ISTORICUL HIPOTENSIUNII ARTERIALE, hipotensiunea simptomatica, hipotensiunea ortostatica, BOLI CARDIOVASCULARE, BOLI ENDOCRINE, BOLI NEUROLOGICE, INFECTII, INTOXICATII, ALERGII referat





ISTORICUL HIPOTENSIUNII ARTERIALE

Se fac referiri mai serioase la existenta unor diferente de presiune arteriala,abia dupa ce s-au facut demonstratii de determinare a acesteia.

Astfel , cronologic , Stefan Hales (1677 – 1761) vicar din Teddington a facut prima incercare de a masura presiunea sangelui in artera femurala la cal (1732).Sangele urca intr-un tub de sticla conectat la “ capatul arterial” cu o tranhee de gasca . Preotul a observat ca variatiile coloanei de sange sunt sincroane cu bataile inimii (a publicat observatiile in “Statistical Essays” , 1769).



Alte incercari de retinut : Jean Marie Poisseville (1799 – 1869) tot cu un tub de sticla, in forma de U in 1828 , celebrul fiziolog german Carl Ludwig din Leipzig (1816 – 1895) foloseste aparatul Poisseville adaugandu-i o coloana de mercur.

La om prima masurare a tensiunii arteriale a fost facuta in 1856 de catre Jules Faivre la Lyon . El a apreciat valoarea sistolica 120 mm Hg .

Cunoscutul ciclician parizian Pierre Potain a creat in 1802 pe stamosul tensiometrului de azi , respectiv peloata cu aer pe care o aplica pe artera radiala si apasa pana la disparitia pulsului radialei era tensiunea maxima , pe care se citea pe cadranul unui manometru din metal.

Medicul rus N. Korotov a unit tehnica cu ausculatia prin steteoscop in 1905 .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DEFINITIA

 

HIPOTENSIUNII ARTERIALE

 

 

 

 

 

 

Hipotensiunea arteriala este un sindrom clinic caracterizat prin scaderea valorilor

tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolica si sub 65 mm Hg pentru cea diastolica .

In functie de durata , hipotensiunea poate fi trecatoare sau de durata .

 

In functie de etiologie se deosebesc :

 

- hipotensiunea arteriala esentiala ;

 

- hipotensiunea simptomatica ;

 

- hipotensiunea ortostatica ;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CLASIFICAREA

HIPOTENSIUNII ARTERIALE

 

Putem clasifica hipotensiunea arteriala in :

  1. HIPOTENSIUNE ARTERIALA PRIMARA (ESENTIALA) 34161qoj32gud3r

  2. HIPOTENSIUNE ARTERIALA SECUNDARA (SIMPTOMATICA)

  3. HIPOTENSIUNE ARTERIALA ORTOSTATICA

  1. Hipotensiunea arteriala esentiala nu are cauze precizate . ou161q4332guud

II. Hipotensiunea arteriala secundara poate fi declansata de :

  1. BOLI CARDIOVASCULARE

- Infart miocardic (IMA)

- Miocardita acuta

  • Pericardita exudativa si constructiva

  • Valvulopatia (stenoza mitrala si aortica)

  • Insuficienta cardiaca cu debit scazut

  • Varice voluminoase

  • Embolie plumonara masiva

  • Disectie de aorta

  1. BOLI ENDOCRINE

- Insuficienta hipofizara anterioara (sindrom SIMMONDS)

  • Insuficienta tiroidinala (Mixedem)

  • Insuficienta corticosuprarenala (boala ADDISON)

  • Insuficienta gonadica (Climaterium)

  1. BOLI NEUROLOGICE

  • Scleroza multipla

  • Siringo-Mielie

  • Miopatii

  • Neuropatii metabolice (diabet zaharat , anemia pemiciosa , casexie)

  • Boli idiopatice (sindromul SHY – BROJER)

  1. INFECTII

  • Stari postinfectioase (septicemii diverse)

 

  1. INTOXICATII

  • alcool metilic

  • nicotina

  • benzol

  • medicamente hipotensive - CLONIDINA

- METIL-DOPA

- GUANETIDINA

 

  1. ALERGIE

- Socul astmatic

7.CAUZE CHIRURGICALE

  • Simpatecomie dorso-lombara

In general hipotensiunea arteriala esentiala este consecinta tulburarilor mecanismelor de auto reglare neuro-endocrine al homeostaziei arteriale.

Hipotensiunea arteriala esentiala afecteza 2-4% din populatia adulta si predomina la barbatii de varsta medie.

Boala poate sa aiba un caracter simptomatic sau asimptomatic , dar o voi prezenta mai pe larg in randurile ce urmeaza.

 

 

1.HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

ESENTIALA (PRIMARA)

 

Vorbim de hipotensiune arteriala cand valorile tensiunii maxime , la adult , scad sub 100 mm Hg si cand persoanele cu aceste valori prezinta fenomene subiective suparatoare. Se cunosc valori tensionale arteriale scazute la persoane care nu au nici un fel de suferinte subiective , de obicei la vagotonici , adica la cei care au un debit circulator mai scazut , o rezistenta periferca ceva mai crescuta si cu tote acestea nevoile circulatorii sunt acoperite .

De altfel , fenomenele clinice din hipotensiune pot apare si la persoane cu valori tensionale normale , ceea ce inseamna ca nu este vorba doar la nivelul tensiunii , ci , mai degraba , de o adaptare nepotrivita , in urma mecanismelor regulatorii insuficiente , mecanisme ce au ca urmare fenomene de insuficienta in irigatie , oboseala sete de aer , palpitatii , precum si alte manifestari , rezultate ale deficientei sistemului regulator al circulatiei .

 

ASPECT CLINIC

Senzatia de slabiciune este smnalul cel mai constant si mai suparator .

Bolnavul se scoala dimineata obosit , starea de oboseala creste in cursul zilei ceea ce duce la un randament scazut in activitate .

Alteori starea de oboseala apare numai dupa eforturi mici sau mijlocii , dar se mentine mult timp , situatie ce se rasfrange asupra psihicului bolnavului dandu-i o stare de depresie , irascibilitate , tulburari de somn .

LIPOTIMIILE SI SINCOPELE

Liptimiile si sincopele sunt accidente trecatoare care survin cu ocazia unei emotii , efort violent , dupa schimbarea brusca a pozitiei . In aceste imprejurari bolnavul are vertij usor , apoi pronuntat , tulburari de vedere , ameteli , zgomote in urechi.

Uneori aceasta stare evolueaza pana la pierderea , pentru scurt timp a cunostintei , alteori se opreste la starea de ameteala si vajaieli in urechi .

Acrocianoza este mai obijnuita la femei .

Tegumentele mainilor sunt roz cu pete violacee , adesea cu transpiratii reci , mai accentuate iarna . Este urmarea unor tulburari circulatorii locale si a dilatarii anselor capilare venoase .

Tulburarile amintite nu apar in mod obligatoriu , chiar daca tensiunea este mai scazuta , ceea ce demonstreaza posibilitatile de adaptare a organismului.

Semnul obiectiv il constituie scaderea tensiunii arteriale sistolice la valori sub 100 mm Hg . Ceea ce este important este faptul ca aceste valori se mentin scazute si intereseaza atat tensiunea maxima , cat si pe cea minima si medie .

Efortul poate scadea si mai mult tensinea , ceea ce duce la aparitia semnelor subiective amintite.

Cat priveste inima , relatiile sunt normale . Uneori exista o aritmie extrasistolica .

Examenul radiologic poate pune in evidenta “inima in pictura” .

 

EVOLUTIE

Evolutia hipotensiunii arteriale este relativ stationara . Adesea pe fondul de hipotensiune permanenta se agraveaza crize de hipotensiune paroxistica . Este contraindicata rahianestezia si , in general , punctiile rahidiene trebuiesc executate cu precautie , deoarece pot interveni scaderi tensionale si mai aceentuate cu colaps .

Hipotensiunea arteriala esentiala se przinta sub doua aspecte clinicopatogenice.

Intalnim o forma constitutionala endocrino-neuro-negetativa actionata prin intermediul antehipofizei asupra centrilor mezencefalici , insotita de multiple fenomene vegetative : pielea uscata cu reducerea secretiei de sudoare , constipatie , hipotermie ,lipsa de initiativa , somnolenta . Se przinta adesea in cadrul asa numitei “slabiri endogene” a fetelor si a femeilor tinere cu dismenoree sau la persoanele longiline , astenice , unde apare o adevarata hipotonie generala fiziva si psihica .

O alta forma e hipotnia prin epuizare .

Apare la barbati sau la femei angajati in activitati fizice sau psihice intense , fara suficienta adaptare si pregatire prealabila pentru aceste cerinte . La acestia se instaleaza o stare de hipotonnie arteriala cu astenie , cu incapacitatea de a face fata la cele mai mici efortri , cu impotenta sexuala .

Pe langa reglementarea activitatii se recomanda si un tratament sedativ , evitarea excitantilor iar la barbti se administreaza testosteron 10 – 25 mg pe saptamana timp de 1 – 2 luni.

In esenta , hipotensiunea srteriala esentiala este caracterizata prin dereglarea neuro-hormonala a tensiunii arteriale , cu tendinta spre valori scazute , ce se afla in opzitie cu dereglarile din hipertensiunea arteriala .

Prognosticul hipotensiuni arteriale este bun . Se mentioneaza chiar longevitate .

TRATAMENT

HTA esentiala in absenta unei crize cunoscute , are uneori un caracter familial si se intalneste y la cei care fac mari eforturi intelectuale . Se datoreste mecanismelor nervoase si endocrine care mentin reglarea circulatiei . Boala este y asimptomatica , depistarea fiind intamplatoare . Exista si forme clinice cu sintome atribuite de obicei unei nervroze : cefalee occipitala , insomnii , palpitatii , transpiratii .

In unele cazuri pot aparea manifestari liptimice , mai rar sincope .



hTA esentiala este permanenta si are un progres bun.

Forma asimtomatica nu necesita vreun tratament . In formele cilinice cu manifestari subiective se recomanda psihoterapia (lamurirea si incurajarea bolnavului asupra lipsei de pericol a bolii) , evitarea surmenajului fizic sau intelectual , un regim de viata igenic , cu ore suficiente de somn , plimbari in aer liber , practicarea moderata a culturii fizice , masaj , dusuri de inviorare , alimentatie de calitate si completa .

Daca nu exista alte contraindicatii , cafeaua si alcolul sun permise in cantitati moderate .

 

 

 

2. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

SECUNDARA SIMPTOMATICA

 

 

hTA simtomatica se intalneste in insuficienta supra renala , intoxicatie cu alcol sau nicotina , boli cronice casectizante pericardita constructiva , stenoza aortica sau mitrala , tumori cerebrale .

Prognosticul este al bolii de baza .

Tratamentul se adreseaza indeosebit afectiunilor cauzate si in al doilea rand hTA , pentru care masurile terapeutice sunt similare cu tratamentul hipotensiunii esentiale.

  1. HIPOTENSIUNEA CEREBRALA IZOLATA

 

 

Hipotensiunea cerebrala izolata poate fi permanenta sau poate aparea sub forma de crize , pe un fond de usoara hipotensiune cerebrala permanenta .

Caracteristica , la acesti bolnavi , este przenta fenomenului hTA in conditiile unei TA umerale cu valori normale . Este scazuta numai tensiunea arterei centrale a retinei.

Este vorba de o dereglare tensionala regionala .

Cand hTA apare in crize , manifestarile de hTA apar numai cand bolnavul se scoala brusc din pat , la emotii sau la efort .

Caracteristic pentru acesti bolnavi este mentionarea , intre limite normale a tensiunii arterei centrale a retinei , atata vreme cat stau in decubit dorsal si scade brusc in pozitia de ortostatism .

Semnele clinice sunt asemanatoare cu cele din hipotensiunea generala.

In crize de hipotensiune se poate administra apa distilata , intravenos 20 ml zilnic , timp de 10 – 15 zile

 

 

  1. INSUFICIENTA SUPRARENALA-

BOALA ADDISON

 

Boala Addison sau insuficienta cronica a glandelor suprarenale se datoreste incapacitatii suprarenalelor de a produce si secreta hormonii in cantitatea ceruta de nevoile organismului .

ETIOLOGIE

 

Insuficienta suprarenala este urmarea unui proces distructiv al auprarenalelor , cel mai adesea de natura tuberculoasa , fapt pentru care orice addisonian trebuie intrebat daca a avut o afectiune baciliara (infiltrat pulmonar , pleurezie , tuberculoza plumonara) , o cauza este y este si atrofierea glandelor suprarenale , ca urmare a unui proces de auto-imunizare . Mai rar boala este provocata de sifilis sau de o hemorogie intraglanduara.

 

SIMPTOME

 

In faza de debut boala prezinta urmatoarele simptome : oboseala , lipsa poftei de mancare , hipotensiune arteriala , usoara scadere in greutate , care nu au nimic caracteristic si de aceea boala poate fi confundata cu afectiuni care au manifestari similare .

Cu timpul insa , simptomele se accentueaza si alarmeaza pe bolnav.

Oboseala fizica si cea intelectuala devine intensa , fiind mai pronuntata in cursul dimineti . Starea bolnavului se invioreza spre seara . o manifestare tipica a bolii este hiperpigmentarea tegumentelor si mucoaselor .

Hiperpigmentarea este cu atat mai intensa cu cat insuficienta supra renala este mai severa . Atentia este retinuta de prezenta unor pete pigmentare de culoare bruna-cenusie pe partile descoperite ale corpului , pe fata , coate , genunchi , la nivelul liniilor palmare si al eventualelor cicatrici operatorii . Este caracteristica , de asemenea , hiperpigmentatia bruna a aerelor si a organelor.

Un semn important pentru recunoasterea afectiunii il constituie prezenta petelor , pigmentarea pe mucoasa bucala Addison , fiind consecinta deshidratarii prin pierdere excesiva de clorura de sodiu , datorita tulburarilor digestive (anorexie , varsaturi , denutritie). In toate cazurile tensiunea arteriala este scazuta sub 100 mm Hg . Addisonienii au diverse manifestari nervoase : iritabilitate , apatitie , negativism , anxietate .

Ulcerul duodenal este frecvent asociat cu boala Addison .

In astfel de cazuri , tratamentul cu cortizon trbuie facut cu multa precautie .

Tulburarile in sfera sexuala (scaderea sau pierderea potentei si a fertilitatii) sunt frecvente la barbatii addisonieni . La femei sarcina este un facor agravant al bolii .

Tratamentul cu cortizon remediaza in buna parte tulburarile ivite in sfera sexuala . Atat bolnavul cat si personalul sanitar care il ingrijeste trebuie sa stie ca addisoniennii sunt foarte fragili . Numerosi factori ca eforturile fizice si intelectuale , bolile febrile interventiile chrurgicale , frigul si caldura excesive dezechilibreaza usor organismul . In aceste conditii pe care un organism sanatos le suporta cu usurinta , starea addisonianului se inrautateste brusc . Tensiunea generala se prabuseste , apar varsaturi si diaree , bolnavul nu se mai poate alimenta si poate intra in coma .

DIAGNOSTIC

 

 

Boala Addison trebuie suspectata la toti hipotensivii care se plang de oboseala , lipsa de pofta de mancare si de pirdere in greutate .

Deosebit de valoroase pentru diagnostic sunt examenele de laborator si dozarile de hormoni steroizi suprarenali . Intre analizele de laborator , locul principal il detin dozarile de potasiu in sange si urina . Concentratia sodiului si a potasiului reflecta activitatea hormonilor mineralocorticoizi ale potasiului in sange (peste 45 mEq/1) si concentratiei scazute ale sodiului sanguin (sub 45 mEq/1) .

 

TRATAMENT

 

 

Aplicarea in ultimele decenii , pe scara larga , a preparatelor sintetice de glucocorticoizi (cortizon , acetat , Prednison ) a simplificat mult tratamentul bolii Adison , facand dintr-o boala grava o afectiune compatibila cu viata .

 

 

 

  1. INTOXICATIA CU ALCOOL METILIC

 

 

Hipotensiune apare si in intoxicatia cu alcool metilic.

Aceasta intoxicatie se caracterizeaza prin fenomene grave , rapid mortale , cu sau fara fenomene oculare .

Fenomenele de intoxicatie apar dupa o perioada de latenta de la 11 la 36 ore .

Apar : starea ebrioasa , alterarea sarii generale , ameteli , senzatia de slabiciune , cefalee outernica , somnolenta , varsaturi , diaree , dureri abdominale , facies cianotic , transpiratii , tahicardie , dispnee , hipotensiune arteriala . Intoxicatul acuza senzatia de constrictie toracica . Se instaleaza coma , insotita de hipotermie , hipotensiune si uneori , edem pulmonar acut . Apar destul de precoce tulburari de vedere (“vad ca prin ceata”) si uneori , alterari ale perceperii culorii . Apar fenomene nervoase . Coma este agitata , insotita de crize de contracturi tetaniforme sau / si convulsii .

Se instaleaza acidoza , care terbuie eficient corectata si este un important element de prognostic . Bolnavul trebuie supravegheat minim 5 zile (timpul de eliberare a metanolului din organism ) .

TRATAMENT

 

Antidotul este alcolul etilic , care blocheaza metabolismul alcoolului metilic si favorizeaza eliminarea acestuia din urma din organism . Se administreaza o solutie de alcool etilic 50% din 4 in 4 ore , cate 0,5 ml /Kg corp .

 

 

 

  1. INTOXICATIA CU NICOTINA

 

 

Se inregistreaza hipotensiunea arteriala si in cazul intoxicatiilor cu nicotina . Pe langa simptom se mai inregisteraza : arsuri-faringiene si epigastrice , colici abdominale , varsaturi , diaree , tulburari respiratorii , prabusirea tensiuii arteriale pana la deces , paloare , sudori , cefalee , ambliopie , vertij , plus accentuat , somnolenta , frisoane , respiratie superficiala.

De mentionat ca in cazul tratamentului nu se stie un antidot specific , dar se intervine cu spalaturi gastrice cu carbune activat , permanganat de potasiu , provocare de varsaturi , administrare de purgative , oxigenoterapie , tratament specific pentru insuficienta circulatorie acuta , tratamentul convulsiilol , daca este cazul.

CONCLUZII

 

 

Hipotensiunea arteriala poate apare , mai mult sau mai putin accentuata in cadrul unui mare numar de boli cronice . Adesea sunt greu de precizat caracterul esential sau secundar al hipotensiunii . Hipotensiunea arteriala acuta face parte din insuficienta cardio-circulatorie .

Hipotensiunea arteriala secundara se constituie ca un simtom in cadrul bolii respective.

Hipotensiunea arteriala poate aparea : dupa unele boli infectioase (febra tifoida , viroze ) , in anemiile severe , boli caracterizante ( tuberculoza , cancer ) , in cursul sindroamelor endocrine ( mixedem , insuficienta suprarenala ) , bolile ficatului (ciroza ) , scleroza cerebrala , starile dupa infart miocardic , in varice extinse ale membrelor inferioare , in visceroptota cu insuficienta peretelui abdominal , in depresia melancolica , psihastenie , in bolile carentiale , in distrofia alimentara .

 

 

 

3. HIPOTENSIUNEA ORTOSTATICA

 

 

Ceea ce ete esential in hipotensiunea artostatica este faptul ca acesti bolnavi se simt bine si cu tensiunea arteriala normala in pozitie culcata , dar prezinta o stare de rau care poate merge pana la starea sincopa , cu scaderea pronuntata a tensiunii arteriale cand se ridica in pozitie ortostatica sau cand raman in picioare timp indelungat.

In mod normal , in ortostatism , tensiunea maxima oscileaza in jurul valorilor sale in pozittie culcata .

Practic , vorbim de hipotensiune arteriala ortostatica numai cand maxima scade , in ortostatism , cu cel putin 20 mm Hg . Cifrele cele mai obijnuite de scadere a maximei sunt intre 40 – 80 mm Hg .

Scaderea tensiunii este brusca sau progersiva si intereseaza in general atat maxima cat si minim .

Scaderile tensionale in ortostatism pot aspare la orice valori tensionale provocand aceeasi simptomatologie , chiar si la persoane care au valori peste cele normale in pozitie culcata.

Tulburarile subiective sunt multiple variind de la o simpla stare de rau , cu fatigabilitate , pana la starea de sincopa . Fenomenul apare mai ales dupa o stare prelungita de decubit , dimineata la scularea din pat , sub forma tulburarilor de vedere , auditive , vajaieli in urechi , vertij . Alte ori apar scurte absente sau pierderea memoriei pentru scurt timp . Bolnavii devin palizi , voce slaba , si daca nu se intind pe pat poate surveni sincopa.



Hipotensiunea ortostatica poate avea un caracter esential sau poate apare ca o forma secundara , consecutiva unor boli generale si ale sistemului nervos.

Semnele clinice sunt asemanatoare in ambele imprejurari .

PATOGENEZA HIPOTENSIUNII ORTOSTATICE este mult discutata.

In orice caz este vorba de o insuficienta adaptare posturala a sistemului regulator al tensiunii arteriale , o insuficienta a vasoconstrictiei ortostatice.

In mod normal ortostatismul produce prin mecanismul freflex o constrictie a vaselor splahnice si astfel se mentine si in pozitie ortostatica presiunea sanguina normala . La hipotensivii ortostatici acest mecanism lipseste sau nu este suficient .

 

TRATAMENT

Se recomanda bandaje elastice aplicate membrelor inferioare si o centura abdominala , pe langa tratamentul expus la hTA esntiala .

S-a recomandat si un tratament chirurgical , denervarea sinusului carotidian uni sau bilateral , dar esecurile au intrecut succesele .

Radio terapia sinusurilor carotidiene nu a dat rezultate scontate .

 

CONCLUZII

Hipotensiunea ortostatica este o forma cinica insotita de lipotimii , uneori de sincope , care apar cu ocazia trecerii de la clinostatism la ortostatism . Exist forme esentiale , intalnite la bolnavii inalti si slabi , si forme simptomatice , observate in boli grave casectizante , in unele afectiuni neurologice , in insufucienta suprarenala etc .

Se consdera ca boala se datoreste insuficientei reflexelor vasoconstrictoare , care face ca sagele sa se acumuleze in vasele membrelor inferioare , rezultand o ischemie cerebrala trecatoare .

Trecera de la clinostatism la ortostatism se insoteste de o scadere a tensiunii arteriale cu peste 20 mmHg . Pulsul scade si apar ameteli , lipotimii sau chiar sincope .

Tulburarle survin la cateva minute dupa schimbarea pozitiei . O forma particulara a fost descrisa la indivizii de peste 40 de ani , caracterizata prin hipotensiune .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ETIOLOGIA

 

HIPOTENSIUNII ARTERIALE

 

 

Hipotensiunea arteriala poate apare in cadrul unui mare numar de boli cronice si atunci luam in discutie factorii etiologici care au generat afectiunea de baza , care a determinat aparitia hipotensiunii arteriale ca simptom , dar hipotensiunea arteriala poate apare ca boala de sine statatoare a carei cauze sunt mai greu de precizat . In acest caz vorbim de hipotensiune arteriala esentiala . Este foarte greu de precizat caracterul esential sau secundar al hTA .

In general hTA acuta are ca mecanisme declansatorii insuficienta cardio-circulatorie sau perturbarea mecanismelor endocrinoneurovegetative .

Nu trebuie negat nici aspectul traumelor emotionale avand in vedere ca o mare eficienta in tratarea hTA , s-a dovedit a fi psihoterapia .

In cadrul capitolului consacrat clasificarii hTAacesta s-a realizat avand la baza chiar factori etiologici , asa ca ne vom rezuma numai a-i aminti pe cei care privesc hTA simptomatica .

Acestia sunt : - factori cardio-vasculari ;

- factori endocrini ;

- factori neurologici ;

- factori infectiosi ;

- factori alergici ;

- factori toxici ;

- factori chirurgicali ;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TABLOU CLINIC

 

 

TABEL NR.1 TABLOUL CLINIC AL HIPOTENSIUNI ARTERIALE

SIMPTOME
OBOSEALA
FATIGABILITATE MARCATA
RANDAMENT PSIHIC SI FIZIC SCAZUT
DEPRESIE PSIHICA
INSOMNII
IRASCIBILITATE
LIPOTIMI SI SINCOPE
AMETELI
TULBURARI DE VEDERE
VERTU
ZGOMOTE IN URECHI
ACROCIANOZA
TEGUMENTE ROZE CU PETE VIOLACEE
TRANSPIRATII
STAREA GENERALA ALTERATA
SCURTE ABSENTE
VOCE SLABA
TEGUMENTE PALIDE
IMPOTENTA SEXUALA
DISMENOREE
HIPOTONIE FIZICA SI PSIHICA

 

Am concentrat in tabloul przentat mai sus inventarul simptomelor aparute in hTA

Nu este obligatoriu ca ele sa apara in cadrul unei afectiuni de hTA fiind la o hTA esentiala , ortostatica sau simptomatica , de aceea am insistat asupra aspectului tabloului clinic in cadrul prezentarii separate a celor trei tipuri de hTA .De retinut este faptul ca numarul crescut al simptomelor indica gravitatea afectiunii acesteia.

 

 

 

 

 

DIAGNOSTICUL POZITIV

SI

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

 

 

Diagnosticul pozitiv si diferential impune tehnici specifice ghidandu-se in primul rand dupa tabloul clinic .

Prioritar este sa se stabileasca delimitarea clara a formei hipotensiunii arteriale , respectiv hipotensiune arteriala esentiala in cazul in care nu se deceleazaa o cauza clara , hipotensiunea ortostatica – avand un simptom caracteristic scaderea de T.A. la schimbarea pozitiei culcate in pozitie ortostatica , si in sfarsit hipotensiunea arteriala simptomatica , care apare in cadrul unor afectiuni cronice , ca simptom .



In general , este dificil de precizat caracterul esential sau secundar al hipotensiunii arteriale .

In stabilirea diagnosticului de hipotensiune arteriala trebuie sa se aiba in vedere efectuarea unui diagnostic diferential cu : virozele , anemiile severe , tuberculoza , cancerul , insuficienta suprarenala , hipotiroidismul , mixedemul , ciroza hepatica , scleroza cerebrala izolata , starile de dupa infarct miocardic , depresiunea melancolica , psihastenia , bolile carentiale , distrofia alimentara .

Deci , in general diagnosticul se bazeaza pe circumstantele declansatoare , starea bolnavului , valorile tensiunii arteriale .

Hipotensiunea arteriala esentiala poate fi cu un caracter permanent si sa fie caracteristica familiei si sa nu deceleze o alta cauza .

 

 

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

 

Hipotensiunea arteriala esentiala (primara) se va deosebi de hipotensiunea arteriala secundara (simptomatica) in cadrul anamneziei , semnele clinice si paraclinice vor conduce la precizarea diagnosticului .

Hipotensiunea ortostatica are un caracter interminent si apare la trecerea brusca din clino in ortostatism si apar modificari de vertij , tulburari de vedere , palpitatii , paliditate si greata .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

 

 

In ceea ce priveste evolutia si prognosticul hipotensiunii arteriale trebuie privita diferit , astfel in hipotensiunea arteriala esentiala remarcam o evolutie relativ stationara . Uneori pe fondul de hipotensiune arteriala permanenta se genereaza crize de hipotensiune paroxistica .

In ceea ce priveste prognosticul hipotensiunii arteriale este bun . Se mentioneaza chiar longevitate .

In ceea ce priveste evolutia hipotensiunii ortostatice este buna cu conditia ca afectiunea sa fie descoperita la timp si sa se stableasca si sa se respecte planul terapeutic . De asemenea si prognosticul este pozitiv .

Astfel stau lucrurile in ceea ce priveste hipotensiunea arteriala simptomatica . In acest caz verdictul il da afectiunea de baza , spre exemplu daca este o intoxicatie acuta cu nicotina, atat evolutia cat si prognosticul trebuie sa se faca cu precautii . Daca hipotensiunea arteriala apare pe fondul unei afectiuni cronice cu posibilitati de ameliorare in urma unei strategii terapeutice corespunzatoare la care si organismul sa raspuna , atunci si evolutia si prognosticul hipotensiunii se regleaza la parametrii dati de afectiunea de baza .

O parte din bolnavii cu hipotensiune arteriala esentiala pot trece cu timpul in categoria bolnavilor hipotensivi.

Mai putem preciza ca persoanele cu hipotensiune arteriala sunt longevive si pot trai mai mult decat cei cu tensiune crescuta sau chiar normala .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

COMPLICATIILE

HIPOTESIUNII ARTERIALE

 

SOCUL , SINCOPA SI LESINUL

 

 

  1. SOCUL

Este un sindrom clinic cu etiologie variata , caracterizata printr-o insuficienta circulatoie acuta , avand ca expresie clinica prabusire tensiuni arteriale . Socul trbuie deosebit de colaps , primul fiind o manifestare hemoclinamica si maetabolica , o perturbare grava si durabila , iar ultimul o manifestare exclusiv hemodinamica , scaderea TA , de obicei tranzitorie . Cu alte cuvinte colapsul este rasunetul hemodinamic al socului .

Socul poate fi , in fuctie de etiopatogenie , de mai multe feluri si anume :

  • socul hipovolernic datorita pierderii masive de sange ;

  • socul septic datorat diferitelor infectii ;

  • socul hipoxic care este produs de afectiuni pulmonare care produc hipoxemie ;

  • socul neurogen care apare in treaumatisme craniene , anestezii , embolia gazoasa , cardiogen ce este produs de infarctul miocardic urmat de scaderea brusca a TA , aritmii cu ritm rapid .

Caracteristica pentru inceputul socului este fie reducerea masei sanguine circulante , fie reducerea debitului cardic . Dar si intr-un caz si in altul , rezultatul este acelasi – scaderea TA .

Organismul intervine prin mecanismele sale compensatoare : vasoconstrictie generalizata , cu redistribuirea sangelui spre organe de importanta vitala (coronare , creier) si tahicardie , cu mensinerea TA la un nivel care permit aprovizionarea creierului si a inimi cu oxigen .

Cat timp TA si aprovizionarea cu sange a creierului si a coroanarelor se mentin in limitele normalului , socul este compensat .

Cand starea de soc se prelungeste , mecanismele compensatoare devin insuficiente , debitul cardiac si tensiunea arterila scad progresiv si apare anorexia generalizata . Se crede ca factorii care genereaza decompensarea se datoresc vasoconstructiei compensatoare prelungite , care contribuie la aparitia leziunilor metabolice si toxice tisulare . Hipoxia , acidoza si descarcarea enorma de histamina si urotonica produc vasodilatatie si decompensarea socului .

SIMPTOME

Se descriu obisnuit trei stadii : in stadiul compensat , de obicei reversibil , bolnavul este vioi , uneori agitat si anexios , puls rapid , TA normala , chiar crescuta , atrage atentia paloarea , transpiratia , polipneea , tegumentele palide si reci , cianoza unghiala , oliguria , mioza . Adeseori evolueaza spre stadiul de soc decompensat , de obicei ireversibil , cand bolnavul este apatic , obnubilat , dar constient , tegumentele sunt palide – cianotice , umede si reci , pulsul este rapid , de obicei peste 100 , mic ,filiform , uneori imperceptibil , tensiunea arteriala este scazuta sub 100 mm Hg , venele superficiale colabate , fiind dificila punctionarea lor , respiratia este frecventa si superficiala , pupilele dilatate , anuria este obijnuita . In ultima faza , ireversibila , bolnavul intra in coma , tegumentele sunt cianotice , pamantii , marmorate , pulsul rar si slab , tensiunea 0 , venele periferice destinse , pupilele prezinta midriaza fixa .

 

DIAGNOSTICUL

Se bazeaza pe circumstanta declansatoare , starea bolnavului , valorile tensiunii arteriale .

 

PROFILAXIA presupune tratamentul corect al afectiunii cauzale .

TRATAMENTUL

In faza unei stari de soc supravegherea pulsului , a diurezei orale , a TA si a presiunii venoase centrale este obligatorie .

Se va trata corect afectiunea cauzala , iar bolnavul va fi asezat pe spate , cu capul mai jos decat piceoarele (numai pe o perioada limitata de timp si daca exista certitudinea ca nu prezintasi un traumatism cranian) .

Temperatura trebuie sa fie constanta si mediul linistit . Tratamentele generale constau , dupa caz , in masaj cardiac extern , insotit de respiratie artificiala “gura la gura” , ventilatie asistata , administrare de O2 , compensarea acidozei prin bicarbonat de sodiu izo sau hipertonic sau THAM 150 ml , injectie rapida i.v. Pentru combaterea hipovolemiei se foloseste , dupa caz , Dextran 70 in solutie de NaCl , 1000 – 1500 ml solutie Ringer lactat , gelatini , sange , plasma sau albumina . Glucoza 5 – 10 % si serul fiziologic au efect redus .

Rolul asistentei medicale seste important . In ceea ce priveste primul ajutor , in afara spitalului , trebuie sa calmeze bolnavul , sa combata durerea cu analgetice , sa-l aseze in pozitie decliva , sa acopere bolnavul , dar sa nu uzeze de mijloace de incalzire energetica (pentru a nu mari vasodilatatia periferica) . Sa controleze TA si sa anunte salvarea sau pe cel mai apropiat medic . In spital trebuie sa transporte bolnavul la serviciu de terapie intensiva , dezbracandu-l cu grija si asezandu-l cu capul in pozitie decliva . Asistenta trebuie sa pregateasca tot ce trebuie pentru tratamentul bolnavului : perfuzi cu noradrenalina , analgetice . Urmarirea evolutiei bolnavului este o indatorire fundamentala .

 

  1. SINCOPA SI LESINUL

DEFINITIA

 

Sincopa este un sindrom clinic caracterizat prin pierderea brusca , de scurta durata , a cunostintei si a fuctiilor vitale , datorita opririi trecatoare si reversibile a circulatiei cerebrale.

Lipotimia sau lesinul este o pierdere de cunonstinta usoara , incompleta , care apare la persoane emotive , cu labilitate psihica , dupa emotii puternice , avand un fond favorizant patogenic : stenoza aortica , hipotensiune arteriala , infartul miocardic , tulburarile de ritm rapid , cardiopatiile congenitale cianogene .

SINCOPA – SIMPTOME

 

Bolnavul este inert , imobil , palid , nu reactioneaza la excitatie , nu respira , nu are puls , nu se aud bataile inimii , TA este scazuta sau prabusita , pupilele sunt midriatice . Bolnavul se afla intr-o stare de moarte aparenta – moarte clinica – care se termina fie prin revenirea constintei , fie prin moarte reala – moarte biologica . Daca isi revine fata se coloreaza , pulsul si zgomotele inimii reapar , constinta revine . De obicei dupa 5 secunde apar tulburari de vedere , dupa 15 secunde bolnavul isi pierde cunostinta si dispar reflexele , iar dupa 20 – 30 de secunde se opreste respiratia , apar convulsi generalizate , pierderea urinii si a materilor fecale , iar peste 4 – 5 minute urmeaza moartea .

 









Copyright © Contact | Trimite referat