Matei Cantacuzino



CANTACUZINO, MATEI


Eminenta personalitate a culturii romanesti si unul din cei mai straluciti profesori de drept pe care i-a avut tara noastra, mindrie a Universitatii iesene, Matei Cantacuzino era o mindrie a lasului din primul patrar al secolului nostru. S-a nascut la Fintina Mare in fostul judet Baia, la 10 iulie 1855. Si-a facut primele studii la Dresda si apoi la Lausanne, unde a absolvit si clasa de piano a Conservatorului de muzica din acest oras. Studiile superioare, incepute in vestitul oras universitar Heidelberg, si le-a desavirsit la Paris, unde a absolvit Facultatea de drept, in 1877. Revenit in tara, a imbratisat cariera de magistrat. Numit in 1878 supleant la Tribunalul Iasi, dupa scurt timp si-a dat demisia, impreuna cu un grup de colegi, in semn de protest contra unei nedreptati facute unuia dintre acestia, in 1885 reintra in magistratura la Tribunalul Iasi, unde functioneaza ca judecator, presedinte si prim-presedinte pina in 1892, cind este numit consilier la Curtea de Apel din Iasi. In 1900 este chemat ca profesor la Facultatea de drept din Iasi, dar nu paraseste magistratura, pe care a servit-o mai bine de 15 ani, pastrindu-si legatura cu practica judiciara in calitate de avocat. Matei Cantacuzino a fost profesor de drept civil la Facultatea de drept din Iasi, timp de 25 de ani (1900-1925). Ceea ce era caracteristic in lectiile lui Matei Cantacuzino era spiritul sau patrunzator de analiza si remarcabila sa putere de sin­teza. La cursurile lui Matei Cantacuzino asistau nu numai studentii Facultatii de drept, dar si magistrati, avocati, studenti de la alte facultati, oameni de cultura, lume din oras, cum se spunea. Dar Matei Cantacuzino n-a fost numai un mare orator de catedra, ci si un neintrecut orator de bara. Ca avocat, in pledoariile sale, a ajuns nu numai la culmi de oratorie, dar a dat dovezi si de un deosebit curaj de opinii, chiar atunci cind erau in joc institutii de baza ale societatii din care facea parte. Matei Cantacuzino a inceput sa publice tirziu, dupa 65 de ani, si n-a scris mult. Dar ceea ce a scris ramine pentru totdeauna o comoara a literaturii juridice a epocii sale. in 1921 a publicat un volum de 742 pagini intitulat Elementele dreptului civil. Este o carte unica in literatura juridica, o opera in care Matei Cantacuzino, exprimind ceea ce era esential in drep­tul civil al timpului in care a scris, a cuprins intr-o forma condensata fructul meditatiilor sale de zeci de ani. Matei Cantacuzino a mai scris trei studii: Despre libertatea individuala si persoanele juridice (1924), Statul si conceptul de personalitate (1924) si Viata - Dreptul - Libertatea (apa­ruta postum, 1929). S-a stins din viata la Iasi in 1925. Matei Cantacuzino a fost un mare jurist al epocii si al societatii in care a trait si in care s-a format. El a fost insa un jurist idealist care, nerecunoscind lupta de clasa, s-a lasat sedus de ideile de solidaritate sociala de colaborare sociala constienta si armonioasa. S-a spus ca Matei Cantacuzino a scris putin. Opera lui este insa mare prin bogatia de idei pe care o cuprinde, multe innoitoare, prin perspectivele pe care le-a deschis in epoca in care a scris, prin adinca sinteza a dreptului civil pe care o constituie lucrarea sa de capetenie. Matei Cantacuzino a gindit mai mult si mai profund decit alti juristi de odinioara. El s-a dovedit a fi nu numai un neintrecut profesor, nu numai un mare civilist, dar si un ginditor asupra problemelor generale ale dreptului, care - cu toate limitarile si imperfectiunile conceptiei sale, inerente pozitiei de jurist burghez si formatiei sale idealiste - a ridicat pe o treapta mai inalta invatamintul juridic si stiinta juridica din tara noastra.