MEDICATIA IN INFECTIA HIV referat







MEDICATIA IN INFECTIA HIV


In conditiile in care eforturile pentru prepararea vaccinului anti-HIV sunt inca departe de a da roade in ciuda faptului ca cel putin cu doua tipuri de vaccin a fost declansata prima faza de testare clinica (in Franta si SUA), terapia etiologica impotriva HIV, a agentilor infectiosi oportunisti (virusuri, bacterii, paraziti si fungi), a tumorilor precum si cea de restaurare a functiei imunologicc (prin substituire si/sau stimulare — modulare a raspunsului imun) ruman obiectivele principale in ameliorarea conditei clinice a celor infectati cu HIV.





Cu privire la stadiul actual in terapia infectiei cu HIV, caracteristic este modul de exprimare din subtitlul unui articol aparut la 23 noiembrie 1987 sub semnatura lui Ron Dagani in revista Chemical & Engineering News (numar special dedicat sindromului de imunodeficienta umana castigata SIDA/AIDS) au fost studiate zeci de medicamente potentiale pentru tratamentul SIDA/AIDS, dar nu este clar cand unul dintre ele se va alatura zidovudinei (AZT) in farmaciile din Statele Unite .

Tinand seama de faptul ca SIDA/AIDS este ,,o boala cu cap de hidra' in tratament se recurge la mai mulLe tipuri de medicamente:

Medicamente care inhiba replicarea HIV (terapie etiologica).

Medicamente care restabilesc functia sistemului imun.

Medicamente cu care se trateaza infectiile oportuniste (virale, bacteriene, parazitare, fungice).

Terapia antitumorala (tratamentul tumorilor secundare).

Tratament nutritional si de recuperare..


MEDICAMENTE CARE INHIBA REPLICAREA HIV

(Terapia etiologica)


In infectia cu HIV terapia etiologica se sprijina pe faptul ca replicarea virala este deopotriva implicata in patogenie si in progresia infectiei.

In aceste conditii tinta terapiei antivirale vizeaza secventele ciclului de replicare (fig. 1).

Asa cum se poate sesiza din fig. 1 primul grup de medicamente intervine asupra penetrarii si decapsularii virusului (pierderea anvelopei); al doilea grup de medicamente intervine asupra reverstranscriptazei, al treilea grup actioneaza asupra transcriptiei si translatiei virale; al patrulea asupra asamblarii si eliberarii particulei virale.


 

 


Fig. 1 Ciclu de replicare HIV si locurile probabile de actiune ale drogurilor

In tabelul 1 sunt prezentate detalii cu privire la secventele replicarii care pot fi ,,tinte' pentru interventia terapeutica antivirala.

Pana in prezent numai unele dintre secventele replicarii virale au putut fi abordate prin compusi medicamentosi care sa impiedice replicarea.

Din primul grup de substante, cele care ar impiedica pierderea anvelopei virale intr-o secventa anterioara actiunii reverstranscriptazei, face parte Amantadina care si-a probat activitatea de a bloca pierderea anvelopei virale asupra virusului gripal A.

Compusilor din al doilca grup care intervin ca inhibitori ai reverstranscriptazei li s-a acordat cea mai maro atentie (Suraminul, HPA-23, Fosfonoformatul, Amidotimidina) si pentru faptul ca activitatea reverstranscriplazei este esentiala pentru replicarea virala.

Tabelul 1

Secvente ale replicarii HIV care pot fi „tinte” pentru interventia terapiei

Secventa

Interventia posibila

Alasarea pe celula tinta (virala)


Anticorpi antivirali sau antireceptori celulari

Penetrarea in celula tinta si

„dezvelirea'AKN-pierderea anvelopei.

Medicamente care actioneaza similar cu

antagonistii calmodulinei pentru infectia cu virusul Epstein-Barr sau Amantadine pentru virusul gripal A

Transcriptia ARN in ADN de catre reverstranscriptaza.

Inhibitori ai reverstranscriplazei

Degranularea ARN prin actiunea ARN-azei (codificata de gena virala pol)

Inhibitori ai ARN-azei II


Integrarea ADN in genomul gazdei

Agenti care inhiba secventa de integrare codificata de gena pol (nu au fost inca descoperiti)

Transcriptia ADN in ARN

Inhibitori specifici pentru aceasta secventa la retrovirusuri nu s-au descoperit inca

Translatia ARN

Inhibitori ai tat III sau art/trs

Realizarea si asamblarea componentelor virale

Inhibitori ai miristilatiei, glicosilatiei sau modificatori ai proteazei.

Eliberarea particulei virale

Interferoni, anticorpi fata de antigenele virale


Analogii de guanozina, cei care fac parte din grupul al treilea de substante, actioneaza asupra translatiei si transcriptiei virale si a formarii de proteine virale.

In grupul al patrulea sunt incluse medicamenle, care actioneaza asupra secventelor, ce se dezvolta posttranscriptional prin aminoacizi analogi ai cisteinei si valinei respectiv D si L penicilinamine.

Alfa – interferonul actioneaza asupra eliminarii virusului.

Asocierea unor medicamente antivirale, care actioneaza asupra reverstranscriptazei pot actiona dupa aceasta secventa blocand producerea de virus sau protejand celulele neinfectate impotriva infectiei cu HIV.

Dupa multe incercari, in care au fost utilizate numeroase medicamente antivirale, ce actioneaza asupra reverstranscriptazei (Suramin, HPA-23, Fosfonoformatul) sau asupra transcriptiei si translatiei virale (Ribavirina) ori asupra eliminarii virusului (alfa-interferonul), s-a ajuns la concluzia ca ,,replicarea virala se intrerupe numai pe perioada administrarii medicamentului'. Din aceasta concluzie decurge o a doua care are implicatii majore in asociatie cu prima: ,,efectele adverse intr-un tratament indelungat — nedefinit in acest caz — determina intreruperea tratamentului'. In final se impune o a treia concluzie: necesitatea obtinerii unor compusi medicamentosi antivirali cu toxicitate redusa si aplicarea unei terapii etiologice cu asocieri de medicamente antivirale (HIV) care sa potenteze efectul antiviral dar sa nu amplifice efectele adverse singulare.

Tinand seama de faptul ca reverstranscriptaza dezvolta o functie virala unica, esentiala pentru replicare, aceasta a devenit obiectivul principal pentru terapia antivirala in infectia cu HIV intre medicamentele antivirale cu actiune asupra reverstranscriptazei (grupul doi), analogii dideoxinucleozizi (AZT) intrunesc in momentul de fata cele mai multe aprecieri pozitive din partea celor care au experienta in acest domeniu.

O particularitate farmacologica a analogilor dideoxinucleotizilor este aceea ca pot fi metabolizati in celulele mamiferelor (diferentiat pe specii de mamifere si pe celule - organe) pentru a deveni inhibitori ai replicarii HIV.

Din studiile efectuate cu 3'-Azido-3'deoxythymidine (AZT) analog al timidinei au reiesit efectele sale favorabile asupra infectiei cu HIV inclusiv usupra tulburarilor nervoase.

Efectele favorabile privesc: a) manifestarile clinice: castigul in greutate, disparitia unor infectii fungice ale unghiilor si a altor manifestari clinice; b) tulburarile imunologice (in special la acei bolnavi care au primit doze mari de AZT): cresterea numarului limfocitelor T helper/inducer, pozitivarea intradermoreactiilor si chiar ameliorarea efectului citotoxic al celulelor T.

Aceste efecte favorabile au fost obtinute intr-un experiment clinic cu o durata de 6 saplamani, cu regimuri (doze) de AZT diferentiat, la 19 bolnavi ce sufereau de SIDA/AIDS sau ARC (AIDS Related Complex). Medicamenlul a fost administrat la intervale de 4 ore intravenos (5 mg/kgcorp) timp de doua saptamani si oral patru saptamani in doza dubla fata de admmistrarea i.v. (10 mg/kgcorp) obtinandu-se niveluri terapeutice, AZT a fost bine absorbit din intestin si a traversat bariera hematoencefalica. Efectele adverse in acest studiu nu au determinat intreruperea tratamentuluj, dar in alte lucrari se subliniaza efecte toxice, in special, depresie medulara.

Tratamentul cu AZT a fost aplicat fie oral, fie asociat i.v. si oral obtinandu-se rezultate clinice bune, cu ameliorari evidente, pe durata tratamentului, in afara de bolnavul cu paraplegie; au fost de asemenea obtinute ameliorari ale testelor imunologice. La reducerea dozei dupa tratament indelungat (peste 5 luni), starea clinica s-a deteriorat iar la doua saptamani dupa intreruperea tratamentului a intervenit decesul.

In concluzie, 3'-Azido-3'deoxythymidine (AZT), un analog al timidinei, utilizat ca agent terapeutic in infectia cu HIV determina, in doze de 5 mg/kgcorp i.v. si 10 mg/kgcorp oral la fiecare 4 ore, modificari clinice inclusiv neurologice si, de asemenea, modificari ale imunitatii, leziunilor si functiilor nervoase. Aceste modificari se mentin numai pe durata tratamentului si la dozele sus-mentionate. In cursnl terapiei apar si efecte adverse dintre care cel mai important este dopresia medulara.

Un alt compus analog dideoxinucleozid esle 2',3'-dideoxicitidine (DDC) care este de zece ori mai potent decat AZT si se activeaza in celulele T uzand de diferite cai de fosforilare.

Acest medicament antiviral a fost administrat i.v. timp de doua saptamani si apoi oral patru sau mai mnlte saptamani, in 5 dozaje diferite, la 20 bolnavi cu SIDA/AIDS sau ARC. Medicamentul este bine absorbit din intestin si traverseaza bariera hematoencefalica.



Aceste date confirma efectul DDC impotriva HIV in vivo, si atrage atentia asupra efectelor adverse, care sunt diferite de cele ale AZT.

Medicamentul a fost administrat in doze de 0,03—0,09 mg/kg corp la 4 ore. Asocierea AZT in doze de 200 mg la fiecare 4 ore la dozele de DDC a putut prelungi durata tratamentului si efectele favorabile clinice si imunologice pana la 28 saptamani.

Este necesar sa subliniem ca inca la sfarsitul anului 1987 o publicatie din SUA preciza ca FDA (Food and Drug Administration), organismul responsabil cu aprobarea utilizarii medicamentelor in practica clinica nu aprobase pentru terapia etiologica in infectia cu HIV decat AZT, desi asa cum se poate observa din tabelul 2 mai exista si alte medicamente in experimentare clinica dar din diferite motive (efecte limitate, efecte adverse importante) nu au fost admise pentru practica clinica.

Un alt medicament cu actiune impotriva HIV, D-penicilamina a fost
experimentat putandu-se face o apreciere asupra efectelor sale terapeutice.

Din punct de vedere chimic D-penicilamina (DPA) este un agent chelator, care a fost utilizat pentru tratamentul afectiunilor inflamatorii, inclusiv reumatismul, in doze de 2 g/zi.

D-penicilamina s-a aratat inhibitoare pentru HIV in vitro cu toate ca nu se stie exact locul in care actionenza, dar se pare ca dupa revers-transcriptaza, D-penicilamina un analog structural al cisteinei, are mare afinitate in a forma legaturi stabile interdisulfide cu reziduurile de cisteina ale proteinelor, afectandu-le sever activitatea functionala prin inducerea schimbarilor in structura lor.

Forma chimica L-penicilamina are actiune similara dar si unele particu­laritati farmacologice. Cu toate efectele favorabile, pe care le produc cele doua medicamente, care impiedica replicarea virala si induc modificari clinice si imunologice, efecte limitate insa la perioada aplicarii terapiei (eel putin pentru AZT) si reactiile adverse observate fac ca, desi la sfarsitul anului trecut numarul bolnavilor tratati cu AZT era de 16 000, concluziile finale sa solicite prelungirea studiilor.

In acelasi timp alti agenti terapeutici antivirali (vezi tabelul 2) sunt in curs de experimentare dintre care unii intr-un stadiu mai avansat: AL 721 (o mixtura lipidica de gliceride neutre, lecitina si phosphatidiletanolcoline in proportie de 7:2:1), Ribavirina si Foscarnet.

Tabelul 2

Agenti virali in experimentarea clinica

Nr.

crt.

Denumirea medicamentului

Observatii


AL

Reduce RT (reverstranscriptaza HIV), modifica functiile imune si simptomele clinice; nu da reactii adverse


Carrisyn

Are efecte antivirale si imunomodulante.


DDG

Este studiat in combinatie cu zidovudina (AZT)


Doxorubicin

hydrocloride (adriamicina)

Antibiotic citotoxic, agent anticanceros; inhiba infectivitatea HIV si replicarea in vitro. Se gaseste in faza a doua de testari clinice in terapia SK


Foscarnet

Inhiba RT (revers-transcriptaza HIV), inhiba se-lectiv ADN polimeraza virala, da nuraeroasc reactii adverse


Ganciclovir

Este studiat impreuna cu zidovudina (AZT)


HPA – 23

Inhiba replicarea HIV in vitro prin inhibare. RT                ( reverstranscriptaza), reduce RT la bolnavi dar nu induce modificari imunologice si clinice. Produce trombocitopenie, are timp de injumatatire scurt (2 ore dupa administrarea i.v.) si nu trece bariera hemato-encefalica


Interferon beta

Induce supresia replicarii HIV in vitro; beta-interferonul recombinat are efect limitat, asupra sarcomului Kaposi asociat SIDA/AIDS


Penicilamina

Dozele mari inhiba replicarea HIV la bolnavii cu            pre-SIDA/AIDS cu o persistenta de 24 Sapt. dupa incetarea terapiei. Se continua sludiile in vederea determinarii dozei optime.


Peptida T

Blocheaza infectia HIV in vitro.

Rezullatelc clinice sunt controversate; faza I de cercetari clinice se desfasoara in continuare.


Ribavirina

Efectele asupra HIV controversate


Rifabutin

Inhiba replicarea HIV in vitro si trece bariera hemato-encefalica


Zidovudina (singurul medicament

aprobat de FDA pentru tratamentul

bolnavilor cu SIDA/AIDS si

ARC in SUA)

Blocheaza replicarea virala Hiv, pe durata tratamentului se imbunatateste slarea clinica, bolnavul castiga in greutatesi are si mai putine infectii oportuniste. Produce depresie medulara la multi bolnavi ducand la scadcrea numarului eritrocitelor si limfocitelor. Studiile clinice sunt in curs.


Exista si medicamente cu actiune antivirala (HIV), care se gasesc in etapa studiilor preclinice (tabelul 3); trei dintre aceste medicamente (CS87, D4C, DDA) au structuri si actioneaza similar AZT-ului si DDC iar doua actioneaza diferentiat [AME asupra celulei tinta iar Castanospermina asupra glicosilarii virusului].

Tabelul 3

Medicamente care actioneaza impotriva HIV — in studii preclinice

Denumirea                medicamentului

Categoria de agenti asupra carora este activ

1. AME

Antibiotic antifungic, solubil in apa,mai putin toxic decat Amfotericina B cu proprietati virale. AME interfera cu infectivitatea virala prin legarea inversibila cu colesterolul din membrana celulara si alterarea majora a functiei si permeabilitatii celulei tinta.

2. Castanospermina

Interfera cu glicosilarea virionului HIV, alternand si glicoproteinele din anvelopa si prevenind intrarea HIV in celula tinta. Diminua fuziunea celulara inhiband astfel transmisia virusului de la celula la celula.

3. CS 87

Inhiba replicarea HIV in vitro. Este de 50 ori mai putin activ decat zidovudina(asemanatoare ca structura chimica) dar si de 23 ori mai putin toxic pe maduva.

D4C

Inhiba RT (reverstranscriptaza HIV) de o maniera similara zidovudinei

DDA

Este studiata pentru activitate anti-HlV. Este mai putin patenta dar si mai putin toxica decat DDC.


Actualmente, posibilitatile terapeutice antiretrovirale se schematizeaza astfel:

TRATAMENT ETIOLOGIC:

*     Posibilitati terapeutice antiretrovirale



Inhibitori nucleozidici de reverstranscriptaza (NRTI)

AZT (ZDV, Zidovudina, Retrovir);

ddC (Zalcitabina, HIVID);

ddl (Didanosina, VIDEX);

3TC (Lamivudina, EPIVIR);

d4T (Stavudina, ZERIT).

Inhibitori ne-nucleozidici de reverstranscriptaza

Nevirapin (VIRAMUNE);

Delavurdin (RESCRIPTOR);

Lovirid.

Inhibitori de proteaza

Saquinavir (INVIRASE);

Ritonavir (NORVIR);

Indinavir (CRIXIVAN);

Helfinavir (VIRACEPT);

VX478 (VERTEX).

Blocanti ai atasarii virusului de receptorii celulei gazda

molecule CD4 recombinate, solubile;

complexe hibride CD4 - IgG;

molecule de polizaharide - sulfat (exemplu: dextran sulfat);

peptide scurte (peptidul T);

anticorpi antivirali;

substante polianionice (suramin, acid glicirizinic, polimer de acid sulfonic).

*     Principii de tratament antiretroviral

Tratamentul trebuie inceput inainte ca imunodeficienta sa devina manifesta;

este necesara o colaborare medic - pacient pentru stabilirea unui tratament individualizat cat mai eficace, tinandu-se cont de stadiul infectiei si de stabilirea sensibilitatii/rezistentei virusului, cu care este infectata fiecare persoana; inainte de inceperea tratamentului, este bine sa se cunoasca de catre ambele parti daca medicamentele si analizele necesare pentru monitorizare vor fi disponibile pe toata perioada preconizata;

se profileaza scheme de tratament combinate, cu doua sau mai multe preparate.

Cele mai frecvente asocieri medicamentoase pentru adolescenti si adulti sunt:

Zivoduvina + Lamivudina.

Stavudina + Lamivudina.

Stavudina + Didanozina + un inhibitor de proteaza.

Zidovudina + Zalcitabina.

Zidovudina + Didanozina.

Nici unul dintre inhibitorii de proteaza nu este pana in prezent recomandat pentru tratamentul copiilor sub 2 ani:

Efectele tratamentului antiretroviral, se manifesta incepand cu 2-4 saptamani de la initierea schemei terapeutice sau de la reluarea seriei.         

In vederea asigurarii unui rezultat optim al terapiei antiretrovirale se recomanda:

Asigurarea calitatii schemei terapeutice;

-Frecventa corecta a seriilor

Interpretarea corecta;

Luarea in considerare a unor factori care pot influenta raspunsul terapeutic.

*     Impedimentele tratamentului antiretroviral

Folosirea pe scara larga a inhibitorilor reverstranscriptazei virale, s-a soldat cu aparitia unor mutante genotipice rezistente, ceea ce impune decelarea acestora prin tehnici adecvate de biologie moleculara:

actualele combinatii terapeutice nu garanteaza vindecarea, ele avand si reactii adverse;

- testele pentru stabilirea sensibilitatii/rezistentei virusului cu care este infectata fiecare persoana, medicamentele, testele pentru monitorizarea tratamentului, sunt scumpe.


Medicamente care restabilesc functia sistemului imun


Terapia de restaurare a raspunsului imun constituie un obiectiv esential tinand seama de implicatiile infectiei cu HIV asupra raspunsului imun, indeosebi a imunitatii celulare dar si a celei umorale. Efectele favorabile determinate de terapia antivirala asupra imunitatii sunt extrem de limitate atat ca efect cat si ca durata.

In tabelul 4 sunt inscrisi imunomodulatorii in experimentare clinica

in SUA; diversitatea acestor substante in majoritate stimulante ale imunitatii si experienta limitata face ca opiniile sa se reduca la cei care le-au experimentat, destul de putin numerosi (tabelul 4).

In literatura de specialitate au aparut doua studii in care sunt subliniate efectele pozitive ale Ampligenului asupra HIV si a tulburarilor imunitatii induse de HIV ca si efectul sinergic si reducerea dozei necesare de azidothymidina (AZT) in tratamentul infectiei cu HIV. Un alt preparat care pare a fi promitator in practica clinica este granulocyte macrophage-colony stimulating factor, GM – CSF, un hormon uman glicoproteina, care are atat proprietatea de a intari raspunsul imun ca si cea antivirala (anti-HIV).

In prima experimentare clinica a GM-CSF recombinat s-a observat cresterea leucocitelor circulante pe perioada administrarii si scaderea la incetarea tratamentului; este de retinut ca GM-CSF nu stimuleaza limfocitele T4, dar stimularea leucocitelor poate fi utila in combaterea infectiilor oportuniste.

Asocierea GM-CSF cu zidovudina (AZT) a dus la evidentierea unui efect sinergic. Alfa-interferonul recombinat a fost de asemenea utilizat cu succes in terapia sarcomului Kaposi dar se pare ca eficientaacestui tratament se limiteaza la stadiile initiale de sarcom Kaposi in care limfocitele T4 se pastreaza inca in numar de peste 400/mm3; la bolnavii cu sarcom Kaposi care au raspuns la terapia cu alfa-interferon s-a observat si un efect antiviral (HIV) atestat prin cultura virusului din sange. In asociere cu zidovudina, alfa-interferonul s-a dovedit a fi un puternic inhibitor al HIV.

Tabelul 4

Imunomodulatori in experimentare clinica (3)


Denumirea medicamentului

Actiunea in organism

Observatii

Ampligen

Anti-HIV induce productia de interferon, activeaza celulele killer naturale, augmenteaza un mecanism antiviral celular

Modifica functiile imuno si semnele clinice. Se aplica la bolnavi care inca nu au dezvoltat SIDA/AIDS

Imunoglobuina Antiinterferon

Se leaga cu acid-labil alfa-interferon care are niveluri in exces in singele bolnavilor infectati cu HIV (ARC si SIDA/AIDS), restaureaza functia imuna normala

Este in faza I de experimentare clinica

GM-CSF

Regleaza dezvoltarea si functia celulelor sistemului imun inclusiv a granulocitelor si macrofagelor

Creste numarul leucocitelor dupa 14 zile de administrare i.v.; la incetarea tratamentului numarul leucocitelor scade.

Imreg-1

Stimuleaza productia de interleukina 2 interferon si alti reglatori biologici si modifica capacitatea functionala a celulelor T helper

In ARC si SIDA/AIDS modifica functia imuna si unele semne clinice si scade rata de progres a bolii. Nu are efecte toxice. Se va incheia in curand faza a 3-a a studiului in ARC si SIDA/ AIDS.

Imuthiol

Agent metal chelator induce diferentierea celulelor T si maturarea

Produce modificari clinice la bolnavii cu ARC si SIDA/ AIDS, creste nivelul limfocitelor T4 dar nu modifica semnificativ alte functii imune.

Alfa-1                 interferon

Efect anti-HIV indeosebi la persoanele pozitive pentru anticorpi anti-HIV asimptomatice

Produce rcducerea partiala sau totala a tumo-rilor din SK

Interleukin- 2

Mijloc de stimulare a pro-liferarii limfocitelor T si restaurarea functiei imune

In studiile clinice nu s-a probat efectul presupus, se studiaza eficienta in asociatie cu zidovudina (AZT)

Isoprinosine

Efect imunomodulant si antiviral in vitro

In studii dublu-orb la bolnavii cu ARC, Isoprinosina a produs cresterea numarului celulelor NK si celulelor T4 care persista luni dupa incetarea tratamentului

Tumor necrosis factor (TNF) si gama-interferonul

Nu se cunoasle precis mecanismul

TNF singur a fost aplicat in SK. In combinatie cu alfa-interferonul, se experimen-teaza faza I clinica in ARC


O metoda de a combate SIDA/AIDS este de a administra medicamente capabile sa induca producerea de alfa-interferon propriu in organism. Ampligenul (ARN sintetic) si Imreg-1, o peptida derivata din leucocitele umane, sunt doua medicamente, care realizeaza stimularea de alfa-interferon propriu si pe langa aceasta ambele declanseaza si alte raspunsuri biologice imune in organism.

S-a incercat terapia asociata a zidovudinei (AZT) cu transplantul de maduva; metoda este limitata de necesitatea de a avea un geaman identic neinfectat care sa serveasca ca donator (3).


Medicamente pentru terapia infectiilor

oportuniste


Terapia infectiilor oportuniste este deosebit de importanta intrucat infectiile oportuniste sunt in majoritatea cazurilor de SIDA/AIDS cauza directa de deces.



Acest tratament trebuie diferentiat si adaptat, in functie de etiologie (bacteriana, fungica, virala, parazitara). Tratamentul este precoce, agresiv si prelungit.

In tabelul 5 este prezentat sintetic stadiul terapiei actuale in infectiile oportuniste, unele date recente vor fi expuse in continuare.

Pneumonia cu Pneumocystis carinii o dezvolta 60-80% dintre bolnavii cu SIDA/AIDS constituit si in majoritate supravietuiesc primului episod dar mai mult de jumatate decedeaza in cursul anului urmator; se utilizeaza doua modicamente: Cotrimoxazolul (trimetroprim asociat cu sulfametoxazol) si Pentamidina, amandoua eficiente dar cu efecte adverse in 50% din cazuri chiar la administrarea parenterala, ceea ce limiteaza efectele favorabile. Administrarea Pentamidinei in aerosoli a dus la rezultate foarte bune si a indepartat practic reactiile adverse.

Administrarea i.v. a unui medicament anticanceros in experimentare Trimetrexate asociat cu acid folic (intrucat Trimetrexate blocheaza acidul folic) s-a dovedit eficient in terapia pneumoniei produsa de Pneumocystis carinii la 370 bolnavi.

Tabelul 5

Tratamentul infectiilor oportuniste

Microorganismul

Infectiile cele mai curent determinate

Tratamentul

1. Paraziti:



Cotrimoxazol sau Pentamidina (Lomidine) Sulfadiazina Pyrimethamina mai rar Cotrimoxazol; Sulfadoxina + Pirimetamina

Nu exista tratament eficace                              Mai putin eficace Spiramicina (Rovamicina) Nu exista tratament eficace

Tiabendazol (Mintezol)

Pneumocystis carinii

Pneumonie

Toxoplasma gondi

Cerebrala

Pneumopatie

Febra-adenopatie

Cryptosporidium

Diaree cronica

Isospora belli

Diaree

Anquille (Strongyloides : stercoralis)

Diaree

SNC

Bacterii:



Mycobacterium tuberculosis

Mycobacterium avium intracellu-larae

Salmonella non typhi

Tuberculoza pulmo-nara ganglionara sau diseminata.

Tuberculoza pulmo-nara ganglionara sau diseminata

Diaree Febra

Antituberculoase clasice


Nu exista tratament eficient


Ampicilina, Cloramfenicol

Virusuri

Retinita

Encefalita

Pneumonie interstitiala

Enterocolita

Ulceratii cutano- mucoase

Enterocolita

Febra

Adenopatii

Encefalita


Nu exista tratament; in

experimentare

Foscarnet DIIPG                        Acyclovir (Zovirax)


Nu exista tratament

Nu exista tratament

Citomegalovirus

Herpes simplex

Virusul Epstein-

Barr

Papovavirus

Ciuperci:



Cryptococcus

neoformmans

Candida albicans

Pneumopatie Meningoencefalita Infectii bucale Esofagita Septicemie

Itraconazol, Amfotericina B (Fungizone) 5 fluorocytozina (Ancotil) Ketoconazole (Nizoral)


Spre deosebire de pneumonia cu P. carinii este de notat ca terapia curenta pentru multe infectii bacteriene care ameninta viata bolnavilor cu SIDA/ AIDS, de exemplu cele provocate de Mycobacterium avium, este inadecvata intrucat aceasta bacterie care provoaca infectii de tip tuberculos este rezistenta la medicatia antituberculoasa uzuala. Un alt parazit oportunist cumplit este Cryptosporidium care produce o diaree apoasa incontrolabila la bolnavii cu SIDA/AIDS care sfarsesc prin a muri datorita malnutritiei si deshidratarii.

Aceste infectii evolueaza in maniera citata datorita faptului ca sistemul imun este depresat, incapabil sa actioneze asupra acestor agenti infectiosi.


Terapia antitumorala

(TRATAMENTUL TUMORILOR SECUNDARE)


Acest tratament comporta o grija deosebita, schemele sale depinzand de natura tumorii, de gradul de agresivitate, stadiul si statusul imun.

Se impune prudenta la aplicarea chimioterapiei si a radioterapiei, pentru a evitaaccentuarea imunodepresiei profunde cumulate (prin factori imunosupresivi prezenti in orice forma de malignitate si prin depresia HIV - indusa a imunitatii).

Tumorile care se asociaza cu SIDA/AIDS: sarcomul Kaposi si limfomul malign necesita o apreciere terapeutica in contextul bolii de baza.

La multi bolnavi sarcomul Kaposi nu produce decesul si prognosticul este grevat de imunodeficienta. In mod exceptional boala se mamfesta masiv la nivelul plamanilor sau abdominal, determinand hemoragii importante.

Nodulii Kaposi izolati pot fi tratati prin iradiere, repetata daca este necesar. Edemul in general ca si edemul fetei si leziunile din cavitatea bucala pot fi de asemenea, tratate prin iradiere ca si leziunile sangerande de la palat, penis, membrele inferioare. Chimioterapia intralezionala cu Vinblastina este dureroasa si nu da rezultate mai bune decat iradierea. SK care progreseaza rapid poate fi tratat cu imunoterapie si chimioterapie. Se asociaza interferonul alfa in doze mari cu Etoposide (UP-16) sau Vinblastina, obtinandu-se raspuns favorabil in 30-80%, dar remisiunile sunt incomplete si de scurta durata.

Tratamentul limfomului este dificil, chimioterapia produce remisia unipasagera, iradierea adanceste imunodeficienta iar infectiile oportuniste grabesc sfarsitul.

Metodologia terapeutica care-si face loc este asocierea constanta a medicatiei etiologice anti-HIV sau anti-germeni oportunisti cu medicatie imunomodulanta si de restaurare a imunitatii.


TRATAMENT NUTRITIONAL SI DE RECUPERARE


Nutritia trebuie sa fie hipercalorica, hipolipidica, lipsita de lactaze. Etapele si indicatiile asistentei nutritive ale pacientului HIV-pozitiv:

dieta orala corecta - cand pierderea in greutate este moderata si sub 10%;

tratament medicamentos - pentru stimularea apetitului si tratarea anorexiei;

nutritia enterala - cand pierderea in greutate este peste 10% sau albulinemia este sub 3 g/dl;

nutritia parenterala - cand exista tulburari digestive severe, cand nutritia enterala este imposibila si ineficace.

Terapia de recuperare consta in fiziokinetoterapie.

Inainte de a incheia capitolul ,,tratament', mentionam, cu titlu informativ, o posibila cale terapeutica de viitor, prin introducerea in organism, a unui virus HIV standard ,,defectiv', competitiv cu virusul natural in ,,ocuparea' limfocitului.

BIBLIOGRAFIE:


CONSTANTIN VOICULESCU: - „Actualitati in infectia HIV/SIDA”, Ed. Medicala, Bucuresti, 2000;

CUPSA A., BULUICEA D.: - „Infectia cu HIV la copii si adulti” – Ed. Universitaria, Craiova, 1995;

CUPSA A. – „Infectia cu virusul imunodeficientei umane” – Ed. Universitaria, Craiova, 2997;

PAUN LUDOVIC – „Infectia cu HIV”, Ed. Medicala, 1989.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu









Scriitori romani