fMACROTIPOLOGIA, GRAFOLOGIA TIPOLOGII SI DIAGNOZA referat




MACROTIPOLOGIA, GRAFOLOGIA TIPOLOGII SI DIAGNOZA referat






MACROTIPOLOGIA

GRAFOLOGIA. TIPOLOGII SI DIAGNOZA


Scrisul are particularitati diferentiale foarte complexe. Nu se poate ignora faptul ca exista diferente de scriere la aceeasi persoana pe o anumita schema oarecum specifica. Aceste diferente se atribuie dispozitiilor afective, oboselii eventualelor debuturi de maladii, etc.



Se considera ca prima lucrare de grafologie a fost efectuata de italianul CAMILLE BALDO in 1622. Prin 1871 MICHON i-a dat numele si a fondat o prima publicatie privind aceasta problema. Pornind de la ideea ca „C’est l’ame qiu directement ecrit et parle”, interesul pentru grafologie s-a intensificat tot mai mult ulterior.

Scriitura umana porneste, precum se stie de la modele caligrafice. Se considera ca prin scriitura se manifesta (proiecteaza) expresii semnificative privind caracterul si temperamentul. Exista, insa, o problema la care ne-am referit deja, si revenim. Este problema variabilitatii, nu chiar a scrisului, in general, ci chiar a unei linii. Aceasta poate sa se faca (dupa J. CREPIEUX- JAMIN in „A.B.C. de la graphologie, 1922”) in aproximativ opt milioane, cincisute patruzeci si noua de variante, iar cifra 1 (cu legaturile sale cu late cifre) poate atinge 857 de septilioane, 560 de sixtilioane, etc. Calcularea nuantelor posibile a 62 litere si cifre din alfabet conjugate, ajung la cifre de 4 plus 27 sute de zerouri- si acestea sunt doar aspecte simple.

De fapt, o simpla observatie confirma marea varietate a scrierii la persoane diferite. Pot furniza date comparative privind aceste diferente  modalitatile de scriere mai ales a literei M, a numelui propriu a fiecaruia, numele de orase, strazi, etc. Aceasta varietate se datoreaza varietatii foarte mari a caracterului, fenotipului, care este sensibil la fiecare situatie de implicatie a genotipului (temperamentului).

Contextul obiectiv al analizei grafologice trebuie sa aiba in atentie  caracteristicile scrierii si cauzele acesteia. Caracteristicile scrierii se refera la „gestul”, ca expresie proiectiva, in care se condenseaza aspecte de motricitate, ce la randul lor implica diferente de forte si agilitati (inclusiv abilitati), motrice, dar si psihice (afective, mai ales). La acestea se adauga handicapuri ca miopiile, presbitia, dar si pareze temporale sau oboseli ale mainii, etc.

Printre cauzele de influente ce pot fi socotite: materiale folosite (hartia, calitatea ei, suportul hartiei, cerneala sau creionul, tocul).

Gestul scrierii are ca suport osatura degetelor, musculatura, nervii si in legatura cu acestia oboseala, temperatura, dar si cel psihic legat de jena, timiditate, dispozitie psihica, suferinte, nevroze, teama, etc. Toate acestea explica diferentele scrierii unei persoane pe parcursul unei zile. Exista, insa si o stabilitate relativa a scrierii care permite ca sa poata fi recunoscuta ca fiind a cuiva. Acest fapt face ca expertiza grafica sa fie considerata utila in jurisdictie.

Scrierea este o succesiune de gesturi efectuate cu un instrument de scriere, ce reproduce modelul literelor folosite in viata sociala, fapt semnalat de catre HOCQUART, inca din 1812.

Exista 7 criterii ce se utilizeaza in analiza psihofiziologica a scrierii. Aceste 7 criterii sunt: viteza, presiunea, forma literelor, directia scrierii, dimensiunea scrierii, continuitatea, ordonarea distantelor si a marimilor dintre litere, cuvinte.

In acest context exista genuri de scriere. Genurile se subdivid in specii de scriere, iar genurile se subdivid in moduri de scriere.


Viteza scrierii poate fi accelerata (rapida), lansata, lenta, stabila, precipitata, franta, hotarata, decisa.

Tot dupa J. CREPIEUX- JAMIN, (la care ne vom referi mai mult in aceasta analiza a scrierii), exista cam 175 specii de scrieri, scrieri  obisnuite, bizare, si grafisme deghizate, si chiar asa numita „scriere alba” (neutra), mai putin semnificativa.

In genere, exista in grafologie tendinta de a se axa analiza pe un numar nu prea mare de criterii, mai degraba decat a o extinde in „jungla vocabulelor grafologice”. Deocamdata, semnele calitative sunt in situatie mai precara.

Se poate, insa stabili ca:





scrierea inegala este mai ales generata de sensibilitati mai accentuate;

scrierea rapida exprima forta in activitatea sustinuta

scrierea simpla, exprima claritate, naturalete, spontaneitate (la dreptaci)

scrierea larga, incomplecta (cu greseli), gladiolata, este a debililor


Cu cat o litera sau alt semn este mai mult sau mai putin intr-o forma deosebita si restransa, cu atat reprezinta mai putin o trasatura fundamentala exceptand situatia in care apare in autografe.

In „Tableau Graphomettrique”, PIERRE HUMBERT a redus cele 175 scrieri (specii) la 70, conservand semnificatiile la scrierea joasa, inalta, unghiuloasa, rotunda, sinuoasa, rigida si altele pentru expertize. Sistemul lui P. HUBERT nu a pastrat analiza scierii neorganizate, convulsive, nelegate ca si a celei foarte complicate.

Semnele mici se implica in 3 situatii interpretative:

sunt implicate in diagnoza grafologica daca au destula frecventa, incat sa devina oarecum o caracteristica.

daca sunt rare si mediocre nu se iau in seama decat cel mult ca tendinte

daca sunt foarte rare se nelijeaza (mai ales din prudenta).


In cazul folosirii penitelor pot aparea numeroase accidente (scame, necursivitatea cernelii, etc.). daca se scrie cu stiloul, de asemenea, pot aparea incidente, iar daca se scrie cu pixuri literele au cam aceeasi grosime. Din aceste motive incidentale, nu se iau in seama decat in cazuri cu totul speciale, si aceasta mai ales de cei ce au lucrat mai multa vreme in decodificari grafologice.

Dau material de interpretare bun, scrisori de mai multe pagini, si mai ales autografele pe langa acestea.




loading...








Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani