Pericle



Pericle/Perikles


Pericle/Perikles (c. 490-429 i.Hr.), om politic atenian. Fiu al generalului Xantip (invingatorul de



la Mycale) si al Agaristei (nepoata lui Clistene) din familia Alcmeonizilor. Pericle apare in 472 in calitate

de choreg la premiera piesei Persii a lui Eschil. In 463 se afirma in viata politica a cetatii ca acuzator in

procesul intentat lui Cimon, liderul partidei aristocratice, marturie a apartenentei sale la tabara democrata.

Dupa asasinarea lui Efialte (461), Pericle devine,, pentru trei decenii, conducatorul democratilor radicali, realizand intregul program politic al acestuia, democratia ateniana cunoscand in aceasta epoca apogeul in-

floririi ei. Pericle initiaza constructia zidurilor lungi dintre Atena si porturile Pireu si Faleron (462-445),

lupta impotriva Spartei si a Persiei (sprijinind printr-un corp expeditionar atenian, incercarea Egiptului de

a se emancipa de sub dominatia ahemenida), participa ca strateg la batalia de la Tanagra (457) si continua

consolidarea ligii delioatice, transformand-o treptat intr-un adevarat imperiu atenian. Tezaurul ligii este

transferat de la Delos la Atena, tributul datorat de fiecare polis membru al ligii este fixat de atenieni o da-

ta la 4 ani, tot acestia hotarand modul de folosire a lui; clehurii ateniene sunt create in numeroase parti ale

Marii Egee si Helespontului. Incercarile membrilor ligii de a se retrage din imperiul atenian sunt reprima-

te prin forta armelor (Eubeea in 446, Samosul este cucerit de Pericle dupa un asediu de 9 luni in 439).

Prin ,,pacea lui Callias" (449/448) sunt incheiate oficial razboaiele medice, Atena obtinand recunoasterea

de catre Persia a ligii sale. Planul lui Pericle de a convoca la Atena un congres panelenic, in anul urmator,

esueaza insa datorita opozitiei Spartei. Sprijinul acordat de Sparta ligii beotiene declanseaza, in anii

. 447-446, un conflict militar cu Atena, incheiat in 446/445 printr-o pace ,,de 30 de ani". Dupa aceasta da-

ta, Pericle incearca sa consolideze prin mijloace pasnice puterea ateniana si initiaza un vast program de

constructii. In 443 opozitia conservatoare este infranta prin exilarea liderului ei Tucidide, fiul lui Melesias

de la aceasta data, Pericle este ales, pana in 430, an de an, strateg, exercitand puterea necontestata in stat.

In 448/447 Fidias inaugureaza constructia Parthenonului, in 437/436 incep lucrarile la Propylee, in 442 se

incheie inaltarea Odeonului, pe Agora este zidit Thesaionul. Cercul format in jurul lui Pericle include fi-

guri dintre cele mai reprezentative ale epocii: Sofocle, Herodot, Fidias, Anaxagoras, Protagora, Damon.

O data cu accentuarea contradictiilor dintre cele doua mari simahii ale lumii grecesti, cea peloponesiaca si

cea atica, Pericle isi indreapta atentia spre lumea elena apuseana, incheind aliante cu orasele Rhegion din

sudul Italiei si Leontinoi din Sicilia, apoi intervine in favoarea Corcirei in conflictul acesteia cu Corintul

(aliat statornic al Spartei). Prevazand cu luciditate inevitabila ciocnire cu Sparta, Pericle alege el momen-

tul declansarii acestei confruntari care se va transforma in razboiul peloponesiac (431-404). In ultimii ani

ai vietii, este asaltat de frontul comun al opozantilor sai; Tucidide, liderul aristocratilor, revenit din exil in

433, se aproprie de Cleon, conducatorul paturilor democrate extremiste, si de cercurile religioase, conser-

vatoare, nemultumite de ,,iluminismul" sofist al lui Pericle. In urma unor procese publice initiate de dus-

manii politici ai lui Pericle, Fidias si Anaxagoras sunt obligati sa paraseasca Atena, numai cu mari efor-

turi reuseste Pericle s-o salveze de aceeasi soarta pe Aspasia, sotia sa. El insusi cade in 430, victima unui

. proces, dar este reaoilitat in anul urmator. Moare de ciuma cateva luni mai tarziu, intr-un moment dintre

cele mai critice pentru cetatea sa. Personalitate multilaterala, cel mai stralucit orator al epocii, de o tinuta

etica ireprosabila, Pericle a ridicat Atena, in timpul guvernarii sale, la apogeul dezvoltarii ei economice,

politice si culturale.