fMODELUL HIPSOGEN referat




MODELUL HIPSOGEN referat






MODELUL    HIPSOGEN


Psihologia sociala si conflictul prima data apar in relatie din ratiuni de categorializare impuse de catre Carlo Cattaneo la 1864.



In Viata lui Galilei - unul dintre personaje - Andrea Sarti - spune :

Nefericita este tara ce nu are eroi.

Galilei raspunde franc dar ferm :

Nu. Nefericita este tara ce are nevoie de eroi.

S-a dovedit ca violenta nu e nativa ci apare in socializarea individului.

Civilizatia - constata Kwame Nantambu - poate fi confiscata dar niciodata adusa / impusa prin invazie si cucerire.

Sclavia prin contingentul a 50 milioane de africani disparuti de-a lungul si
de-a latul timpului e cea care a propulsat economic America.

E curios - doar la prima si eventual urmatoarea vedere - cum fostele colonii - independente - au fost luate prin surprindere de ceea ce au provocat - valul emigratiei orientat spre tarmul geo-politic arondat chiar autoritatii imperialiste atat de mult blamate.

Marele Zid din China a sacrificat 8 milioane de oameni. Pentru fiecare metru
al colosalei metereze cineva a trebuit - prin urmare - sa moara. Indolenta persoanei
a percutat / solicitat memoria afectiva a umanitatii din ratiuni alogene instinctului de conservare a identitatii individului proiectata arbitrar la nivel sintal.

Tarde a vazut psihologia sociala explicata prin imitatie - dinamica
non-conflictuala. Spre deosebire de Festinger pentru care dinamica influentei
sociale se revendica in cautarea consensului si-n raport cu teoria lui
Deutsch & Gerard unde principiul izonim rezida-n dependenta normativa
/ informationala, Moscovici asaza la baza oricarei influente conflictul de vreme
ce raporturile dintre entitatile sociale - sursa si tinta - sunt mai importante
decat raporturile fiecareia dintre acestea cu obiectul iar dinamicele
inter-individuale au o insemnatate mai mare decat cele intra-individuale.
Interactiunea sursa-tinta se caracterizeaza prin divergenta si antagonism.

Bogdanoff demonstreaza faptul ca membrii grupurilor cu subiecti alogeni etaleaza o proportie hematogena mai mare de acizi grasi in raport cu alte enclave
sintale. Etiogen fenomenul priveste / acuza sentimentul insecuritatii afective ori
- dupa caz - emulatia.

Moscovici e convins ca majoritatile obtin mai curand complezenta in vreme ce minoritatile revendica preponderent conversiunea - acceptare privata sau influenta latenta. Conformismul nu e altceva decat o forma de negociere intre individ si grup
ce survine in urma unui conflict cu privire la definirea realitatii in termeni care desi privesc contextul de fapt il depasesc sau contrazic.

Conflictul - arata Pérez - emerge din asumarea variata a sarcinilor :

obiective sau non-ambigue (raspunsul este evident iar subiectul asteapta sau revendica un consens general)

de aptitudini (raspunsul corect nu e cunoscut de subiect si ca atare capacitatea de-al repera reda nivelul aptitudinii subiectului)

de opinie (subiectul intuieste o pluralitate de opinii)

non-implicante din punct de vedere social (consensul este probabil dar nu iminent iar conflictul e inapt sa reprezinte mecanismul schimbarii)

Nu pauperitatea ci tranzitia asumata provoaca - observa Huntington - frustrare
si violenta. Moscovici aminteste ca orice sursa aflata-n penurie de putere / autoritate
/ prestigiu / credibilitate poate obtine influenta bazata insa nu pe dependenta informationala sau normativa ci pe un conflict social aparut intre sursa si tinta din
cauza diferentei de opinie. Conflictul exogen aduce cu sine unul endogen iar tinta e motivata sa le rezolve pe ambele in intentia de-a instaura consensul social si pentru a obtine reconfortare la nivel psihic. Influenta devine astfel un proces de negociere depinzand de stilul de creare a conflictului si de reducere a lui adoptat de sursa.

Efectul marimii grupului asupra conformismului priveste - dupa Gerard - perceptia subiectului asupra gradului de dependenta dintre membrii majoritatii.

Indivizii ce compun un grup obtin - dupa Wilder - mai multa influenta daca sunt perceputi drept surse diferite decat daca tinta ii priveste ca pe membri ai aceluiasi grup mentinand unanim opinia solitara. Tinta categorizeaza sau distinge entitati sociale in
aria de responsabilitate a majoritatii iar influenta variaza in raport cu ponderea acestor
entitati si nu functie de numarul membrilor majoritatii. Relatia dintre marimea grupului
si conformism este una lineara, de proportionalitate directa exclusiv atunci cand tinta percepe membrii majoritatii ca independenti in elaborarea / gestionarea / adoptarea unei pozitii comune. Membrii altui grup sunt perceputi ca fiind asemanatori intre ei iar cei
ai grupului de apartenenta - ca diferiti. Un Out-Group cu acelasi numar de membri ca si In-Group-ul va fi perceput ca incluzand mai putine surse de influenta si va
avea un impact anemic.

Forta de constrangere, ecartul spatio-temporal, numarul surselor afecteaza influenta. Conformismul e direct proportional cu gabaritul grupului - experimentul Latané - dar fiecare individ adaugat majoritatii are un impact mai redus decat cel dinaintea lui. Violenta simbolica disimuland raporturile de forta care stau la baza fortei sale adauga - observa Passeron - propria ei forta la aceste raporturi de forta.

Modelul Latané nu poate explica datele lui Asch confirmate prin exegeza Tenford - influenta minima apare atunci cand sursa e individul si nu grupul.

Contextul de grup printeaza nivelul ipso-prosexiei. Cu cat under-grupul de apartenenta e mai redus numeric - exegeza Műllen - pe atat individul isi va concentra atentia asupra propriului Eu si prin urmare va fi mai motivat sa respecte
/ promoveze normele sociale - NickName pentru Super_Ego.

Harkins acrediteaza empiric faptul ca schimbarea maxima de atitudine se revendica / obtine prin conditia ante-liminara 3 Surse - 3 Argumente.

Asch admite ca suporterul social e favorizat de reducerea presiunii normative
prin compromiterea unanimitatii si ca urmare a livrarii de informatie valida cu privire
la stimuli. Shaw demonstreaza ca nu doar raspunsul diferit al majoritatii dar si
non-raspunsul unuia dintre membrii ei poate avea drept consecinta independenta subiectului.

Oamenii se asteapta la unanimitate in sarcinile obiective nu insa si
atunci cand se confrunta cu o sarcina de opinie - exegeza Allen - si prin urmare concluziile lui Asch sunt valabile pentru itemii perceptuali si nu pentru cei de cultura
holistica respectiv de opinie. A preceda consensul de grup eronat cu un raspuns licit - experimentul Morris - stimuleaza independenta subiectului naiv in raport cu faptul de-a rupe un consens de grup in prealabil constientizat.

Similaritatea de credinte creata de raspunsurile suporterului produce acord - rezistenta la opinia majoritatii in probleme ce percuteaza realitatea fizica / sociala
- exegeza Boyanovsky - dar similaritatea de rasa se impune ca determinant al comportamentului in chestiuni de identitate. Subiectul naiv - constata Nemeth - arata simpatie si deci propensiune catre influenta mai mare fata de primul suporter social - indiferent de tipul raspunsurilor remise de acesta - in raport cu membrii majoritatii.

Kiesler demonstreaza ca angajamentul e ceea ce leaga individul de
actele prea putin susceptibile la schimbare. Daca o persoana e definita printr-un comportament anterior atribuit ei libertatea de-a accepta o noua informatie este limitata.
Orice constrangere ce opereaza contra schimbarii comportamentului
- crede Gerard - angajeaza persoana fata de comportamentul respectiv.

Schlenker arata cum individul se intereseaza de imaginea lui publica pe care
o construieste tinand cont de valorile grupului amfitrion.

Consistenta e un indice de valorizare sociala pentru si-n toate grupurile. Prin urmare revenirea individului asupra comportamentului initial percuteaza sau
influenteaza negativ aprecierile celorlalti despre el. Cruchfield remarca post-experiment diferente insignifiante intre conformist - independent pe Scala de Neuroticism Minnesota Multiphasic Personality Inventory si prin urmare nu adera la teoria lui Asch dupa care indivizii cu tendinte conformiste sunt neurotici / inadaptati ce provin din familii stabile in timp ce independentii nu. Psihologul social se ocupa de caracterul conformismului in vreme ce specialistul in psihologia personalitatii se intereseaza de conformismul caracterului.



Stima de sine redusa - crede Costanzo - favorizeaza condamnarea propriului Eu - auto-dezaprobarea si conformismul sunt procese inter-dependente. Doar atunci cand exista o incertitudine personala pliata pe raspunsul corect
grupul este folosit ca sursa de informatie valida pentru factorii responsabili de natura reala a diverselor fenomene predispuse sa devina - dupa Kiesler - ele insele obiectul constiintei. Discrepanta redusa determina acceptarea privata (conformism intim) prin influenta informationala iar cea augmentata amorseaza complezenta (conformism public) prin influenta normativa.

Expertiza ori incompetenta percepute intr-o sarcina informationala se generalizeaza - admite Endler - intr-o sarcina perceptuala. Pentru a se comporta intr-o maniera conformista subiectii trebuie sa se perceapa incompetenti in raport cu grupul.

Nemeth amendeaza experimentul Kiesler fiindca o discrepanta exagerata - in sarcina obiectiva - a dus nu la conformism public ci la afirmarea independentei.

Odiseea afirmarii Status-ului lideral - constata Merei - e asumata foileton :

vrea sa suprime / substituie cutuma grupului cu alta

e respins de grup

accepta / invata traditia de grup

revendica / obtine Status-ul Leaderschip in arealul cutumal

percuteaza / personalizeaza traditia de grup

Nu liderii ci vice-liderii - constata Harvey - sunt cei mai conformisti.

Kiesler demonstreaza empiric faptul ca indivizii cel mai mult atrasi de grup
sunt hiper-conformisti / hipo-conformisti. Stima de sine a oricarei persoane e suma algebrica a Status-urilor ei sociometrice in varii grupuri de apartenenta.

Indivizii care se simt atrasi de grup isi iau ratia de libertate pentru a-si valida ferm dezacordul cu norma de grup prevalent in mod public. Subiectii care aveau sentimentul ca nu sunt acceptati de grup s-au aratat conformisti la nivel meta-personal
dar s-au conformat extrem de putin la nivel privat. Asadar - remarca Dittes - aprecierea grupului influenteaza conduita la nivel manifest dar si latent.

Influenta exercitata prin comunicare sociala e mai mare - observa Back - in grupurile coezive raportata la cele non-coezive.

Sakurai e convins ca relatia dintre persoana si grup poate fi predominant emotionala (coeziunea sociometrica e regenta) sau prevalent rationala (coeziunea grupului se bazeaza pe satisfactia sociala). Pentru conditia de inter-dependenta
frapanta nu apare conformism decat daca e util grupului iar in cea de atractie
flagranta subiectii se arata conformisti indiferent daca acest exercitiu sintal
compromite realizarea sarcinii. Experimentul Deutsch atesta cum - paradoxal -
in grupurile inter-dependente subiectii au tendinta de a-si declara acordul cu
judecatile evident eronate ale celorlalti membri ai grupului si aceasta chiar in
conditia-n care se precizeaza faptul ca premiul revine grupului care va dovedi cea
mai buna capacitate de apreciere. Inter-dependenta favorizeaza coeziunea de grup
in detrimentul simtului realitatii.

Pe itemii masculini femeile s-au dovedit mai conformiste la fel cum si
barbatii pe itemii feminini au dovedit un conformism izogen. Itemii neutri
- constata Sistrunk - nu au permis aparitia unor diferente in conformismul axat
pe criteriul sexual. Non-conformismul ranforsat al barbatilor sucomba atunci cand acestia nu se mai stiu monitorizati. Doar contextul public - aminteste Eagly - stimuleaza independenta membrilor grupului masculin. Non-conformismul salient mediatizeaza atributele dezirabile specifice persoanei in cauza.

Comunicarea - experimentul Festinger - a variat direct proportional cu extremismul pozitiei deviantului iar actele de comunicare adresate deviantilor cu
pozitii extreme prevaleaza la presiune mare spre uniformitate. Grupurile omogene au faultat aparitia under-grupurilor in timp ce intensitatea comunicarii cu deviantii
extremisti nu s-a modificat functie de presiunea grupului. Conditia de eterogenitate permite aparitia under-grupului iar comunicarea orientata spre cei care se situau pe
pozitii extreme stationa valoric doar la presiuni mari.

Ostilitatea deschisa - afirma Israel - antameaza o sanctiune folosita de ceilalti
in tentativele de-a schimba opinia deviantului. Respingerea corespunde insa unui
raspuns ce apare cand tentativele de influentare ale grupului au capitulat ori au fost abandonate.

Dezacordul tintei urmat de acord poate conduce - crede Sigall - la o simpatie
mai mare din partea sursei decat acordul consistent tasat / uniform.

Spre deviantii extremi si cel mai putin agreati e focalizata majoritatea actelor
de comunicare. Necesitatea locomotiei grupului - experimentul Festinger - determina aparitia presiunilor spre uniformitate.

Deviantii responsabili de actele indezirabile pentru grup - exegeza Jones - au
fost respinsi intr-o masura mai mare decat antagonicii arondati categoriei de
incriminare sociala izonima. Subiectii cu o stima de sine anemica s-au dovedit propensivi in privinta sau latura comportamentului deviant - experimentul Aronson.

Demersul empiric Santee a demonstrat ca stima de sine sau constiinta privata
de sine - ca variabile - coreleaza cu devianta. Conformismul apare hiper-atasat de constiinta publica de sine, anxietate, Self-Monitoring in grupul divizat in ipoteze dar unanim raportat la concluzii. Variatiile in consensul grupului mediaza legatura dintre conceptul de sine si comportament. Cand se confrunta cu grupul unanim (presiune situationala augmentata) raspunsul public al persoanei e un act de auto-definire. Daca persoana isi exprima dezacordul cu grupul va fi recunoscuta ca exprimand o valoare
sau o credinta personala. Daca se conformeaza ceilalti vor crede ca raspunde prompt normelor sociale. Atunci cand exista under-grupul (presiune contextuala decrementata) independenta persoanei va deveni evanescenta iar conformismul incomplet / mutilat. Motivele personale - recunoastere sociala / aprobare / auto-validare - isi depisteaza expresia si se realizeaza mai usor atunci cand presiunile sociale sunt puternice.
Barbatii atribuie deviantilor trasaturi pozitive iar femeile vad in conformism un ingredient dezirabil in conceptul de sine / identitate sociala.

Indivizii - arata Walker - percep relatiile cu ceilalti in termeni de costuri / beneficii. Prin urmare se pune / liciteaza pret mare pe cuvantul de onoare dat sau remis in situatii limita.

Daca lingusirea inseamna a exprima aprecieri pozitive exagerate la adresa calitatilor tintei, gudurarea - precizeaza Jones - se refera la modificarea strategica a judecatilor proprii pentru a le pune-n acord cu judecatile publice ale celuilalt. Ca sa devina atragatori in ochii celui de care depindeau subiectii au practicat un
non-conformism pe care l-au denuntat ei insisi. Au refuzat consensul dar si-au
exprimat public penuria de incredere raportata la propriile opinii. Aceasta strategie
atrage simpatia celuilalt si-n acelasi timp duce la un exod al suspiciunilor cu
privire la tentativele de manipulare. Indivizii ce opteaza pentru comportamentul de gudurare pot evita sa se arate conformisti cu parerile persoanei dominante dar se
declara de-acord cu argumentele ce sustin aceste pareri.

Dorinta de-a fi simpatizat si cea de-a castiga respect pentru competenta
privesc - dupa Godfrey - strategia conversationala ca o reactivitate asumata respectiv eludata.

Conformismul - spune Jones - apare ca investitie a individului in relatiile inter-personale, tolerabile - constata Moscovici - prin ipocrizie / reverenta.

Atitudinea conformista pe parcursul interactiunii face ca non-conformismul ulterior sa fie mai usor acceptat. Creditul Idiosincrasic reprezinta - pentru Hollander -suma impresiilor si nu convingerilor pozitive pe care membrii grupului le au
despre o persoana. Astfel de credite formeaza Status-ul unui individ in grup. Ele regleaza devianta / inovatia / influenta pe care le poate exercita o persoana in
grup si-n virtutea retentiei apar ca o consecinta a conformismului / competentei.
Conformismul precede si revendica devianta / inovatia.

Grupul nu initiaza - dupa Wiggins - posologia sanctiunilor ce privesc individul salant fara a raporta pretul remis de palmaresul respectivului membru in economia
sintala la costurile imputate in opinia comuna actului deviant.

Psihologia sociala americana din perioada clasica a identificat eronat influenta sociala drept si exclusiv majoritara. Mecanismul influentei are la baza dependenta dintre sursa si tinta. Nici o sursa - precizeaza Moscovici - nu poate exercita influenta daca
nu-si domina dintr-un anumit punct de vedere tinta.

Merton admite ca orice comportament menit sa declanseze o schimbare
reprezinta o forma de comportament deviant.

Orice entitate sociala participanta in interactiunile sociale poate fi atat sursa
a influentei cat si tinta a ei. Teoria dependentei care prezinta influenta in aspectul
ei privat drept proces informational de inaugmentare a incertitudinii este deci atacata
din ratiuni combatante pe frontul validarii conflictului ca mecanism principal al
influentei sociale holistice. Nu ambiguitatea stimulului genereaza incertitudinea
strategic dispusa - conform teoriei dependentei - la baza influentei sociale. Functie de contextul social, individul poate fi sigur de adevarul judecatilor sale atunci cand
realitatea este confuza si poate fi asaltat de indoieli atunci cand Frames-Stage-ul
apare - ca si-n experimentul Asch - structurat / pedant.

Certitudinea subiectiva nu reflecta indubitabil non-ambiguitatea din lumea reala. Ea e determinata prevalent de consensul social decat de proprietatile lumii reale. Potrivit modelului genetic increderea individului arondata judecatilor proprii este bruiata de conflictul acestor judecati cu altele si nu de inadecvarea lor la realitatea obiectiva. Dependenta ca mecanism al influentei e substituita prin conflict. Daca puterea se bazeaza pe dependenta (A aplica pedepse / recompense lui B), influenta mizeaza pe nevoile indivizilor de-a aplana conflictele de opinii si de-a defini prin negocieri colective o realitate coerenta / stabila. Influenta e diferita de putere si nu se bazeaza pe reducerea incertitudinii cognitive. Mecanismul ei principal il reprezinta conflictul. Influenta - crede Moscovici - se inradacineaza-n conflict si tinde spre consens. Raporturile nu cu
obiectele ci cu ceilalti primeaza si dinamicele inter-individuale prevaleaza in raport
cu cele intra-individuale.

Influenta sociala intereseaza 2 entitati sociale actante - sursa / tinta - ce
negociaza prin normalizare / conformism / inovatie obiectul judecatilor dispuse in
relatii contextuale din perspectiva unei abordari meta-personale sau la nivel sintal.

Amendamentul Doms arata ca majoritatea din experimentul Asch asupra conformismului constituie in fond o minoritate de vreme ce ea apara opinii aflate-n dezacord flagrant cu cele care definesc / stipuleaza consensul social.

Taxonomia Moscovici priveste Minoritatile Anomice care ignora normele
grupului dar nu propun alternative respectiv Minoritatile Nomice care dispun de o
norma curenta afirmata fara exceptie - ele singure pot exercita o influenta ce
conduce la inovatie / schimbare sociala. Minoritatile sociale - observa Kruglanski - pot fi majoritati numerice.





Wood a surprins empiric meta-analiza ce releva ca minoritatea dispusa-n raport
cu alte lagune sociale ce cunosc / promoveaza si ele opinii deviante (experti / lideri politici) nu are Status sau competenta.

Discriminarea functie de Out-Group nu se manifesta - dupa Sachdev - in penuria atributelor de putere.

Indivizii - constata Lorenzi - exploateaza prevalent tendinta de-a considera membrii propriului grup drept mai putin asemanatori intre ei decat sunt membrii
Out-Group-ului.

In-Group-ul minoritar - exegeza Brown - se percepe omogen iar Out-Group-ul majoritar si regent e vazut ca eterogen. Hamilton arata ca oamenii au tendinta de-a supra-licita frecventa comportamentelor negative ale minoritatii chiar daca proportional ea acuza o colportare similar numerica a diverselor acte ce constituie obiectul acuzarii
in raport cu cele atribuite majoritatii.

Pérez vede-n minoritate sursa de influenta considerata ilegitima de tinta.

Comportamentul se traduce - dupa Moscovci - prin investitie / autonomie / echitate / rigiditate si consistenta. Pozitia minoritara e perceputa drept salienta. Consistenta Sincronica se enunta inter-individual - toti minoritarii sustin aceeasi pozitie. Consistenta Diacronica se declara intra-individual - membrii minoritatii promoveaza o pozitie solitara. Minoritatea obtine incomparabil mai multa influenta atunci cand isi mentine pozitia initiala. Schimbarea raspunsurilor majoritare sub influenta minoritatii nu reprezinta doar un acord verbal ci corespunde unei schimbari veritabile in codul perceptiv. Minoritatea consistenta exercita tot atata influenta cat o majoritate inconsistenta. Daca minoritatea influenteaza opinia majoritatii, aceasta nu se datoreaza competentei indivizilor care alcatuiesc minoritatea si nici pozitiei lor de lider ci doar convingerii / coerentei lor.

Nemeth valideaza empiric faptul ca nu augmentarea conflictului prin iteratie se afla la baza influentei minoritare ci perceptia ca minoritatea sprijina logistic o pozitie in care crede cu fermitate. Astfel de perceptii pot fi create printr-un Pattern consistent
de judecati. Un contingent minoritar mai mare castiga / denota o competenta care
acuza in raport cu tinta o penurie de credibilitate la nivelul sursei.

Levine arata ca deviantul nu trebuie sa se arate consistent pentru a obtine influenta. Stilul de comportament consistent / inconsistent se raporteaza - dupa Mugny - la stilul de negociere transigent / intransigent. Puterea si minoritatea isi disputa populatia. Minoritatea trebuie sa adopte strategii de influenta. In relatia cu puterea ea trebuie
sa se arate consistenta iar in raport cu populatia - flexibila. Minoritatea conflictuala in raport cu cea rascibila obtine exclusiv influenta privata / latenta.

Moscovici constata ca majoritatea obtine complezenta - conformism manifest - fara acceptare privata iar minoritatea genereaza prin conversie acceptare privata in absenta complezentei. In fata unei majoritati discrepante toata atentia se concentreaza asupra celorlalti - conflict de raspunsuri. Raportul cu o minoritate discrepanta paseaza cuantumul prosexiei pe seama realitatii - conflictul de perceptii.

Daca fixam privirea pe un stimul cromat timp de 25 de secunde si apoi
privim atent o foaie alba vom percepe imaginea consecutiva - culoarea ei va fi
complementara in raport cu cea initial monitorizata de noi.

Conversiunea si complezenta sunt procese opuse care se exclud unul pe altul. Subiectii expusi la o informatie discrepanta furnizata de o majoritate
- experimentul Avermaet - au promis / validat o performanta mai buna intr-o sarcina
de discriminare decat subiectii din grupul de control.

Focalizarea atentiei asupra obiectului judecatii e mai probabila - dupa
Moscovici - in prezenta minoritatii. Subiectii expusi la influenta minoritara in contextul de originalitate au abandonat mai des raspunsurile indicate de realitate in raport cu cele arondate unui context de obiectivitate. Sursele putin credibile au la inceput un impact slab care insa creste peste timp iar sursele credibile genereaza un impact imediat semnificativ ce scade o data cu vremea. Sleeper-Efect a fost detectat in privinta minoritatii consistente initial de Hovland.

Inovatia minoritatii - crede Paicheler - nu poate ignora indicele contextual
remis prin Zeit - Geist . Conversiunea - pentru Doise - revendica / semnifica si taumaturgia de sine pentru ca subiectul adera la opinia minoritara fiind gata sa-si
asume o identitate sociala similara cu a sursei.

Complezenta arata ca sursa dispune de posibilitatea exercitarii unei puteri coercitive asupra subiectului. Interiorizarea implica prin influenta privata o sursa considerata de tinta drept experta. Identificarea - precizeaza Kelman - apare ca resort
al influentei cand tinta gaseste ca sursa e atractiva sau ineludabila si prin urmare
decide sa-i semene.

Identitatea proprie si cea a Out-Group-ului se ranforseaza - dupa Tajfel - prin emulatia simbolica ancorata-n strategia discriminarii mutuale.

Taxonomia Turner - Eul unic / intermediar / depersonalizat - se convoaca prin influenta sociala in conceptia despre sine.

Similaritatea apartenentei categoriale faciliteaza impactul sursei. In-Group-ul
se declara - pentru Park - eterogen (exercita cea mai mare influenta deoarece membrii
sai se percep independenti) iar Out-Group-ul se enunta omogen.

Minoritatile Dihogene (opinia dar si categoria de apartenenta sociala / etnica discorda-n raport cu tinta) obtin - dupa Maass - influenta anodina.

Mugny arata ca minoritatea deferita In-Group-ului are o influenta mai mare decat cea arondata Out-Grup-ului. Mesajul minoritar cu sanse de-a produce un impact considerabil vine din Out-Group si nu din In-Group deoarece tinta se angajeaza - prin respingerea pozitiei xenotope - in procesul de validare.

Moscovici precizeaza ca nu resursele pe care le detine minoritatea determina influenta ci conflictul pe care il creeaza prin stilul ei de comportament.

Out-Group-ul indiferent daca este ambasat de majoritate sau minoritate
genereaza - dupa Turner - influenta negativa. Majoritatea din In-Group obtine
influenta manifesta iar minoritatea din In-Group capata influenta latenta.

Minoritatea In-Group - arata Mugny - priveste / ameninta identitatea sociala a
tintei cu atat mai mult cu cat apartenenta comuna nu poate face obiectul disputei. Continuturile minoritare sunt rareori preluate in forma initiala si ca atare se exclude ipoteza imitatiei. Influenta minoritara e legata de un constructivism social care se desfasoara ca activitate socio-cognitiva complexa definind procesul de validare. Minoritatea provoaca o schimbare veritabila a atitudinii - conversia - exclusiv atunci cand tinta disociaza intre procesul de comparare sociala in general infavorabil minoritatii si procesul de validare prin intermediul caruia se proceseaza proto-digresiv mesajul minoritar pentru ca-n cele din fine sa se admita identitatea arondata minoritatii.

Moscovici - Criptomnezia atesta faptul ca sub presiunea minoritatii majoritatea sfarseste prin a-si insusi / revendica ideile promovate de aceasta. Majoritatile obtin complezenta fara conversiune iar minoritatile - conversiune in absenta complezentei.

Majoritatea - observa Mugny - disociaza compararea sociala de validare.
Procesul de comparare duce la discriminarea minoritatii. Apoi se amorseaza si explica analizarea demersului minoritar din punctul de vedere al argumentelor si care e facut responsabil de schimbare. Prin urmare - clivarea e un mecanism identitar criptomneziei sociale. Confiscarea ideilor de catre majoritate - sursa devine ea insasi tinta - nu implica evident din partea acesteia o apreciere dezirabila pentru minoritate. Decentrarea cognitiva se traduce printr-o legitimare a mesajului remis de subiect unui Alter.

Pérez arata cum manipularea bazata confortabil pe efectul Zeigarnik
(informatiile cu privire la o sarcina abandonata se retin mai bine in raport cu cea absolvita) poate sa mentina prosexia centrata pe continutul mesajului emis de surse variate dar nu amplifica decat influenta sursei minoritare. Experimentul Asch demonstreaza cum noua definitie propusa de subiect tine cont de judecatile contradictorii - obiectul ramane unic dar e admis ca poate fi vazut din unghiuri diferite. Sursa majoritara exercita influenta in virtutea Status-ului ei in vreme ce sursa minoritara
se bazeaza pe mesajul pasat celorlalti. Minoritatea are un impact nul atunci cand
subiectii instituie / speculeaza o corespondenta licita sau clandestina intre trasaturile
sursei si demersul ei de influenta (psihologizare) dar este influenta atunci cand ii este
criticat mesajul (negare).

Influenta minoritara latenta emerge - dupa Branstätter - exclusiv din situatiile
in care alternativa nu poate constitui o sursa de informatie valida. Din cauza inferioritatii lor numerice minoritatile - constata Wolf - revendica fara sa poata institui o dependenta normativa a tintelor dar creeaza / gestioneaza una informationala.

Majoritatile - observa Nemeth - stimuleaza gandirea convergenta / algoritmica
iar minoritatile pe cea divergenta / euristica.

Milgram a facut apel la paradigma Asch care implica presiunea grupului asupra unui subiect naiv dar a inlocuit segmentele de dreapta cu fonotemi. Grupurile Sintetice amendeaza alura experimentului Asch pentru ca ele paseaza unui subiect solitar iluzia prezentei celorlalti. Conformismul si coeziunea se afla / descopera antrenate intr-o
relatie de proportionalitate directa. Obedienta realizata prin constrangere si-n absenta modelarii presupune - crede Pérez - o ierarhie iar conformismul unde exista imitatie revendica o presiune exercitata facultativ de persoane cu Status egal.

Prevalenta cantitativa priveste - dupa Levine – conformismul iar cea calitativa - obedienta. Lee Ross arata ca eroarea fundamentala de atribuire se refera la
tendinta indivizilor de-a vedea in actul subiectului regenta termenilor de personalitate
si nu prevalenta celor contextuali. Persoanei obediente i se atribuie - dupa Schenker - trasaturi pozitive in vreme ce obedienta coreleaza cu atribute negative.

Pentru Milgram exista un raport de proportionalitate directa intre obedienta la ordinele distructive ale autoritatii si factorul distal insinuat intre subiect si victima. Proximitatea in situatii de emergenta determina girantului actant empatia. Absenta fizica a autoritatii atenteaza dramatic la nivelul impactului exercitat asupra tintei. Puterea autoritatii e mai presus de devianta ei incidentala fiindca atunci cand violeaza o regula pentru care si-a dat initial acordul ea continua sa fie privita ca legitima. Femeile sunt la fel de obediente ca si barbatii. Nu constitutia unei comenzi pentru sine e importanta ci sursa ei in autoritate. Presiunea supliment remisa de grupul amfitrion duce la o amplificare a fortelor orientate spre sfidarea autoritatii. Conformismul verbal pentru emergenta situatiei e lacunar si-adesea condamnat de subiect dar cel actional nu e contaminat fiind asumat ca Answer legitim in raport cu sursa izonima. Omul
pasibil de taumaturgie reprezinta un atribut endogen cu valente cinetice pentru
ierarhie. Subiectul inserat intr-o structura de autoritate se traduce prin Starea
Agentica
- tinta paseaza catre sursa raspunderea anexata actelor ercitive. Sintonizarea admite o receptare inambigua a mesajelor meta-volitive si pretinde absenta oricarui impact asupra imaginii de sine.



Starea Agentica e garantata prin conditii :

- generale (familia / Marker-ul institutional / recompensele)

- proxime (autoritate legitima / relatia directa sursa - tinta e coerenta / ideologia)

- anxiogene (tinta sursei de autoritate legitima devine in raportul meta-volitiv cu victima o sursa de autoritate ilegitima ce invoca obedienta doar pentru a permite o exteriorizare a propriilor tendinte agresive)

Exista - remarca Milgram - riscul tensiunii de fiecare data cand o entitate capabila sa functioneze in maniera independenta este introdusa intr-o ierarhie.

Bickman identifica puterea de recompensare / coercitiva / legitima / referentiala / experta / informationala. Autoritatea exercita influenta-n virtutea puterii ei legitime.

Suma indicilor care-l ajuta pe individ sa prelimineze ipoteza devin determinanti semnificativi ai comportamentului sau. Fiindca nu s-au monitorizat / interpretat decat reactiile unor subiecti constienti ca actele lor nu au urmari infaste pentru victima
e clar de ce modelul Milgram nu are - pentru Orne - corespondente legitime in cotidian. Atunci cand experimentatorul apare frustrat de competenta subiectii speculeaza penuria de responsabilitate atribuita autoritatii prin incomplezenta remisa acesteia de catre ei. Experimentul Wallston implica acel grup experimental unde cercetatorul da de
inteles ca el insusi e surprins de strigatele victimei. Obedienta cotata la 91 %
a confirmat teza lui Milgram si prin urmare obiectia lui Orne - bazata pe impasibilitatea autoritatii de natura sa induca subiectului convingerea ca
destinatarului socurilor electrice nu i se intampla nimic rau - e demolata empiric.

Nissani spune ca obedienta recenzata de Milgram apare-n absenta unei tranzitii conceptuale asumata doar de cei care - fara a se dovedi independenti - sunt flexibili fiind capabili sa abandoneze fideismul perfid al sursei de autoritate pentru a glisa catre o credinta dezirabila aflata-n acord decent cu logica eventiva. Baumrind amendeaza exegeza Milgram - din cauza anxietatii / pasivitatii generate de laborator individul acuza propensiune spre obedienta implicata - prin urmare - abuziv in rolul de subiect.

Personalitatea autoritara corespunde - la Adorno - tipului de individ ce
aplica defense represive pentru a-si controla impulsurile sexuale / agresive si care dezvolta Pattern-uri de comportament conformist / conventional in inter-actiunea cu ceilalti. Penuria de educatie sta - dupa Elms - la baza obedientei / autoritarismului.

Milgram a initiat exemplar Debriefing-ul sau metoda de post-experiment in virtutea caruia diverse informatii privind mobilul demersului empiric absolvit sunt pasate subiectilor vizati de el.

Zimbardo a dorit prin experimentul Falsa Detentie sa arate cum la originea reactiilor sociale indezirabile se afla nu personalitatea devianta ci situatiile limita / frustrate de alternative. Pe baza unei selectii pretentioase diferentele dintre gardieni si detinuti in termeni de psihologie a personalitatii au fost modice. S-a monitorizat strategia subiectului dispus in fata sau profilul unei situatii de putere asimetrica. Pe masura ce gardienii deveneau tot mai agresivi detinutii acuzau o pasivitate pe masura. Depresia si lipsa de speranta a detinutilor corespuns sentimentului de control administrat izocron de gardieni. Interactionand permanent cu indivizi care nu le cunosteau nici macar numele, detinutii isi ratacesc simtul identitatii personale si-al unicitatii. La confesiunea programata cu pastorul majoritatea s-a prezentat pe baza numarului de identitate. Deindividualizarea devenea astfel o certitudine. Primul detinut cu simptome psihice indezirabile accentuate este eliberat la 30 de ore dupa detenta subiectilor in pasajul empiric Rareori erau abordate intre detinuti probleme personale tendinta generala vadind o abordare tempestiva a conditiilor detentiei.. Detinutii nu aratau conciliere inter-personala din cauza faptului ca ei au interiorizat atitudinile negative venite din partea gardienilor. Unii detinuti
l-au rugat pe pastor sa le aduca un avocat pentru a obtine eliberarea. Gardienii se comportau mai agresiv cu detinutii daca erau convinsi ca nu pot fi vazuti de Zimbardo - directorul inchisorii. Experimentul Stanford - proiectat pentru a rula 2 saptamani - a fost sistat pentru ca, la 144 de ore de la initierea lui, tratamentul inuman, aplicat subiectilor, viola flagrant codul eticii. Demersul empiric Zimbardo a surprins comunitatea stiintifica la 1971 dar blisterul conceptual a fost administrat prin tratamentul inuman la inchisoarea Pitesti - Romania chiar din 1949 unde educarea prin tortura obliga transformarea izocrona a studentilor detinuti in tortionari si invers.



Bertolt Brecht

Albastru vs. Galben sau Verde vs. Rosu

Timp - Spirit


loading...








Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani