Fizionomia materiala a Romei imperiale referat





Roma la apogeul

imperiului


Trasaturile ce caracterizeaza fizionomia materiala a Romei imperiale contrasteaza puternic prin nepotriviri care ar fi ireductibile fara armonizarile istoriei si ale vietii.




Pe de o parte, numarul considerabil al populatiei sale ca si grandoarea arhitecturala si frumusetea marmoreana a edificiilor sale publice o aseamana cu marile metropole ale Occidentului contemporan. Pe de alta parte, ingramadirea la care isi condamna multimea locuitorilor pe un teren inegal si pe o suprafata restransa de natura si de oameni, ingustimea stradutelor incalcite, absenta serviciilor edilitare, aglomerarea periculoasa a circulatiei sale o apropie de acele orase medievale pe care le-au zugravit cronicarii si de la care unele orase musulmane au pastrat pana acum pitorescul seducator si sordid totodata, anomaliile neprevazute si forfota anarhica.

In perioada celor doua dinastii, Flavii si Antoninii Roma atinge apogeul ei politic urbanistic si demografic. In momentul apogeului ei, Urbs Roma s-a extins pe o suprafata locuibila de aproximativ 2000 de hectare, impartita de Augustus in 14 regiones. Pana la mijlocul secolului al II-lea e.n. populatia ei a cunoscut o linie continua de crestere. Maxima dezvoltare demografica se inregistreaza sub primii antonini, cand ea adapostea aproximativ 1.200.000 de suflete. Este veacul ei de aur, secol cand Cetatea lui Romulus e denumita de poeti “zeita a lumii si popoarelor, inegalabila in splendoare”. Acum, ”toate drumurile duc la Roma”, pe apa si pe uscat. Dar aceste cai ii aduceau in primul rand hrana cea de toate zilele. Fundatia lui Romulus isi pastra postul de conducator politic al unui vast imperiu, dar ajunsese un oras parazitar, hranit cu alimentele aduse din Italia si din provincii. Nu beneficia cel putin de o productie mestesugareasca dezvoltata.

Ca si in marile metropole capitaliste de azi, la tot pasul ne intampina “maretia sau mizeria”. Casa confortabila si de lux a celor bogati - denumita domus, ocupa un teren mai izolat, avea numeroase incaperi, gradina, opere de arta, etc. Ea se dezvolta in suprafata, rareori poseda un etaj si tabernae la strada.

Al doilea tip de constructie locuibila fusese insula - un fel de “bloc” intre patru strazi, dotat cu mai multe etaje, apartamente, camarute de inchiriat si pravalii la strada. Este “casa de specula“ zidita din variate materiale slab legate intre ele. Extensiunea ei orizontala nu depasea 300 de m2 , o suprafata destinata sustinerii unei inaltimi de 18-20 metri - o proportie inacceptabila de normele arhitecturii antice. In asemenea ingramadiri de camere isi duc viata cei saraci, acea plebs dornica de paine gratuita si spectacole de circ, in continua restanta cu chiria pentru patronus. Intr-o “mansarda“ a unui asemenea “bloc“ - furnicar zidit pe colina Quirinalis, locuise si poetul Martialis, un chirias in vesnica lupta cu mustele si plosnitele. Marile calamitati ca incendiile si miscarile seismice puternice aduceau prabusirea acestor subrede insulae. Cele doua tipuri de locuinte sunt bine pastrate la Ostia si in orasele acoperite de Vezuviu. La Roma, le cunoastem doar din izvoarele poetice ale vremii.

Strazile Romei insumau o lungime de 85 km si au rezultat din dezvoltarea unui plan urbanistic anarhic. Ingustimea lor, umiditatea, gunoaiele aruncate de locatari, absenta unor trotuare inalte, lipsa multor canale de scurgere, cotiturile si pantele, inghesuiala trecatorilor, tarabele cu marfuri de ocazie puse pe laturi si multe altele, le faceau dezgustatoare.

In ceea ce priveste stadiul educatiei, culturii si religiei, acest vast domeniu nu beneficia de o atentie deosebita din partea statului. Prima scoala de stat s-a infiintat numai sub domnia lui Theodosius II (408-450). Cele trei trepte de invatamant: primar, gramatic-literar si retoric erau organizate din initiativa particulara si conduse de profesori care invatau pe elevi “de toate“ , in schimbul unor taxe scolare destul de substantiale. Ultimele doua trepte deveneau accesibile numai celor cu o buna stare materiala. Scrisul, cititul si putinele notiuni de aritmetica se puteau insusi si in casa, sub indrumarea unui membru al familiei sau a unui servus pedagogus. Vremurile lui Cato cel Batran severul dascal al fiului sau si virtutile Corneliei, austera mama a fratilor Gracchi se citau doar ca exemple moralizatoare, cand se facea educatia copiilor. Ludus litterarius, adica scoala primara, se putea insusi si din practica vietii publice sau militare. A doua treapta ar corespunde cu cea “liceala“ si se dota cu trei dascali de baza: litterator, grammaticus si rhetor. Folosindu-se de o metoda formalista, ei invatau pe scolarii trecuti de 12 ani sa recite din marii poeti apoi sa-si perfectioneze proza si vorbirea. Scolile retorice corespunzatoare universitatilor de azi, erau frecventate de cei foarte bogati si ambitiosi, dornici de a se remarca prin cuvant in salile tribunalelor si in fata publicului. Dar magna eloquentia ce si-o insuseau de la retori celebri capata un caracter fictiv fiindca disparuse libertatea politica si a cuvantului rostit in fata multimii din for .



Masurarea timpului se facea cu ajutorul ceasornicelor solare cu apa sau cu nisip, care erau atat de relative incat orele indicate de ele “erau mai neconcordante decat teoriile filozofilor”.

In calendarul Romei, spectacolele si festivitatile religioase, publice ocupau un larg spatiu. Cu acest prilej se putea vedea viata trandava a plebei exprimata de Iuvenalis prin binecunoscutele cuvinte : “panem et circenses”. Cursele de care in Circus Maximus , dotat cu o capacitate de 300.000 locuri si spectacolele sangeroase din amfiteatrul construit de catre Flavi pentru 80.000 de participanti cunosteau o neobisnuita agitatie din zori si p­ana in seara.

In sfarsit, plimbarile de placere, jocurile de noroc pe mari sume de bani, trandavia in cazile bailor si mesele prelungite faceau si ele parte din programul de “dolce far niente“ a celor lipsiti de grija zilei de maine.

Pana la urma, Roma s-a despartit in Imperiul Roman de Apus si Imperiul Roman de Rasarit, iar mai tarziu s-a destramat in si mai multe state. Dar, pentru catva timp, acest oras a fost centrul si piscul lumii, o regina orgolioasa si pe deplin satisfacuta.


Clasa a IX-a C












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani