fFactorii creativitatii, interiori-structurali, socio-educationali, psihosociali referat




Factorii creativitatii, interiori-structurali, socio-educationali, psihosociali referat






Factorii creativitatii

Fiind o dimensiune a personalitatii atat de complexa, creativitatea este nu numai plurifazica, ci si multidimensionala.

Factori extrem de diversi ca natura, structura si valoare actioneaza asupra individului pentru a genera contextul propice functionarii ei.



Factorii interiori-structurali sunt de natura psihologica.

Se subdivid in 3 categorii:             

- intelectuali (se refera la inteligenta si la gandirea creatoare, cu forma ei sentiala gandirea divergenta, orientata spre solutii)

afectiv-motivationali (dezlantuie, sustin si  orienteaza creativitatea; curiozitatea, pasiunea, cresterea tensiunii motivationale, tendinta de autorealizare, tendinta de a comunica sau nevoia de nou si de claritate impulsioneaza creatia)

de personalitate (atitudinali, aptitudinali, temperamentali – cresc sau franeaza potentele creatoare ale individului; initiativa, tenacitatea, atitudinea activa fata de dificultati, asumarea riscului, indrazneala in gandire faciliteaza creatia, pe cand indecizia, audescurajarea, timiditatea excesiva, frica de critica sau de esec o inhiba)

Factorii exterior-conjuncturali sau socioculturali sunt legati de particularitatile sociale, istorice, de oranduirea, clasa sociala, de grupul caruia apartine individul, de conditiile materiale favorabile sau precare, ca si de ceea ce am putea numi ,,spiritul timpului”.

Factorii psihosociali se refera la ambianta relationala, la climatul psihosocial in care traieste individul.

Climatele destinse, cooperatoare bazate pe incurajarea schimbului de idei favorizeaza creatia, in timp ce cele tensionale, conflictuale, rigide, conformiste o franeaza.

Factorii socio-educationali sunt legati de nivelul educational, de prezenta sau absenta influentelor educative ale familiei, procesului de invatamant, colectivelor de munca, etc.

Analiza globala a acestor factori ne duce la cateva concluzii:

creativitatea nu poate fi redusa la foctori psihologici. Acestia desi indispensabili prin ei insisi nu conduc automat la creatie.

Nici in interiorul factorilor psihologici nu pot fi facute reductii unilaterale la factorii intelectuali, cei mai desi invocati in legatura cu creativitatea, ci este necesara considerarea multitudinilor.

Ceea ce conteaza in actul creator este nu atat prezenta in sine a tuturor factorilor, ci configuratia lor. Se pare ca raporturile dintre factori sunt mult mai importante decat valoarea absoluta a fiecaruia in parte.

Cele 4 categorii de factori ar putea fi regrupate si dupa alte criterii:

dupa gradul lor de generalitate – in factori generali si 

speciali;

dupa rolul lor – factori stimulativi si inhibitivi

Analiza factorilor creativitatii indeamna spre distingerea neta a potentialului creator de creatia ca atare.

Relatia dintre creativitate si inteligenta

La prima vedere s-ar putea crede ca intre creativitate si inteligenta exista o corelatie crescuta.

Cercetarile nu au confirmat insa o asemenea presupunere. Pana in anii ’60 relatia creativitate-inteligenta a fost studiata accidental.

Adevarata controversa cu privire la raportul dintre cele 2 dimensiuni ale P incepe o data cu aparitia lucrarii lui GETZELS si JACKSON, Creativity and Intelligence (1962).

Cei 2 autori au selectionat dintr-un esantion mai mare, investigat prin teste de inteligenta si creativitate, 2 grupuri de subiecti:

primul grup continea 26 de sb. care se situasera printre primii 20% la testele de creativitate, fara a fi printre primii 20% si la testele de inteligenta;





cel de-al doilea grup cuprindea 28 de sb. situati printre primii 20% la testele de inteligenta, fara a fi printre primii 20% si la cele de creativitate.

Comparand rezultatele acestor grupuri artificial construite s-a ajuns la ideea independentei absolute si chiar a antagonismului intre coeficientul de inteligenta si cel de creativitate.

R.L. Thorndike in ’63 reexaminand datele lui Getzels si Jackson pe un esantion reprezentativ a descoperit existenta unor corelatii ridicate intre testele de inteligenta si cele de creativitate, ca si cele dintre diferite teste de creativitate. Constatarile lui Thorndike au ramas singulare, multi autori au infirmat existenta unui asemenea tip de corelatie.

Astfel, Torrance in ’62 refacand cercetarile lui Getzels si Jackson, tinde sa exagereze contrastrul dintre inteligenta si creativitate.

A.   Anastasi, Barron si Harrington comparand scorurile la testele de inteligenta cu cele de la testele de creativitate, au gasit corelatii modeste variind intre +10 si +30.

Dupa opinia multor psihologi aceste rezultate nu sunt surprinzatoare, ele se datoreaza :

erorilor de esantionare

unor caracteristici ale instrumentelor de diagnoza folosite

cauza esentiala o constituie faptul ca prin testele de inteligenta se masoara gandirea convergenta, iar prin cele de creativitate gandirea divergenta, total opuse intre ele.

Se pare ca atributele psihice care faciliteaza inteligenta nu sunt aceleasi cu cele implicate in creativitate.

Alti autori au descoperit ca nu inteligenta in general conteaza in procesul creator, ci un anumit nivel al ei. S-a considerat ca pentru a se obtine performante creative este necesar un nivel minimal de inteligenta, care variaza de la un moment la altul de activitate. Pentru activitatea stiintifica nivelul minim al coeficientului de inteligenta ar fi de 110, iar pentru activitatea artistica de 95-100. Peste acest nivel minim, un coeficient de inteligenta mai ridicat nu garanteaza o crestere automata a creativitatii.

Cercetarile au descoperit ca scorurile peste medie sau fost foarte joase la testele de inteligenta au o asociatie scazuta cu creativitatea.

Daca o inteligenta crescuta nu garanteaza activitatea, o inteligenta scazuta lucreaza impotriva ei. O frana in calea creativitatii o poate reprezenta si un nivel foarte inalt al inteligentei. A aparut astfel problema coeficientului de inteligenta optimal pentru activitate. Studiile lui Simonton arata ca nivelul optimal al lui Q.I. pentru creativitate este de 19 puncte deasupra mediei subiectilor dintr-un camp de investigatie.

Cand persoanele dispun de nivelul optimal al integentei, performantele lor creative sau noncreative se datoreaza factorilor nonintelectuali (motivationali si de personalitate).

Decurge de aici ideea ca nu atat nivelul de inteligenta in sine conteaza, cat modul lor de utilizare.

Se poate vorbi de o utilizare creativa a inteligentei sau de una noncreativa, sterila.

Sterilitatea inteligentei nu este o consecinta directa a insuficientei dezvoltari a inteligentei, ci a absentei sau insuficientei dezvoltari a altor atribute specifice creativitatii (redusa fantezie creatoare, slaba independenta a gandirii, slaba originalitate).

Al. Rosca se intreaba daca exista o inteligenta medie sau peste medie sterila sau este vorba de o deficienta a motivatiei, a caracterului, a altor factori nonintelectuali ce tin de personalitate.

El inclina pentru acest punct de vedere si aduce ca argument mobilizarea pentru creativitate a unor persoane pana atunci noncreatoare, prin stimularea motivatiei, perseverentei atitudinilor.

Importanta este si abordarea operationala a relatiei dintre creativitate si inteligenta, mult mai nuantata, care se sa ia in considerare diferitele niveluri semantice si continuturi specifice ale inteligentei corelat cu caracteristicile creativitatii.

Creativitatea pp. o structurare specifica a planurilor semantice in functie de domeniul in care se manifesta capacitatea de creatie (D. Cristea)

Principala dificultate in stabilirea unei corelatii corecte intre cele 2 dimensiuni ale P provine din extrapolarea nejustificata a corelatiilor rezultatelor testelor de inteligenta si creativitate asupra inteligentei si creativitatii considerate ca forme de activitate umana.

Cele 2 dimensiuni ale P se interinfluenteaza reciproc, daca le interpretam din aceasta ultima perspectiva.

Bejat afirma ca inteligenta intervine de-a lungul intregului proces creator, cu ponderi diferite in cele 4 faze ale acestuia, mai mult in preparare si verificare si mai putin in celelalte.

Numai dinamica interactiunilor sustinute dintre inteligenta si creativitate poate explica dinamica personalitatii.



loading...








Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani