Mihail Kogalniceanu



KOGALNICEANU, MIHAIL

(1817 - 1891) OM POLITIC, ISTORIC, SCRIITOR, ZIARIST Sl ORATOR




In procesul transformarilor social-economice survenite in structura tarilor romane la mijlocul se­colului al XIX-lea - in perioada revolutiei de la 1848, precum si a formarii, organizarii si dezvoltarii statului national roman - s-au afirmat, pe plan so-cial-politic si cultural, o serie de personalitati remarcabile. Printre aces­tea, la loc de frunte s-a situat Mihail Kogalniceanu. Personalitate multi­laterala a culturii romanesti, Mihail Kogalniceanu si-a asociat numele la mai toate actele fundamentale care au marcat faurirea Romaniei moderne. S-a nascut la Iasi in 6/18 septembrie 1817, dintr-o familie cu ascendenta razaseasca, care s-a ridicat treptat in rindul boierimii mijlocii. Studiile le-a inceput in casa parinteasca, cu un profesor de origine franceza, un emigrant, apoi cu calugarul maramuresan Gherman Vida, avindu-l coleg pe Vasile Alecsandri. isi continua apoi instructia, mereu impreuna cu Vasile Alecsandri, in pensionul lui Victor Cuenim si in Institutul de la Miroslava, pina in 1834. in acelasi an a fost trimis la studii in Franta, la colegiul din Luneville, si de aici, dupa un an de studii, la Berlin, unde urmeaza cursurile universitare de istorie si drept. Rezultatul muncii sale din anii de studentie in Germania il constituie mai multe lucrari pe care le publica in aceasta epoca, intre care se remarca: Limba si. literatura romana sau valaha (1837), Schita asupra istoriei, obiceiurilor si limbii tiganilor cunoscuti in Franta sub numele de boemieni (1837) si Istoria Valahiei, a Moldovei si a valahilor de peste Dunare (Vol.I., perioada 1241-1792, publicata in 1837), care reprezinta nu numai o ilustrare stralucita a potentelor tinarului istoric, ci si o puternica afirmare contemporana a dorintei de unitate nationala, devenita, la mijlocul secolului trecut, o nece­sitate de natura obiectiva. Primele sale lucrari aveau sa-i consacre in lumea stiintifica a Europei contemporane, si sa-i situeze printre spiritele cele mai nobile, cele mai viguroase si mai inaintate ale poporului roman. In 1838 se intoarce in Moldova cu o solida pregatire intelectuala, hotarit sa-si puna toata puterea de munca in slujba patriei, inca de la intoarcerea la Iasi, redacteaza, o vreme, cu Gheorghe Asachi, Alauta romaneasca. intemeiaza, in 1840, revista Dacia literara, al carei titlu insusi era un simbol si un program, atragind colaboratori de pe intreg teritoriul ro­manesc. Cu mult efort si mari cheltuieli, Mihail Kogalniceanu isi asuma sarcina de a da la lumina izvoarele istoriei neamului romanesc (cronici, hrisoave, zapise), publicind cea dintii revista istorica la noi - Arhiva ro­maneasca (1841) - si pregatind, inca din anul 1840, colectia de cronici ale Moldovei. Aceste preocupari meritorii il impun ca pe un competent istoric si, in anul 1843, este chemat sa ocupe catedra de istoria romanilor la Academia Mihaileana. A publicat Letopisetele Moldovei (3 voi., 1845-1862) si Cronicile Romaniei (3 voi., 1872-1874), care a u servit ca material documentar atit unor studii istorice facute de el sau de altii, cit si ca izvor de inspiratie multor scriitori si poet;. Mihail Kogalniceanu a editat revista de orientare patriotica si democratica Propasirea, foaie stiintifica si literara (1844), unde a colaborat si N. Balcescu, precum si ziarul Steaua Dunarii (1855-1860), care a arat nn rol important in lupta pentru Unirea Principatelor, in preajma marilor framintari care au precedat anul revolu­tionar 1848, Mihail Kogalniceanu nu s-a limitat numai la activitatea pe tarimul istoriei. Istoricul de larg orizont, cu o serioasa cultura, l-a dublat pe omul politic. Pentru activitatea sa indreptata impotriva regimului auto­ritar al lui Mihail Sturdza, a fost surghiunit, in 1844, la manastirea Risca. Perioada care incepe cu anul revolutionar 1848 reprezinta pentru Mihail Kogalniceanu o etapa noua in care, prin activitatea sa politica, ce este precumpanitoare, se straduieste sa aplice practic principiile democratice ce le afirmase cu atita vigoare si stralucire in perioada anterioara. Celebre­le sale Dorinte ale partidei nationale In Moldova din 1848, reprezinta unul din cele mai complete programe ale revolutiei romanesti. Adevarata masura a capacitatii sale, a patriotismului si a pasiunii sale de luptator, M. Kogalniceanu a implinit-oin imprejurarile glorioase in care s-a in­faptuit statul nostru national. S-a aflat in fruntea miscarii unioniste, fiind organizatorul acesteia, principalul ei conducator si purtatorul ei de cuvint. A ocupat un rol important in Comitetul Central al Unirii, a condus propa­ganda pentru Unire in paginile Stelei Dunarii, a indrumat indeaproape activitatea Adunarii ad-hoc a Moldovei si, in cadrul acesteia, a expus motiunea in favoarea adopta-rii programul ui unionist; a orientat Adunarea in ampla dezbatere in jurul problemelor de organizare interna. Dupa in­faptuirea Unirii, ca ministru si sfetnic apropiat al lui Cuza, M. Kogal­niceanu a initiat sau a sustinut actele noii domnii care aveau drept scop intarirea actului din 1859 prin reforme cu caracter democratic si afirmarea tot mai deplina a independentei. Era, aceasta, in fond, opera practica, de concretizare a programului patriotic pentru infaptuirea caruia luptase in intreaga lui activitate anterioara. I-a revenit un merit deosebit in reali­zarea celor doua reforme insemnate : secularizarea averilor manastiresti si reforma agrara prin care in buna parte relatiile feudale au fost inlaturate si taranimea improprietarita, imprejurarile care au precedat razboiul din 1877, marcate de redeschiderea crizei orientale, 1-au readus pe Kogal­niceanu pe primul plan al vietii publice. Ca ministru de externe, a afirmat, cu demnitate si prestigiu, interesele Romaniei, dorinta acesteia de a-si legitima drepturile la o viata libera si independenta. Mihail Kogalniceanu a avut o insemnata contributie la orientarea vietii culturale si stiintifice romanesti, in literatura a abordat divers e genuri: corespondenta, insemna­rile de calatorie, schita de moravuri, nuvela, pamfletul, romanul (frag­mentar), teatrul. A tiparit operele a o serie intreaga de scriitori ai epocii, intre care Grigore Alexandrescu, N. Balcescu, Al. Donici, C. Stamati, V. Alecsandri, C. Caragiale s.a. impreuna cu V. Alecsandri si C Negruzzi,. a fost numit, in 1840, la conducerea Teatrului National din Iasi, unde rolul lui de organizator raminede prim ordin in ceea ce priveste fixarea repertoriului ce trebuia jucat in limba romana, constituirea trupelor de actori, costumele, decorurile etc. Mihail Kogalniceanu a acordat o deosebita importanta invatamintului. A avut o contributie importanta la infiin­tarea Universitatii din Iasi (1860), a Scolii de pictura, a Conservatorului de muzica, a Scolii de comert, a Facultatii de medicina din Iasi s.a. Mihail Kogalniceanu, personalitate puternica, orn de litere si animator al vietii culturale nationale, a carui opera este patrunsa de o puternica dragoste fata de popor, fata de ideile dreptatii sociale si ale libertatii nationale, s-a stins din viata la Paris, la 20 iunie/2 iulie 1891.