Munca referat






MUNCA – O CALE SPRE SUCCES PENTRU FIECARE




Dintre toate tipurile de activitati, munca ocupa locul cel mai important in viata omului: un calcul sumar arata ca daca socotim viata activa a individului ca avand o durata de 40 de ani, fiecare cu cate 48 de saptamani lucratoare a 40 de ore, rezulta 76.800 de ore ocupate de munca (din totalul de 349.440 de ore ale acelorasi ani), adica 21,9 . Numai somnul ocupa mai mult timp… Dar nu este o activitate formativa.




Formarea personalitatii incepe cu prima zi de viata, continua pe tot parcursul educatiei realizate in scoala si in afara ei, in copilarie si ado­lescenta, dar nu se opreste odata cu inceperea activitatii profesionale. Ale­gerea profesiei si adaptarea la cerintele ei presupun continuarea unei directii de dez­voltare a personalitatii care sa permita dezvoltarea priceperilor si a aptitudinilor, exprimarea unor valori si atitudini, asu­marea unor roluri agreabile, succesul pro­fesional fiind, in ultima instanta, o rezul­tanta a interactiunii dintre structura de personalitate si mediul ocupational. Per­sonalitatea si identitatea de sine a adultu­lui sunt strans legate de principala sa activitate - munca. Devenirea personali­tatii, ca proces continuu, depinde. de o serie de factori, care ar putea fi grupati in trei categorii: ciclurile de viata, ale­gerile pe care le facem mai mult sau mai putin intamplator si automodelarea. Aceste alegeri, printre care si cea a pro­fesiei, exercita o influenta modelatoare: un post inalt solicitant sub aspect intelec­tual isi pune amprenta nu numai asupra dezvoltarii aptitudinilor si capacitatilor, ci si asupra intereselor, motivatiei, nivelului de aspiratie, manifestarilor Eului (imagine de sine, respect de sine); o munca monotona si subsolicitanta poate deveni ca­lea unei adevarate alienari de sine.

In viata cotidiana este larg raspandita sintagma 'deformatie profesionala', care are semnificatia de efect modelator al muncii asupra personalitatii, fie in sens pozitiv, de imbogatire si dezvoltare a personalitatii, fie negativ, de ingustare a preocuparilor prin specializare excesiva, de evolutie spre 'omul unidimensional'. Individul se poate identifica cu profesia practicata, lasandu-se complet 'aculturalizat profesional' de mediul si cultura muncii, sau, dimpotriva, poate dezvolta o duplicitate structurala'. El isi va dezvolta un Eu profesional exterior si oarecum separat de Eul sau intim, pentru a se apara de presiunile unui mediu cu impe­rative excesive si rigide. Eul intim rama­ne astfel o 'reduta interioara' in fata acestor presiuni, cu rolul de a contraba­lansa artificialitatea Eului profesional.

Performanta in munca depinde atat de variabilele interne ale persoanei (varsta, sex, aptitudini, interese si motivatii, si­stem de valori, trasaturi de personalitate, experienta), cat si de variabile externe, de natura fizica - ambientala (spatiu de lucru, echipamente, metode de lucru) si or­ganizational - sociala (caracterul si politica organizatiei, ambianta sociala).


Comportament profesional si adaptare performanta


Definind succesul profesional ca pe o adaptare performanta la cerintele munci, caracterul relativ al fenomenului pune in discutie problema criteriului de evaluare a performantei, a standardului la care se raporteaza performanta. Criteriile de eva­luare pot fi subiective (intra sau interper­sonale), dar si obiective (cantitative), pe termen scurt sau lung. Fiecare dintre aceste criterii are o valabilitate relativa la natura profesiei, la tipul de organizatie, la societate in ansamblul sau.

Competitia, in orice domeniu, pune problema eficientei personale, responsa­bilitatii pentru gestiunea resurselor proprii: individul este propriul sau manager, el trebuie sa-si 'conduca' propria per­soana ca pe o intreprindere rentabila, adica sa-si evalueze resursele cu realism, sa-si stabileasca obiective si sa elaboreze proiecte existentiale pe termen lung, me­diu si scurt, sa se foloseasca de oportu­nitati, sa fie flexibil si sa-si urmareasca atingerea unor obiective de etapa, adeva­rate zone succesive ale proximei dez­voltari personale. In aceste conditii, suc­cesul profesional este nu numai un suc­ces - reusita, ci si un succes - izbanda, un succes-recunoastere, ba chiar un 'succes­impunere'.





Supraevaluarea resurselor proprii, directionata spre mentinerea momentana a unei imagini si a stimei de sine, ca si subevaluarea, avand ca scop autoprote­jarea in caz de esec, sunt puncte de plecare neproductive pentru o strategie de reusita. Numeroasele cazuri de persoane cu dotare intelectuala peste medie, con­stiente de potentialul lor, dar cu realizari profesionale modeste, dovedesc ca evalu­area realista a resurselor proprii, fara un nivel de aspiratii pe masura si fara eforturi, nu constituie o conditie absoluta a reusitei profesionale. Valorificarea dotarii intelectuale depinde de o categorie aparte de resurse interne - trasaturile de perso­nalitate - care sa favorizeze afirmarea de sine (aspecte ale Eului, interese, moti­vatii, atitudini) si relationarea cu mediul socio - organizational al succesului (com­petenta sociala).

Chiar daca persoana se autoevalueaza realist si este capabila de o gestiune efi­cienta a resurselor proprii, evolutia sa profesionala va fi conditionata de tipul de organizatie in care munceste, de con­ditiile economice, de alti factori conjunc­turali. Organizatia este, prin definitie, un mediu succesual: rostul ei este de a folosi resursele de care dispune - umane, ma­teriale, financiare, informationale - pentru atingerea unor scopuri intr-un mod efi­cient. Ca atare, orice organizatie va cauta sa stimuleze eficienta individuala si va promova un sistem de valori succesuale si de sanctiuni premiale care sa constitu­ie pentru individ valori de asimilat, sco­puri de atins, recompense de dorit, mode­le comportamentale de urmat. In viata profesionala, succes nu inseamna numai performanta in sine, ci si performanta care este concordanta cu scopurile comu­ne ale celor care alcatuiesc organizatia.

Succesele culminale sunt rezervate unor elite, pe cand succesul profesional este accesibil tuturor. Dar el nu este un rezultat spontan al unor merite personale sau al unor imprejurari favorabile, ci rezultatul unei adevarate 'tehnologii de fabricatie', pe care fiecare dintre noi o invatam observand cu atentie conduitele succesuale ale altora (modele), citind carti de autoperfeclionare - atat de multe in ultimul timp - incercand si gresind, in­vatand din greselile noastre si ale altora.

Pentru personalitatile publice exista 'consilieri de imagine' ale caror atributii sunt tocmai de a gasi cea mai buna stra­tegie de promovare a imaginii publice, exista echipe manageriale care le asigura eficienta. In cazul carierelor mai putin spectaculare, fiecare este propriul sau consilier de imagine, sef de campanie promotionala, manager.



Documentatie: Revista “Psihologia nr. 5 1999”, articol scris de lector univ. dr. Marcela LUCA


loading...








Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani