Interviuri cu tineri violati sexual, abuzati, maltratati referat



Interviuri cu tineri violati sexual


Au fost intervievati 14 tineri (12 – 14 ani) care urmau un tratament in cadrul unei scoli de corectie si 6 tineri (6-12 ani) care urmau un tratament de proba pentru fractiune. Intrebari directe ii incitau pe baieti sa vorbeasca despre amintirile lor sexuale si comportamentul lor sexual, ca: jocul lor fantezist si expunerea la stimuli sau informatii. Detaliile le erau smulse prin modalitati ca “ Asta este ultima ta amintire despre comportamentul tau sexual pe care mi-o poti spune?” – “ Ce varsta aveai atunci?” – “Iti amintesti la ce te gandeai?” – “Parintii tai stiau despre asta?” – “Ce s-a intamplat cand ai fost prins?” . Multe din experientele anterioare, curiozitati sau confuzii se datorau in legatura cu expunerea lor la stimuli, informatii, experiente sexuale, inteligibile pentru ei. In orice caz, descrierile comportamentului lor includeau si: recurgerea la, forta, puterea excesiva, intimidare, manipulare, farse, coruperi, asociate cu amintiri si fantezii. Trei dintre cei 14 baieti folosisera jocul cu focul si cativa au descris abuzuri fizic-sadice ale animalelor de casa cu mult inaintea aparitiei comportamentului abuziv sexual.

Gandurile ce acompaniau amintirile baietilor erau impresionate in ceea ce priveste detaliile despre file, intentii si izbucniri in mai multe situatii. Ideile din timpul actiunilor sexuale reprezentau un tip de informatii care lipseau din orice alta sursa de informatii. Raportul despre ideile sexuale ale copiilor (Goltman & Goltman, 1982) a strans informatii despre cunostintele si convingerile copiilor; aceste interviuri cu privire la amintiri din copilarie asociate cu actiuni au acoperit mai multe aspecte interpersonale si dinamice. Un exemplu surprinzator a fost cel al unui baiat de 12 ani, acuzat de asaltarea sexuala, violenta a unui copil; el descria cum isi pieptana si brusca ursuletul in numeroase randuri la varsta de 5 ani sau 6 ani. La interviu el spunea: “ Imi amintesc odata …” sau “Imi amintesc altadata…”. Baietelul obisnuia sa penetreze captuseala ursuletului cu penisul , sa urineze inauntrul lui, sa-l loveasca, sa-l izbeasca de perete si eventual sa distruga animalutul din plus.


Interesul fata de actiunile baietelului creste odata ce este adaugat materialul  fanteziilor: baietelul ii spune ursuletului sa se apropie de el, il forteaza sa-i fie complice, il umileste cu urina, il bate ca sa se asigure ca acesta va pastra secretul; si il sfasie odata ce scenariul fanteziei a ajuns la punctul de rezistenta: Ursuletul spune “NU”.

Au fost depistate atitudini de acest gen la copii fata de papusi, animale de plus, animale de casa si s-a atras atentia parintilor asupra fanteziilor de acest gen. Grupul de experti a ajuns la concluzia ca adultii trebuie sa recunoasca legatura dintre fantezie si comportament; sa considere aceste fantezii si jocuri ca potentiali precursori pentru comportamentul viitor.

Aceasta ipoteza are la baza si studiul observational asupra papusarilor care isi ingrijesc papusile exact cum au fost ei ingrijiti … “la bine si la rau” (Haynes – Seman & Hart, 1987). Aceste observatii ar trebui sa cuprinda si o nota de preocupare fata de modalitatile in care sunt folosite manechine, papusi pentru anatomie in jocul terapeutic.