Lucrarile guvernului provizoriu pana la venirea lui Suliman Pasa



Lucrarile Guvernului provizoriu pana la venirea lui Suleiman Pasa


Guvernul provizoriu era pentru un moment cel putin, ferit de grijile inabusitoare si paralizatoare ale invaziilor straine si putea sa lucreze mai in liniste la consolidarea de regenerare. Prima lui preocupare era ca sa lumineze masele poporului de la tara despre scopurile revolutiei si despre drepturile si datorintele ce noile institutii impuneau fiecarui cetatean. De la 24 iunie, trimite prin toate judetele 'Comisari de propaganda' care sa explice taranilor articolele constitutionale din Proclamatie, sa-i insufleteasca, prin sarbatori nationale si religioase, pentru cauza revolutiei, si mai ales sa-i fereasca de influenta demoralizatoare a agentilor reactionari, care, de o parte, incercau a-i intimida amenintandu-i cu venirea rosilor si cu restabilirea vechiului regim, iar de alta ii ademeneau la nesupunere si la implinirea datoriilor catre proprietari, in scop de a compromite cauza revolutiunii.



Comisarii de propaganda erau alesi in cea mai mare parte din elementele tinere, cele mai devotate cauzei revolutiei, dintre tinerii veniti din Transilvania, plini de insufletire nationala, si din cativa calugari mai zelosi ferventi apostoli ai dreptatii si ai fratiei. Multi dintre ei, ca Brezoianu, fratii Turnavitu si altii, s-au destins atat prin zelul si patriotismul lor, cat sin prin tactul cu care au stiut sa infiltreze taranilor, deodata cu spiritul revolutionar, si spiritul de ordine si supunere. Nu se poate insa nega ca unii dintre acesti comisari de propaganda, tineri fara experienta si fara cumpat, au facut mai mult rau decat bine cauzei revolutionare, mergand prea departe in ura lor contra boierilor si a ciocoilor. In mare parte lor se datoresc unele tulburari intamplate ca de la Braila, si cateva acte izolate de nesupunere si de samavolnicie a taranilor clacasi contra proprietarilor si a avutului lor.

Tot in scop de propaganda, Guvernul provizoriu a mai ordonat apoi, prin decretul de la 24 iunie, ca candidatii de invatatori satesti sa fie stransi in capitalele judetelor si instruiti de catre profesorii scolilor normale, adica ai scolilor primare urbane explicandu-li-se Constitutia, adica articolele din Proclamatia revolutionara. Este de notat ca, cateva luni inainte de izbucnirea miscarii, guvernul principelui Bibescu ordonase inchiderea acelor scoli si imprastierea candidatilor pe la satele lor, tocmai pentru a preintampina latirea spiritului revolutionar in poporatiunea rurala.

Pentru a arata Guvernului turcesc adevarata stare de lucruri din Tara Romaneasca si pentru a-l convinge despre loialitatea romanilor si legalitatea reformelor ce au interprins in baza incontestabilui drept de autonomie a tarii, Guvernul provizoriu hotaraste, inca de la 25 iunie sa trimita in misiune la Constantinopol pe ministrul sau de externe I. Voinescu al-II-lea. In acelasi timp, el adreseaza ambasadorilor Austriei, Marei Britanii si Prusiei la Consantinopol cate o scrisoare, in care le solicita sprijinul pentru misiunea cu care Voinescu era insarcinat. Intervenind insa reactiunea de la 29 iunie si plecarea Guvernului provizoriu din capitala, I. Voinescu al-II-lea n-a putut sa plece la Constantinopol iar dupa reinstalarea Guvernului provizoriu, ideea misiunii lui Voinescu al-II-lea la Constantinopol a fost abandonata.

Guvernul provizoriu s-a gandit si la masurile ce se puteau lua pentru inarmarea si apararea tarii, in cazul ocupatiei straine, care era de prevazut si a fost prevazuta de toti. Dar a se gandi ca romanii sa se opuna cu armele ostirilor rusesti si turcesti, ce aveau sa intre in tara, ar fi fost o nebunie.

Toate fortarile Guvernului provizoriu de a organiza garda nationala si garda mobila si de a concentra pandurii si dorobantii nu pot fi considerate ca o pregatire serioasa de razboi. Nu incape indoiala ca G. Magheru, primind misiunea de a organiza peste Olt trupele de dorobanti si de panduri volundari, la aceasta se gandea. Cam tot la aceasta s-ar fi gandit si A. G. Golescu, cand scria din Transilvania si din Viena ca se poate conta la un oarecare ajutor din partea romanilor de peste Munti, in special din partea regimentelor romanesti de graniceri austriaci, cand dadea crezamant gogosilor ce-i debita exaltaful Eftimie Murgu, ca el poate pune la dispozitia Guvernului provizoriu al Tarii Romanesti zeci de mii de romani, soldati austrieci, infanterie, cavalerie, artilerie si geniu, cu arme si ofiteri, precum si mesteri fabricanti de pusti si de tunuri,- si cand incerca la Viena, precum a incercat si Ion Ghica la Constantinopol pe langa generalul Aupick, sa obtina furnituri de arme din Franta si din Austria. Guvernul provizoriu staruia, mai mult ca in procurarea de arme din strainate, pentru care ii lipseau si mijloacele, in organizarea 'gardei nationale'. Evident ca cu garda nationala inarmata, nu se putea rezista baionetelor rusesti si turcesti, dar se putea, apara ordinea interna.

Liberarea taranilor robi, Guvernul provizoriu a continuat,sa duca la indeplinire aceasta salutata reforma, promisa de Proclamatia de la 9 iunie. Cpmisia instituita, inca de la 26 iunie, compusa din Cezar Bolliac, Petrache Poenaru si arhimandritul Ioasaf Znagoveanu, era inspirata de cele mai umanitare sentimente.Procedura stabilita de Comisia pentru liberarea robilor era aproape imposibil de urmat. Aceasta procedura a produs o mare perturbatie in toata tara.

Proclamatia prin care s-a inaugurat miscarea continea principiile constitutionale ce a emis si improprietarirea taranilor. Improprietarirea taranilor, nu putea fi dusa la indeplinire, decat printr-o procedare energica si puterea de a o realiza.

Guvernul provizoriu nu a putut face nimic pentru improprietarirea taranilor, sau macar pentru pregatirea ei. Dupa convocarea Adunarii Constituante, se va regula chestiunea improprietaririi taranilor.