Conflictul dintre aliatii europeni si alianta statelor fasciste, Campania nord-africana, Flota maritima



Conflictul dintre aliatii europeni si alianta statelor fasciste s-a intins pe tot globul, atingand fiecare continent. Luptele desfasurate pe pamant, pe mare si in aer, au afectat atat pe civili cat si pe fortele armate .

 

Al doilea razboi mondial a inceput in 3 septembrie 1939,cand Aliatii – Marea Britanie si Franta – au declarat razboi Germaniei naziste condusa de Adolf Hitler. Au facut acest lucru pentru Polonia, atacata de germani cu doua zile mai devreme, desi nu au intentionat sau nu au fost capabili sa ia masuri urgente. Polonia a fost invadata rapid de Blizkrieg – un „atac fulgerator”, bazat pe o patrundere imediata a atacurilor masive (Panzers) si lupte aeriene. Dupa cum prevedea pactul nazisto-sovietic din august 1939, armata sovietica s-a indreptat spre estul Poloniei, divizand teritoriul.



In iarna anilor 1939-40, Marea Britanie a fost o prezenta militara in Franta, dar strategia Aliatiilor a ramas defensiva. Aceasta era concentrata pe Linia Maginot. O portiune de fortificatii intinse de-a lungul intregii frontiere franceze cu Germania. Insa germanii nu au atacat, iar principalele actiuni in timpul acestei perioade de „pseudo-razboi” s-au desfasurat in est, unde Uniunea Sovietica a anexat cele trei republici baltice (Lituania, Letonia si Estonia) si, dupa un razboi de scurta durata, au ocupat o parte din Finlanda. Simulacrul de razboi a luat sfarsit in 9 aprilie 1940, cand Germania a ocupat Norvegia neutra si Danemarca, printr-un alt atac surprinzator; o expeditie britanica la Narvik, in nordul Norvegiei, a avut un oarecare succes, dar in cele din urma a fost retrasa.

 

Flota militara

 

Dupa o luna, fortele germane s-au napustit asupra Olandei si Belgiei, ocolind Linia Maginot, si din nou „razboiul fulger” s-a dovedit irezistibil. Armatele Aliatilor au fost retrase, dar o a doua ofensiva germana, chiar mai puternica, le-a blocat retragerea prin padurea Ardennes.

In cele din urma, peste jumatate de milion din trupele franceze si britanice au fost prinse in capcana in apropierea portului Dunkergue. 34000 dintre acestia au fost salvati de englezii curajosi de pe o flota de vapoare si barci mici, pornita din Marea Britanie pentru a-i ajuta.

”Miracolul de la Dunkerque” a ridicat moralul britanicilor, dar n-a facut nimic pentru a opri prabusirea francezilor. Un nou guvern francez, condus de maresalul Petain, a recunoscut infrangerea, cerand un armistitiu care a fost semnat la 22 iulie 1940. Ocupatia germana a persistat in nordul Frantei, in timp ce restul tarii era guvernat de la Vichy, de catre Petain, in calitate de conducator al unui nou stil de regim fascist. Desi aparent de factura neutra, zona Vichy a colaborat indeaproape cu Germania nazista; multi francezi au refuzat sa accepte infrangerea, iar un guvern ” francez liber ” a fost infiintat in exil, la Londra, de catre generalul Charles de Gaulle.

Acum, Germania avea un aliat si in Italia fascista, care invadase Franta deja slabita, manifestadu-si pretentiile asupra unor teritorii inainte de incetarea razboiului in Europa. Planul dictatorului italian Benito Mussolini avea sa esueze, de vreme ce Italia nu era una dinre cele mai mari puteri. Italia a fost umilita prin infrangeri repetate,iar germanilor, aliata cu Italia nu le-a fost de prea mare ajutor.

Cu toate acestea, in 1940, Axa germano-italiana controla o mare parte a Europei continentale, sfidata doar de Imperiul Britanic.In Marea Britanie, primul ministru Neville Chamberlain a fost in mai 1940, a carui energie si discursuri inflacarate difuzate pe posturile de radio au contribuit la incurajarea natiunii. Desi “razboi total” era un slogan german, de fapt Marea Britanie si-a mobilizat toate sursele disponibile pentru razboi.

Totusi, nimeni nu si-a imaginat cu adevarat ca Marea Britanie ar putea supravietui in cazul unei invazii germane de mari proportii. Deoarece siguranta britanica depindea de fortele navale si aeriene, in iulie 1940 Germania a lansat un atac hotarat pentru castigarea suprematiei in aer. Lupta britanicilor a fost unul dintre cele mai eroice evenimente din timpul razboiului,condusa de RAF (Fortele Aeriene Regale) impotriva numarului superior de Luftwaffe. Pierderile Germaniei au fost substantiale, dar RAF s-au aflat pe punctul de a fi distruse in septembrie 1940, cand Luftwaffe si-au schimbat tactica, concentrandu-se asupra bombardarilor pe timp de noapte. Desi “fulgerul” a provocat daune importante in Londra si in alte orase, amenintarea invaziei trecuse.

Campania nord-africana

 

Intre timp, razboiul se raspandise in zona mediteraneana si dincolo de acesta, Italia invadand Grecia si luptand impotriva englezilor in nordul si estul Africii. Infrangerile italienilor i-au determinat pe germani sa-i sprijine, izgonind o forta expeditionara britanica,iar generalul Erwin Rommel a fost trimis in Africa de Nord, pentru a spulbera rezistenta italienilor. Rommel, un comandant stralucit, a obtinut multe victorii spectaculoase cu ajutorul unui Afrika Korps, format doar din doua detasamente Panzer.

In estul Europei, Hitler si-a recrutat noi aliati, cucerind Iugoslavia si, in 22 iunie 1941, a trimis trei milioane si jumatate de soldati din trupele Axei, pentru a ataca Uniunea Sovietica (URSS). Pactul nazisto-sovietic, din 1940, nu a fost decat un act strategic, deoarece Hitler considera URSS-ul drept cel mai mare dusman al Germaniei, respingandu-l pentru ca era centrul comunismului si dispretuindu-l pentru ca era un popor de slavi, considerat ”inferior”. Atacul l-a luat prin surprinderepe dictatorul sovietic Iosif Stalin: acesta fusese convins ca Hitler nu ar risca atata timp cat marea Britanie nu era cucerita. Acesta a fost cu siguranta prima greseala incontestabila a lui Hitler, in ciuda marilor victorii ale sale, cand armatele sovietice au fost in intregime distruse si inaintarea s-a facut cu viteza amenintatoare.

Campania tebuia sa se incheie intr-un singur anotimp, dar Hitler nu luase in considerare distantele lungi care trebuiau parcurse, resursele aparent inepuizabile ale sovieticilor si efectul politicii extremiste a lui Stalin, care a ordonat distrugerea tuturor bunurilor din calea invadatorilor. Pana in decembrie 1941, fortele germanilor au ajuns la Moscova si Leningrad, dar nu au reusit sa le ocupe inainte de sfarsitul iernii. In locul unei campanii de scurta durata, Axa s-a implicat intr-o lupta sangeroasa, care avea sa curme milioane de vieti, in timp ce incercau sa doboare un imperiu mult prea mare.

Pretutindeni, germanii, in special fortele SS (securitatea), au dat dovada de o cruzime de nedescris, incurajata si justificata de teoriile rasiste. Acest lucru s-a intamplat mai ales in est, unde polonezii erau infometati, iar rusii ucisi in masa, instrainand populatii care ar fi fost bucuroase sa scape de stalinism. Prizonierii de razboi sovietici erau pusi sa munceasca pana la moarte in uzinele germane, fiind elaborat si un program de exterminare a evreilor, tiganilor si a altor nationalitati neagrete, culminand cu uciderea in masa din camerele de gazare de la Auschwitz si din alte lagare; se presupune ca aproximativ sase milioane de evrei, si-au pierdut viata in aceste lagare.

Aliatii Germaniei au comis si ei atrocitati, ajutati adesea de colaborationisti din tarile ocupate (oameni care, din convingere sau interese personale, cooperau cu invadatorii). Dar, in timp ce conditiile de razboi se inrautateau, asuprirea a dus la inmultirea miscarilor de rezistenta, fie subterane, fie sub forma unor activitati militare de mare amploare.

America intra in razboi

La celalalt capat al lumii, pe 7 decembrie 1941, Japonia a lansat un atac neasteptat, care a zdrobit fortele americane din Pacific, la Pearl Harbor. Acum razboiui era cu adevarat mondial. Guvernul american, condus de Franklin Rooseveld, ajutase pe ascuns Marea Britanie in timpul razboiului, intaratandu-i pe germani, insa americanii nu dorisera sa se implice din punct de vedere militar in conflictele europene. Atacul japonez, urmat de declararea razboiului din partea Germaniei si a Italiei, au determinat SUA sa intre in razboi. Cu resurse uriase SUA a devenit ”arsenalul democratiei”, iar puterea aliantei anglo-sovieto-americane a dus la victoria finala. In ciuda succeselor japoneze impresionante, de la inceputul anului 1942, lucrurile au inceput sa se schimbe. Pe mare, Marea Britanie si-a instaurat rapid suprematia asupra marinei germane la suprafata, insa submarinele germane au oprit comertul naval, de care depindea supravietuirea britanicilor. Deoarece SUA trimiteau cantitati mari de alimente si materiale de razboi aliatilor britanici si sovietici, batalia de pe Atlantic a fost cruciala si, la sfarsitul anului 1942, era evident ca aliatii puteau sa-si inlocuiasca pierderile intr-un ritm mai rapid decat puteau provoca distrugeri submarinele germane. Bombele continuau sa cada asupra Marii Britanii – desi mai putine decat cele pe care Luftwaffe le lansasera asupra URSS-ului – insa contraatacul anglo- american a fost atat de puternic incat, pana la incheierea conflictului, a distrus orasele germane.

 

Apropierea sfarsitului

 

In Africa de Nord, generalul Montgomery a consolidat armatele aliatiilor, astfel incat puterea lor a devenit covarsitoare. In octombrie 1942, fortele lui Rommel au fost infrante in batalia de la El Alamein, in timp ce trupele, cu precadere americane, au inceput cucerirea Africii de Nord Franceze ( Algeria, Maroc, Tunisia). In est, japonezii au fost fortati sa se retraga in Noua Guinee si doua batalii navale (pe Marea Coralilor si insulele Midway) au inceput sa le slabeasca puterea.

Pe frontul rusesc, situatia s-a schimbat spre sfarsitul anului 1942. Germania a lansat un atac puternic in sud, cu scopul de a captura marele centru industrial Stalingrad (acum Volgograd). Aici au avut loc numeroase lupte pentru apararea orasului. In timpul acestora, comandantii sovietici au format o mare armata care a incercuit 22 de detasamente germane, intr-un atac din noiembrie 1942. Germanii au incercat sa strapunga incercuirea Armatei Rosii, dar au suferit esecuri repetate. Dupa ce au supravietuit iernii, trupele germane s-au predat in februarie 1943. Dupa aceasta catastrofa, initiativa le-a revenit rusilor care, in iulie 1943, i-au infrant din nou pe germani la Kursk, cea mai mare batalie cu tancuri din istorie.

In aceeasi luna, fortele aliate din nordul Africii au ajuns in Sicilia, unde au inceput cucerirea Italiei. Din cauza esecurilor sale repetate, Mussolini a fost alungat de la putere si un nou guvern a scos Italia din razboi. Cu toate acestea, trupele germane au ocupat rapid nordul si centrul Italiei si, in timpul unui atac indraznet, l-au eliberat pe Mussolini, care era inchis. In Italia luptele au durat pana la sfasitul razboiului.

In 1944, de vreme ce Armata Rosie eliberase in intregime teritoriul sovietic, un alt front a fost deschis in vest. Germania isi consolidase apararea imporiva invaziei pe mare a Frantei, insa eforturile aliatiilor in Marea Britanie au fost rasplatite cand ”Operatiunea Overlord” a fost lansata pe 6 iunie 1944. Mii de oameni si mari cantitati de echipament de razboi au fost transportate peste Canalul Manecii, impreuna cu porturi artificiale special amenajate, unde bunurile puteau fi descarcate.

Pana la acea vreme, fortele aliate dobandisera deja suprematia pe mare si calea aerului. Singura posibilitate a germanilor era sa-i distruga pe cale terestra dar, esuand odata nu au mai indraznit sa intreprinda un atac. Parisul a fost eliberat in august, in timp ce Armata Rosie se indrepta spre Polonia; dar cand locuitorii Varsoviei s-au ridicat impotriva germanilor, sovieticii nu i-au uitat - poate in mod deliberat, din motive politice – iar revolta a fost inabusita.

Realizand ca razboiul era pierdut, rivalii germani ai lui Hitler au incercat sa-i arunce in aer resedinta, dar acesta a scapat cu viata, s-a razbunat in mod sangeros pe ”tradatori” si a incercat sa mentina, pana la sfarsit o rezistenta germana lipsita de sens. Armatele secrete ale germanilor – ”bombele V (bomba V1 si proiectilul V-2), care au fost lansate asupra Marii Britanii – au fost create prea tarziu pentru a schimba rezultatul razboiului.

Ultimile zile

 

In septembrie, aliatii din vest au ajuns la granitele Germaniei. Incercarea lor de a captura un pod peste Rin, la Arnhem, a esuat. Aceasta le-a dat germanilor ocazia de a lansa un atac major in padurea Ardennes. Acesta a avut succes la inceput, deoarece vremea rea a impiedicat zborul avioanelor Aliatilor. Cand vremea s-a imbunatatit, germanii au fost invinsi. In martie 1945, americanii au capturat un pod la Remagen, deschizand drumul spre interiorul Germaniei.

Pe frontul de est, Armata Rosie a lansat o ofensiva in ianuarie 1945 si, in cele din urma, a eliberat Varsovia. Pana la 1 februarie, trupele sovietice au atins frontul Odet-Nesse.

In aprilie 1945, Mussolini a fost capturat si impuscat de partizanii italieni (rezistenta) si in timp ce Armata Rosie isi facea drum spre capitala germana, Berlin, Hitler s-a sinucis. In cateva zile Germania nazista s-a predat aliatiilor in mod oficial.

 

 

 

 

1939

3 septembrie: Marea Britanie si Franta

declara razboi Germaniei

1940

”Razboiul Fals”. Germania ocupa

Norvegia si Danemarca. Evacuarea de la

Dunkrque. Caderea Frantei.Italia intra

in razboi. Batalia Marii Britanie.

1941

Germanii ocupa Iugoslavia si Grecia.

Rommel in ofensiva din Africa de Nord.

Germanii invadeaza URSS-ul.

Atacul japonez asupra Peal Harbor.

1942

Germanii alungati din Moscova.

Rommel este infrant la El Alamein.

Aliatii invadeaza portiunea din

Africa de Nord care le apartinea

francezilor.

1943

Germania capituleaza la Stalingrad.

Aliatii invadeaza Italia; caderea lui

Mussolini; capitularea Italiei. Germanii

ocupa nordul.

1944

Armata sovietica elibereaza Ukraina si

Bielorusia. Ziua D. Revolta din Varsovia.

Batalia de la Bulge.

1945

Moartea lui Mussolini si a lui Hitler.

Germania se preda.