TRATAMENTUL LEZIUNILOR CARIOASE CARE NU AU DISTRUS UNGHIUL INCIZAL
Etape de lucru - Generalitati
Alegerea culorii:
o Culoarea materialului de obturatie se alege inainte de a face izolarea dintelui;
o Dintele nu trebuie uscat cand alegem culoarea;
o Inainte de alegerea culorii dintelui trebuie curatat cu pasta abraziva si periute rotative.
Verificarea contactelor ocluzale cu antagonisti.
Izolarea - cu diga si aspiratorul de saliva.
Deschiderea procesului carios si realizarea accesului: exista mai multe situatii:
Acces direct: cand
dintele vecin lipseste;
exista treme, diasteme;
exista carii in oglinda;
caria a intrerupt creasta marginala.
Acces indirect: cand
caria a subminat dar nu a intrurpt creasta marginala;
in acest caz se patrunde in procesul carios dinspre fata orala a dintelui pentru a respecta cat mai mult fizionomia.
Facilitarea accesului - usurarea accesului se poate face atunci cand: leziunile sunt mici si situate strict la nivelul fetei proximale; aceasta manopera se poate face prin separarea rapida a dintilor sau separarea lenta.
Indepartarea dentinei infectate
Indicat este instrumentarul de mana;
Se pastreaza stratul de dentina afectata si se face coafaj indirect;
Se indeparteaza toata dentina pigmentata (colorata) de la nivelul peretelui vestibular, pentru a nu se transpare prin material de obturatie;
Extensia preventiva:
- se tine cont de principiul economiei tisulare;
- se indeparteaza doar smaltul nesanatos.
Retentia: este in functie de tipul de material cu care obturam:
Exemplu: compozite, GLASSIONOMER, ciment silicat.
Rezistenta: este in functie de tipul de ocluzie
Finisarea marginilor: se face diferit in functie de materialul de obturatie.
Curairea finala: spalarea cu apa si uscarea cu aer
TRATAMENTUL CARIILOR CARE NU AU DISTRUS UNGHIUL INCIZAL
CAVITATI CLASA A III-A CAND OBTURAM CU MATERIALE COMPOZITE
Indicatii:
La pacientii cu igiena bucala buna
leziuni cavitare in smalt (superficiale)
leziuni cavitare in smalt si dentina
ETAPE DE LUCRU:
izolarea:
cu diga asociata cu material moale;
cu material moale: comprese cu tifon, rulouri de vata.
deschiderea procesului carios.
Acces direct:
v De pe fata orala a dintelui prin intreruperea crestei marginale;
v Se face cu freze sferice din carbura ½, 1, 2 (in functie de marimea procesului carios), la turatii inalte (mari);
v Freza se tine perpendicular pe fata orala a dintelui, in dreptul procesului carios.
Acces indirect:
v Cand dintii au treme, diasteme;
v Cand se fac separari - lente, rapide.
exereza dentinei infectate:
v cu freze sferice adaptate marimii procesului carios, la turatii mici (conventionale);
v cu excavatoare mici, prin raclare.
extensia preventiva;
v aducerea marginilor cavitatii in tesut dentar sanatos;
v nu se indeparteaza smaltul, mai ales cel vestibular, chiar daca este subtire si transparent.
retentia;
v aceste cavitati nu se realizeaza sub o forma geometrica pentru ca materialul compozit adera la dinte; deci apare termenul de forma de adeziune forma de adeziune presupune bizotarea marginilor cavitatii + conditionarea acida + adeziv dentinar;
v cand peretii de smalt sunt foarte subtiri este contraindicata (nu se face) bizotarea;
v retentia se realizeaza prin niste santuri la nivelul pragului gingival + accentuarea unghiului incizal;
v cand pe fata orala mai exista si o carie la nivelul foramenulu caecum, retentia se face prin extinderea preparatiei pe fata orala
rezistenta;
v nu prezinta particularitati deosebite pentru ca aceste zone nu sunt supuse direct fortelor masticatorii;
v peretii nu se scurteaza;
v forma cavitatii este cea care ramane in urma exerezei dentinei infectate.
finisarea marginilor
v bizotarea marginilor vestibulare si orale se face cu freze efilate; - unii autori indica: bizou net (clar) pe o latime de 0,5 - 1mm pe tot conturul cavitatii (fara pragul gingival). Bizoul se face cu o freza flacara;
alti autori indica: bizou estompat, lung de 2-3 mm care se face cu o freza efilata, pe marginea vestibulraa a cavitatii. Marginea orala are un bizou ingust, bine definit, care se realizeaza cu o freza sferica.
v Pragul gingival se bizoteaza numai daca este la mai mult de 2 mm de marginea gingivala.
LEZIUNI CARIOASE CARE NU AFECTEAZA UNGHIUL INCIZAL
CAVITATE CLASA A III-A CAND RESTAURAM (OBTURAM) CU CIMENTURI GLASSIONOMER
Indicatii:
v Leziuni cavitare de amplitudine redusa;
v La pacienti cu risc cariogen mare (pentru ca au proprietati carioprofilactice)
Contraindicatii:
v Leziuni intinse;
v Solicitari ocluzale pe viitoarea obturatie;
v Carii care au intrerupt creasta marginala, la pacienti cu exigente fizionomice mari.
Prepararea cavitatii:
v Se face la fel cu prepararea pentru materiale compozite cu diferenta ca nu se face bizotarea la marginile cavitatii;
v Cimentul GLASSIONOMER se intalneste "cap la cap" cu smaltul
RESTAURAREA CU CIMENTURI SILICATE CU CAVITATE DE CLASA A III-A
Indicatii:
v Carii proximale care nu distrug unghiul incizal;
v Pacienti cu multe carii;
Contraindicatii:
v carii care distrug mult din dinte;
v solicitari ocluzale la nivelul obturatiei;
v pacienti cu igiena deficitara;
v pacienti cu respiratie orala pentru ca materialul este sensibil la deshidratare;
v pacienti ce consuma alimente acide, pentru ca materialul se corodeaza in prezenta acizilor.
Prepararea cavitatii:
izolarea + 2. deschiderea + 3. exereza dentinei infectate - la fel ca la compozite si GLASSIONOMER.
4. extesian preventiva;
v marginile cavitatii vor fi amplasate la nivelul anbrazurilor, cu economie de tesut dentar;
5. retentia;
v peretele pulpar paralel cu suprfata proximala;
v peretele pulpar sa se afle la o profunzime de minim 0,5mm de jonctiunea amelo-dentinara;
v peretii laterali convergenti spre exterior;
v accentuarea unghiului dintre pereti cu freze sferice ¼ sau ½ ;
v accentuarea unghiului incizal si deplasarea lui cu 0,5mm catre marginea incizala.
v Realizarea uni sant suplimentar de retentie la nivelul pragului gingival. Profunzimea santului este de 0,25mm, distanta: de la peretele oral la cel vestibular;
v Cand procesul carios a distrus creasta marginala retentia cavitatii este foarte mult redusa;
v Pentru suplimentarea retentiei se face pe fata orala o cavitate la nivelul foramenului caecum (unde stratul de smalt este mai gros);
v Profunzimea acestei cavitati este de 1,5 - 2mm;
v Retentia se face ce freze con invers.
6. rezistenta - nu sunt probleme;
7. finisarea: nu se face bizotare.
TRATAMENTUL LEZIUNILOR CARIOASE CARE AU DISTRUS UNGHIUL INCIZAL
(CAVITATE DE CLASA A IV-A)
Pentru tratamentul acestor leziuni sunt indicate materiale compozite asociate cu sisteme adezive amelo-dentinare. Dar nu tot timpul este de ajuns; mai trebuie pozitionate si elemente suplimenatre de retentie - pivoti parapulpari.
Prepararea cavitatii:
1. izolarea;
2. deschiderea: se face dinspre incizal;
3. exereza dentinei - la fel ca la caivtate de clasa a III-a;
4. extensia preventiva: - se indeparteaza doar smaltul cretos si fragil;
5. retentia: este greu de realizat
v Peretele parapulpar este plasat la 0,5mm de jonctiunea amelo-dentinara; el se prepara convex;
v Pragul gingival - poate avea un sant de retentie pe o profunzime egala cu jumatate din diametrul frezei sferice - frezele folosite sunt mici ¼;
v Tot pentru retentie se poate extinde preparatia si pe fata orala a dintelui sub forma unei cavitati lobate.
Rezistenta - pentru o rezistenta cat mai buna prepararea cavitatii trebuie sa fie cat mai conservativa.
Finisarea
v Bizotarea marginilor de smalt;
v Cu cat exista o suprafata mai mare de smalt bizotat, cu atat retentia (care se asigura de microretentii) este mai buna;
v Bizoul va avea 2-3mm in unghiul de 60°;
v Cand smaltul este foarte subtire nu se face bizotarea.
