Obiectivul: Se incearca cautarea unor interventii eficiente fata de maltratarea copiilor cu disabilitati. Literatura care exista recomanda formarea unei echipe de specialisti, ai carei membri sa inteleaga exact considerentele speciale de a lucra cu copii disabili. Literatura nu defineste nivelul de intelegere curenta a membrilor echipei in comparatie cu nivelul de cunostinte esentiale.
Metoda: Studiul a folosit evaluatori speciali pentru fiecare dintre cele 3 grupuri : parinti, educatori, investigatori. Ei au fost intrebati despre cunostintele pe care le aveau, experienta cu si interesul pentru maltratarea copiilor disabili.
Rezultate: In timp ce subiectii pareau sa fie constienti de unele parti ale problemei, nivelul cunostintelor lor, era foarte mic. Majoritatea lor s-a aratat dornica sa mearga la sedinte de pregatire si toate cele 3 grupuri au dorit ca problema maltratarii copiilor cu disabilitati sa aiba prioritate in pregatirea lor. In majoritatea interviurilor, mai putin de o treime din subiecti au spus ca erau la curent cu toate aspectele exceptand 54% din profesorii care considerau ca este responsabilitatea profesionalistilor de a raporta abuzurile suspectate. 43% din parinti si 71% din educatori banuiau abuzul copiilor cu disabilitati , 65% din educatori raportasera ei insisi abuzul banuit sau in conjunctura unor altor profesionalisti. De asemenea 79% din educatori au spus ca directorul lor duce o politica (tactica) de raportare a copiilor abuzati, totusi 18% nu erau siguri, iar 3% au spus ca directorul nu a avut o astfel de tactica. Pentru improspatarea legilor in atentia personalului scolilor, 43% din subiecti folosisera profesionalisti care sa-i asiste cu investigatii ale abuzului sexual implicand copii cu disabilitati. In aceste tipuri de asistente ale unor specialisti au participat Scoala pentru surzi, psihiatrii pentru copii, psihologi terapeuti, specialisti in retardul mental, din variate surse si agentii si consilieri cu experienta.
Concluzia: S-a ajuns la concluzia ca echipa de interventie in maltratarea copilului cu disabilitati, in integritatea sa, este receptiva, dornica de a urma cursurile de educatie speciala pentru a umple golurile din cunostintele detinute.
Recentele studii din intreaga lume sugereaza ca maltratarea acestor copii a devenit, din pacate ceva comun in viata "multor, probabil majoritatii oamenilor cu disabilitati" (Sabsez 1994) NCAAN a condus primul si singurul efort national in determinarea frecventei maltratarilor copiilor cu disabilitati (in 1991). Rezultatele sugerau ca incidenta maltratarii acestor copii era de 1 ori mai mare decat incidenta maltratarii copiilor fara disabilitati (NCAN, 1993). In timp ce cauzele abuzului sunt in general aceleasi cu cele ale abuzului copiilor normali (Ammetmann & Baladerian, 1993), factori unici contribuie la cresterea numarului de abuzuri ale copiilor disabili. Aspecte ale anumitor disabilitati plaseaza unii copii intr-o pozitie chiar mai vulnerabila, putandu-se proteja mai greu decat cei normali (A&B, '93). De asemenea, subestimand masurile ce ar trebui luate la adresa copiilor cu disabilitati contribuim la incidenta abuzurilor (A & B, '93; Sobsez '94). Slabiciuni in sistemul de interventie in acest proces se regasesc pe lista factorilor cauzali ai fenomenului. "Este o greseala sa dam vina pe oamenii din sisteme, dar nu este o greseala sa privim atenti sistemele in care operam si sa spunem <<Nu este suficient de bine, este prea tarziu, prea putin din acest lucru, prea mult din celalalt>>" "Nu exista nici un grup profesional care sa aiva toata intelepciunea necesara acestei prome" (NATIONAL SZMPOSIUM ON ABUSE AND NEGLECT OF CHILD WITH DISABILITIES, '95).
