Aceasta grupa cuprinde reprezentarile referitoare la caracteristicile fizice vizibile conformatia generala, dimensiunile corporale, particularitati ale infatisarii, ale dezvoltarii diferitelor parti ale corpului si cele reflectand cantitatea de energie susceptibila de a fi transpusa in actiune de catre individ (6).
Cele doua grupe de
componente reprezinta nota comuna ca la constituirea lor un rol
important il joaca interactiunea cu indivizii care
alcatuiesc mediul social, in
special cei de varsta asemanatoare. Numai in cadrul acesteia
este posibila
comparatia, care, la randul ei, conditioneaza autodefinirea.
Autoperceptia, fata de imagine de sine, reflecta un fragment, o trasatura distincta, desprinsa dintr-un context, in timp ce cea de-a doua oglindeste un intreg. Ea are in general un caracter negativ, de neacceptare, dar este materialul de baza cu care opereaza individul la edificarea imaginii de sine, dar nu fara a-i adauga un liant, o impregnare motivationala compensatorie.
Autoperceptia, realizata prin activitate senzoriala, conduce la autodefinire, dar pe un drum care include comparatia cu altii.
Ca rezultat al
comparatiei, individul incep prin a-si atribui o serie de
insusiri fizice: mai
inalt mai
slab mai
gras , etc. in stransa legatura
cu aceasta se constituie apoi insusirile referitoare la mobilitate si la
forta: mai
iute mai
puternic mai
putin puternic , etc. Acestea sunt primele semne sub
care, asociate numelui, se recunoaste individul.
Procesul constituirii
reprezentarilor corporal-dinamice nu se incheie practic niciodata pe
parcursul vietii. Dupa cum reiese insa din cercetari (6),
(9), (12), (30), (46), in perioada dintre al 4-lea si al 6-lea an de viata
copilul devine in mare masura
constient de caracteristicile sale corporale, ca si de forta sa.
El realizeaza acest lucru pe doua cai: confruntarea cu lumea
obiectelor materiale di jurul sau si interactiunea cu
ambianta sociala.
Confruntarea cu lumea
materiala imbraca doua forme: forma actiunii direct
utilitare si forma jocului. Prin actiuni direct utilitare
intelegem ansamblul gesturilor instrumentale si al
manifestarilor prin care individul tinde la satisfacerea diverselor sale
nevoi. Pentru a manca, a-si satisface curiozitatea, a se apara, a
dormi, etc., individul manipuleaza obiecte, modificandu-le amplasarea
si chiar structura. Pe
masura acumularii de experienta el afla cum este dar si ceea
ce poate . El isi
masoara inaltimea, devine constient de forta pe
care o are, etc.
Contactul cu lumea materiala se realizeaza si prin jocul de unul singur care debuteaza in primele luni de viata si constituie o ampla sursa de informatii atat cu privire la cum este , cat si la ceea ce poate copilul.
El devine constient ca dispune de o anumita forta in raport cu lumea obiectelor, cu ajutorul careia poate exercita o anumita dominare asupra lor.
Interactiunea cu ambianta sociala este la fel de bogata in date cu privire la sine ca si confruntarea directa cu obiectele.
Observarea atenta a jocurilor
copiilor arata ca foarte multe dintre ele implica
intrecere intre parteneri. Si nu numai la copil, ci si la adult,
intrecerea are ca functie pe de o parte perfectionarea mijloacelor de
actiune, pe de alta parte consolidarea si afirmarea imaginii de sine. De aceea, jocurile copiilor pot fi
considerate unul dintre principalele laboratoare care prelucreaza elementele constitutive ale imaginii de
sine. (6, 46)
Odata cu avansarea in varsta, reprezentarile corporal dinamice sufera modificari, insa acestea depind in mare masura de nivelul performantelor obtinute in comparatie cu altii . Raportarea se face nu numai la varsta, ci si la posibilitatile celorlalti.
Performanta (in acest caz
fizica (6)) joaca un rol insemnat, chiar hotarator in elaborarea
continutului imaginii de sine. Atingerea in repetate
ori a unui nivel inferior celui curent, socotit in general ca acceptabil, are ca efect instituirea unei
stari de disonanta cognitiva. Poate apare in acest caz
complexul de inferioritate care va declansa in mod firesc tendinte de
compensare, dintre care unele se actualizeaza prin manifestari
excesive de afirmare proprie, mergand
pana la agresive, iar altele
alimenteaza latura imaginativa a individului,
constituindu-se in relatii cu caracter de revansa poate in alte domenii de activitate.
Atingerea unei performante de nivel superior celui curent imprima
conduitei caracteristici de siguranta de sine. Individul
constient de posibilitatile sale isi aroga o superioritate
si chiar dreptul de a exercita o anumita dominatie asupra unui
grup de semeni (6), (13).
Un alt aspect ce denota marea influenta pe care o are performanta asupra imaginii de sine rezida in ceea ce s-ar putea chema fixarea celei din urma la nivelul atins de ultima realizare cotata drept succes in competitia fie cu sine, fie cu ceilalti (acest lucru se observa la varstnici care includ in identitatea lor performantele lor din trecut si nu pe cele actuale) (6), (13), (46).
