MODIFICARI DE STRUCTURA SI CONSISTENTA A GINGIILOR referat

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE "GR. T. POPA"- IASI

FACULTATEA DE MEDICINA STOMATOLOGICA

DISCIPLINA DE SEMIOLOGIE STOMATOLOGICA

MODIFICARI DE STRUCTURA SI CONSISTENTA A GINGIILOR

MODIFICARI DE STRUCTURA SI CONSISTENTA A GINGIILOR

Gingia (parodontiul de invelis)

Gingia este unul din tesuturile care acopera cavitatea bucala; ea incepe la linia muco-gingivala si acopera procesele alveolare in jurul partilor cervicale ale dintelui. Rolul sau este de a furniza un atasament epitelial organic si de a acoperi partea coronara a dintelui.

Gingia poate fi impartita in trei zone adiacente:

gingia marginala (libera sau neatasata) de 1,5 mm latime;

gingia atasata (solidarizata ferm la osul subiacent) cu latimi diferite;

gingia inter-dentara (papilara) situata intre doi dinti adiacenti.

Aspecte clinice ale gingiei sanatoase.

Culoarea gingiei sanatoase este roz-coral, uniform de la gingia atasata pana la creasta gingiei marginale. Variaza totusi considerabil in functie de cantitatea de melanina din tesuturi, de grosimea epiteliului, de gradul de keratinizare si de vascularizatia tesutului conjunctiv. Adesea este albastru inchis sau bruna la indivizii cu pielea inchisa. Culoarea gingiei este mai palida, chiar usor albicioasa in zonele de hiperkeratoza, de reactie fata de impactul alimentar traumatizant.

Aspectul suprafetei gingivale este granitat sau de coaja de portocala datorita unor fascicole de benzi de colagen cu directie perpendiculara intre mucoasa si periost.

Consistenta este ferma, in special in zona de gingie fixa si prezinta un aspect usor mai lax cu depresionare la comprimare cu sonda boanta, la nivelul marginii si varful papilelor.

Modificarile care apar la nivelul gingiei, parodontiului  ca si principala cauza a acestor boli (placa bacteriana) pot fi evaluate si cuantificate prin folosirea indicilor.

Indicii sunt expresii numence ale diagnosticelor definite in urma anumitor criterii. Prezenta si/sau severitatea patologiei sunt exprimate prin evaluarea unor valori numerice.

Indici de inflamatie gingivala

Printre indicii de inflamatie gingivala cei mai folositi sunt:

indicele gingival (Silness si Löe, 1963)

indicele de sangerare papilara (Saxer si Mühlemann, 1975)

indicele gingival simplificat (Lindhe, 1983) care corespunde indicelui de sangerare gingivala (Ainamo si Bay, 1975).

Indicii gingivali sunt in raport cu semnele clinice ale inflamatiei gingivale cum ar fi: modificarile de culoare, de volum, de textura si consistenta ale gingiei sau tendinta la sangerare.

Indicele gingival (GI) a lui Löe si Silness (1963)

Se divizeaza circumferinta gingiei marginale in patru zone (V, M, L, D), se maseaza usor cu sonda   parodontala gingia si se noteaza pentru fiecare fata valori de la 0 la 3 in felul urmator:

0 = gingie normala

1 = inflamatie usoara, modificare discreta a culorii si texturii (usor edem) fara sangerare la atingere cu sonda

2 = inflamatie moderata, eritem, edem ce da aspect lucios gingiei, sangerare la presiunea cu sonda

3 = inflamatie severa, roseata si edem marcat, tendinta la hemoragii spontane, unele ulceratii

Indicele de sangerare papilara (PBI)- Papilar Bleeding Index.

Acesta este un indicator sensibil al severitatii inflamatiei gingivale la pacientii individuali.

0 = aspect normal, fara sangerare la sondare

1 = sangerare punctiforma, 20-30 secunde dupa sondare se observa un singur punct de sangerare

2 = linie/puncte, se observa o linie fina de sangerare sau mai multe puncte de sangerare la marginea gingivala

3 = triunghi - triunghiul interdentar devine sangerand, in diferite grade

4 = picatura - sangerare in masa, imediat dupa sondare sangele curge in zona interdentara, acoperind portiuni de dinte sau gingie