Dependenta de nicotina



Dependenta de nicotina

Dupa ce se supune unui proces de recoltare si prelucrare, nicotina este un produs disponibil intr-un sistem foarte avantajos de distribuire, sub forma de tigari de foi, tigarete, tutun de mestecat sau de prizat.

Sir Francis Bacon este primul care evidentiaza, in secolul al XVI-lea, faptul ca nicotina creeaza dependenta.



Mult timp s-a banuit ca tutunul este un drog a carui folosire poate duce cu usurinta la aparitia exceselor si ca nicotina era substanta care le provoca. Controversa a ramas puternica pana foarte de curand.

Nicotina ajunge la creier mult mai rapid atunci cand este inhalata, decat atunci cand este administrata intravenos. Este foarte usor absorbita prin membranele subtiri ale cavitatii bucale si ale nasului, si este, de aceea la fel de eficienta cand este folosita sub forma de tutun masticabil sau priza.

Ca si in cazul morfinei si heroinei aparenta tolerare a substantei de catre organism duce la folosirea ei crescanda, "doza" ramanand apoi stabila pe o lunga perioada de timp.

Oprirea consumului drogului pe o scurta perioada de timp conduce la crearea unei stari de discomfort si la accentuarea dorintei de a-l consuma. Se abuzeaza adesea de droguri atunci cand nu este sesizata o dependenta fizica evidenta.

Oricum, multe droguri provoaca neplacere si discomfort in perioade de abstinenta, iar nicotina nu face exceptie. Studiile facute atat pe subiecti umani cat si pe animale au aratat ca efectul pe care il are nicotina asupra organismului este suficient pentru a determina un consum sustinut.

Aceasta nu inseamna ca trebuie ignorata importanta factorilor de ordin cultural si social. Ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca efectele pe care le produce, fac din nicotina o substanta ideala pentru a produce dependenta si a conduce la excese, mai ales daca avem in vedere faptul ca este atat de usor de procurat.

Tot in urma studiilor s-a constatat ca fumatul este o actiune in urma careia fumatorul devine dependent de drogul numit nicotina.