Dante Alighieri Viata si Opera, Operele minore ale lui Dante



Dante Alighieri


( Viata si Opera )




Dante Alighieri, unul dintre cele mai reprezentative spirite ale civilizatiei europene si ale umanitatii in intregimea ei, s-a nascut la Florenta, intr-o familie de  buna reputatie dar cu posbilitati modeste , la 21 mai 1265.

Dupa studii dirijate de caurarul Brunetto Latini cu care a invatat teologie , filozofie , arta poetica , dupa primele afirmari literare in tovarasia lui Guido Cavalcanti , Cino da Pistoia , Lapo Gianni , el a intrat in slujba cetatii . In iunie 1289 a luat parte la lupta de la Campaldino unde florentinii i-au invins pe toscani. Impartite intre guelfi - partizani ai papii , si ghibelini - partizani ai imparatului german care revendica suprematia fostului Imperiu roman , cetatile Italiei duceau pe atunci lupte carora le va cadea victima si Poetul florentin apartenent , prin familie , partideei guelfe.

Din tinerete - marcata prin puternica dragoste pentru Beatrice Portinari care ii inspira prima opera , Vita nuova - Dante nutreste idealul nemuririi pe care vrea sa-l slaveasca intr-o opera fara precedent . In acest proiect asociaza profunzime de gandire , talent - poetic , eruditie umanista , disciplina scolastica si tenacitate , calitati care fac din el nu numai autorul de-a pururi celebru al Divinei Comedii , dar si un inalt exemplu de realizare umana in slujba unei opere supraumane. Divina Comedie , opera sa de culme impresioneaza pana astazi nu numai prin elevatia ideilor , bogatia stiintei , maestria alcatuirii , dar mai ales prin constatarea neverosimila ca monumentul este opera unui singur om care a creat in cele mai triste conditii de daruire - acelea ale proscrisului .

Optand intre guelfii ' negri ' - partizani ai papii - si cei 'albi' - partizani ai independentei Florentei - pentru cei din urma , Dante este comdamnat in 1302 la exil perpetuu si-si sfarseste zilele pribegind prin cetatile din nordul Italiei. Pana la hotarul vietii sale el a crezut intr-o intoarcere acasa ,

punandu-si nadejdea in biruinta lui Henric al VII-lea de Luxemburg , imparatul German care aspira la tronul de imparat al vechii Rome si care

- credea Poetul - ar fi putut realiza visul lui de unitate si pacificare a Italiei.

Deceptionat , Dante gaseste un ultim refugiu la Ravenna , unde moare la 13 spre 14 septembrie 1321.

Peregrinarile nu i-au impiedicat insa Poetului implinirea vocatiei. Intr-un inimitabil edificiu literar el a cladit nemuritoare trepte

- Operele minore - incununate cu opera majora , Divina Comedie , scrisa , probabil intre 1307 si 1321.

Opera lui Dante a fost supusa celor mai diverse aprecieri , marturie a nesigurantei spiritului critic european in decurs de sapte secole. Voltaire l-a declarat ' ilizibil ' , iar Shelley ' puntea azvarlita peste fluviul timpului , care uneste lumea moderna cu cea veche '. Doua judecati adevarate il definesc pentru cititorul contemporan : ' Un mare poet , cel mai inalt chip de poet care se inalta in Europa , intre Vergiliu si Shakespeare '(Louis Gillet) si

' Mai mult decat oricare altul a slujit pentru intemeierea natiunii italiene' (Marc Monnier).

Operele minore ale lui Dante apar pentru prima oara in limba romana in anul 1971. Minore este denumirea prin care istoricii literari le-au deosebit de marele document , marea opera a Poetului , Divina Comedie. Considerate separat , ele ar fi fost insa capabile , chiar fara scrierea de incununare , sa-l asigure lui Dante un loc in istoria cugetarii si literor medievale. Literatura noastra s-a straduit mai intai , cum era firesc , si cu eforturi mereu rasplatite la care s-au asociat poeti si carturari de seama , ca Ion Heliade Radulescu , Nicu Gane sau George Cosbuc , sa dobandeasca o versiune romaneasca a Divinei Comedii cat mai aproape de intelesul si maestria originalului ; exercitiu si ambitie rezervate fiecarei generatii literare si care justifica ultima , remarcabila talmacire a Etei Boeriu (Bucuresti , 1965). Intre prima traducere integrala a poemului divin - aceea a lui George Cosbuc , tiparita in 1925 -1932 - si intregirea operei lui Dante in vestmant romanesc prin Scrierile minore - 1971 - au trebuit sa treaca aproape patru decenii.

Acum mai bine de un secol , proiectand un inceput de biblioteca universala , Ion Heliade Radulescu amintea pe Dante intre ' cei mai remarcabili autori antici si moderni ale caror scrieri au contribuit spre implinirea faptei mari a civilizatiunii , spre formarea mintii si inimii umane , spre perfectia omului '.

Operele minore , fara a avea toate , frumusetea sau profunzimea Divinei Comedii , reprezinta , cum observa candva Nicolae Iorga despre creatia lui Dante , ' acelasi izvor al unei lieraturi care , daca nu e inteleasa intreaga de toti , are ceva pentru oricine si nu e straina de nimeni in ceea ce constituie adevarata ei esenta '. Aceasta opera dezvaluie trasaturi ignorate din Dante ganditorul , luptatorul , poetul , omul si reusesc sa ni-l apropie si mai mult pe acela care , cum ii placea batranului nostru carturar sa-l evoce , a fost ' un suflet din sufletul epocii sale , cum a fost carne din carnea oamenilor de atunci '.

Amestecul de fictiune si realitate , stiinta si poezie , scolastica si lirism care ne poate stingheri in lectura primei opere a lui Dante constitue totusi cel mai bun exercitiu pentru introducerea in intreaga creatie a poetului , pentru intelegerea si pretuirea ei.

Preocuparile pe care nu le putea inca armonic exprima la douazeci si sapte de ani devin in Divina Comedie fatadele organice ale aceleiasi realitati supreme, careia Dante ii inchinase inca din tinerete , superioare insusiri de reflectie filozofica , traire umana si creatie poetica.