Cruciadele Cauze, imprejurari, preparative, Spiritul de cruciada, itinerariile, calatoria, Reprobabila cruciada a patra referat






Petcu Andrei

,,Istoria culturii si civilizatiei”-vol.5

Cruciadele

  52931ero83jbq9v

Cauze,imprejurari,preparative.

Operatiunile militare de cea mai mare anvergura pe care le-a intreprins Occidentul medieval,cruciadele au constituit si sub alte raporturi un moment semnificativ al istoriei civilizatiei.Considerate mult timp(pana catre 1806) exclusiv sub raportul lor religios,in realitate aceste expeditii au avut drept cauze(si rezultate) elemente de natura diferita-economice,sociale,politice,morale,-desi au fost mobilizate si s-au desfasurat sub lozinca ,,razboiul sfant”,de eliberare a Ierusalimului si a ,,Sfintului Mormant ” de sub ocupatia ,,paganilor” musulmani.



Cruciadele au avut,drept precedente,contraofensivele lumii crestine-timp de aproape patru secole-in sensul inlaturarii dominatiei Islamului.In acest sens,momentele principale au fost :Reconquista din Spania(unde luptasera si cavalerii francezi in 1064,1073,1088)vazuta de papalitate ca un ,,razboi sfant”si care,virtual se incheiase la inceputul secolului XIII ;asa-numita ,,epopee bizantina”,razboaiele duse de Imperiul Bizantin contra ofensivei musulmane,indeseobi intre 960-1030 ;actiunile militare ale marilor orase italiene Pisa si Genova,care in 1015 cuceresc Sardinia ocupata de arabi,intinzandu-si controlul si asupra coastelor Algeriei si Tunisiei ;eliberarea de catre normanzi a Siciliei si a Maltei(1061-1092),dupa ce acestea fusesera timp de doua secole posesiuni arabe ;in fine,lupta tenace a armenilor de a-si apara credinta si patria contra musulmanilor.

Nici unul dintre aceste precedente insa nu au constituit premise necesare ale cruciadelor.Pe de alta parte,rezultatele obtinute atunci au fost serios compromise sau amenintate cand,catre mijlocul secolului al XI-lea,conducerea spirituala si politica a lumii trece de la arabi la turcii seldjucizi.Prada incursiunilor lor de jaf au cazut marele orase Antiohia,Niceea,Smirna si Ierusalim.

In ajunul primei cruciade,Orientul Mijlociu traversa o perioada de criza.Cele doua imperii musulmane rivale-al turcilor seldjucizi din Siria si al arabilor fatimizi din Egipt-nu erau in situatia de a opune un front redutabil unei ofensive organizate a unei armate bine dotate cum era cea a cavalerilor occidentali.Imperiul Bizantin de asemenea :nu putuse opri inaintarea turcilor,armata sa fusesera distrusa in 1071,insusi imparatul Romanos Diogenes cazuse prizonier,imperiul isi pierduse multe posesiuni(intre care,in 1105,si Antiohia),in timp ce din nord pecenegii si normanzii din Sicilia ii creau probleme grele.Teritoriile care ii furnizasera soldati erau acum sub controlul turcilor ;incat, armata n-avea alta solutie decat sa recurga la mercenari.Imparatul se adreseaza papei si catorva principi din Occident,cerandu-le ajutor,ceea ce ar fi constituit,in fond,tot o forma de mercenariat,caci latinii ar fi urmat sa accepte controlul bizantin.

Biserica era,intr-adevar interesata sa ia initiativa organizarii unei mari expeditii militare.Printre altele,spera ca,dupa schisma declarata in 1054,sa-si refaca totusi influenta si sa-si subordoneze Biserica Orientala :ceea ce i-ar fi sporit considerabil nu numai prestigiul(atat asupra printilor occidentali cat si in Rasarit),ci si veniturile,prin intermediul numeroaselor dioceze care s-ar fi creat.Biserica conta,probabil,si pe sprijinul material si eventual militar pe care corpul expeditionar l-ar fi primit din partea Bizantului.

Deocamdata,conditiile minime trebuiau asigurate la plecare.Multi din cavalerii care plecau in cruciada-precum si muti tarani care ii insoteau – isi daruiau bunurile Bisericii ;sau,si le lasau in grija Bisericii(care,intre timp,le exploata) ;sau,imprumutau sume de bani,lasandu-si in gaj pamanturile,chiar stiind ca le ramaneau putine sanse de a le recupera.Obiectivul declarat al papalitatii organizand o cruciada era acela de a da posibilitatea pelerinilor sa viziteze Sf.Mormant :deci,de a-l elibera de sub stapanirea ,,paganilor ”.Grupuri masive de pelerini,formate din sute si chiar mii de persoane(astfel ,in 1026-1027 viziteaza Palestina un numar de 700 de pelerini,intre care erau si multi cavaleri normazi.Guillame,conte de Angouleme ,conduce de asemenea si un numar mare de pelerini.Tot atat de masiv a fost si grupul din 1033.Iar in 1064-1065,grupul german condus de Gunther,episcop de Bamberg,numara 7000 de pelerini(dupa alte surse,12000),din care s-au reintors 2000.),intorcandu-se din Palestina informau crestinatatea din tarile lor asupra persecutiilor la care erau supusi acolo crestinii,intretinand pe aceasta cale o stare de spirit,in sensul dorit de Biserica.

Dar,pe langa interesele papalitatii si pe langa starea de spirit creata in randurile multimilor,au mai actionat -devenind prin urmare,si ele cauze ale expeditiilor cruciatilor-si interese profane,pur practice,in afara unor considerente(subiective,dar reale) de ordin religios-mistic.Regii si marii baroni feudali urmareau ca,prin participarea la cruciade,sa-si sporeasca posesiunile si sa-si consolideze influenta politica si militara.Micii feudali,cavalerii-forta militara principala a detasamentelor de cruciati-ramasesera,multi dintre ei,fara feude,-din cauza sistemului de mostenire care prevedea ca un feud sa treaca numai in stapanirea fiului mai mare,ceilalti fiind exclusi de la mostenire- ;or,in tarile din Orientul Mijlociu,posibilitatile castigarii unor mari domenii pareau a fi nelimitate.Negustorii marilor orase din Occident erau si ei interesati de sa-i elimine pe rivalii lor bizantini.Garantia le-o ofereau expeditiile cruciatilor,pe care deci primii aveau interesul sa-i ajute,punandu-le la dispozitie bani,alimente si corabii de transport.

In sfarsit,pentru marea masa de tarani,a pleca in cruciada insemna a scapa de saracie si de grelele obligatii feudale,de foamea cauzata de iernile aspre si de numerosii ani de seceta ;insemna a scapa de jafurile la care erau supusi in fiecare an de razboaiele dintre feudali,precum si de teribilele epidemii de care suferise indeseobi Franta in ultimii ani.In schimb,in indepartatele tari ale Orientului ii astepta o viata libera si imbelsugata,asa cum o prezentau negustorii si pelerinii in relatarile lor,si cum o visau taranii…Cei care plecau in cruciada erau liberi sa-si paraseasca stapanii,erau scutiti de dari si de plata cametei,datoriile lor erau amanate,erau dezlegati de juramantul facut creditorilor lor.Biserica le acorda dreptul de a fi judecati numai de forurile ecleziastice,nu de cele senioriale,le promitea protectia bunurilor si a familiilor lor,iertarea pacatelor savarsite ;iar celor care vor muri in ,,razboiul sfant”,fericirea raiului…

Spiritul de cruciada,itinerariile,calatoria.



De fapt,fenomenul cruciadei nu era un fenomen nou,ci ,,rezultatul unui ansamblu de idei si de practici indelung meditate in decursul secolelor precedente”.Astfel era,de pilda, ,,locul din ce in ce mai important pe care il lua Ierusalimul in spiritualitatea Occidentului medieval.Inca din primele secole ale crestinismului numele Ierusalimului a fost incarcat cu diverse interpretari si alegorice”.Incat,inca din secolul al IV-lea s-a manifestat dorinta crestinilor din Occident de a vizita pentru a vedea cu ochii lor locurile in care a trait si a patimit Iisus.Reintorsi din lunga lor calatorie,pelerinii aduceau cu ei-incepand chiar cu secolul V-numeroase si felurite relicve,a caror veneratie nu facea decat sa sporeasca si mai mut dorinta miilor de credinciosi de a vizita Locurile Sfinte.

Dupa anul 980,valurile de pelerini s-au succedat intr-una,din ce in ce mai numeroase ;unele luand forma unor adevarate expeditii organizate ,-cum a fost pelerinajul din 1025-1026,care a reunit nobili si ecleziastici din vestul Frantei si din regiunile rhenane ;altele-indata dupa 1054-erau expeditii formate din mii de pelerini,multi dintre ei inarmati si trebuind uneori sa poarte adevarate lupte contra musulmanilor,cum a fost cazul expeditiei din 1054,insumand peste 3000 de pelerini comandati de episcopul de Cambrai ;in indeseobi pelerinajul colectiv-numarand intre 7000 si 12000 de persoane,dupa marturiile contemporane-intreprins in 1064-1065-organizat si condus de un grup de episcopi germani,in frunte cu episcopul Gunther din Bamberg.

In aceasta atmosfera de veneratie din ce in ce mai intensa a Locurilor Sfinte,fireste ca profunda pietate a crestinilor devenea tot mai revoltata de pangarirea pe care o reprezenta stapanirea acelor locuri de catre paganii musulmani.Or,aceasta stare de pangarire a Sf.Mormant insemna,in ochii credinciosilor,o pedeapsa a Cerului abatuta asupra crestinilor pentru pacatele lor.Iar,,spiritul de cruciada,intr-adevar,decurgea in mare parte din dorinta de penitenta si de ispasire a pacatelor.Prin acestea,cruciada se situeaza in prelungirea directa a pelerinajului.A porni pe un drum lung si greu catre o tara indepartata si dusmanoasa,a suferi de foame si de sete,a infrunta o multime de primejdii in numele lui Hristos,aceasta era soarta pelerinului medieval,dar si a cruciatului”-remarca istoricul P.A.Sigal.A suferi si a lupta pentru Hristos :,,Valoarea purificatoare atribuita cruciadei explica faptul ca ea a putut fi considerata ca o forma de penitenta,si chiar ca un echivalent al procesului penitential,ca un substitut al penitentei”.

Pe de alta parte,expeditiile cruciatilor ,, au fost intreprinse intr-un adevarat spirit de <<razboi sfant>>,pentru a apara crestinatatea impotriva musulmanilor.Iar cruciatii care cadeau in lupta erau incredintati,asemenea martirilor crestini,ca vor ajunge in rai.Crestinatatea occidentala,in ceea ce priveste conceptiile sale,parea a fi mai aproape de Islam decat crestinatatea bizantina,-care respingea principiul insusi al razboiului sfant si refuza sa acorde soldatilor cazuti in lupta coroana de martir.

Plecarea in cruciada era de obicei fixata pentru jumatatea lunii august,dupa strangerea recoltei si asigurarea proviziilor necesare pentru lungul drum catre Tara Sfanta.Cruciatii plecau insotiti de femeile lor si de copii.,,Nimic nu este mai induiosator decat acesti oameni care si-au potcovit boii precum caii si i-au injugat la o caruta cu doua roti pe care au incarcat saracacioasele lor bagaje si copiii cei mai mici ”scrie cronicarul timpului Guibert de Nogent.Ca sa-si mai faca curaj, oamenii cantau in timpul drumului cantece religioase.De ficare data cand vedeau un castel sau un oras,oamenii intrebau daca au ajuns la Ierusalim ?Gloata de cruciati,de obicei insotita de cativa preoti si cavaleri,erau inarmati doar cu topoare,lopeti si tepuse.

Nu arareori printre cruciati se formau bande de jefuitori,dar conducatorii incercau sa introduca o oarecare ordine.Imparatul Frederic Barbarossa,conducatorul cruciadei a treia(1187),interzice injuraturile si blestemele,precum si jocurile de noroc ;interzice in randul cavalerilor vesmintele somptuoase,blanurile si bijuteriile,precum si prezenta femeilor,-cu exceptia spalatoreselor si a femeilor batrane.Luptatorii nu erau inrolati decat daca isi procurau singuri armele si isi asigurau hrana pe timp de un an.

Pe uscat,itinerariul clasic al cruciatilor trecea din Occident de-a lungul Rinului si a Dunarii,traversa Campia Pannonica,apoi regiunea balcanica,trecand prin Belgrad,Sofia,Adrianopol,pana la tarmul Bosforului ;apoi,din Constantinopol treceau in Asia Mica,pana ajungeau la Ierusalim.

Dar erau posibile si alte itinerarii.Chiar incepand cu prima cruciada cavalerii din sudul Frantei traversau Alpii,nordul Italiei,iar din Dalmatia,trecand prin Durazzo si coasta Albaniei,se indreptau spre Constantinopol.-O alta ruta terestra,urmata de cruciatii anglo-normanzi chiar de la sfarsitul secolului al XI-lea,traversa Franta,Alpii,strabatea Italia pana la Bari si Brindisi,de unde cruciatii se imbarcau si ajungeau la Durazzo si Ochrida.

Traseul era lung,drumul pana la Constantinopol dura cel putin patru luni si jumatate(dar trupelor lui Frederic Barbarossa le-au trebuit zece luni pentru a ajunge de la Regensburg pana la stramtoarea Dardanele).Durata atat de prelugita a calatoriei se explica prin mijloacele de transport precare(cu exceptia celor ale marilor seniori),prin drumurile foarte prost intretinute,prin dificultatile traversarii muntilor si a vailor mlastinoase,prin lipsa sau prin raritatea podurilor.Bandele inarmate de cruciati jefuiau tarile pe care le strabateau,incat erau necesare lungi tratative pentru a li se permite cruciatilor sa traverseze chiar si teritoriile crestine,bizantine(cruciada a patra s-a transformat de-a dreptul intr-un razboi contra Bizantului).Din aceste motive,itinerariile maritime erau net preferabile celor terestre.





De aceea,inca din anul 1099 orasul Pisa echipeaza 120 de corabii pentru a participa la prima cruciada,sub ordinele episcopului sau.In anul urmator,venetienii trimit o flota de 10 corabii cu cruciati ;iar in 1122,o alta flota de nu mai putin de 300 de nave,sub comanda dogelui.

Dar nu numai corabiile italiene parcurgeau acest itinerar.In 1190,de pilda,o escadra engleza pornita din porturile Marii Manecii il imbarca la Messina pe Richard Inima de Leu si cruciatii sai,ajungand in luna iunie a anului urmator la Tyr,dupa ce in trecere cucerisera Ciprul de la bizantini.Durata traversarii era incerta : 20 de zile de la Marsilia la Alexandria,40 de zile de la Marsilia la Acra,33 de zile intre Marsilia si Cipru.

Pe aceste nave,cruciatii calatoreau intr-o inghesuiala de neinchipuit.,,Uneori numarul lor trecea de o mie pe o singura corabie,-care de obicei avea doua punti,masura cam 30 de metri lungime,si cam 12 m latime,iar inaltimea de aproximativ 5 metri.In suprastructurile navei denumite,,castele”,care se aflau la pupa si la prova navei,erau plasati calatorii de rangul cel mai inalt.Ceilalti, erau instalati intr-un cadru extrem de redus si din ce in ce mai neconfortabil pe masura ce cobora spre fundul navei,unde oamenii se amestecau cu animalele(in special caii).Numai persoanele de rang inalt aveau dreptul la o masa adevarata ;ceilalti erau hraniti prost,tot timpul cu acelasi fel de mancare.Cruciatii trbuiau sa duca lupte si pe mare,cand corabia lor era atacata de pirati ;alteori,pe uscat,luau parte la batalii pentru cucerirea vreunui port musulman.

La toate aceste mizerii se mai puteau adauga si bolile teribile,care nu ii crutau nici pe conducatorii cruciadelor :Sf. Ludovic a murit de ciuma sub zidurile Tunisului ;iar Baudoin IV,regele Ierusalimului,a murit de lepra,dupa o lunga si grea agonie,la varsta de 24 de ani.

Asa-numita ,,cruciada a saracilor”

In 1074,cand turcii seledjucizi au invadat Imperiul Bizantin si Siria,masacrand populatia,distrugand sau profanand bisericile si luand in sclavie mii de crestini,papa Grigore al VII-lea si-a exprimat intentia de a organiza o expeditie pentru eliberarea Ierusalimului,facand apel la principii crestini.Zece ani mai tarziu,papa Urban al II-lea a lansat la Conciliul din Clermont(7 noiembrie 1095) apelul ca episcopii si abatii sa predice cruciada si ,,sa-i convinga pe toti,oricarei clase sociale apartineau,cavaleri sau pedestrasi,bogati sau saraci ”sa porneasca sa elibereze Tara Sfanta ; ,,aici ei erau necajiti si saraci ;acolo ei vor fi fericiti si bogati”.Urban al II-lea a continuat sa predice cruciada in mai multe orase din Franta.Totodata,a numit ca sef(nu militar ci spiritual)al expeditiei pe episcopul Adhemar de Monteil(prin aceasta,Urban a II-lea intelegea sa rezerve paplitatii conducerea cruciadelor si,ca atare,teritoriile care urmau sa fie cucerite sa intre in patrimoniul sau).

Predicile in favoarea cruciadelor au gasit un ecou imens in masele largi populare,impinse la disperare de mizerie sau fanatizate de predicile,de promisiunile si de perspectivele unei vieti mult visate.Nerabdatori,fara sa astepte termenul fixat pentru plecarea peste sase luni,a cavalerilor,mii de tarani din nordul si sudul Frantei si din Germania apuseana,multi din ei insotiti de femei,copii si batrani,in care cu boi sau pe jos,neinarmati,cu provizii insuficiente si fara bani,au pornit ,,spre Ierusalim”.In randurile acestei multimi,dezorganizate si nedisciplinate,se aflau si multi oraseni saraci,calugari fugiti din manastiri,pelerini,aventurieri,vagabonzi,talhari,criminali si cativa cavaleri-briganzi.

O prima gloata de 15000 de oameni,condusa de Petru Eremitul,un calugar din Amiens,a traversat Germania,Ungaria,intrand pe teritoriul bizantin,in Serbia(unde au jefuit Belgradul),Bulgaria si au ajuns pe malul Bosforului.Mutimea aceasta eterogena,anarhica si infometata,jefuia orasele si satele prin care treceau,chiar si dupa ce guvernatorul bizantin i-a asigurat hrana.Drumul a durat trei luni,de foame ;de foame,de boli si in ciocnirile cu populatia si cu armata,mii de oameni au pierit pe drum.

Un alt grup pornit din nordul Frantei sub conducerea altui predicator,Gaunthier-sans-Avoir(un nobil sarac,se pare),urmand acelasi itinerar s-a intalnit cu Petru Eremitul langa Constantinopol unde,la fel ca primul grup au continuat sa jefuiasca suburbiile orasului.Dupa ce i-a sfatuit sa astepte sosire cruciatilor cavaleri si in fata refuzului lor si a dezordinilor continui,imparatul Alexios Comnen i-a transportat pe celalalt mal al Bosforului.Aici,25000 de pelerini-cruciati(intre care,nici 500 de cavaleri)au pornit sa ia cu asalt Niceea,fiind insa masacrati de turci.Cei 3000 de supravetuitori au fost salvati de flota bizantina si adusi la Constantinopol.

Multimi asemanatoare ca indisciplina si compozitie au pornit,concomitent cu primele,din regiunile Germaniei.Gloata de 12000 de oameni,condusa de Volkmar,ajungand la Praga a masacrat populatia evreiasca a orasului,fiind la randul ei exterminata de locuitorii pe care incercau sa-i jefuiasca.O alta banda de 15000 de oameni,sub conducerea lui Gottschalk,coborand si jefuind Ungaria,a fost masacrata de trupele regelui.

In fine,banda condusa de cavalerul-brigand Emich von Leisingen si-a inaugurat ,,cruciada”pradand si ucigand in masa populatia evreiasca din orasele renane(Mainz,Koln,Trier,Speyer,Worms),-pentru ca pe teritoriul Ungariei sa fie exterminata si banda lui Emich.

Aceste miscari anarhice de mase populare dezorganizate,improriu numite uneori ,,cruciada saracilor”,nascute sub influenta unei primejdioase agitatii demagogice religioase,care prin actiuni reprobabile au compromis insasi ideea de cruciada si care au terminat intr-un mod atat de lamentabil,nu au nimic comun cu expeditiile feudalilor care au urmat,bine organizate si metodic conduse.Dar mase eterogene de necombatanti,formate din pelerini,saraci,tarani,mici negustori,clerici si calugari,au insotit in continuare trupele cruciatilor,creandu-le dificultati si probleme,fiindu-le totusi de ajutor si in anumite operatiuni militare.Mai ales insa aceste mase populare impulsionau,sau chiar ii sileau pe cavaleri sa-si urmareasca obiectivul stabilit,cand feudalii isi iroseau timpul si fortele in ambitii,rivalitati si interese personale.



  52931ero83jbq9v

  52931ero83jbq9v

Reprobabila cruciada a patra

  52931ero83jbq9v

Expeditia condusa de cei trei suverani mai puternici ai Europei nu reusise sa elibereze Ierusalimul.Intre timp,marele sultan Saladin murise(1193).Papa Inocentiu al III-lea anunta o cruciada chiar in anul urcarii sale pe tronul pontifical.Predicatorii sai au obtinut adeziunea unora dintre cei mai mari feudali flamanzi,italieni,francezi(acestia din urma constituind elementul preponderent).Papa incredinta marchizului Bonifaciu de Monferrato conducerea expeditiei.Cu totii erau de acord ca,de aceasta data,baza cea mai potrivita pentru a porni operatiunile militare avand ca obiectiv Ierusalimul nu este Asia Mica,nici litoralul palestinian,ci nordul Egiptului.

Cruciatii incepura tratativele cu Venetia pentru transportarea unei armate calculata la un efectiv de 4500 de cavaleri,9000 de scutieri si 20.000 de pedestrasi, cu hrana lor pe timp de un an.Inainte de imbarcare(armata se adunase la Venetia),cum suma stabilita nu poate fi achitata-caci o parte din cruciati se imbarcasera la Marseille-venetienii n-au acceptat sa-i transportate decat cu conditia ca cruciatii sa cucereasca mai intai orasul crestin Zara de pe coasta dalmatiana,rivalul comercial al Venetiei.O parte din cruciati nu au acceptat acest targ,care sacrifica un oras crestin !Inocentiu al III-lea,indignat de manevra infama a unor negustori cupizi,i-a excomunicat.Cruciatii au cucerit Zara.

Al doilea act de deviere a expeditiei cruciatilor a urmat imediat :propunerea sustinuta de venetieni,de a-l ajuta pe imparatul bizantin detronat Isac al II-lea sa-si recapete tronul-in schimbul unei sume enorme oferite cruciatilor,a unei armate de 18000 de oameni si a restabilirii unirii Bisericii bizantine cu cea romana.Din nou papa dezaproba asaltarea unui oras crestin.Dar energicul,abilul,batranul doge Enrico Dandolo(avea 80 de ani) sustine ideea :in loc de a-i transporta pe cruciati in Egipt-cu care venetienii intretineau excelente relatii comerciale-prefera sa-si consolideze pozitia amenintata de concurenta comerciala a Pisei si Genovei,obtinand un punct comercial de importanta decisiva cum era Constantinopolul.La 1 octombrie 1202,o flota de 480 de corabii venetiene ridica ancora.Primul care debarca fu dogele.Cruciatii ajung in capitala Imperiului,Isac al II-lea este reintronat,apoi peste sase luni din nou detronat.Deci,cruciatii nu mai pot obtine ceea ce li se promisese.Incep asediul orasului-fara a tine seama de interdictia papei-si la 12 aprilie 1204 Constantinopolul este luat cu asalt.

E adevarat ca occidentalii platea acum bizantinilor o veche polita :lunga serie de tradari,de perfide manevre diplomatice,de ostilitati de toate felurile,manifestate(cu sau fara temei) impotriva apusenilor.Cucerirea Constantinopolului de catre cruciati era-dupa expresia lui R. Grousset-o consecinta logica a acestor acte din trecut.Dar aviditatea lipsita de orice scrupul a venetienilor,comportarea cruciatilor dupa cucerire,jaful oribil care a urmat(noua zecimi din tezaurul bazilicei San Marco din Venetia,precum si cei patru cai din bronz aurit,provin din acest jaf)-asemenea caruia Roma nu suferise nici de pe urma gotilor si vandalilor-ramane un din paginile cele mai condamnabile ale istoriei si civilizatiei medievale.

Dar cucerirea Constantinopolului de catre cruciati a fost denumita o eroare si ,,o crima istorica”-cum s-a spus.Cruciada a patra,facand jocul musulmanilor,a distrus intr-o masura considerabila forta politica a Imperiului bizantin.

Pe teritoriul Imperiului,cruciatii ramasi(majoritatea s-au intors in tarile lor,incarcati de prada) au creat mici si efemere state feudale :un regat al Thesalonicului,fondat de Bonifaciu de Monferrato ;un ducat al Atenei(format din regiunile Attica si Beotia),trecut apoi in mainile mercenarilor catalani ;in Peloponez,un principat al Moreei,intrat mai tarziu sub suzeranitatea casei de Anjou din Napoli,fara a mai vorbi de senioriile venetine din Arhipelag.Atacat de bizantini,in 1261 acest artificial ,,Imperiu latin”,lipsit de o baza etnica,istorica sau religioasa,s-a prabusit.

Marele beneficiar al cruciadei a patra a fost Venetia.Trei optimi din Constantinopol,un intreg cartier,insula Creta,insulele ioniene,o parte din Peloponez,din Eubea,din insulele Marii Egee,etc.,au devenit posesiuni venetiene.Primul care i-a acuzat pe venetieni de deturnarea cruciadei a fost papa Inocentiu al III-lea.,,Voi ati schimbat si ati facut sa abata armata crestina de la drumul cel bun pe drumul cel rau”-le scrie papa intr-o scrisoare.-,,Fara Venetia,cruciada n-ar fi fost deviata ;fara cruciada,Venetia nu si-ar fi putut fonda imperiul sau in Orient”(C.Morisson).

Efectul final al cruciadei a patra-care a deturnat,in mod deschis,insasi ideea de cruciada-a fost ruptura definitiva a unitatii crestine marcand totodata si motivul esecului final al cruciadelor.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Scriitori romani