe alte stele similare Soarelui. Deasemenea exista mult mai multe stele mai mici decat unele mai mari, in comparatie cu Soarele. De aceea, marimea medie a stelelor din galaxia noastra este jumatate din cea a Soarelui. In prezent, Soarele este alcatuit din punct de vedere al masei din 75% hidrogen si 25% heliu. Aceasta compozitie se modifica in timp datorita conversiei hidrogenului in heliu.

Date importante

Diametrul        1390000 km

Masa                1989 · 1026 tone

Temperatura    5800 K la suprafata

15600000 K in interior              

Suprafata soarelui, supranumita fotosfera, atinge o temperatura de 5800 K. Petele vizibile la suprafata Soarelui reprezinta regiuni 'reci' de numai 3800 K. Aceste pete pot fi foarte intinse, unele atingang 50000 km in diametru. Petele solare sunt cauzate de interactiuni complicate si nu prea bine intelese ale campului magnetic al acestuia. O regiune rarefiata de deasupra fotosferei o reprezinta coroana solara ce se extinde in spatiu pe milioane de km si este vizibila doar in timpul eclipselor. Temperaturile ating aici valori de peste 1000000 K.
Campul magnetic al Soarelui este foarte puternic si complex si se intinde mult dupa orbita planetei Pluto. Pe langa lumina si caldura, Soarele mai emite in sistemul solar si particule incarcate electric (in mare parte electroni si protoni) cunoscute sub numele de vant solar care se propaga in spatiu cu viteze de aproximativ 450 km/sec. Aceste particule pot avea un efect dramatic pe Pamant interferand cu undele radio. Un aspect placut al acestora este Aurora Boreala. De asemenea, aceste particule au un efect important asupra cozilor cometelor si chiar asupra traiectorilor navelor spatiale. Campul magnetic din interiorul soarelui reduce radiatiile din anumite zone cauzand pete la suprafata soarelui. Daca te-ai afla pe suprafata solara, graviatia lui te-ar face sa te simti de 38 de ori mai greu decat pe Pamant. Dar e destul de fierbinte asa ca nu va sfatuim Soarele are o varsta de aproximativ 4,5 miliarde ani. Inca de atunci Soarele a consumat aproximativ jumatate din hidrogenul existent in interior. El va continua sa radieze 'pasnic' pentru inca 5 miliarde de ani (cu toate ca luminozitatea sa se va dubla in acest timp), pana cand va ramane fara combustibbbil. Atunci va suferi importante schimbari care, cu toate ca este un lucru normal, va duce la distrugerea planetelor apropiate (si probabil la formarea unei nebuloase


Soarele este centrul sistemului solar. Masa lui este de aproximativ 740 de ori mai mare decat masa tuturor planetelor. Imensa sa masa creaza gravitatia care atrage celelalte obiecte din jurul sau.
Soarele emana continuu energie in cateva forme: vizibil - lumina, invizibil - raze infrarosii, ultraviolete, X si gamma, unde radio si plasma. Curgerea de energie care devine parte a mediului interplanetar si este preluata de sistemul solar, este numita vant solar. Suprafata Soarelui se schimba continuu, pete luminoase si intunecate se formeaza frecvent si dispar. Deseori din suprafata explodeaza violent gaze.


MERCUR

C in timp ce in punctul opus este de -180o Planeta cea mai apropiate de Soare, Mercur, este si cea mai mica dintre planete (raza: 2439km, masa: 0,056 mase terestre), fiind putin mai mare decat Luna. Densitatea medie (5100kg/m3) este comparabila cu cea terestra, iar acceleratia gravitationala (3,72m/s2) este de 2,6 ori mai mica decat pe Pamant. Perioada de revolutie siderala a planetei este de 88 de zile. Are orbita excentrica, ceea ce face ca departarea de la Soare sa varieze intre 46.000.000 si 70.000.000km, distanta medie fiind de 57.850.000km.

Dimensiunile mici ale planetei si apropierea de Soare fac foarte dificila observarea ei. Ace4st fapt explica penuria de informatii asupra planetei Mercur, inaintea erei cercetarilor spatiale.Observatiile asupra unor detalii fixe de pe suprafata planetei au sugerat existenta unui sincronism intre miscarea de rotatie si cea de revolutie, care a fost infirmat in 1965 prin masurari de radiolocatie. Aceste masurari (realizate cu radiotelescopul de la Arecibo, Porto Rico) au aratat ca planeta se roteste in sens direct, adica invers sensului acelor ceasornicului, cu o perioada de rotatie de 58,65 zile (aproximativ 2/3 din perioada de revolutie).Din anul 1972 incepe perioada cercetarii spatiale a planetelor, perioada care include si cercetari asupra planetei Mercur. Astfel in 1974-1975, sonda spatiala americana Mariner 10 (dupa ce a fotografiat planeta Venus) s-a indreptat spre Mercur pe care a survolat-o. Cu aceasta ocazie s-a obtinut un mare numar de fotografii (peste 2000), care au permis cartografierea planetei de la un pol la altul, astfel incat in prezent Mercur este la fel de bine cunoscut cum era Luna observata de pe Pamant cu marile telescoape.

Inca cercetarile efectuate de schiaparelli (1835-1910) si Barnard (1857-1923), pe baza detaliilor observate pe suprafata planetei , condusesera la concluzia ca relieful acestei planete trebuie sa fie asemanator cu cel lunar. Aceste presupuneri au fost confirmate de cercetarile efectuate pe baza datelor furnizate de sonda Mariner 10.Aspectul general al reliefului mercurian este similar celui lunar. Pe fotografii se observa numeroase cratere, falii, bazine vaste, campii si faleze interminabile. Cercetarile arata ca relieful planetei Mercur s-a format in urma unui bombardament intens cu meteoriti, urnat de o era vulcanica, extinsa pe toata planeta.Densitatea medie relativ mare a planetei sugereaza ca in interiorul ei se gaseste un nucleu de fier, care este acoperit de un invelis de silicati. Acest miez de fier explica prezenta campului magnetic al planetei, a carui intensitate este de o sutime din intensitatea campului magnetic terestru.Planeta nu are atmosfera, ci numai un invelis foarte fin de heliu. Acest fapt se explica prin viteza mica de evadare (4,3km/s) si prin apropierea mare de Soare, particulele atmosferice fiind expilzate in spatiu sau captate de Soare.

Temperatura (masurata prin fotometrie in infrarosu)vin punctul subsolar, la distanta medie de la Soare este de circa 340oC. Deoarece excentritatea orbitei este mare, cand planeta este la periheliu, punctul cel mai aproape de Soare, la miezul zilei se inregistreaza temperaturi pana la 430oC, in timp ce la afeliu, punctul cel mai indepartat de Soare, valoarea temperaturii este cu cateva zeci de de grade mai mica decat la distanta medie. Astfel diferentele de temperatura sunt considerabile pe planeta in cursul 'zilei mercuriene' a carei durata este aproximativ dublul perioadei de revolutie siderala. Masuratorile radiometrice arata ca temperatura solului, la circa 1m adancime este destul de stabila cu timpul, in jur de circa 80oC.Planeta Mercur nu are sateliti.

VENUS sau LUCEAFARUL

Are orbita aproape circulara si o distanta medie de la Soare de 108 milioane Km. Are diametrul de 12104Km si o masa de 0,82 mase terestre, ceea ce revine la o densitate de 5.2gr/cm3. Suprafata planetei Venus nu se poate observa direct prin instrumete optice, de aceea problema rotatiei axiale a fost multa vreme in discutie. Ea a fost lamurita abia in urma cercetarilor efectuate cu observatiile radio din care s-a determinat ca planeta Venus are o perioada de rotatie de 243 zile in sens retrograd adica in sensul acelor ceasornicului, fapt asupra caruia merita insistat putin.

Sa presupunem ca la un moment dat Soarele se afla intr-un punct fix al boltii ceresti. Lasand la o parte miscarea anuala a Soarelui printre stele, din cauza miscarii de rotatie a Pamantului in sens direct, fiecare punct de pe planeta noastra este supus unei miscari de la vest spre est. De aceea, noi observam miscarea aparenta a boltii ceresti 'efectuandu-se' de la est spre vest, fapt ce ne permite sa constatam ca Soarele, planetele, luna si stelele rasar la est, trec prin culminatia superioara si apun la vest. Deoarece planeta Venus are o miscare retrograda, un 'observator' de pe aceasta planeta ar constata ca miscarea aparenta a boltii ceresti are loc de la vest spre est, exact invers decat o vede observatorul terestru. Iata de ce se spune ca pe Venus Soarele rasare la vest si apune la est. Planeta Venus are perioada de revolutie (durata anului venusian) de 225 de zile, cu ceva mai scurta decat perioada de rotatie axiala. Cu ajutorul navelor spatiale s-a ajuns la concluzia ca planeta Venus are o atmosfera de circa 80 - 100 de ori mai masiva decat cea terestra. Compozita chimica a acesteia este: bioxid de carbon 93-97%, azot 2-5%, vapori de apa 1.6% si alte componente de mai mica importanta. Atmosfera planetei Venus are o densitate foarte mare, fapt care impiedica observarea optica a solului respectiv, iar bioxidul de carbon produce efectul de sera si contribuie la cresterea temperaturii pe suprafata. Pe baza datelor observationale s-a ajuns la concluzia ca suprafata planetei Venus are o temperatura de circa 475oC, iar presiunea atmosferica de circa 90 atmosfere. S-a pus in evidenta vanturi puternice si o variatie mare a temperaturii dea lungul verticalei. Avand in vedere faptul ca densitatea atmosferei planetei Venus este de circa 50 de ori mai mare decat densitatea atmosferei terestre, presiunea vanturilor este de 10-15 ori mai mare decat a vanturilor de la suprafata Pamantului.

PAMANTUL

Este considerat, in linii generale, ca un elipsoid de rotatie. In realitate, forma Pamantului este diferita de aceea a unui elipsoid si a fost studiata bine cu ajutorul satelitilor artificiali. Masa Pamantului se gaseste a fi de 6*1027gr iar densitatea medie de 5,5gr/cm3, varsta planetei noastre fiind de circa 4,5 miliarde de ani. Pe suprafata Pamantului se gaseste hidrosfera care acopera circa 71% din suprafata terestra (apa lichida sau gheata). Temperatura apei descreste cu adancimea, iar la 2000 m sub nivelul marii, temperatura apei este aproape constanta si ramane sub 3oC. Atmosfera Pamantului este compusa din azot 78%, oxigen 21%, si apoi alte componente de mai mic procentaj ca hidrogenul 0.019%, vapori de apa in cantitate variabila, argon 0.94%, neon 0.0012%, heliu 0.0004%, iar bioxidul de carbon este cam 0.03%.

In atmosfera terestra exista foarte putin hidrogen desi acesta este elementul cel mai raspandit in partea cunoscuta a Universului. Cantitatea redusa de hidrogen din atmosfera terestra este in favoarea dezvoltarii vietii pe Pamant deoarece, daca acesta s-ar gasi in cantitate mai mare, el s-ar combina cu oxigenul liber si ar ramane prea putin oxigen pentru intretinerea vietii. De asemenea, din combinarea hidrogenului cu azotul si carbonul, s-ar obtine o atmosfera de amoniac si metan care ar fi nefavorabila dezvoltarii vietii. Masa atmosferei terestre este evaluata la 5*1024gr si se mentine in jurul Pamantului datorita fortei de atractie a acestuia. Cu ajutorul aparatelor de la bordul navei Pioneer III s-a pus in evidenta faptul ca in jurul Pamantului exista zone de radiatie intensa, este vorba de doua sau trei zone. Intensitatea radiatiilor din aceste zone poate ajunge la 100 röntgeni pe ora, doza mortala fiind de 800 röntgeni pentru corpul omenesc. Aceste zone se numesc zonele van Alien si au proprietatea de a retine asa de multe particule electrizate incat creeaza dificultati de ordin practic pentru cosmonauti.

Mai amintim aici consecintele miscarilor Pamantului. In urma miscarii de revolutie in jurul Soarelui si a faptuluica ecuatorul terestru are fata de eliptica o inclinare de 23o si 27', se produce succesiunea anotimpurilor cu variatiile cunoscute de temperatura. A treia planeta de la soare este, in termeni stiintifici, foarte asemanatoare cu primele doua. De fapt, primele patru planete (mercur, venus, pamantul si marte) au toate in compozitie piatra si metal ca 'ingrediente' principale. Fiecare dintre acestea sunt supranumite 'terestre' au o suprafata solida, spre deosebire de celelalte planete gazoase.

Structura si conditii fizice: Terra are o constitutie particulara in sistemul solar. Este formata din trei invelisuri specifice : atmosfera, hidrosfera si litosfera, fiecare avand o structura si o constitutie complexa.
Atmosfera imbraca globul terestru cu un invelis gazos continuu de peste 3000 km, fiind formata din trei paturi. Stratul inferior - troposfera - se intinde pana la 11 km in medie si este constituit din azot (78,1 %), oxigen (20,9 %) si gaze rare, dioxid de carbon si vapori de apa (1 %). Aici se produc toate fenomenele meteorologice obisnuite. Al doilea strat - stratosfera (11-100 km) - este format din azot, hidrogen si oxigen, in proportii variate, in raport cu inaltimea, dar de la 80 km hidrogenul devine preponderent. In sfarsit, cel de-al treilea strat - ionosfera (100-3200 km) - este constituit din gaze foarte rarefiate si puternic electrizate. Presiunea atmosferica, inregistrata la nivelul marii, la latitudinea de 45o si temperatura de 15oC este de 760 mm/Hg. Presiunea atmosferica scade in raport cu altitudinea si cu temperatura.
Temperaturile extreme la suprafata solului sunt cuprinse intre +80oC si -94,5oC.



Temperatura medie anuala este de 14,80C.

Hidrosfera cuprinde in primul rand asa-numitul Ocean Planetar (oceanele si marile deschise), care totalizeaza 70,8%din suprafata Terrei, cu o adancime medie de circa 3800 m. Apele oceanice au o concentratie salina de 30-40%. La aceasta se adauga apele interioare de suprafata (curgatoare si statatoare), panzele freaticesubterane si apa in stare solida din calotele glaciare (care reprezinta de 15 ori volumul apelor de suprafata).

Date importante

Diametrul 12756,3 km

Masa                                   5972 · 1018 tone

Distanta fata de Soare        149600000 km


Litosfera cuprinde patura solida (scoarta) de la suprafata Terrei a carei grosime este de 70-120 km. Structura interna a Pamantului are urmatoarea constitutie : perisfera (1000 km) formata din magma, mezosfera (1800 km) alcatuita din compusi ai fierului si centrosfera sau nucleul (3500 km) formata din metale grele. Pamantul dispune de un magnetism propriu determinat de prezenta nucleului metalic. Datorita unor conditii favorabile specifice Terrei (invelisul gazos protector, prezenta oxigenului in atmosfera, existenta apei, temperaturi in limite moderate) a fost posibila aparitia si intretinerea vietii.

Luna este obiectul cel mai apropiat de Pamant. Ea se afla la o distanta de 384.400 km. Pana acum cateva decenii oamenii nu i-au putut vedea decat o singura fata, deoarece ea parcurge complet o orbita exact in timpul in care efectueaza o rotatie completa in jurul axei sale, 27,32166 zile terestre.Masa Lunii este echivalenta cu 0,0123 mase terestre, iar diametrul ei nu este decat 0,27 diametre terestre. Este atat de mica incat acceleratia gravitationala la suprafata ei nu este decat 0,166 g, ceea ce este foarte relaxant pentru viitorii colonisti ai Lunii (imaginati-va ca un cetatean de 72 kg cantareste acolo numai 12 kg).Din pacate, neavand temperaturile variaza foarte mult, intre + 130 o C ziua si - 160 o C noaptea. Pentru a scapa de sub atractia Lunii este suficienta atingerea vitezei de 2,4 km/sec.Acest obiect ceresc, singurul pe care omul a pus piciorul, a fost vizitat pentru prima oara de catre doi din cosmonautii echipajului misiunii Este vorba despre si , care au debarcat in Marea Linistii pe 11 iulie 1969 (sa nu il uitam pe care, desi nu a coborat pe Luna, a avut un rol important in succesul primei misiuni lunare

LUNA este satelitul natural al Pamantului. Ea graviteaza in jurul Pamantului la o distanta medie de 384400Km. Are diametrul de 3473Km, masa de 1/81,3 din masa Pamantului si o densitate medie de 3,34gr/cm3. Perioada de revolutie in jurul Pamantului este de 27 de zile 7 ore 43 minute si 11,47 secunde. Acest interval de timp se numeste perioada siderala si este egal cu perioada de rotatie axiala fapt pentru care Luna arata mereu aceeasi fata Pamantului. Temperatura pe suprafata Lunii variaza de la 130oC in timpul zilei la -200oC in timpul noptii. Avand in vedere faptul ca dintre toate corpurile ceresti naturale, Luna este la distanta cea mai mica fata de Pamant, ea ridica o serie de probleme atat observationale cat si cu privire la calatoriile cosmice. Din cercetarile efectuate s-a constatat ca Luna nu are atmosfera si unde nu exista atmosfera nu exista nici apa, nu sunt nori si nici ploaie si nici zgomot. Prin urmare, neexistand atmosfera, nu exista difuzia luminii solare, de aceea in timpul noptii lunare, adica in decursul a doua saptamani terestre, cerul vazut de pe Luna este complet intunecat. Lansarea satelitilor artificiali si a navelor spatiale a contribuit in mod substantial la cunoasterea conditiilor fizice de pe Luna, astfel incat in anul 1969 s-a putut realiza unul dintre cele mai indraznete vise ale omenirii - debarcarea omului pe Luna. De asemenea, o contributie considerabila au avut-o vehiculele automate trimise pe suprafata Lunii pentru efectuarea anumitor cercetari sau aducerea automata a unor esantioane din solul lunar. Din analiza acestora s-a constatat ca ele nu contin apa si nici urme de materie vie sau fosile de organisme.


FAZELE LUNA IN CRESTERLUNII


E Partea de Luna vizibila de pe Pamant este luminata mai mult de jumatate de Soare, dar nu este luminata in intregime. Partea vizibila a Lunii care este luminata este inca in crestere, adica, in serile urmatoare discul Lunii se va vedea din ce in ce mai mult luminat.LUNA PLINA Este atunci cand Pamantul se afla intre Soare si Luna, dar Luna se afla putin mai jos sau mai sus de linia Pamant-Soare. Luna apare ca un disc intreg luminat pe cer. Atunci cand Luna se afla in faza de Luna Plina, dar exact in spatele Pamantului, se produce o

LUNA IN SCADERE Partea de Luna vizibila de pe Pamant este mai mult de jumatate luminata de Soare dar nu este in intregime luminata. Partea vizibila a Lunii care este luminata descreste, adica, in serile urmatoare discul Lunii se va vedea din ce in ce mai putin luminat.

ULTIMUL PATRAR Este atunci cand partea de Luna vizibila de pe Pamant este doar pe jumatate luminata de Soare. Dupa aceasta faza discul vizibil al Lunii este din ce in ce mai putin luminat.

SEMILUNA IN DESCRESTERE Luna apare mai putin de jumatate luminata de Soare. Partea luminata a Lunii este in scadere, adica, in serile urmatoare discul vizibil al Lunii se va vedea din ce in ce mai putin luminat.

Ce este LUNA ALBASTRA? Luna trece prin toate fazele ei in mai putin de o luna calendaristica. Insa unele luni calendaristice sunt mai lungi decat altele. Atunci poate exista situatia ca, intr-o luna calendaristica, Luna sa treaca de 2 ori prin faza de LUNA PLINA. Cea de a doua LUNA PLINA se numeste LUNA ALBASTRA. Intr-un anotimp, Luna trece de 3 ori prin faza de LUNA PLINA. Daca insa trece de 4 ori prin aceasta faza, a patra se numeste de asemenea LUNA ALBASTRA.


MARTE

A patra planeta a Sistemului Solar - in ordinea distantei fata de Soare - Marte are raza aproximativ jumatate din raza Pamantului (3392km), iar masa de circa noua ori mai mica decat cea terestra.

Este planeta cea mai bine studiata a Sistemului Solar, fapt care se explica prin existenta unei atmosfere extrem de rarefiate in jurul planetei, permitand observarea ei in conditii bune chiar si de pe Pamant (la opozitii). Pe suprafata planetei s-au pus in evidenta formatiuni stabile, care au permis determinarea precisa a perioadei sale de rotatie: 24h37m23s. Intrucat perioada de revolutie este de circa 687 zile (durata anului martian este aproape dubla celei a anului terestru), rezulta ca ziua solara martiana este numai putin mai mare decat cea terestra, 24,6 ore. Ecuatorul planetei este inclinat fata de planul orbitei cu 24o56' (aproape la fel ca si eliptica fata de ecuaotorul terestru), de aceea are anotimpuri similare cu cele terestre (cu durata aproape dubla). Cu telescopul se observa pe suprafata planetei detalii fixe, care se pot clasifica in modul urmator:- Continetele sau deserturile sunt regiuni luminoase de culoare rosie-portocalie, care acopera aproape 2/3 din discul aparent al planetei.- Calotele polare sunt pete albe care se formeaza in jurul polilor, avand dimensiuni variabile cu anotimpul martian. Ele apar toamna, iarna se intind pana la 50o latitudine, iar vara de regula dispar.- Marile sau regiunile intunecoase care ocupa aproape 1/3 din discul planetei. Apar ca niste pete pe fondul regiunilor luminoase si prezinta variatii sezoniere. denumirea de mari este improprie, deoarece nu contin apa. Fata de continente care sunt regiuni mai inalte, 'marile' reprezinta depresiuni pe suprafata planetei. Ele au culoarea rosie, care este culoarea predominanta a planetei, datorita continutului mare de fier din rocile solului martian.

-Norii sunt detalii atmosferice trecatoare, care uneori acopera o mare fractiune a discului, impiedicand observatiile. Norii sunt de doua feluri: nori galben-portocalii din praf (formati prin 'furtunile de nisip' ce au loc in regiunile rosietice, care sunt deserturi cu nisip) si nori albi compusi, probabil, mai ales din cristale de gheata, dar si din gheata carbonica.Studiul planetei Marte a inregistrat progrese remarcabile gratie cercetarilor efectuate cu ajutorul statiilor interplanetare din seria Mariner (americane) si Marte (sovietice). S-au realizat si sateliti artificiali ai planetei Marte, planeta fiind fotografiata si cercetata pe toate fetele. In anul 1976 doua statii americane de tip Viking au coborat pentru prima data pe solul martian.

Miile de fotografii obtinute arata ca planeta Marte are un relief extrem de variat: campii intinse pietroase, vai sinuoase si albii ale unor rauri secate, cratere vulcanice de dimensiuni neobisnuite, cratere meteoritice etc. Cliseele luate de satelitul Mariner 9 au pus in evidenta o formatiune vulcanica enorma, care constituie cel mai mare vulcan din Sistemul Solar, numita Olympus Mons (Muntele Olimp). Baza vulcanului, situata la circa 4km deasupra nivelului mediu al planetei, are un diametru de 500-600km. Varful vulcanului atinge altitudinea de 25km (de trei ori mai inalt decat Everestul). Acest vulcan este situat in emisfera nordica a planetei, nu departe de ecuator, in mijlocul unei vaste zone vulcanice care cuprinde inca alte trei cratere de mari dimensiuni. Aproape toate craterele vulcanice sunt in emisfera nordica, in timp ce craterele meteoritice sunt in emisfera sudica. Acest fapt dovedeste ca formatiunile vulcanice sunt relativ tinere, adica Marte este o planeta geologic activa.S-au pus in evidenta roci bazaltice, bogate in fier, alti constituienti ai solului fiind: siliciul 30%, aluminiul, titanul, sulful, clorul.in explicarea reliefului martian un loc important il joaca procesele de eroziune intensa, care au modelat terenul, ce a fost expus unor vanturi de nisip (cu viteze de peste 200km/s).

Cerul de culoare roz (din cauza prafului din atmosfera), foarte luminos este adesea voalat de nori. Sondele spatiala au demonstrat ca pe planeta apar frecvent ceturi matinale formate din picaturi fine de apa. In atmosfera martiana bioxidul de carbon este preponderent, ca si in cazul planetei Venus. Compozitia chimica a atmosferei este urmatoarea: bioxid de carbon 95%, azot 2-3%, oxigen 0,2%, alte componente (oxid de carbon, vapori de apa, neon, xenon) sub 1%.Temperatura planetei manifesta variatii pronuntate: cu latitudinea, diurne si sezoniere. Astfel, in vecinatatea echinoctiului martian temperatura medie a planetei este sub -50oC. Temperatura maxima diurna la ecuator, in aceasta poate depasi +30oC, in timp ce temperatura minima nocturna poate cobori la -100oC. In aceeasi perioada a anului, in regiunea calotelor polare s-au inregistrat valori de -125oC.

Presiune atmosferica martiana depaseste o sutime din presiunea atmosferei terestre. Cantitatea de vapori de apa din atmosfera martiana este de circa 1000 de ori mai mica decat in atmosfera terestra. In conditiile de temperatura si de presiune martiene apa nu poate exista in faza lichida, ci numai sub forma solida (gheata, zapada) sau de vapori.Planeta Marte poseda probabil un camp magnetic, dar acesta este foarte slab, mult mai slab decat cel terestru. Prezenta acestui camp ar dovedi existenta in centrul planetei a unui nuclu lichid. Atmosfera planetei cuprinde un invelisionosferic. Maximul de ionizare corespunde altitudinii de 120km.

Sondele spatiale au infirmat existenta asa-numitelor 'canale' martiene, descoperite de Schisparelli si 'cercetate' de numerosi astronomi (acestea s-au dovedit a fi iluzii optice).Planeta Marte are doi sateliti, Phobos si Deimos, care au fost descoperiti de catre astronomul american A. Hall in anul 1877, si despre care s-a scris mult chiar inainte ca ei sa fi fost descoperiti. Phobos se roteste in jurul planetei la o distanta medie de 9400km cu o perioada de 7h39m14s, adica mult mai mica decat perioada de rotatie a planetei, astfel ca satelitul rasare la Vest si apune la Est (ca si satelitii artificiali). Distanta medie a satlitului Deimos este de 23.500km, iar perioada de revolutie siderala, 30h17m55s. Ambii sateliti au forma neregulata. Phobos are un diametru de circa 22-25km, iar Deimos de circa 13km.


JUPITER

Este cea mai masiva dintre planetele sistemului solar avand masa egala cu 318,36 mase terestre. Departarea medie de la Soare este de 5,2 unitati astronomice, adica de 778 milioane kilometri. Aceasta planeta isi parcurge orbita in 11,86 ani terestri.Raza planetei Jupiter este de 71400Km, ceea ce conduce la o densitate medie de numai 1,33gr/cm3, adica o densitate foarte apropiata de aceea a Soarelui. Are o perioada de rotatie axiala de circa 10 ore. Aspectul acestei planete este prezentat in imaginea urmatoare.Temperatura planetei Jupiter este mult mai scazuta decat a celorlalte planete amintite pana acum; ea este de ordinul de marime a -130oC. Atmosfera lui Jupiter este compusa din molecule de hidrogen (H2) si heliu, metan si amoniac.

Jupiter are 16 sateliti cunoscuti dintre care primii 4 au fost descoperiti de catre Galileo Galilei in anul 1610 si anume, Metis care se roteste mai repede decat orice alta planeta, Adrasta, Amathea si Thebe; urmatorii 12 fiind Io, Europa, Ganymede, Callisto, Leda, Himalia, Lysithea, Elara, Ananke, Carme, Pasiphae si Sinope. Al 14-lea satelit a fost descoperit in anul 1975. Dintre satelitiii lui Jupiter, cei cu numele de Io si Ganymede prezinta interes deosebit deoarece in jurul lor s-a pus in evidenta prezenta unor straturi atmosferice de circa 1000 de ori mai putin dense decat atmosfera terestra.A cincea planeta de la soare este o imensa minge de gaz, atat de mare incat toate celelalte planete ale sistemului solar ar putea incapea in ea. Ceea ce putem observa este invelisul gros de nori ce apare sub forma unor fasii portocalii, gri si albastre ce infasoara planeta.
In atmosfera planetei s-a inregistrat o puternica miscare a curentilor atmosferici asemanatoare uraganelor de pa Pamant. Acest lucru se observa sub forma unei uriase pete rosii ce depaseste de doua ori suprafata terestra. Pe Jupiter vantul sufla cu o viteza de 480-500 km/h, pe Pamant vantul rareori depasind 250 km/h. Atmosfera planetei se constituie in trei straturi. Stratul superior contine amoniac, stratul intermediar este format din amoniac si hidrogen iar cel interior este format din hidrogen.Temperatura la suprafata planetei variaza intre -205 si -230 grade celsius. Presiunea la nivelul norilor pe Jupiter este de zece ori mai mare decat la nivelul marii pe Terra.Jupiter dispune de un puternic camp magnetic ce actioneaza pe o distanta de 50 ori mai mare decat raza sa. Datorita vitezei mari de rotatie, Jupiter are o forma turtita la poli asemeni Pamantului. Jupiter are cel putin 16 sateliti si un set subtire, abia perceptibil, de inele. Cei mai importanti sateliti sunt Io, Europa, Ganymede si Callisto. Ei orbiteaza in acelasi plan si sunt vizibili cu ajutorul telescopului.

Date importante

Diametrul            142984 km



Masa                    1900 · 1021 tone

Distanta fata de Soare 778330000 km

Timp re rotatie    9 ore 50 minute

Timp re revolutie 11,9 ani

Date istorice: In vremurile stravechi era considerata de cei din Mesopotamia ca fiind o stea hoinara asezata pe cer de catre un zeu pentru a veghea asupra poporului pe timpul noptii. In 1610 Galileo Galilei a folosit un telescop cu o putere de marime de 20 de ori pentru a observa 3 'stele' din jurul planetei Jupiter. Pe parcursul a mai multor nopti a observat aceste 'stele' dar ele erau de fiecare data in pozitii diferite, conducandu-l la concluzia ca de fapt nu erau stele ci niste corpuri cosmice ce orbitau in jurul giganticei planete. In anul 1994, astronomii din toata lumea au urmarit cum fragmente desprinse din cometa Shoemaker Levy 9 au lovit planeta Jupiter. In imaginea alaturata observam o pata luminoasa datorata impactului, avand un diametru de peste 13000 km.


SATURN

Este planeta cu inele, la o departare de 9,5 unitati astronomice, adica la 1.427.000.000Km in raport cu Soarele. Are perioada de revolutie de 29.5 ani terestri, perioada de rotatie axiala fiind de 10h14m la ecuator si, din aceasta cauza, planeta este turtita la poli. Raza planetei este de 60 de mii de km, este de 95 ori mai masiva decat Pamantul si are o densitate medie de 0.7 din aceea a apei distilate. In privinta satelitilor rivalizeaza cu planeta Jupiter, avand un numar de 18 sateliti: Pan, Atlas, Prometheus, Pandora, Epimetheus, Janus, Mimas, Enceladus, Tethys, Telesto, Calypso, Dione, Helene, Rhea, Titan, Hyperion, Iapetus, Phoebe.

In jurul planetei Saturn exista cel putin 4 inele separate prin mici spatii libere. Acestea dau un aspect frumos planetei si, la primele observatii apare ca fiind cel mai interesant corp ceresc ce se poate observa pe bolta cereasca.Temperatura la suprafata planetei este de aproximativ -113oC in timp ce pe satelitul Titan al acesteia, temperatura este de -180oC. In atmosfera planetei se gaseste amoniac 'inghetat', argon, heliu si hidrogen.

Ca si vecinul ei Jupiter, a sasea planeta de la soare are miez stancos si o suprafata gazoasa. Dar Saturn este cunoscut pentru inelele sale concentrice. Acestea sunt alcatuite din particule mici de gheata ce orbiteaza in jurul sau. De aproape, este clar ca Saturn are mai multe inele decat putem noi numara. Dar cu toate ca nu putem sa le vedem pe toate de pe Pamant, totusi se pot observa trei dintre ele cu un telescop bun. Inelele exterioare sunt separate de o banda intunecata numita Cassini Division, numita dupa astronomul care a descoperit-o in anul 1675.Cassini Division nu e un loc liber, dar are mai putina materie in ea. Dintre inele, cel central este cel mai stralucitor. Saturn are 18 sateliti cunoscuti, alcatuiti in mare parte din gheata si piatra. Cel mai mare, Titan, orbiteaza planeta la fiecare 16 zile si este vizibil cu ajutorul unui telescop performant pentru amatori. Titan, care este mai mare decat planeta Mercur, are o atmosfera rarefiata care ii ascunde suprafata. Cu toate ca cercetatorii nu sunt siguri cati sateliti are Saturn, totalul este de cel putin 20, dar poate fi mult mai mare.

Date importante

Diametrul            120536 km

Masa                    5680 · 1020 tone

Distanta fata de Soare 1429400000 km

Timp re rotatie    10 h 39 minute

Timp re revolutie 29,5 ani

Date istorice:Cand Galileo Galilei a studiat pentru prima data Saturn la inceputul anilor 1600, el credea ca era un obiect alcatuit din trei parti. Nestiind ca vedea o planeta cu inele, el a desenat o planeta cu doua cercuri mici in jurul ei. Giovanni Domenico Cassini a descoperit mai tarziu un loc liber intre inele, lucru care i-a adus faima in lumea intreaga. El a mai propus teoria conform careia inelele nu ar fi solide ci alcatuite din mici particule.


URANUS

Este prima planeta descoperita prin telescop.Fiind la limit vizibilitatii cu ochiul liber, planeta Uranus a fost observata pentru prima data de catre William Herschel in anul 1871. Are departarea medie de la Soare de 19,24 unitati astronomice, diametrul de 50800Km, masa de 14,5 mase terestre si densitatea de 1,6gr/cm3. Intrucat ecuatorul este inclinat cu 98o pe planul orbitei, executand o rotatie axiala retrograda(in sensul acelor ceasornicului) de 10h49m, planeta efectueaza o miscare de revolutie de 84 ani tertestri. are o temperatura de circa -173oC. In ultimul timp in jurul acestei planete au fost descoperite inele asemanatoare cu cele din jurul lui Saturn. Atmosfera lui Uranus este asemanatoare cu aceea a lui Jupiter si Saturn si este compusa din amoniac, metan si hidrogen molecular. Atmosfera este foarte densa si nu se pot vedea detalii pe suprafata planetei. Are 15 sateliti: Cordelia, Ofelia, Bianca, Cressida, Desdemona, Julieta, Portia, Rosalinda, Belinda, Puck, Miranda, Ariel, Umbriel, Titania si Oberon.A saptea planeta de la soare este asemanatoare vecinilor ei gazosi, invelita de nori si cu un mic miez stancos. Probabil datorita unei coliziuni cu un obiect mare in trecut, Uranus orbiteaza la un unghi de 98 de grade. De aceea, un pol este orientat spre soare timp de cateva decade, lucru care determina o anomalie a anotimpurilor. Uranus are numerosi sateliti si un fals set de inele. Daca toti satelitii studiati sunt confirmati, Uranus ar avea 21 sateliti, acest lucru fiind cel mai mare sistem de sateliti cunoscut.


NEPTUN

Este descoperita teoretic de catre astronomul francez Le Verrier (1846) care a examinat anumite neregularitati observate in miscarea planetei Uranus. Neptun se misca in jurul Soarelui la o distanta de 30 unitati astronomice, adica 4 miliarde si jumatate de km si isi parcurge orbita in 165 ani terestri. Are perioada de rotatie axiala de 15h40m, raza de 24300Km si este de 17 ori mai masiva decat Pamantul, densitatea fiind de 1,7gr/cm3. Este considerata sora geamana cu Uranus. Se pare ca are o atmosfera in care predomina amoniacul, are temperatura de 73oK, 173oK, prima valoare dedusa teoretic iar a doua rezulta din date observationale. Are 8 sateliti: Naiad, Thalassa, Despina, Galatea, Larissa, Proteus, Triton, Nereid. Are doua inele late si doua inguste. Triton este cel mai rece corp cunoscut in Sistemul Solar.

A opta planeta de la soare, uneori este a opta, dar despre asta vorbim ceva mai incolo, are un miez stancos inconjurat de gheata, hidrogen, heliu si metan. Ca si celelalte planete gazoase, pe neptun bat vanturi puternice, dar se crede ca poseda un adanc ocean de apa. Rotatia rapida a planetei determina vanturi si furtuni puternice. Neptun are un fals set de inele si 8 sateliti cunoscuti.
Datorita orbitei stranii a lui Pluto, Neptun este cateodata cea mai departata planeta de soare. Pana in 1979, Neptun a fost a noua planeta de la soare. Pe data de 11 februarie 1999, a intersectat orbita lui Pluto si a devenit inca odata a opta planeta de la soare, si va ramane asa inca 228 de ani.
Date istorice:Neptun a fost descoperit in 1846 dupa calculele matematice ale miscarii lui Uranus ce preziceau existenta unui alt mare corp.


PLUTO

A fost considerata cea mai indepartata planeta cunoscuta in Sistemul Solar pana la recenta descoperire a Institutului de Tehnologie din California si anume a celui mai mare corp ceresc, descoperit in Sistemul Solar in ultimii 72 de ani, numit Quaoar avand un diametru de aproximativ 1300Km.

Pluto a fost prevazuta teoretic de Percival Lowell (1914) si este observata pentru prima data in anul 1930. Ea este cea de-a 9-a planeta a sistemului nostru planetar si se gaseste la 39,8 unitati astronomice de la Soare, are perioada siderala de 248 ani terestri. Diametrul este de 5000Km, ceea ce inseamna ca, in privinta marimii, aceasta planeta se gaseste intre Mercur si Marte. Dealtfel, se crede ca aceasta planeta a fost candva un satelit al planetei Neptun si a iesit de sub controlul gravific al acesteia. Pluto este putin studiata, deoarece este foarte indeparatata. Se stie ca are temperatura de 60oK, masa de ordinul de marime al masei terestre sau, dupa unele determinari, masa respectiva ar fi 0,18 mase terestre. Are un singur satelit cunoscut, Charon, descoperit in 1978 de americanul Jim Christy.

Pluto, care masoara aproximativ 2/3 din marimea Lunii, este un loc rece, intunecat si inghetat. Se cunosc relativ putine amanunte despre aceasta mica planeta cu o orbita asa stranie. Se presupune a fi compusa din piatra si gheata, cu o rarefiata atmosfera de azot, monoxid de carbon si metan. Telescopul spatial Hubble a surprins doar imagini neclare cu departatul obiect.

Date importante

Diametrul            2274 km

Masa                    1270 · 1016 tone

Distanta fata de Soare 5913520000 km (medie)

Orbita de 248 de ani a planetei se intersecteaza cu cea a planetei Neptun si, din 1979 pana in 1999, Pluto a fost a opta planeta da la soare. Apoi, pe 11 februarie 1999, a intersectat orbita planetei Neptun si a devenit din nou cea mai indepartata planeta din sistemul nostru solar si va ramane asa pentru inca 228 de ani. Probabil va intrebati daca Pluto si Neptun se vor ciocni vreodata. Ei bine acest lucru nu se va intampla deoarece au orbite diferite. Pluto intersecteaza planul determinat de celelalte planete de doua ori, odata fiind 'deasupra' si apoi 'sub' acest plan, unde orbiteaza majoritatea planetelor, inclusiv Neptun. Astfel, Pluto si Neptun sunt la mai mult de 1 miliard km departare.


QUAOAR

Cel mai mare corp ceresc, descoperit in Sistemul Nostru Solar, din ultimii 72 de ani. Corpul este mai mare decat satelitul lui Pluto, Charon (care are numai 1200 de km in diametru).Se afla pe o orbita aflata la o distanta de 6,4 miliarde de Km. de Soare, dincolo de orbita lui Pluto.

Noua planeta descoperita are un diametru de 1300 de Km. Planeta a fost descoperita de doi cerectatori apartinand Institutului de Tehnologie din California. Noul corp ceresc inconjoara Soarele la fiecare 288 de ani. Descoperirea a fost facuta cu ajutorul telescopului Hubble.


Meteorii sunt bucati mici de fier si roca rezultate in urma coliziunii dintre asteroizi. De asemenea ei s-au putut forma in urma dezintegrarii cometelor in fragmente. Multi meteoriti cad in atmosfera pamantului, dar majoritatea ard din cauza frecarii inainte sa atinga Pamantul. Acestia sunt numiti meteori cand cad prin atmosfera si meteoriti , daca ei sunt gasiti pe suprafata pamantului.

Imaginati-va o minge de tenis mergand cu 30000 mile pe ora. Atat de mari si de rapizi sunt multi dintre meteoriti. Desi unii sunt mai mari de atat, majoritatea sunt asemanatori granulelor de nisip. Cei mai mari meteoriti sunt de obicei bucati rupte din asteroizi sau alte planete. Cand acestia intra in atmosfera, meteoritii se freaca cu particulele de aer, se incalzesc pana la peste 3000 grade F. Aceasta caldura vaporizeaza majoritatea meteoritilor. Obiectele extraterestre ce lovesc Pamantul, formeaza cratere de 12 pana la 20 ori mai mari decat marimea lor. In vremurile stravechi, obiectele de pe cerul noptii au condus la superstitii si au fost asociate cu zeitati. Meteoritii erau considerati cadouri de la zei. Altii credeau ca zeii isi manifestau astfel furia. Pana in secolul al XVII-lea, multi au crezut ca acestia (meteoritii) erau fulgere de piatra. Numerosi oameni de stiinta erau sceptici cu privire la faptul ca 'pietrele' ar putea sa cada din nori sau din cer si de multe ori ei refuzau sa-i creada pe cei ce pretindeau ca au vazut astfel de obiecte. Unul dintre cei mai semnificativ eveniment legat de meteoriti este cel din 30 iunie 1908 din Siberia, cand au fost distruse mii de hectare de padure. Pe o distanta de cateva sute de km, martorii acelui eveniment au vazut o uriasa minge de foc strabatand cerul, lucru ce dovedeste ca meteoritul a lintrat in atmosfera intr-un unghi ascutit. El a explodat, dand nastere la vanturi puternice si zgomote asurzitoare si cutremurand pamantul. Nu s-a gasit niciodata nici un meteorit si timp de multi ani oamenii de stiinta au crezut ca explozia a fost cauzata de o cometa. Acum, predomina teoria conform careia un meteorit a explodat deasupra pamantului. Cel mai mare meteorit recuperat in SUA a cazut intrun camp de grau in sudul statului Nebraska in 1848. Martorii au afirmat ca au vazut o imensa minge de foc in miezul zilei mai stralucitoare decat soarele. Meteoritul a fost gasit ingropat la 3 metri in pamant. El cantarea 1180 kg. Cel mai renumit crater meteoritic din SUA se gaseste in Arizona si este urias. Marginile se ridica la 50 metri deasupra pamantului si este adanc de 200 m. Diametrul este de aproximativ 1,6 km. Acesta este primul crater care s-a dovedit a fi produs de un meteorit acum 20-50 mii ani in urma.
Ploaia de meteoriti: Cand o cometa se apropie de soare, o urma de praf si alte resturi raman pe orbita. Cum Pamantul orbiteaza in jurul soarelui, el traverseaza aceste campuri cu resturile ramase dupa trecerea cometei. Aceste resturi patrund in atmosfera si se aprind creand aceste privelisi uimitoare, ploile de meteoriti.


Asteroizii, numiti si planetoizi sunt obiecte mici de forma neregulata,alcatuiti din roci sau metal sau un amestec din cele doua.. Majoritatea asteroizilor se afla intre orbitele lui Marte si Jupiter. Astronomii au descoperit mai mult de 5000 de asteroizi. Aproximativ 30 asteroizi au diametre mai mari de 190 km, multi altii au mai putin de 1,6 km. Centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter include particule de praf, despre care astronomii cred ca s-au format prin coliziunea continua dintre asteroizi.



Cat de multe planete orbiteaza soarele? Daca ati spune ca 9, v-ati insela cu cateva mii. Oamenii de stiinta considera asteroizii ca fiind niste planete mai mici, doar unii dintre ei depasind un diametru de cateva sute de km. Majoritatea lor se gasesc pe o centura de asteroizi si orbiteaza in jurul soarelui intre Marte si Jupiter. Imensa forta gravitationala a planetei Jupiter imprima asteroizilor o viteza de peste 5 km/s, una prea mare pentru a preveni coliziuni violente. Daca nu ar fi asa, ei s-ar putea uni formand planete adevarate. Cand asteroizii se ciocnesc, fragmente din acestia capata traictorii ce intersecteaza orbita celorlalte planete, devenind astfel meteoriti. Majoritatea asteroizilor sunt mici in comparatie cu asteroidul Ida, acest colos de piatra si fier de 52 km diametru, fotografiat in 1993 de catre observatorul spatial Galileo. Oamenii de stiinta impart asteroizii in doua grupe, dupa cum apar ei pe imaginile lor in infrarosu: luminosi si intunecati. Cei ce apar mai luminosi sunt cei alcatuiti din piatra, fier si nichel, cei intunecati continand cantitati importante de minerale ci carbon. In primele zile ale sistemului nostru solar (acum 4,6 miliarde ani) asteroizii erau formati dintr-un miez metalic si acoperiti cu piatra. De-a lungul timpului, multi dintre ei s-au ciocnit si s-au spart. Fragmentele rezultate, care au devenit asteroizii din zilele noastra sunt astfel clasificati in metalici, pietrosi-metalici si pietrosi.
Origini: Exista doua ipoteze cu privire la formarea asteroizilor. Una spune ca au rezultat dintr-o planeta mama ce a existat intre Marte si Jupiter. Mai probabil este faptul ca ei prezinta o imagine a spatiului inainte de formarea planetelor si sunt ramasite ale acestui proces. Inca de cand s-a format Pamantul, mai mult de 4 miliarde de ani in urma, asteroizii si cometele au lovit planeta cu regularitate. Asteroizii extrem de periculosi sunt destul de rari. Un asteroid capabil de a produce un dezastru global ar trebui sa aiba un diametru de peste 400 m. Cercetatorii cred ca un astfel de impact ar ridica destul praf in atmosfera pentru a crea o ' iarna nucleara' afectand destul de grav agricultura de pe intreg globul. Astfel de asteroizi lovesc Pamantul aproximativ o data la 100000 ani, afirma oficialii NASA. Asteroizii mai mici ce se presupun a lovi Pamantul o data la 1000-10000 ani ar putea distruge un oras sau ar putea produce valuri Tsunami devastatoare. Mai mult de 160 de asteroizi au fost clasificati ca 'potentiali periculosi' de catre oamenii de stiinta ce i-au urmarit. Unii dintre acestia a caror orbita se apropie destul de mult de Pamant ar putea fi deviati de pe aceasta orbita in viitor si ar putea lovi Pamantul. Cercetatorii afirma ca daca un asteroid se descopera ca ar lovi Pamantul cu 30-40 ani inainte, ar fi timp pentru a reactiona. Cu toate ca tehnologia ar trebui sa fie mai avansata, printre posibilitati se numara si devierea lui de la traictorie sau ar putea fi pur si simplu aruncat in aer. Un timp de reactie mai mic s-ar putea dovedi mult mai amenintator. NASA acorda sanse de 1 la 10000 ca un asteroid sa fie descoperit cu mai mult de 10 ani inainte de a lovi Pamantul. Din aceasta cauza au fost lansate doua programe de cautare a obiectelor din jurul Pamantului: NEAT (Near Earth Asteroid Tracking) coordonat de NASA, si SPACEWATCH coordonat de Universitatea din Arizona. De asemenea, in anul 1996 a luat nastere la Roma si Spaceguard Foundation. Scopul acestei organizatii internationale este de a proteja Pamantul de eventualele coliziuni, promovand si coordonand programe de detectare si studiere a obiectelor din apropierea Pamantului. Un raport dat publicitatii in ianuarie arata ca astfel de obiecte cu diametrul de peste 1 km sunt descoperite in medie de 5 pe luna. Cu ajutorul acestor programe se spera descoperirea a 90% dintre aceste obiecte in urmatorii 10 ani.


Universul este constituit din toate materiile, lumina si alte forme de radiatii si energie. El este constituit din tot ceea ce exista oriunde in spatiu si timp.Universul include Pamantul si tot ceea ce este pe el. De asemenea, include tot ceea ce este in Sistemul Solar. Toate stelele, dintre care Soarele sunt parti din Univers. Soarele este una dintre mai mult decat 100 bilioane de stele grupate intr-o galaxie gigantica spirala, numita  Calea Lactee se intinde pe o distanta de 100.000 ani-lumina. Studiile spatiului distant cu ajutorul telescoapelor optice si radio indica existenta a peste 100 bilioane de Galaxiile se grupeaza in clustere, iar unele clustere par sa se grupeze in superclustere.Marimea Universului. Nu se stie daca dimensiuea Universului este finita sau infinita. Obiectele stralucitoare, neobisnuite numite sunt cele mai distante obiecte din Univers. Quasarii pot fi atat de departe cat 16 ani-lumina fata de Pamant.
Teorii. Majoritatea teoriilor cosmologice se bazeaza pe o idee, numita principiul cosmologic. Dupa aceasta teorie, in orice moment, orice parte a Universului este ca oricare alta, avand aceeasi varsta. Teoria relativitatii generale a lui pune bazele comportamentului Universului. Teoria sa se bazeaza pe doua principii:
(1) nici un semnal nu poate calatori mai repede decat viteza luminii

(2) legile fizicii sunt la fel oriunde in Univers
Exista mai multe teorii, dar nici una nu se poate dovedi corecta. Oamenii de stiinta vor trebui sa astepte pana cand astronomia observationala si fizica teoretica se vor mai dezvolta.Stiinta care studiaza structura, dinamica dezvoltarea Universului, se numeste cosmologie. Ea incearca sa explice cum s-a format Universul, ce s-a intamplat in trecut, ce se poate intampla in viitor.


Galaxia este un sistem de stele, praf si gaz, tinute impreuna de catre gravitatie. Galaxiile sunt imprastiate prin univers. Diametrul unei galaxii variaza intre cateva mii si jumatate de milion de ani-lumina. Galaxiile mari pot avea mai mult de un trilion de stale, iar cele mici cateva bilioane.Astronomii au fotografiat milioane de galaxii, prin telescop. Se estimeaza ca in universul vizibil exista in jur de 100 bilioane de galaxii.Este un obiect foarte dens si greu.
Tipuri de galaxii. Exista doua tipuri principale de galaxii: galaxii spirale si galaxii eliptice. este o galaxie spirala. Toate galaxiile spirale se rotesc; si unele dintre galaxiile eliptice pot sa se roteasca, dar mult mai incet.

Steaua este o minge de gaz stralucitoare pe cer. Soarele este o stea.Este singura stea suficient de aproape de Pamant pentru a arata ca o minge. Celelalte bilioane de stele sunt asa de departate, incat per a fi niste puncte de lumina si vazute prin cele mai puternice telescoape. Exista mai mult de 200 bilioane de bilioane de stele,.(200.000.000.000.000.000.000 ) Stelele difera ca culoare si stralucire, deoarece ele difera ca temperatura si marime. Unele stele par galbene, ca Soarele, altele albastre sau rosii.    O stea este alcatuita in principal din doua gaze: hidrogen si heliu. Masa sa mare face ca temperatura in centru sa fie suficienta pentru o reactie nucleara intre atomii hidrogenului. Energia eliberata de reactie face steaua sa straluceasca.

Constelatiile sunt grupari de stele inventate acum mii de ani de oameni. Privind la cer, oameni din diverse parti ale lumii au incercat sa recunoasta pe cer lucruri familiare sau eroi de legenda si au dat nume acestor grupari de stele. Stelele dintr-o constelatie nu au nici o legatura reala intre ele, constelatiile sunt doar niste repere pentru orientarea pe bolta cereasca, la fel ca si liniile pe o harta. O constelatie este doar o arie de cer, care a ajutat astronomii sa catalogheze cerul.

O gaura neagra este un obiect prabusit, cum ar fi o stea, care a devenit invizibila. Este o forta gravitationala asa mare incat nimic nu poate scapa de pe suprafata ei. Gaurile negre sunt invizibile deoarece ele 'inghit' pana si lumina.Cele mai mari gauri negre se afla in centrul unor Galaxii, dar originea lor nu este bine cunoscuta.


Gaurile negre sunt invizibile. Timpul nu exista in interiorul lor. Gravitatia unei gauri negre este atat de mare incat ea nu lasa nimic sa scape, nici chiar lumina. Odata prins de o gaura neagra, nu mai exista nici o sansa de iesire. Este ca un aspirator cosmic. Astronomii au detectat zeci de gauri negre imense in centrul galaxiilor mai apropiate, ca si zeci de gauri negre stelare in galaxia noastra. Pentru ca nu se vad direct, asemenea obiecte se observa prin influenta pe care o au asupra altor stele in imprejurimi.

Eclipsa este intunecarea unui corp ceresc. Apare cand umbra unui obiect din spatiu cade pe un altul sau cand un obiect trece prin fata altuia, blocand lumina.
Eclipsa solara are loc cand luna trece printre Soare si Pamant.

Eclipsa lunara are loc cand luna trece prin umbra Pamantului.Si alte corpuri ceresti, in afara de Pamant si Luna pot avea eclipse. Planeta Jupiter cateodata blocheaza lumina solara a lunilor sale. De asemenea, lunile planetei Jupiter pot umbri cateodata planeta.

Eclipsa solara apare cand umbra lunii trece prin fata Pamantului. Umbra se misca de la vest la est in jurul Pamantului, cu o viteza de 2000 mile (3200 km) pe ora. Oamenii care se afla in calea umbrei pot vedea trei tipuri de eclipsa. Eclipsa totala apare cand luna este in totalitate in fata Soarelui. Daca luna se afla in cel mai indepartat punct fata de Pamant cand are loc eclipsa totala, eclipsa poate fi eclipsa inelara. In astfel de eclipsa, intunecimea lunii este doar in mijlocul Soarelui, lasand un inel de lumina in jurul ei. O eclipsa partiala apare cand Luna acopera doar o parte din Soare.O eclipsa solara totala este este una dintre cele mai impresionanate vederi. Luna intunecata apare la marginea de vest a Soarelui si se misca incet in jurul lui. In momentul eclipsei totale, un nimb de lumini inconjoara Soarele intunecat. Acest nimb este corona Soarelui. Cerul ramane albastru, dar intunecat. Cateva stele si planete pot deveni vizibile de pe Pamant. Dupa cateva minute, Soarele reapare, iar Luna isi continua miscare inspre est. Perioada in care Soarele este total intunecat poate fi intre 2 minute si jumatate si 7 minute 40secunde.O eclipsa solara nu trebuie privita direct, deoarece radiatiile solare pot afecta ochii.

Eclipsele lunare au loc cand luna trece prin umbra Pamantului. Eclipsa totala apare cand Luna trece in intregime prin umbra Pamantului. Eclipsa partiala apare cand doar o parte din Luna trece prin umbra Pamantului. O eclipsa lunara totala poate dura 1 ora si 40 minute. Eclipsa lunara poate fi vazuta pe timpul noptii, nu exista nici un pericol in a o privi.Luna nu devine total intunecata in timpul eclipselor lunare. In multe cazuri, ea devine rosiatica. Lumina devine astfel, din cauza atmosferei si a a altor culori prezente in lumina Soarelui. In alcatuirea sistemului solar intra cele noua planete, satelitii acestora si un numar mare de corpuri mai mici .

Orbitele planetelor au forma elipsoidala, fiind unul dintre focare.Ele sunt mai mult sau mai putin situate in acelasi plan (definit de orbita). Acest plan este inclinat cu doar 7o fata de planul ecuatorial al . Orbita lui deviaza cel mai mult de la acest plan cu o inclinatie de 17o. Toate planetele orbiteaza in aceeasi directie. De asemenea, toate cu exceptia planetelor si au acelasi sens de rotatie. Clasificarea corpurilor cosmice din sistemul nostru solar este o problema ce a dat nastere la mici controverse. In mod traditional, sistemul solar este impartit in planete (corpuri mari ce orbiteaza in jurul , satelitii acestora (corpuri mai mici ce orbiteaza in jurul planetelor), (corpuri mici ce orbiteaza in jurul Soarelui) si (corpuri mici de gheata cu orbite ciudate). Din 'pacate', sistemul solar s-a dovedit a fi mult mai complex:
-sunt cativa sateliti mai mari decat si doi mai mari decat ;

-sunt cativa sateliti ce au fost probabil;
-'coada' devine cateodata inexistenta ce face imposibila deosebirea acestora de
In continuare va vom prezenta cateva criterii de clasificare ale planetelor:

dupa compozitie:

terestre: Acestea sunt compuse in primul rand din roca si metal;

gazoase: Acestea sunt compuse in primul rand din hidrogen si heliu si au densitati relativ mici.

dupa marime:

planete mici Ele au diametre mai mici de 13000 km;

giganti:. Acestea au diametre mai mari de 48000 km.

din punct de vedere istoric:

planete clasice (sunt cunoscute inca din antichitate);

planete moderne (au fost descoperite in timpuri moderne);

Terra.

Cometele sunt alcatuite din praf, gheata, dioxid de carbon, amoniu si metan, ele asemanandu-se cu niste bulgari murdari de zapada. Cometele orbiteaza in jurul dar majoritatea orbitelor lor se gasesc in afara . Ocazional, o cometa intersecteaza orbitele planetelor din , unele cu regularitate, altele doar o data la cateva sute de ani.
In timp ce o cometa se apropie de , interiorul ei de gheata incepe sa se topeasca formand in jurul ei un nor de praf si gaz. Cometele devin astfel vizibile cand lumina solara este reflectat de acest nor. Cu cat cometa se apropie de , cu atat mai mult gaz se produce. Gazul si praful sunt indepartate de de particulele incarcate electric, cunoscute si sub numele de vant solar. Particulele de praf dau cometei o culoare galbuie iar gazul ionizat dau cozii cometei o culoare albastruie. Datorita vantului solar, coada cometei este indreptata intotdeauna in directie opusa












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani