Baroc




Barocul


Cuvantul barroco vine din limba portugheza si s-a nascut  pentru a denumi perlele orientale de forma neregulata care vor deveni caracteristice pentru bijuteriile europene de la sfirsitul secolului XVI si in tot secolul XVII. Apoi sensul s-a extins pentru a exprima ceva unic, bizar sau capricios vorbind despre un obiect, idee sau expresie. Barocul se manifesta ca fenomen cultural spre sfarsitul secolului al XVI-lea si pana in jurul anului 1760 si va influenta toate artele, de la literatura la arte plastice, ca si urbanismul, teatrul chiar si scenografiile diverselor sarbatori.



Intreaga Europa si prin ea intreaga lume devine baroca timp de doua secole . Tinand seama de varietatea formelor si continutului ar fi poate mai potrivit sa se vorbeasca despre barocuri si nu despre baroc. Data fiind inclinatia artei baroce spre teatral si grandilocventa printre temele favorite in sculptura si pictura sunt prezentarile martirilor si extazul sfintilor.

O lucrare reprezentativa in acest sens este Extazul Sfintei Tereza a lui Bernini. Aflata in biserica Santa Maria della Vittoria din Roma , capela Cornaro a fost comandata de Federico Cornaro , un cardinal venetian, in amintirea familieie sale. Realizarea acestei lucrari i-a fost incredintata lui Bernini, acest artist deopotriva arhitect, sculptor, decorator, pictor si om de teatru.

Pentru a pune in valoarea grupul sculptat Bernini a conceput o constructie monumentala. In spatiul restrans al capelei organizeaza o adevarata scena de teatru , in centrul careia apare Sfanta Tereza in extaz. Grupul sculptural - Sfinta Tereza si ingerul ­-- este realizat in marmura. Artistul pleaca in conceperea operei sale de la textele misticii spaniole. El decsrie scena extazului, fapta ce s-a petrecut in timpul procesului de canonizare din 1622. Astfel un inger se apropie de sfinta , cu o mana ii ridica marginea hainei si cu cealalta se pregateste sa-i strapunga inima si viscerele cu o sageata de aur cu varful incandescent.

Bernini plaseaza grupul stauar deasupra altarului si cadrul in care este plasat este conceput ca arhitectura unei fatade de biserica.. De fiecrae latura , doua coloane corintice sustin un fronton in arc frant. In spatele sculpturii raze executate din lemn aurit accentueaza efectul produs de lumina care cade printr-un hublou ascuns.

Pe lateralele capelei, basoreliefuri din marmura alba infatiseaza loji de teatru, unde apar membrii familiei Cornaro. Acesti spectatori cufundati in discutie sunt martorii extazului sfintei Tereza.

Pentru realizarea acestui grup statuar Bernini foloseste toate mijloacele plastice pentru a ajunge la o arta totala: policromia marmurei, amestecul de materiale pretioase, savantul joc al luminii, contrastul liniilor drepte, curbe si contracurbe, asocierea de frontoare, balastrude, coloane si pilastri, basoreliefuri si statui, efectele de perspectiva ce permit unghiuri de vedere insolite.

In Extazul sfintei Tereza, voluptatea este omniprezenta. Ingerul surazand seducator seamana cu o iubire devastatoare. Sfanta Tereza traieste launtric, sub faldurile involburate ale rochiei de calugarita , corpul ei parand convulsionat de un spasm de placere-suferinta. Limbajul lui Bernini reuseste intr-o maniera inegalabila sa exprime ceea ce scapa perceptibilului: beatitudinea cereasca, extazul mistic.

Pe aceeasi linie a artei grandioase, triumfale, tensionate, plina de decoretivism exuberant, compozitiile picturale sunt monumentale, multe cu motive religioase sau despre martiri si eroi . Alteori subiectele sunt alese din mitologie, cum este si lucrarea Rapirea fiicelor lui Leucip, realizata de Peter Paul Rubens, cel mai celebru pictor european al acestei epoci. Rubens a stat in Italia intre 1600-1608 si in urma lectiilor maestrilor sai precum si contactului cu lucrarile lui Tiziano si Veronese a dobandit o inalta maiestrie tehnica. El aduce din Italia gustul pentru panze de mari dimensiuni precum este si aceasta lucrare, dimensiunile sale fiind grandioase: 2, 09X 2,28 m .El alege un subiect din mitologia greaca pe care il transpune pe panza intr-un mod monumental. Astfel el povesteste episodul rapirii celor doua printese Phoebe si Telaira, fiicele regelui Tesaliei, de catre cei doi semizei Castor si Pollux, rodul dragostei dintre Leda si Zeus. El renunta la escorta tinerelor servitoare ale printeselor pentru a reda doar patru figuri strins inlantuite , impreunam cu cei doi cai. Doi amorasi abia vizibili, tin caii de capastru in fata unui peisaj dominat de un imens cer albastru.

Toate elementele sunt cuprinse intr-o miscare generala, inscrisa intr-o compozitie circulara. Una dintre femei , cea din dreapta jos pare a se opune miscarii in timp ce cea de-a doua exprima chemarea de iubire care se citeste in atitudinea ei.

Rubens isi construieste compozitia pe un ansamblu de curbe si contracurbe . Doua axe in forma de S se intretaie pentru a aduna laolalta diferitele personaje pentru a alcatui o singura miscare continua, tipica spiritului baroc. Toate celelalte elemente ale tabloului se inlantuie dupa acelas principiu al curbei in S si creeaza un traseu neintrerupt. Pentru a accentua momentul rapirii pictorul plaseaza linia orizontului foarte jos.

Rubens se afirma ca un maestru al nudului. Acest subiect este reluat in numeroase lucrari.

Corpurile celor doua printese de o goliciune incantatoare se ofera privirii. Culorile calde, cu tonalitati sidefii, accentueaza forta senzuala a picturii. Culorile intunecate ale celor doi barbati ca si ale cailor cabrati  scot mai mult in evidenta prospetimea pielii celor doua surori. Contrastul este intarit de jocurile de lumina. El marcheaza accentele luminoase prin virgule sau picaturi de culoare si imprima pensulei o miscare de torsiune care ii permite sa redea rotunjimile musculaturii. Rubens exalta culorile folosindu-se de raporturile dintre complementare cum ar fi de exemplu galbenul drapajului aruncat in prim plan care da replica albastrului cerului.

Oricare ar fi subuiectul tratat de Rubens realizarea picturala arata mereu o energie remarcabila si o senzualitate aprinsa. El inalta un imn bucuriei si glorie vietii intr-un stil liric , expresie a celui mai minunat spirit baroc.