Aprecieri critice “… fondul comediilor lui Caragiale este rece si cinic . Realitatea ce el ne zugraveste nu ne poate incalzi , necum sa ne entuziasmeze ; ea e repulsiva si va deveni , din ce in ce mai repulsiva cu cat omenirea va inainta pe calea progresului moral . In nici o opera clasica nu vei gasi situatiuni de valoare ca cele pe care dramaturgul nostru le primeste in actiunea dramatica - le primeste si le mentine cu seninatatea cea mai desavarsita - chiar la sfarsitul si dupa sfarsitul ei .” Mihail Dragomirescu “Caragiale n-a gasit , nu l-a lasat inima sa vada ridicolul in viata taranimii - cum n-a gasit , n-a vazut , nu l-a lasat inima sa vada ceva omenesc in viata claselor noua.” G.Ibraileanu
“Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale crezului national . Si tot dispretul pe care-l arunca el admiratorilor si invitatilor sai n-ajungea ca sa-i stirbeasca - lucru rar pe lume - dreptul de a zice si de a face oricui orice , de a jigni sentimentul public in orice forma , de a sta impotriva vremii sale , si cand gresea ea , si cand era el gresitul . ” Nicolae Iorga “Noi care am avut norocul sa-l vedem si sa-l auzim vom ramane toata viata stapaniti de senzatia ca prin moartea lui Caragiale s-a deschis o prapastie , s-a facut un gol in natura , ca o perturbatie cosmica . Cu cat va trece vremea va creste tot mai mult silueta si vom ramane vrajiti de farmecul celui mai luminat creier romanesc . (…) Se vor crea legende si personalitatea lui va lua proportii mitice . Generatiile viitoare nici nu vor putea intelege daca din stralucirea unei minti s-au intruchipat vreodata astfel de raze orbitoare .” Octavian Goga “Interpretarea lui d-lui Zarifopol urmareste numai efectele artistice ale operei lui Caragiale , stilist lucid , si observator original (…) Caragiale , prin materialul artistic , este , impreuna cu Ion Creanga , cel mai specific scriitor roman .” Pompiliu Constantinescu
“ Spiritul lui Caragiale a exercitat in societatea noastra o actiune socratica si in aceasta consta importanta incomparabila , fundamentala a acestui asa-zis « negativist » . Prin reducere la absurd ; prin maieutica si dialectica el tindea sa aduca societatea la cunoasterea de sine si la o constiinta morala . Dialogurile lui din comedii si din momente au ceva din arta dialogului socratic . Insasi sociabilitatea acestui om , prezenta sa ironica , interpelativa ,in forul public , e de aceeasi natura cu a lui Socrate . De asemenea si solitudinea lui si distantarea lui scrutatoare . Ca Socrate avea sentimentul ca e inspirat si cenzurat interior de un demon : ochiul eternitatii ce-i supraveghea din spate scrisul . Tot ca Socrate a fost acuzat de contemporani ca destituie zeii cetatii si perverteste spiritele si , de fapt , a trebuit sa bea si el destula cucuta . ” Al.Paleologul “Caragiale e omul care impinsese pana la extrem arta de a concentra si de a margini in linii elementare si expresive (…) Batranul mester inpinsese dragostea verbala pana la masuri neobisnuite ; slefuind vorbele , le redusese la rolul lor necesar in economia frazei .” E.Lovinescu “O opera cum este cea a lui Caragiale reprezinta o mare tentatie pentru comentatorul dornic sa-i puna in valoare bogatia si diversitatea ; dar totodata el trebuie sa respecte adevarul textului si sa opteze (optiune poate provizorie) doar pentru cateva din directiile posibile ale lecturii . Actul critic trebuie sa realizeze echilibrul dintre libertatea interpretarii si constrangerea pe care o exercita textul ; astfel criticul va fi asemenea contelui din anecdota povestita de Caragiale insusi .” Al.Calinescu
