Adjectivul - gradele de comparatie ale adjectivelor referat






ADJECTIVUL


Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea (calitatea) unui obiect. Insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, numar si caz.

Adjectivul poate exprima:



v    insusirea, proprietatea unei fiinte sau a unui obiect: frumos, bun, inteligent, greu, usor, drag, tanar etc.

v    materia din care este alcatuit: osos, fibros, lemnos, metalic, aurifer etc.

v    originea: oltean, frantuzesc, studentesc, taranesc, vienez, american etc.

Felul adjectivelor:

a – propriu-zise: frumos, bun, curajos etc.

b – provenite din:

v    verbe la participiu: citit, citita, scris, scrisa.

v    verb la gerunziu: maini tremurande, cosuri fumegande, ochi lacrimanzi etc.

v    pronume: Acel (acest) elev a castigat (adjectiv pronominal demonstrativ)

Fiecare elev (alt, oricare) – adjectiv pronominal nehotarat.

Nici un copac (nici o) – adjectiv pronominal negativ

Al cui copil esti tu? (adjectiv pronominal interogativ).

Stiu / care copii sunt cuminti. / - adjectiv pronominal relativ rol de element relational, functia sintactica de atribut adjectival.

Copiii mei sunt cuminti – (adjectiv pronominal posesiv).


Dupa terminatie, adjectivele sunt:

a – variabile – cu doua terminatii: bun-buna, buni-bune, moale-moi

n     cu o terminatie: verde- verzi

b – invariabile: gri, maro, cumsecade, eficace, motrice, propice


Dupa forma, adjectivele sunt:

a-simple, formate dintr-un singur cuvant: frumos, inalt, bun

b-compuse cumsecade, binecrescut, galben-auriu, alb-galbui, tehno-stiintific, franco-roman etc.

c-locutiuni adjectivale:

(om) cu dare de mana – instarit, bogat

(om) cu scaun la cap – chibzuit

(om) cu noroc – norocos

(om) cu minte – intelept

(om) cu capul in nori – aiurit, zapacit, neatent

(om) fara teama si prihana – pur, neprihanit etc.




GRADELE DE COMPARATIE

Exprima gradul (masura) in care o insusire caracterizeaza un obiect in raport cu aceeasi insusire a aceluiasi obiect sau a altui obiect.

Gradele de comparatie sunt:


Pozitivul – enunta calitatea sau insusirea fara a o compara: copil bun,

elev silitor, fata frumoasa.

Comparativul:

v    de superioritate: mai bun, mai silitor, mai frumoasa

v    de egalitate: la fel de bun (tot asa de), tot atat de silitor, la fel de frumoasa.





v    de inferioritate: mai putin bun, mai putin silitor, mai putin frumoasa.

Al doilea termen de comparatie se introduce prin adverbele de compartie: “ca”, “decat”, “intocmai ca”, “asa ca”, “la fel de”, “tot asa de”.

El este mai putin bun ca (decat) acesta.

Tu esti la fel de inteligent ca mama ta.

Tu esti mai silitor decat sora ta.

Superlativul este de doua feluri: relativ si absolut.

a --  Superlativul relativ – arata ca insusirea unui obiect (fiinte) se afla la gradul cel mai inalt sau cel mai scazut comparata cu aceeasi insusire sau cu o alta. Superlativul relativ se realizeaza din forma comparativului de superioritate sau inferioritate precedat de articolul demonstrativ: “cel”, “cea”, “cei”, “cele”.

El este cel mai bun dintre elevi. (din clasa)

Al doilea termen al comparatiei se introduce prin prepozitiile: “dintre”, “intre”.

Este omul cel mai bun intre oameni. Este elevul cel mai silitor dintre toti.

Al doilea termen al comparatiei poate lipsi.

Exemplu:

Tu esti cea mai frumoasa.


b -- Superlativul absolut – arata ca insusirea este in cel mai inalt grad fara a fi comparata cu o alta insusire.

Se construieste cu ajutorul adverbului “foarte”, mai rar cu adverbul “tare”.

Exemple:

Ea este foarte frumoasa.

Tu esti tare harnic.


Pe langa aceste adverbe, exista o serie de locutiuni adverbiale care pot reda superlativul absolut: cu totul si cu totul, nespus de, uluitor de, nemaipomenit de, extraordinar de, din cale-afara de etc.

Unele adjective nu pot avea grad de comparatie, fie pentru faptul ca insusirea exprimata nu poate fi comparata, fie ca, la origine, ele sunt deja comparative sau superlative.

Adjective fara grad de comparatie: interior, inferior, superior, major, gigant, exterior, anterior, optim, ultim, urias, suprem, intreg, mort, complet, oral, unic, vesnic, general, perfect, principal, desavarsit, endocrin etc.



FUNCTIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI


Atribut adjectival: Am citit o carte interesanta.

Nume predicativ: Ziua era frumoasa.

Complement indirect: Din galben s-a facut rosu./ Din sarac a ajuns bogat.

Element predicativ suplimentar: Cararea cobora chinuita. (nominativ)

Eu te stiu de inteleapta. (acuzativ)

Complement circumstantial de timp: De tanara era recunoscuta drept un   

talent.

Te cunosc de mica.

Complement circumstantial de mod: El era mai mult indraznet decat istet.

Complement circumstantial de cauza: Toata lumea o evita de rea.

Tu stai acasa de bolnava.

Complement de relatie: De cuminte, e cuminte,

Dar de gura-i cat o sura.

Complement circumstantial de concesie: Chiar bolnav si tot va veni la scoala.


OBSERVATII:

Prin pozitia antepusa fata de substantivul pe care il determina, adjectivul preia articolul acestuia:

Copilul frumos – Frumosul copil

Un elev harnic – Un harnic elev

Adjectivul isi poate schimba valoarea gramaticala devenind:

substantiv (prin substantivizare);

Frumosul merge pe apa. (articol hotarat)

Cel frumos merge pe apa. (articol demonstrativ)

Un frumos ca el rar intalnesti. (articol nehotarat)

adverb:

Tu canti frumos. (adverb de mod, complement de mod).



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani