Basmul - DULCE AMINTIRE A COPILARIEI, CRUDA INTERPRETARE STIINTIFICA referat







BASMUL,

DULCE AMINTIRE A COPILARIEI,

CRUDA INTERPRETARE STIINTIFICA






Dupa cum se observa in titlu, subiectul acestei redactari este basmul care repre-

zinta -conform dictionarului de terminologie literara- o specie a genului epic, naratiu-

ne in proza indeosebi, mai putin in versuri, in cuprinsul careia, cu ajutorul unor mij-

loace traditionale, se povestesc intamplari fantastice, puse pe seama unor personaje

sau forte supranaturale, din domeniul irealului - si dupa spusele lui G.Calinescu, Es-

tetica basmului, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1965 - 'Basmul este o opera de

creatie literara, cu o geneza speciala, o oglindire in orice caz a vietii in moduri fabuloa-

se.' .

Desi in tara noastra primele basme au fost consemnate in scris in secolul al XVIII-lea, cea dintai colectie de basme ce a fost publicata este aceea a lui E. B. Stanescu Aradanul, tiparita in 1860 la Timisoara: 'Povesti culese si corese'. Una din cele mai populare si bogate colectii ramanand antologia lui Petre Ispirescu 'Legende-le si Basmele romanilor'(1872).

Pentru a concretiza aceasta aberatie privitoare la definirea, caracterizarea si

structurarea basmului, se va face referire la Danila Prepeleac. Basmul a aparut in 'Convorbiri literare' din 1 martie 1876 si face parte din categoria basmelor fantasti-

ce. Jean Boutiere il include in 'ciclul prostiei omenesti' . Pe de alta parte, Zoe Dumi-

trescu-Busulenga crede ca acesta deschideseria povestilor cu draci, 'pe care Creanga

le trateaza cu o vadita predilectie' . 'Prin astfel de mijloace [ale oralitatii], Creanga

restituie povestirea functiunei ei estetice primitive, care este de ase adresa nu unor ci-

titori, ci unui auditoriu capabil a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiu-

lui viu, cu totce poate transmite acesta peste intelesul abstract al lucrurilor comunica-

te.' (Tudor Vianu, Ion Creanga, in Arta prozatorilor romani, Bucuresti, Editura pen-

tru Literatura, 1966).

Basmele, la baza carora sta elementul fantastic, generat de caracterul fictionar in care aparea lumea pentru omul primitiv, dupa originea lor, pot fi populare si culte, cele populare fiind supuse variabilitatii, datoriya circularii lor pe cale orala, chiar da-ca prin culegerea lor de catre folcloristi au fost fixate prin tiparire, cele culte rama-

nand in forma in care au fost create. 'Intai Creanga fixeaza o data pentru totdeauna textul, facand imposibila o alta editie improvizata. Totul e asa de meticulos studiat intr-o versiune definitiva, incat din acest punct de vedere, basmul a iesit din circuitul folcloric si a devenit opera lui Creanga. O schimbare cat de mica a constructiei dau-

neaza intregului si n-am mai avea dea face cu un basm de Creanga [] . Evident, o cu-

loare locala este, constand mai ales in caractere individuale si manifestari etnografice, in care limbajul isi are partea sa de originalitate, neglijabila in oricare alt basm, curat folcloric. [] Intr-un cuvant, secretul lui Creanga sta, ca la orice poet cult, in studiul efectelor, in cuvantul rar, in cadenta interioara, in fixitate. Dar fixitatea e contrara le-

gii inerente a folclorului.'(G. Calinescu, Creanga, scriitor universal, in Secolul 20,

nr. 12, 1964).

In fondul lor, unii invatati au intrezarit reminiscente ale unor indepartate legen-de mitice indo-europene, carora vremea si raspandirea lor le-a indepartat elementul religios. Aceasta datorita marii asemanari dintre basmele europene si legendele miti-

ce arice, divinitatile acestora din urma devenind eroii basmelor populare. Locul de origine al acestor stravechi creatii populare, dupa unii cercetatori ar fi fost India 'vi-suri ale popoarelor'cum sunt socotite, basmelor li se atribuie totusi o origine diferita: mitologica, indianista, antropologica, iar dupa B.P. Hasdeu basmul ar fi aparut odata cu nasterea omenirii. Toate aceste teorii dovedesc nu numai indepartata veghime a basmeloa, dar si faptul ca ele nu pot fi socotite creatia unui singur popor.

Clasificari diverse, fundamentale, pe variate criterii au fost incercate de cerceta-

tori. In literatura noastra o asemenea clasificare a fost incercata de Lazar Saineanu in studiul sau asupra basmelor, deosebindu-le in:

basme fantastice, in care elementul il constituie miraculosul;

basme etico-mitice cuprinzand, pe langa faptele nemeroase ale eroilor sianumite invataturi morale;

basme religioase, la care, alaturi de eroii cunoscuti ai basmelor, iau parte la actiu- ne: Dumnezeu, forte sau duhuri necurate, etc. ;



basme glumete, in care predomina umorul.

Basmele lui Creanga sunt si ele clasificate (strict conditionat de marca fantasti- cului si a tipologiei) in basme cu animale, nuvelistice si fantastice: cu valoare initiatica sau cu conotatii religioase - cel mai concludent exemplu este Danila Prepeleac. Acest vestit autor al poporului nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice, ci topes-te povestirea in dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea

faptelor dialogul personajelor, ceea ce ii da putinta sa intre in psihologia lor. Concluzia

lui T. Vianu este ca Ion Creanga 'executa trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale spontana, prin dezvoltarea organica a unei inzestrari exerci-

tate in intregul trecut al unei veghi culturi rurale, ajunsa acum sa se depaseasca pe si-ne.

'Basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala, etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anumite fiinte himerice, animale. Si fabulele vorbesc de animale, dar acestea sunt simple masti pentru felurite tipuri de indivizi. Fiintele neomenesti din basm au psiho- logia si sociologia lor misterioasa. Ele comunica cu omul, dar nu sunt oameni. Cand dintr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici, n-avem de a face cu un basm.'

'Esenta basmului este, evident, un tablou al vietii, uneori cu intentie umoristica explicita, prezentat ca o <<minciuna>>. Interpretarea lui estetica trebuie sa ia in con- siderare cele doua planuri ale sale. Intai este planul prozaic [], realist. Aici sunt stu- diate problemele cele mai acute ale vietii individuale, familiei, societatii, si anume: nasterea, casatoria, calitatea fizica si morala a copiilor, baieti si fete, calitatea femeii, a mamei bune, a mamei vitrege [], originea bogatiei si a saraciei, dezvoltarea inteli- gentei (isteti si prosti), ingamfarea si modestia, norocul prostului real sau numai apa- rent, putinta omului de a birui si inlantui fortele animale si fizice

Al doilea plan este hieroglific sau simbolic, mai limpede, poematic. El se impune constiintei prin sugestii. [] Basmul nu spune totul in plan psihologic si farmecul pro-vine pentru unii mai ales din misteriosul poematic, care insa e partial descifrabil, o in-teligibilitate totala fiind contrara regulilor artei.

Nu e de ignorat nici un al treilea plan, didactic, tolerabil cand e absorbit de fapte fara nici o interferenta discursiva.' (G. Calinescu, Estetica basmului).

Referitor la primul plan - '[In povesti] nu se observa, ci se demonstreaza obser- vatiuni morale milenare. Danila Prepeleac dovedeste ca prostul are noroc.' (G. Cali-nescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, Editura Mi-nerva, 1982) - 'Danila Prepeleac [] e o foarte mestesugita demonstratie ca numai <<patitu-i priceput>>.' (George Munteanu, op. cit.).

Numeroase cercetari au relevat faptul ca basmele prezinta o serie de particulari-tati artistice traditionale:

modul in care sunt ordonate momentele subiectului (o situatie initiala de echili-     bru, un eveniment sau o serie de evenimente care deregleaza echilibrul initial, ac-tiunea reparatorie, marcata de cele mai multe ori printr-o aventura eroica, refa-cerea echilibrului si rasplata eroului);

coordonatele actiunii sunt in chip deliberat vagi, locul si timpul fiind indicate la modul cel mai general,sugerand astfel si caracterul universal valabil al personaje-lor si al intamplarilor prezentate;

actiuni tipice:absenta (unul din membrii familiei pleaca de acasa), interdictia(o interdictie ii este specificata eroului), incalcarea (interdictia este calcata), iscodi-rea (raufacatorul incearca sa afle cum stau lucrurile), divulgarea (raufacatorul obtine informatii despre victima sa), viclesugul (reufacatorul incearca sa-si insele victima pentru a pune stapanire pe ea sau pe averea ei), complicitatea (victima se lasa inselata ajutandu-si astfel fara sa vrea dusmanul), prejudicierea (raufacatorul face un rau sau aduce o paguba unuia dintre membrii familiei), mijlocirea, momen-

tul de legatura (nenorocirea sau lipsa de comunicate, eroului i se dareseaza o ru-

gaminte sau o porunca, el este trimis undeva sau lasat sa plece), contraactiunea incipienta (cautatorul accepta sau se hotaraste sa intreprinda contraactiunea), ple- carea (eroul pleaca de acasa), prima proba (eroul este pus la incercare, iscodit, a- tacat, etc. de un personaj care vrea sa-l ajute, pregatindu-se astfel inarmarea lui cu unealta nazdravana sau cu ajutorul nazdravan), reactia eroului, obtinera uneltei nazdravane, deplasarea spatiala intre doua imparatii (eroul este dus in zbor, calare, pe jos, la locul unde se afla obiectul cautarii lui), lupta (eroul si raufacatorul intra in lupta directa), insemnarea (eroul este insemnat spre a fi mai tarziu recunoscut), victoria (raufacatorul este invins), remedierea (nenorocire sau lipsa initiala este remediata), intoacerea (eroul se intoarce), urmarirea (eroul plecat este urmarit), salvarea (eroul scapa de urmarire), sosire incognito (eroul soseste acasa sau intr-o alta tara fara sa fie recunoscut), pretentiile neintemeiate (cel care vrea sa se substituie eroului formuleaza pretentiile sale neintemeiate), incercarea grea (eroul are de facut fata unei grele incercari), solutia (incercarea grea este trecuta cu succes), recunoasterea (eroul este recunoscut), demascarea (raufacatorul sau falsul erou este demascat), transfigurarea (eroul capata o noua infatisare), pedeapsa (raufacatorul este pedepsit), caratoria (eroul se caratoreste si se inscauneaza imparat);



personajele sunt cel mai adesea inpartite in pozitive si negative; eroul (protago-nistil) este adeseori ajutat de obiecte magice, de fiinte supranaturale, de animale fabuloase sau de formule magice; el se confrunta adesea cu un adversar(antago-nist);

clisee compozitionale: formula initiala (a fost odata) menita sa aduca pe asculta-tori in lumea irealului; formula finala (incalecai pe-o sa) destinata sa readuca pe cititori la realitate; formula mediana (si-nainte cu poveste ca de-aicea mult mai este) reprezinta un fel de pauza in actiunea mai extinsa a unor basme. Aceste formule, desi variaza de la povestitor la povestitor, totusi, in factura lor sunt asemanatoare. Continutul acestora este fantastic si hazliu, iar ca forma sunt ritmi-ce si uneori rimate. Naratiunea se desfasoara si ea cu ajutorul unor formule tradi-tionale, subliniind unele momente principale ('Si se luptara, / Si se luptara, / Zi de vara, / Pana-n seara.') . Cifre fatidice - repetarea unor numere scoate in relief cresterea progresiva a amanuntelor, calitativ si cantitativ, incetineste ritmul acti-unii, mentine interesul si intareste impresia asupra ascultatorilor.

In Danila Prepeleac, eroul trece prin doua experiente fundamentale: trocul pa-gubitor (reprezentand seria de evenimente ce schimba cursul actiunii si care este pre-

cedat de o situatie initiala de echilibru) si competitia cu diavolul(actiunea reparatorie) Trocul pagubitor implica un proces de regressum in utero, de intoarcere la o stare primordiala, foetala, virginala, ca o conditie a trecerii de la multiplicitate la unitate. Acesta nu este un semn al nechibzuintei ci, mai curand o conditie necesara unei con-fruntari cu diavolul. Cadrul actiunii este aproape nedefinit. Tot ce stim este faptul ca 'Erau odata intr-un sat doi frati'. In acest basm sunt intalnite urmatoarele actiuni tipice: absenta, interdictia (lui Danila i se interzice sa construiasca o manastire pe pamanturile dracilor), incalcarea (eroul nu tine seama de interdictie), iscodirea (dra-cul vrea sa afle ce are de gand Danila), divulgarea, viclesugul (dracul concureaza cu eroul nostru pentru punga cu bani dar este inselat), complicitatea (Prepeleac ia parte la trocul pagubitor), prejudicierea (Danila se nu se alege cu nimic), momentul de legatura (fratele sau afla de cele intamplate, iar eroul pleaca la padure), prima proba, lupta, victoria, remedierea, intoarcerea. In acest basm exista un personaj pozitiv,Da-nila Prepeleac, ajutat de fratele sau, si unul negativ, diavolul, impreuna cu Scaraoschi si vrajile lui. Clisee compozitionale:formula initiala:'Erau odata intr-un sat doi frati si amandoi erau insurati.'; cea finala: 'Iara Danila Prepeleac, nemaifiind suparat de nimene si scapand acum deasupra nevoii, a mancat si a baut si s-a desfatat pana la adanci batranete, vazandu-si pe fiii fiilor sai imprejurul mesei sale.' ; formule media-ne: 'Nici nu-i pasa/ De Nastasa,/ De Nichita/ Nici atata!' sau 'Cand e minte,/ Nu-i ce vinde;/ Cand e branza,/ Nu-i barbanta.' . Nu se remarca in acest basm folosirea cifrelor fatidice.

G. Panu, celebrul memorialist al 'Junimii', era convins ca 'meritul lui Creanga ca culegator de povesti se margineste in aceea de a fi reprodus aproape textual povestile populare'. O asemenea opinie nu era singulara in epoca si a trebuit sa trea-ca destula vreme pana cand meritul lui Ion Creanga de a fi 'cel mai de seama ctitor al basmului cult romanesc', cum sustine Nicolae Ciobanu, sa i se recunoasca in cvasi-unanimitate. Fenomenul nu trebuie sa ne surprinda, de vreme ce chiar Iacob Negruzzi nu vedea in autorul Povestilor decat un 'talent primitiv si necioplit', iar Lazar Saineanu il socotea un simplu culegator de basme, cu nimic mai presus de Petre Ispirescu. G Calinescu era indreptatit sa atraga atentia ca 'Ion Creanga e un mare prozator si numai cititorul de mare rafinament artistic il poate gusta cum trebuie'.

Cu tot caracterul fantastic al intamplarilor, basmele reflecta totusi felul de a gandi si de a simti al poporului. In basme sunt exprimate nazuintele, visurile si aspiratiile poporului catre o viata mai buna, dorinta de a supune fortele naturii, de a vedea triumfand adevarul si dreptatea in lume. Toate elementele ireale din basm, in-tamplari, eroi, se impletesc cu realitatea, nefiind decat simboluri ale vietii sociale si ale caracterelor omenesti.

Surse de inspiratie:

Dictionar de terminologie literara

Ion Creana - Povestea lui Harap Alb si alte povesti - Ioan Lazar

Limba si literatura romana - manual cls. a X-a , editura Humanitas


Mihalcea Mihaela - cls. a X-a A










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu









Scriitori romani