Umorul lui Ion Creanga - Amintiri din copilarie referat



Amintiri din copilarie

Umorul

Ion Creanga

Umorul "Amintirilor din copilarie" are ca sursa, in primul rand, comicul de situatie, caci unele intamplari sunt hazlii prin insasi natura lor. Astfel sunt momentul plecarii la Iasi, intamplarea de la rohatca Pacurari, infatisarea dezolanta, aproape groteasca, a "zmeilor" lui mos Luca sau imaginea dascalimii adunate la seminarul de la Socola.

Diferenta dintre intentie si realitate, neconcordanta dintre aparenta si esenta, nepotrivirea dintre situatii si rezolvarea lor in mod neasteptat sunt tot atatea surse ale umorului care au ca urmare opozitiile intre diverse intamplari, situatii si fapte.

Astfel apar opozitiile dintre gandurile de calugarie ale lui Nica si imposibilitatea comunicarii lor, tristetea celor haraziti surghiunului si bucuria fetelor si a flacailor ramasi in sat, dintre tulburarea lui mos Luca si bucuria din final a copiilor.



Deosebit de semnificativa este si imaginea reala a "smartoagelor de cai" ai batranului in evidenta discrepanta cu parerea Smarandei care vedea in ei "doi cai ca doi zmei".

Sursa a umorului este si trecerea de la lucrurile serioase la gluma, schimbarea registrului rememorarii, evitand totodata si "caderea in uracioasa intristare".

Astfel, evocand liric universul satului, pentru a nu cadea in melancolie, Creanga introduce o vorba de duh: " si cate alte petreceri pline de veselie nu se faceau pe la noi, de-ti parea tot anul zi de sarbatoare! Vorba unei babe: Sa dea Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru, si atunci sa fie praznic si nunta".

Umorul lui Creanga, realizat printr-o diversitate de procedee, are calitatea de a pune in evidenta dragostea fata de oameni, el nu sanctioneaza, nu da verdicte morale, ci priveste cu ingaduinta micile defecte omenesti.