Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain referat



Aventurile lui Tom Sawyer

 

de Mark Twain







Aventurile lui Tom Sawyer constituie o pagina novatoare si stralucita in creatia lui Mark Twain. Umorul scriitorului a cucerit cititorii de toate varstele. Canavaua naratiunii insa nu e tesuta din trucuri comice ale unui om hazliu (desi sunt in ea destule glume ce provoaca rasul), nici din fraze demascatoare a modului de viata stagnant al provinciei americane (cu toate ca in multe locuri ale cartii se simte ironizarea acestui fel de a convietui). Valoarea moralizatoare a Aventurilor lui Tom Sawyer merge de la satirizarea pedanteriei si bigotismului pana la afirmarea celor mai inalte idealuiri ale epocii sale: libertatea omului si egalitatea in drepturi. Umorul lui Mark Twain se transforma intr-un mijloc de dezvaluire realista a psihologiei umane (in primul rand a copiilor) si, in acelasi timp, un procedeu de poetizare a vietii.
Aventurile lui Tom Sawyer si Aventurile lui Huckleberry Finn, desi sunt romane de fictiune, au o baza reala autobiografica. Chiar daca faptele nu sunt culese din realitatea directa, prototipurile personajelor, atmosfera, conflictele sociale si, mai ales, aspiratiile au existat in viata scriitorului. c Elementele ostile, periculoase, ce apar in calea lor, poarta in sine amprenta conventionalului, caracteristic pentru literatura de aventuri, si de aceea nu infricoseaza cu adevarat. Aproape totul ce ne transpare ca fenomene realiste este pigmentat de umorul lui Mark Twain, invaluind cititorul in caldura si beatitudine.
Cu o veracitate uimitoare reda autorul lumea interioara a tinerelor fiinte umane, care nu si-au intinat inca puritatea sufleteasca si gratia poetica. Twain avea capacitatea geniala de a intelege copiii, cunostea caracterul si psihologia lor.
In Aventurile lui Tom Sawyer umorul joaca un cu totul alt rol decat, sa zicem, in Wilson Zevzecul ce musteste pana la refuz de situatii comice. Evident, fara umor povestirea despre Tom ar fi pur si simplu falsa si sentimentala. Anume umorul fin, delicat confera eroului central, precum si altor personaje, sinceritate, profunzime sufleteasca. Autorul glorifica viata libera, fericita, iar rasul, umorul sagalnic serveste drept expresie a dragostei sale pentru oamenii simpli si marinimosi.
Twain desigur nu a fost singurul scriitor american care a pus umorul in slujba scopului suprem: afirmarii valorii omului si frumusetii vietii. Insa marele talent de umorist-psiholog si de umorist-poet al scriitorului 1-a ajutat sa realizeze o lucrare de mare si neobisnuita valoare estetica. Paradoxal ca atunci cand lucra asupra povestirii Twain a pornit de la nemultumirea sa fata de realitatea americana contemporana lui. Si totusi, tendinta sa de a oglindi, bazandu-se pe amintirile sale din copilarie, o lume mai fericita, mai plina de bucurii, decat aceea pe care a vazaut-o si a trait-o, 1-a condus la scrierea unei carti in care comicul joaca rolul de element afirmativ.
Povestirea are, incontestabil, si unele nuante romantice, dar acestea nu umbresc catusi de putin tonalitatile realiste.