Bazele psiho-pedagogice de dezvoltare a capacitatilor creative referat






Bazele psiho–pedagogice de dezvoltare a capacitatilor creative

Creativitatea

Expresiva



 

Productiva

 

Inovativa

 

Inventiva

 

Emergenta

 




Factorii creativitatii

Sociali

 

Ereditari

 

Educationali

 




Flexibilitatea,

fluenta,

senzitivitatea cerebrala.

Originalitatea,

elaborarea.

 






Dinamica creativitatii

Preparatia

 

Incubatia

 

Inspiratia

 

Verificarea

 





Conditiile

Mediului ambiant natural

 

Mediului ambiant educational

 

Mediului ambiant social

 






Elementele ale mediului care pot frana creativitatea

Descurajarea, resemnarea, timiditatea, inhibitia

 

Inertia de gandire si actiune

 

Rigiditatea in aprobarea problemelor

 






Metode si procedee creative

Brainstorming-ul

 

Sinectica

 




Procedee de stimulare a imaginatiei

Utilizarea         

 

Analogia

 

Adaptarea

 

Modificarea

 



Amplificarea

 

Substituirea

 

Inversarea

 


Psiho-pedagogia contemporana evidentiaza cateva etape ale procesului de creatie.

Etapa de preparare – atunci cand se aduna informatie.

Etapa de incubatie – interna, duce idee in sine si vrea sa o realizeze.

Etapa de iluminare – este acel moment fericit cand omul gaseste solutia. Poate sa vada opera in vis, poate sa vada produsul realizandu-se. Ceea ce a visat a realizat.

Etapa de verificare – daca a fost corecta ideea care a aparut si a fost realizata.

Prin aceste patru etape decurge creativitatea.

Cercetarile pedagogilor, psihologilor, plasticienilor ne permit ca semnul distinctiv al creativitatii este transformarea. Transformandu-le noi putem crea ceva nou. La perioada copilariei poate sa fie dezvoltata creativitatea si anume afirma acest lucru psihologii (Vigotskii, Muhina, Rubenstein). Pedagogii care au activat in domeniu (Comarova, Kazakova, Cosminskaia, Curocikina, Pantiuhina, Samorukova, Lagunskaia, Zolotnikov).

Levin, Teplov, Chibri, Pincasistii, Cisteacov, Bogaciova, considera ca creativitatea este posibila la varsta prescolara si au formate careva predespozitii, fara instruire nu pot obtine acele succese, deoarece vor intalni careva greseli, greutati in calea lor si rezultatul va fi anevoios.

Capacitatile se obtin numai prin munca, prin instruire si educatie. Pedagogul trebuie sa dispuna de o maiestrie foarte inalta ca copilul nici sa nu simta ca el este tutelat. Sa formam deprinderi grafice, cum mai usor trebuie sa faca o linie orizontala, verticala, un cerc, un patrat.

Singur copilul n-o sa reuseasca sa insuseasca ce culori pot sa imbine pentru a obtine o culoare data, unde trebuie sa situeze un punctisor in locul ochiului. El poate sa afle lucruri frumoase, noi, care duc la o dezvoltare mai inalta. Sa ne folosim de acele trepte senzitive identice acelei perioade de dezvoltare a copilului corespunzatoare varstei.

Copacul se deseneaza in felul urmator, invatand copiii sa redea o linie verticala, orientand copilul cu varful pensulei din partea de sus conduce pensula in jos si cateva crengute situate in forma de unghi. Pe baza cunostintelor intelectuale cream, dezvoltam la copii potentialul creativ. Trebuie sa respectam niste etape. Avand abilitati practice nascociri teoretice putem sa dezvoltam creativitatea.

Sa formam cunostinte, priceperi, deprinderi, sa formam capacitati de analiza, sinteza, comparare, sa invatam copilul sa mediteze asupra celora ce este in mediu. Sa spuna-n glas despre ceea ce a meditat. Prelungind sa-si gramadeasca, achizitioneze cunostinte si sa le spuna in glas, sa le analizeze, caracterizeze. Sa-si poata alege o tema dupa capacitatile si posibilitatile sale.

Sa constientizeze continutul viitoarei imagini, din ce elemente, figuri, forme o sa realizeze.

Selectarea materialului – de unde sa aleaga materialele pentru desen , foaia de hartie, culoarea, conturul foii la modelare, lut, cutitas, obiecte de a scobi, de a face un ornament pe obiectul modelat.

Actualizarea – ce si cum sa redea.

Proiectarea – copilul trebuie sa stie sa-si poata proiecta, de ce, cum poate incepe lucrarea. De educat in asa fel, de dirijat copilul ca el sa aiba incredere in fortele proprii.

Atingerea unui nivel, unei trepte spre talent, noi putem dezvolta la copii. Copilul trebuie sa-si proiecteze lucrul pe foaia de hartie imaginativ, sa fie o consecutivitate in acest lucru.

Intens la grupa pregatitoare dezvoltam creativitatea in baza celor dezvoltate. Copilul isi proiecteaza unele culori, lungimi, unor forme, marimi.



Studierea modelului

Sa dam posibilitate copiilor sa-si aleaga culoarea catargului, corabioarei, steguletului. Sa studieze cu ce sa inceapa, cum trebuie sa decurga, cu ce sa termine.

Actualizarea modului de actiune

Actualizam acei copii care au fost mai pasivi.

Lucrarea copiilor si evaluarea rezultatelor, avandu-se in vedere integritatea imaginilor, tehnici de interpretare, specificul imaginatiei a unor copii.

Evaluarea – ce a facut corect si ce nu singur, nu cu ajutorul colegului.

Folosirea metodelor didactice de instruire, netraditionalele tehnici, metode, sunt destinate pentru predestinarea, dezvoltarea imaginatiei, fanteziei si a culorilor, deprinderile grafice de a reda corect niste contururi, imagini, forme, particularitati ale corpului, la procedeele netraditionale nu se dezvolta. Ele nu trebuie de permis sa persiste mult in activitatile copiilor pentru ca nu dezvolta nimic. Sa nu abuzam de aceasta, lasand in urma celelalte metode care dezvolta.

Sa integram muzica cu aplicatia, cu desenul, este cu totul altceva.

Problema dezvoltarii creativitatii a fost cercetata in mai multe decenii. Odata cu dezvoltarea invatamantului prescolar o atentie deosebita se acorda problemei dezvoltarii creativitatii in psihologie si pedagogie. Ca si la etapele de varsta scolara, procesul de dezvoltare a creativitatii la prescolari presupune aceeasi structura. Aceasta structura exprima independenta existenta intre produsul creator – procesul creator, personalitatea creatoare.

Produsul creator reprezinta, in esenta, un element nou in raport cu experienta sociala anterioara sau cu experienta de viata a unui individ: criteriul originalitatii, un cadru de corelare care reprezinta spatiul ierarhic de manifestare a creativitatii, in plan individual sau social (Landan, Erica, 1979, pag. 20)

Criteriul relevantei care permite autoevaluarea performantei indiferent de forma sa de manifestare (produs creator material sau spiritual), in termeni de utilizare sociala

Originalitatea si relevanta produsului creator, exprimate la diferite grade de generalitate, acopera cinci niveluri ierarhice Primele doua niveluri corespund planului secundar al creativitatii care stimuleaza aparitia unor elemente noi, semnificative, doar in raport cu experienta individuala. Ele asigura intelegerea fenomenelor studiate, largirea acesteia in limite cunoscute sau aplicate deja la scara valorilor sociale. Ultimele doua nivele corespund planului primar al creativitatii care ofera o noua intelegere a fenomenelor studiate. Ele asigura transformarea, restructurarea in adevaruri noi in raport cu realizarile anterioare inregistrate intr-un domeniu sau altul de activitate. Intre cele doua niveluri, un rol aparte revine inventivitatii. Ea trebuie conceputa ca un nivel tranzitoriu, care stimuleaza saltul de la produsele creative, semnificative, individual la produsele creative angajate social.     



Idei similare a elaborat Sorin Cristea cu referire la:

Procesul creator presupune parcurgerea urmatoarelor patru etape:

pregatirea – actiunii complexa bazata pe urmatoarele operatii: identificarea problemei in termeni optimi (natura, specific, timp, etc.). 

Analiza datei problemei in vederea formularii clare a acestora (premise, principii, resurse posibile si necesare,), acumularea si selectionarea informatiei necesare pentru abordarea corecta a problemei; prelucrarea si sistematizarea informatiei stocate, elaborarea strategiei de rezolvare a problemei la nivelul unui plan operativ;

Incubatia – o actiune complexa realizabila intensiv sau si extensiv prin diferite operatii de organizare si reorganizare a informatiei pregatite anterior prin procesari care valorifica experienta individuala si sociala a subiectului la nivelul constiintei acestuia dar si in planul verigilor sale profunde, dependente de zona inconstientului dar si a constientului;

Iluminarea – actiunea complexa de asociere si de combinare a informatiei care declanseaza momentul inspiratiei, respectiv al descoperirii solutiei optime de rezolvare a problemei;

Verificarea – actiunea complexa de evaluare finala a solutiei adoptate anterior, realizabila prin operatii de apreciere, validare, aplicare, in conditii de amendare, finisare, ajustare, reorganizare, perfectionare permanenta. Procesul creator implica sesizarea si rezolvarea unor probleme, actiune complexa bazata pe urmatoarele operatii: definirea si intelegerea tipului de problema, avansarea unor solutii virtuale, ipotetica a solutiilor probabile, (re)actualizarea – activarea cunostintelor si capacitatilor necesare pentru alegerea solutiei optime, alegerea solutiei optime pe criteriul originalitatii si al eficientei, aplicarea solutiei optime in cadrul specific definit de problema existenta; verificarea modului de rezolvare a problemei in sens managerial (abordare sistematica – optima – strategica).

Aceleasi idei le inalnim la I. Nicola, Bontas.

Personalitatea creatoare reprezinta cea de a treia dimensiune a creativitatii, care evidentiaza resursele sistemului psihic uman, capacitatea acestuia de a angaja un proces creator, sustinut la nivelul constiintei individuale cu scopul de a produce ceva nou, original si eficient. Trasaturile personalitatii creatoare pot fi grupate la nivelul urmatoarelor trei categorii de factori: intelectuali, operationali, comportamentali, (Nicola Gr. 1981, pag. 21-22). Functia pedagogica a creativitatii - orienteaza in mod special, realizarea a doua actiuni complementare: elaborarea unui model de educare a creativitatii; proiectarea unei invatari creative.

Elaborarea unui model de educare a creativitatii presupune valorificarea, la diferite niveluri de generalitate a raportului functional existent intre comportamentul creativ si flexibilitatea gandirii creatoare .

Obiectivul general vizeaza formarea, dezvoltarea unei personalitati capabile sa se angajeze creator in plan cultural, profesional, etic.)

Obiectivele specifice intermediare vizeaza proiectarea, realizarea unei educatii problematizante, posibila prin: stimularea gandirii prin sesizarea si rezolvarea unor situatii - problema din ce in ce mai complexe: dezvoltarea capacitatilor operationale definitorii pentru personalitatea creatoare (analiza - sinteza; generalizare – abstractizare; evaluare critica); activarea metodologiilor pedagogice bazate pe corelarea optima a factorilor interni (stil cognitiv, atitudini - aptitudini creative); cu factorii externi (tehnologiile de: comunicare, cercetare, actiune practica, programare specifica, necesare pentru cultivarea creativitatii).

La varsta prescolara sunt preconizate un sir de obiective concrete care vizeaza operationalizarea obiectivelor generale si specifice la niveluri dependente de conditiile concrete de realizare (resursele creative ale organizatiei scolare, clase de elevi, tipului de activitate educativa, didactica proiectat etc). In conditiile unei educatii/instruiri problematizante, aceste obiective concrete pot dezvolta gradual urmatoarele performante si competente sustinute prin sarcini didactice adecvate, realizabile pe parcursul unor activitati de: stimulare a flexibilitatii gandirii, cultivare a gandirii divergente valorificare a aptitudinilor speciale.

Piajet J. studiind procesele psihice determina ca: proiectarea invatarii creative presupune anticiparea unor strategii manageriale deschise, aplicabile in timp si spatiu prin: clarificarea scopului invatarii creative la nivelul interactiunii existente intre: operativitatea intelectuala – performanta scolara – restructurarea permanenta a activitatii de predare – invatare – evaluare; stabilirea sarcinilor cadrelor didactice in conditiile invatarii creative (individualizarea fiecarei secvente didactice prin diferite procedee de aprobare, vezi sentimentul succesului, incurajarea spontaneitatii, stimulare a potentialului minim – maxim, amendare a superficialitatii); crearea unei atmosferi afective, optime, necesare pentru anularea treptata a factorilor de blocaj (teama, tensiune, imitatie, conformism, criticism, frica); valorificarea psihologica deplina a corelatiei profesor – elev la nivelul tuturor continuturilor educatiei intelectuale, morale, tehnologice, estetice, fizice.

Conceptul pedagogic de creativitate propune un model teoretic adaptabil la conditiile unui „praxis” educational deschis autoperfectionarii permanente. In aceasta acceptie, creativitatea defineste: un produs creator situat cel putin la nivel inventiv; un proces creator orientat in directia sesizarii si a rezolvarii – problema la nivelul gandirii divergente; o dimensiune axiologica a personalitatii care valorifica resursele globale ale sistemului psihic uman, la nivelul interactiunii optime dintre atitudinile si aptitudinile creative.

Florin Druta – 1997, afirma ca pina in anii 50 atentia psihologilor era centrata pe analiza procesului de creatie, considerat ca un fenomen rar, prezent exclusiv la elitele stiintifice si la marii creatori de opere literare si artistice. Cunostintele eleborate au rezultat in mod esential din analizele biografice ale savantilor L.Kubie, M.Bejan, H. Piercson, J. Piajet, E. Richard. Oamenilor de arta, sau din marturiile pe care le-au lasat unii dintre ei. Dupa al doilea razboi mondial, creativitatea apare ca o necesitate sociala si economica, devenind obiect de cercetae de sine statator. Conceptul de creativitate se aplica deja atat copilului care se joaca cat si inventatorului sau omului de arta.

Creativitatea este definita uneori ca fiind „procesul prin care un individ sau un grup plasat intr-o situatie data elaboreaza un produs nou original in conformitate cu necesitatile si scopurile situatiei respective”. Altii o definesc drept „capacitatea de a organiza (reorganiza) elementele campului perceptiv sau imaginativ indiferent ca este vorba de joc, principii matematice sau cuvinte”.

Procesul creativ poate fi realizat in mod intentionat, el poate fi invatat si dezvoltat la un mare numar de oameni. La aceste idei se adauga cele ale lui Osborn potrivit carora cercetarea de grup poate favoriza in anumite conditii, creativitate. Opinia lui Osborn, potrivit careia punctul de plecare al creativitatii este imaginatia. Imaginatia este definita ca aptitudine de a reprezenta obiecte absente si de a combina imaginile acestora intre ele.

Unii autori (Muhina E., Vetlughina N.A., Comarova, Cazacova) fac distinctia intre imaginatia reproductiva si imaginatia creativa. Cea reproductiva – este legata de trecut si utilizeaza in mod enuntial elemente furnizate de memorie. Imaginatia creatoare este prospectiva; ea permite reprezentarea unor fapte care inca nu exista. Imaginatia spune Jung „nu este o facultate speciala deoarece ea se poate manifesta in toate formele esentiale ale vietii psihice: gandire, sentiment, senzatii, intuitii. Ea este expresia directa a energiei psihice”. Produsele imaginare sunt, mai bogate atunci, cand controlul intelectual este mai slab o imaginatie pur creativa este inexplicabila. A crea inseamna a face sa apara un lucru inedit, imprevizibil. A explica inseamna – cum spune Meyerson – a transforma necunoscutul in cunoscut. Imaginatia este un raport direct cu personalitatea celui ce creaza, cu mediul sau, cu experienta sa personala. Creatorul, gaseste in cultura epocii elementele creatiei proprii; gaseste in tendintele, pasiunile sau nevoile colectivitatii careia ii apartine solicitarile afective care-i inspira creatia.

Adesea este subliniat rolul inspiratiei in procesul de creatie, asa cum precizeaza Osborn – „nici o persoana nu este vizitata de inspiratie daca nu a fost anterior in permanenta cautare de idei”. Iluminarea provine din surse obscure ale constiintei in timp ce inspiratia este rezultatul unei indelungate perseverente urmata in finala de un „stimul accidentat” natura caruia nu poate fi clar determinata. Cum spunea Osborn: „perseverenta capitalizeaza inspiratia”. Rougier L. remarca faptul ca inventatorul trebuie sa se fereasca de logica, de demersuri, excesiv de metodice, “pentru a gasi ceva trebuie sa confruntam ideile cele mai disperate, sa ne indepartam de obiceiurile intelectuale comune, sa cautam paradoxurile”. Creatia se face in nori, in obscur, in contradictoriu. Imaginatia nu este intotdeauna creatoare, poate fi „combinatorie” sau „novatoare”. Eduard spunea: „trebuie sa vad realitatile altfel decat cum sunt”.

J. P. Guillford, C.W. Taylor, E.P.Torrence s.a., au elaborat teste de gandire creativa, aceasta fiind de fapt o gandire divergenta sub aspectele sale de fluiditate, flexibilitate si originalitate. Inteligenta este necesara daca inca nu si suficienta pentru creatie, arata cercetarile. „A fi extrem de inteligent sau a fi dotat pentru o munca creativa sunt doua lucruri bine diferentiate”- scrie L.L. Thurstone. Copiii supradotati, cotati drept genii poseda o memorie exceptionala, insa indoielnic este faptul ca ei detin in mod egal si facultatea de a produce idei.

William Easton spune ca: „educatia nu este un factor decisiv pentru creativitate”.

Reluand o clasificare de Osborn:

Capacitatea absorbita - aptitudinea ce tine de observatie si de concentrarea atentiei;

Capacitatea de retentie – aptitudinea de a inregistra prin memorie si de a reactualiza datele imaginative ;

Rationamentul - aptitudinea de analiza si sinteza, inductie si deductie .

Capacitatea creativa – aptitudinea de a reprezenta prevedea si produce idei .Cunoasterea se poate dezvolta daca este aplicata intr-o maniera creativa. Einstein afirma ca: „imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. Imaginatia spune Osborn este la fel de raspandita ca si memoria. El sustine ca testele de aptitudine au relevat universalitatea relativa a potentialului creativ. Literatura psihanalitica dezvolta ideea potrivit careia sursa inspiratiei creatoare, caracterul specific al creativitatii se afla in zona inconstienta a proceselor psihice .

Unei asemenea cautari i-au consacrat numeroase pagini Ernst Ferencz, Iones. Jung. Melanie. Klein. T. Reick. Toti acesti psihanalisti impartasesc teza rolului inconstientului ca izvor al energiei creatoare in viata omului. Copiii construiesc o lume imaginara conform dorintelor lor, adultii se lasa invadati de fantasme care sunt imagini ale propriilor dorinte. Fiecare om are o creativitate potentiala. Unii o exprima prin creativitatea lor artistica sau stiintifica – dar si altii pot proba creativitatea, deoarece aceasta se defineste ca fiind procesul de realizare a ceva nou, ce poate fi creat, poate fi o idee, un plan, o prietenie noua. Fiecare din aceste activitati cuprind un element de noutate, de originalitate si de diferenta.

Creativitatea spune Bruner - poate sa se exprime in raporturile cu copiii, in exercitarea unei meserii, in raporturile afective, tn formularea unei teorii fizice sau in pictura unui tablou:





1. Toate fiintele umane sunt capabile de creativitate – aceasta facand parte din patrimoniul nostru individual;

Nu este necesar sa fii geniu pentru a fi creativ;

3. Creativitatea poate fi stimulata si dezvoltata prin experiente de viata si prin programe specializate.

Si creativitatea poate fi invatata - spune Ned Herrmann. ”Din momentul in care esti convins si constient de puterea creata de lucrurile noi , nu mai ramane decat o manera particulara de a rea”. Arta se concentreaza pe nonverbal vizual, imaginativ. Creativitatea stiintifica se concentreaza pe logica si sistematizare . Ned Herrmann spunea ca in termenii de expresie creativa oamenii se impart in trei categorii:

1 Cei care sunt constant creativi, persoane care exercita in mod activ datele lor creative pentru placere si profit;

2 Cei care sunt uneori creativi, care au momente de inteligenta creativa din timp in timp;

3. Cei ce pot sa fie creativi, dar inca nu au exploatat acest potential.

Sporul vietii creative este pasiunea. Metodele de invatamant ca si conditiile de viata au tendinta de a favoriza dispozitiile noastre critice in detrimentul capacitatii noastre imaginative .

Copiii trebuie sa fie indrumati sa dobandeasca o gandire independenta, de grup toleranta fata de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi si a gasi modul lor de rezolvare si posibilitatea de a critica constructiv.

Profesorul insusi sa fie creativ si „dornic de aventura”.

Torance a cercetat urmatoarele atitudini: (memorare; evaluare; corectare; atitudini necesare in rezolvarea cognitiva, de memorare evaluativa sau creativa a problemei date. Atitudinea creativa a dus la cele mai bune rezultate reative, iar cea evaluativa a dat rezultatele cele mai bune sub aspect evaluativ. Pasivitatea este factorul cel mai periculos al creativitatii. Torrance vorbeste de faptul ca orientarea exclusiva asupra succesului poate fi factor de blocaj. Se adauga conformismul, teama de a fi altfel decat altii, interdictia de a pune intrebari etc.

Puterea creativa poate fi franata sau dezvoltata si aceasta tine de prezentul pe care trebuie sa-l antrenam pentru dezvoltarea sa. Izvorul ideilor este in buna parte experienta. Un loc important in dezvoltarea creativitatii il are asa numitul „Violon d-Ingres”. Unele din aceste activitati se refera mai mult la invatare decat la creativitate. Orice situatie creativa necesita o acumulare cantitativa .

Pentru educarea creativitatii se folosesc mai multe tehnici printre care si Brainstorming-ul, elaborata in 1938, de Alex Osborn. El scoate in evidenta importanta imaginatiei in toate domeniile vietii si a aplicarii creativitatii in toate fazele de rezolvare a problemelor, incepand cu orientarea si terminand cu evaluarea. Se discuta cu aceasta ocazie blocajele perceptuale, emotionale, ale gandirii, dificultatile intampinate in izolarea si delimitarea unei probleme – prin conceptul de blocaj perceptual. Blocajele culturale si emotionale el include conformismul, tendinta de supraevaluare a ratiunii si a logicii, teama de a gresi, tendinta catre perfectiune si supunerea oarba fata de autoritate. Metoda sa de Brainstorming in grupuri inseamna crearea unor conditii favorabile aparitiei libere a ideilor care trezesc, asociatii de idei ce vor fi acceptate spontan fara critica, anticipand procesul de evaluare. Osborn spunea: unul din instrumentele cele mai utile pentru organizarea unei activitati creatoare consta in Brainstorming.

O alta tehnica este Sinectica – elaborata de Gordon W. J.

Scopul fiind promovarea rezolvarii creative a problemelor. Premizele necesare ale acestei metode sunt: constiinta ca momentele emotionale sunt mai importante decat cele rationale, ca procesul creativ individual este analog celui de grup si ca fenomenele culturale ale inventivitatii sunt identice cu cele din arta si din stiinta. Se desfasoara-n doua faze:

Familiarizarea cu tot ce este strain

Instrainarea din nou a ceea ce a devenit familiar.

Ideea centrala a metodei lui Gordon este precizarea faptului ca intrebuintarea euristica a metaforei sta la baza creativitatii .

Mecanismele metaforice:

1. analogia personala;

2. analogia directa;

3. analogia simbolica;

4. analogia fantastica.

Cercetarile facute de Gollann (1963) remarca ca: notiunea de creativitate are in vedere mai multe acceptiuni:

creativitatea ca o caracteristica personala;

creativitatea ca produs;

creativitatea ca proces specific.

Barron considera ca persoanele creative isi asuma riscurile, sunt in general bine informate, au o usurinta particulara in utilizarea limbajului. Dimpotriva, indivizii putini creativi sunt pasivi si conformisti.

Predespozitiile ceative pot fi evidentiate prin intermediul includerii personalitatii in multiplicarea de actiuni sociale. Multiplicarea de actiuni sociale pot fi grupate intr-un numar limitat de grupe in corespundere cu tipul procesual de activitate sociala (de contact, joc, de invatamant, stiintifica, de munca, politica, ecologica, etc.) sau in corespundere cu produsele creativitatii reprezentari artistice, desene, poezie, proza, idei stiintifice, tehnologii, unelte de munca, etc.

La unii copii pot sa se manifeste posibilitati creative pentru mai multe tipuri sau feluri de activitati sociale , la altii – pentru un anumit domeniu de activitate social – uman. Sunt cazuri in potentialul creativ al personalitatii nu se manifesta nici intr-un domeniu de actiune sociala. Pricini pot fi diverse:

a)    nu a avut loc contactul predispozitiei cu tipul sau felul adecvat de actiune sociala;

b)    lipsa sau dezvoltarea la un nivel jos, nesatisfacator a unor astfel de formatiuni psihice ca: vointa, insistenta, interesul de a activa etc , care servesc in calitate de conditie obligatorie a vietii creative a fiintei socio – umane, a personalitatii;



c)    esecul primilor pasi in activitatea creativa, care este generat de diverse pricini biofiziologice, psihologice, pedagogice, sociale; lipsa libertatii cugetului si activismului de sinestatator in actiunile personalitatii;

d)    frica de esec in actiunile creative fata de sine insati, parinti, pedagogi, asociatii de copii sau colectiv.

Creativitatea ca trasatura general – umana in cele mai dese cazuri este definita in felul urmator: „Creativitatea este un comlex de insusiri si aptitudini psihice, care in conditii favorabile genereaza produse noi si de valoare pentru societate”.

Predispozitiile ereditare determina potentialul creativ al fiecarei personalitatii, ele, nu pot fi formate in cadrul procesului de educatie si instruire. Cea mai mare parte din copii manifesta predispozii ereditare creative la nivel de norma sociala. Nivelul de norma sociala al predispozitiilor creative este caracteristic pentru orice copil sanatos din punct de vedere ereditar.

Creativitatea ca calitate general – umana poate fi si trebuie sa fie educata la orice personalitate in corepundere cu „ceea ce natura a daruit de la inceput copilului” Trasaturile generale ale creativitatii (la unii copii se manifesta trasaturi creative specifice: matematice, muzicale, de pictura, etc.) pot fi formate si dezvoltate in mod orientat spre un scop binedeterminat prin intermediul unor mijloace specifice, probleme si sarcini cu caracter de problema, prin intrermediul metodelor si formelor active de educatie.

Trasaturile procesuale de caracter general ale activitatii creative evidentiate in literatura psiho-pedagogica sunt urmatoarele: folosirea independenta a cunostintelor si priceperelor in situatii noi, nestandarde; desemnarea problemelor noi in situatii cunoscute; vederea a noi functii a obiectelor; imbinarea de sinestatatoare a mijloacelor cunoscute de activitate in altele noi; distingerea cailor noi (alternative) de rezolvare a problemelor; determinarea unor mijloace principiale noi de rezolvare a problemelor; evidentierea in mod simplu a structurii obiectelor (M. N. Skatkin, I. I. Lerner, Z. I. Calmicov, T. Kun , V. N. Puskin, A. M. Kocerghin, A. M. Korsunov, O. K. Tihomirov). Sistemul problemelor si sarcinilor prolematizate trebuie sa raspunda la urmatoarele deziderate:

toate sarcinile cu caracter de porblema trebuie sa reflecte ideile principale ale materiei de studiu indeosebi cele transdisciplinare;

sa oglindeasca aspectul teoretic si practic al principalelor fenomene sociale, care detrmina tendintele de dezvoltare ale soietatii din punct de vedere economic, moral, cultural, ecologic, politic, etc.;

sa se respecte neaparat principiul corelarii dintre obiectele de studiu si corelarii fenomenelor si proceselor din natura si societate;

pe parcursul trecerii de la sarcina mai usoara la alta mai comlexa, mai dificila, trebuie neaparat sa se tina cont de capacitatile si posibilitatile individuale ale fiecarui copil sau al unui grup de copii;

sarcinile cu caracter de problema urmeaza sa fie de diferite tipuri in corespundere cu felurile de activitate sociala: cu caracter intelectual si practic, morale, ecologice, de munca, estetice, politice etc. si integral se imbina in sine.

Aceste trasaturi generale ale gandirii creatoare ca regula, se manifesta si se dezvolta in cadrul folosirii de catre subiectii activitatii educationale a cunostintelor si priceperilor in situatii noi, nestandarde.

Copiii se includ in activitatea de rezolvare a problemelor si sarcinilor cu caracter de problema cunostute de societate, si noi sau necunoscute numai de copii. Prin intermediul sarcinilor cu caracter de problema, alcatuite la toate disciplinele de invatamant si activitatile educationale in sfera orelor de curs, educatorul sau profesorul, si in general, varstnicii programeaza activitatea creatoare a prescolarilor.

Metodele cu caracter de problema indeplinesc urmatoarele functii: formeaza trasaturile activitatii creatoare; asigura insusirea si folosirea creatoare a cunostintelor si mijloacelor de activitate; contribuie la stapanirea sau asimilarea metodelor de cunoastere stiintifica, servesc la conditia de formare a intereselor si necesitatilor catre activitatea creatoare (M. N. Scatkin, I. I. Lerner, M. I. Mahmutov).

Potentialul creativ uman poate fi folosit atat pentru binele omului cat si-n scopuri irationale, antiumane. La potentialul creativ este necesar de oferit o anumita orientare, ca aceste forte sa fie folosite pentru binele omului si nu impotriva lui. Educatia creativitatii si a sentimentului bunatatii (omenie, bunavointa) sunt doua laturi ale unuia si aceluiasi proces pedagogic integral – educatia pentru dezvoltarea personalitatii, care necesita sa fie realizat simultan si indisolubil. In lipsa educatiei a unor astfel de sentimente ca: grija fata de om si de tot ce-i inconjoara, bunavointa, compatimirea, mila, nelinistea, fata de om, sentimentul demnitatii personale nici nu poate fi vorba despre educatia deplina si ampla pentru schimbare si dezvoltare (prospectiva) a personalitatii. Sentimentul bunatatii se educa atunci, cand copilul face lucruri bune pentru alti oameni. Copii, parinti, varstnici etc.

Evident apare urmatoarea intrebare. Care trebuie sa fie relatiile dintre procesele educatiei creativitatii si educatiei creativitatii si educatiei calitatilor general morale la personalitate? Pot fi trei modalitati:

a.   educarea creativitatii, iar apoi formarea sau altoirea la discipol a calitatilor morale de valoare;

b.  initial de altoit la copii principalele calitati general morale, iar apoi educarea creativitatii la ei;

c.   educarea simultana a creativitatii si calitatilor general morale, care necesita sa anticipeze procesul dezvoltarii creative a omului.

Interesele, convingerile, necesitatile si idealurile formate in baza ratiunii sociale determina directiunea de activitate a omului ca fiinta sociala.

Pentru copil creativitatea are anumite limite de timp, care-s determinate de o multime de factori ca: adaptarea la noi schimbari, vointa, interesul cognitiv de tip creativ, sentimentul datoriei si responsabilitatii, idealul, atmosfera inconjuratoare, etc.

In acele cazuri cand sarcinile de caracter de problema nu-s accesibile la prescolar apar tendinte de ocolire a greutatilor-dificultatilor, neincrederea in sine, apatia, sentimentul insucesului si necompetentei, disperarea-dezamagirea, sentimentul singuratatii. Aceasta dificultate educationala poate fi invinsa (rezolvata) prin urmatoarele mijloace: reformularea problemei; dezmembrarea problemei in subprobleme; comunicarea a noi argumente, date adaugatoare care concretizeaza problema; incurajarea; sustinerea tendintelor prescolarilor de a rezolva problema, etc.

Pentru a forma la personalitate increderea in fortele proprii, increderea in posibilitatile de a preintampina dificultatile este necesar ca copiii sa fie mereu ocupati cu ceva. Pentru aceasta este nevoie de o atmosfera binevoitoare, ajutor si stima reciproca, armonie a capacitatilor intelectuale si sarcinilor cu caracter de problema inaintate fiecarui copil.

In activitatile organizate in mod creator sentimentele si emotiile personalitatii nu se sting, ci din contra decurg sub forma ondulatorie, poarta caracter impulsiv. Aceasta se datoreste faptului ca actiunile creative sunt dupa natura lor netipice, neordinare, nestandarde. Acest fenomen are loc atunci cand subiectul actiunilor creative manifesta succes, dobandeste rezultate pozitive. Si-n cazul actiunilor de tip creativ, atunci cand personalitatea copilului sufera permanent esec, insucces treptat are loc stingerea emotiilor de tip cognitiv. Omul se adapteaza emotional catre prezenta sau lipsa continua a satisfactiei.

Emotiile si sentimentele creative se formeaza si se dezvolta numai in baza actiunilor organizate si infaptuite altor tipuri de actiuni.

Insuccesul rentabil si frecvent in cadrul actiunilor creative contribuie la formarea unor calitati nedorite la personalitate, schimba intreaga pozitie de viata a ei.

Creativitatea contribuie la autoeducatia personalitatii. Se formeaza asa calitati: autoobservarea, autoanaliza, autoaprecierea, probarea de sine, aptitudinile rationale de reglare a comportarii in raport cu regulile, cerintele morale de comportare, responsabilitatea fata de alti oameni si societate, sentimentul autocriticii, nemultumirea de sine insusi etc. Toate acestea contribuie la formarea priceperilor de autocunoastere a posibilitatilor sale, limitele acestor posibilitati, interesele si necesitatile.

Formarea priceperii de autocunoastere reprezinta baza formarii personalitatii creative.

Practica educationala si-n general experienta de viata sociala in mod ilustrativ si convingator ne demonstreaza ca este posibil de a ajunge un nivel inalt de formare – dezvoltare a capacitatilor creative.

Psihologia contemporana evidentiaza cateva etape ale procesului de creatie:

Perioada de preparare cand se aduna informatia, se fac observatii, se delimiteaza problema, se schiteaza o ipoteza sau un proiect general.

Incubatia este rastimpul eforturilor incercarilor sterile. Incubatia poate dura mult timp, chiar luni si ani de zile.

Iluminarea este momentul fericit cand apare solutia sau, in arta, cand opera e vazuta integral. Acest fenomen se produce uneori in mod spectaculos: i se spune „inspiratie”, daca artistul traieste opera intens, constient de toate componentele si detaliile ei.

Verificarea este necesara pentru a reviziu creatia, a face retusuri. Multa vreme creativitatea a fost considerata apanajul exclusiv al unei minoritati restranse, ceea ce este adevarat daca ne gandim la nivelul creativitatii inovatoare si emergente. Astazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit si cel creator. Orice om normal poate realiza o imbunatatire in munca sa, poate obtine performante. Pentru a ajunge la astfel de performante sunt necesare conditii favorabile, combaterea anumitor piedici, obstacole exterioare sau interne numite blocaje.

Concluzionand cele expuse anterior putem spune ca astazi problema educarii spiritului creativ al copiilor capata o valoare deosebita; se distinge necesitatea de a modifica stilul de gandire si activitate didactica; a ne dezice de la stilul instruirii traditionale in favoarea dezvoltarii personalitatii creative.

Analiza ideilor conceptuale ale filozofilor, psihologilor, pedagogilor si plasticienilor dedicare problemei creativitatii si rolul instruirii in dezvoltarea acestui proces ne-a permis sa relevam ca semnul distinctiv al creativitatii este transformarea obiectelor, fenomenelor pentru obtinere a ceva nou.

Savantii au constatat ca creativitatea este posibila si la copiii de varsta prescolara, conform opiniei savantului Pidcasistii P. I., rezultatul creatiei copilului este subiectiv, el nu poate produce bunuri sociale – utile. Insa valoarea creativitatii lui consta in dezvoltarea si formarea personalitatii active.

In psiho-pedagogie se disting doua curente care interpreteaza in mod diferit evolutia creativitatii copiilor. Adeptii biogeneticii (Bacusinski A.V; Ventteli C.N, Smit F.I., Chersensteiner G.) sustin ca creativitatea apare spontan, ca toti copii sunt talentati.

Ei mai sustineau ca copilul se naste pictor cu anumite capacitati creative, iar adultul ii poate dauna cu sfaturi si instructiuni.

Desigur, sunt copii talentati, dar este o raritate. Pedagogul nu va miza pe asemena cazuri, dar va cauta strategii adecvate care ar facilita dezvoltarea creativitatii la toti copiii institutiei prescolare.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Scriitori romani