TRATAMENTUL DESCHIDERII ACCIDENTALE A CAMEREI PULPARE referat

TRATAMENTUL DESCHIDERII ACCIDENTALE

A CAMEREI PULPARE

In tratamentul afectiunilor pulpare dispunem de o serie de metode prin care urmarim, dupa forma clinica a pulpitei, conservarea, fie totala, fie partiala a pulpei vii, sau extirparea sa.

Acestea pot fi clasificate astfel:

I.    Metode de tratament pentru conservarea totala sau partiala a pulpei vii:

coalaj indirect;

coalaj direct.

amputatia vitala sau pulpectomia vitala.

II.     Metode de tratament fara conservarea vitalitatii pulpei:

extirparea totala a pulpei;

amputatia devitala a pulpei prin extirparea pulpei coronare si pastrarea pulpei radiculare.

Coalajul direct este o metoda biologica ce urmareste mentinerea in totalitate a vitalitatii pulpei dentare descoperite ca si a functiilor sale prin acoperirea ei cu o substanta izolata, neiritanta, cu actiune antiinflamatoare, antiseptica si neodentinogenica, cu scopul de a forma in timp punti de dentina care sa inchida orificiul.

Indicatii:

Deschiderea mecanica a camerei pulpare, ce poate apare in timpul tratamentului chirurgical al leziunilor carioase dentinare, in timpul prepararii substructurilor organice in vederea aplicarii aparatelor gnato-protetice, in timpul prepararii puturilor dentinare pentru pivoti dentinari; poate apare si ca urmare a unor traumatisme directe (pe dinti) sau indirecte (pe mandibula).

Deschiderea pulpara cariogena, in care dentina infectata este in contact cu pulpa.

Cauzele:

A.     Favorizante

Abraziunea patologica, eroziuni cervicale;

Volumul mare al camerei pulpare intalnite la dintii temporari si la cei permanenti tineri;

Topografia procesului carios - are loc mai frecvent in cursul tratamentului cariilor proximale sau de suprafata radiculara;

Volumul mic al unor dinti: incisiv central inferior, incisiv lateral superior, unii premolari.

B.      Determinante:

Carii acute cu evolutie rapida;

Factori iatrogeni: manevre intempestive in timpul efectuarii examenului procesului carios (utilizarea sondelor rigide) sau in timpul tratamentului chirurgical al cariei fie prin metode mecanice (utilizarea frezelor sferice de marimi neadecvate leziunilor la viteze mari si cu presiune antrenate uneori in miscare de piesele de mana cu cap descentrat ce imprima vibratii frezelor, utilizarea unor freze cilindrice cu varf in paralelizarea peretilor sau a frezelor con-invers in vecinatatea peretelui pulpar), fie manuale (instrumentar Black actionat cu presiune mare sau deraparea lor);

Neasigurarea unei vizibilitati optime in campul operator, in toate etepele de preparare a cavitatii;

Prepararea cavitatilor si a substructurilor organice (aplicarea pe aparate gnato-protetice conjuncte) sub anestezie.

Semne clinice:

Subiective: durere vie, persistenta cand nu se lucreaza cu anestezice;

Obiective: orificiul de deschidere este vizibil pe peretele pulpar al cavitatii, de obicei in dreptul coarnelor pulpare si poate apare hemoragia.

Cand se lucreaza sub anestezie utilizandu-se un vasoconstrictor asociat, deschiderea poate sa nu fie observata, neexistand durere si nici hemoragie.

Diagnostic pozitiv; se pune pe baza:

Existentei unei carii cavitare profunde;

Aparitia durerii si hemoragiei pe peretele pulpar;

Existenta orificiului de comunicare cu camera pulpara.

Diagnostic diferential; se poate face cu:

Hiperestezia si hipersensibilitatea dentinara;

Hiperemia pulpara sau pulpita seroasa partiala, situatii in care pot lipsi hemoragia si comunicarea cu camera pulpara.

Prognostic:

a)   Favorabil in cazul efectuarii tratamentului adecvat, care sa aiba ca rezultat inchiderea comunicarii prin dentina de reactie si pastrarea vitalitatii pulpei;

b)  Nefavorabil: cand se produce inflamatia pulpei dentare urmata de mortificarea ei.

Tratament:

Se face in functie de urmatorii factori:

Marimea orificiului;

Starea pulpei;

Starea generala a pacientului;

Conditiile pentru ca aceasta tehnica sa aiba sanse de succes sunt.

Deschiderea camerei pulpare sa fie de data recenta;

Pulpa sa nu fie infectata sau traumatizata;

Pacientul sa fie tanar si sa nu prezinte afectiuni generale grave;

Deschiderea camerei puilpare sa nu fie pe o suprafata prea intinsa;

Sa putem face o hemostaza eficienta la sediul deschiderii;

Deschiderea s-a facut intr-un camp operator necontaminat si uscat.

Tehnica de lucru:

Controlul vitalitatii pulpare (teste de vitalitate);

Radiografia preoperatorie;

Izolarea si antiseptizarea campului operator;

Anestezie locala fara vasoconstrictor;

In cazul existentei unei carii se efectueaza indepartarea cu prudenta a dentinei infiltrate din jurul orificiului si de pe peretii cavitatii cu asocierea irigarilor cu antiseptice usoare (apa oxigenata in concentratie slaba sau ser fiziologic);

Daca este necesara hemostaza se realizeaza prin tamponament cu ajutorul unor bulete de vata sterile imbibate cu solutie de Ca(OH)₂ + ser fiziologic sau apa oxigenata oficinala;

In cazul fracturilor se efectueaza spalarea plagii dentinare si pulpare cu ser fiziologic si se prepara un mijloc de retentie pentru mentinerea pastei de coalaj;

Se indeparteaza umiditatea prin tamponament cu bulete de vata uscata, sterile, se usuca cu jet de aer cald, fara presiune si se aplica paste de coalaj utilizand un preparat pe baza de Ca(OH)₂;

In aceeasi sedinta se efectueaza restaurarea dentinara prin obturatie de baza si definitiva coronara redand functionalitatea dintelui;

Succesul clinic este asigurat de etansietatea materialelor de obturatie utilizate;

Controlul postoperator se efectueaza la intervale de 3, 6, 9 luni prin utilizarea testelor de vitalitate si a examenului radiografic.

BIBLIOGRAFIE:

Revista Medicina Stomatologica, Sept-Oct. 1997;

Curs de odontologie, Iasi, 1983;

"Caria Dentara. Protocoale si Tehnici", Sorin Andrian, St. Lacatusu, Iasi, 1999.